DECIZIA nr. 111 din 23 februarie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 537 din 24 mai 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 554 02/12/2004 ART. 15
ActulREFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 15
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 15
ART. 3REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 14
ART. 3REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 15
ART. 4REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 15
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 5REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 15
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 201
ART. 6REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 14
ART. 7REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 15
ART. 8REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 14
ART. 8REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 15
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 9REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 15
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 14
ART. 10REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 15
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 15
ART. 14REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 14
ART. 15REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 14
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 673 10/10/2006
ART. 17REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 15
ART. 18REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 14
ART. 19REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 14
ART. 19REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 15
ART. 20REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 14
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 25REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 15
ART. 26REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 14
ART. 26REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 15
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Societatea Titidan – S.R.L. din Pitești în Dosarul nr. 3.850/109/2018 al Tribunalului Vâlcea – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.119D/2019.

2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că autoarea excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, deoarece își construiește critica prin compararea soluțiilor legislative cuprinse în art. 15 și 14 din Legea nr. 554/2004.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 28 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.850/109/2018, Tribunalul Vâlcea – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția a fost ridicată de Societatea Titidan -S.R.L. din Pitești într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ/suspendarea executării unui act administrativ.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece, în cazul suspendării executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei, se creează o situație favorabilă reclamantului, în detrimentul intereselor pârâtului, în ipoteza în care acțiunea principală este respinsă. Astfel, la alin. (4) al art. 15 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul a prevăzut că „în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)“. Însă, în ceea ce privește situația în care reclamantul a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ în cadrul acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ, legiuitorul nu a mai prevăzut expres ce se întâmplă cu suspendarea actului administrativ în cazul respingerii acțiunii de fond. Potrivit dispoziției cuprinse în art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța dispune suspendarea actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei, ceea ce înseamnă, potrivit Codului de procedură civilă, soluționarea recursului declarat împotriva sentinței instanței de fond, pentru că atunci rămâne soluția definitivă. Se constată astfel existența unei neconcordanțe de ordin legislativ și a unei situații de natură să producă vătămări grave beneficiarului actului administrativ cu privire la care reclamantul a solicitat anularea și suspendarea executării. 6.Atât în cazul formulării cererii de suspendare în temeiul art. 14, cât și în ipoteza formulării cererii în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, „instanța soluționează cererea de suspendare de urgență și cu precădere, cu citarea părților, fără aplicarea procedurii de regularizare a cererii prevăzute de art. 200 și 201 din NCPC“. Potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie, instanța de judecată face o cercetare a indiciilor aparente a căror existență ar conduce la răsturnarea prezumției de legalitate a actului administrativ contestat, dar fără analizarea pe fond a conținutului acelui act administrativ. În asemenea condiții, potrivit procedurii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ contestat până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii având ca obiect anularea acelui act. De asemenea, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, la cererea reclamantului, formulată separat sau în cadrul acțiunii principale, de fond, instanța poate dispune, pentru motivele prevăzute la art. 14, suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei.7.În raport cu această reglementare cuprinsă în art. 15 din Legea nr. 554/2004, deși cererea de suspendare va fi analizată în raport de cuprinsul art. 14 din aceeași lege, pe baza aceleiași proceduri sumare, fără prejudecarea fondului, măsura suspendării va dura până la soluționarea definitivă a cauzei, adică până la soluționarea recursului declarat împotriva sentinței prin care a fost soluționată acțiunea principală, având ca obiect anularea actului administrativ contestat. Se ajunge astfel ca, în cazul în care acțiunea principală va fi respinsă, măsura suspendării actului administrativ dispusă în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 să dureze până la soluționarea definitivă a acțiunii principale, adică până la soluționarea recursului declarat împotriva sentinței instanței de fond prin care a fost soluționată acțiunea principală, pentru că numai atunci sentința rămâne definitivă. Este creată astfel o situație profund vătămătoare pentru interesele beneficiarului actului administrativ contestat, în condițiile în care, pe baza unei proceduri sumare, de urgență și cu prejudecarea fondului, instanța pronunță o hotărâre prin care dispune suspendarea actului administrativ, iar această hotărâre urmează a fi menținută chiar și în ipoteza în care prin sentința pronunțată la fond instanța ar respinge cererea principală a reclamantului, având ca obiect anularea actului administrativ. Astfel, hotărârea prin care s-a dispus suspendarea devine mai puternică decât sentința prin care a fost soluționat fondul cauzei în situația în care instanța de fond va respinge acțiunea principală, după cercetarea fondului cauzei, potrivit procedurii comune. Situația astfel creată este profund inechitabilă pentru beneficiarul actului administrativ, deoarece actul administrativ va fi suspendat până la soluționarea recursului împotriva sentinței instanței de fond, deși prin sentință instanța de fond a respins acțiunea având ca obiect anularea acelui act administrativ.8.Dacă în cazul admiterii acțiunii de fond legiuitorul a prevăzut la art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 că măsura suspendării dispuse în condițiile art. 14 se prelungește până la soluționarea definitivă a cauzei, în situația în care acțiunea de fond ar fi respinsă, legiuitorul nu a mai prevăzut nimic expres urmând să fie aplicabile dispozițiile art. 15 alin. (1), iar măsura suspendării să dureze până la rămânerea definitivă a sentinței instanței de fond. În aceste condiții, se susține că dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt constituționale numai în măsura în care instanța de fond ar admite acțiunea principală având ca obiect anularea actului administrativ și nicidecum și în situația în care instanța ar respinge o asemenea acțiune. Se încalcă astfel art. 126 alin. (6) și art. 21 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.9.De asemenea, autoarea excepției susține că dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt în contradicție și cu art. 16 din Constituție, întrucât reclamantului îi este creată o situație favorabilă în detrimentul drepturilor și intereselor legitime ale pârâtului într-un litigiu având ca obiect anularea și suspendarea actului administrativ unilateral și în situația în care instanța va dispune suspendarea acelui act în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.10.Tribunalul Vâlcea – Secția a II-a civilă consideră că textele de lege criticate sunt neconstituționale. Astfel, chiar dacă art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 vizează situații diferite, cererea de suspendare se admite pentru cazuri bine justificate pentru ambele tipuri de cereri de suspendare, iar cazul bine justificat reprezintă, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În ambele situații, instanța face o analiză sumară a aparenței legalității actului administrativ atacat. Cu toate acestea, în cazul cererii formulate în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, dacă nu a fost formulată și o cerere în temeiul art. 15, suspendarea se prelungește de drept până la soluționarea definitivă a cauzei, doar în situația admiterii acțiunii în primă instanță, nu și în situația respingerii acțiunii. Această soluție ar trebui să fie aplicabilă și în situația cererii formulate în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2001, aceste prevederi fiind în contradicție cu dispozițiile art. 16 din Constituție, întrucât reclamantului îi este creată o situație favorabilă în detrimentul drepturilor și intereselor legitime ale pârâtului, deoarece hotărârea de suspendare, deși a fost dată într-o procedură sumară, apare ca având o forță juridică mai mare decât însăși hotărârea fondului, care a fost dată în urma analizei probelor administrate în faza cercetării judecătorești.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.“15.Prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, la care textul de lege criticat face trimitere, stabilesc condiții și reguli procedurale privind posibilitatea persoanei vătămate de a cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 – „Egalitatea în drepturi“, art. 21 – „Accesul liber la justiție“ și art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin Decizia nr. 673 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate.18.Cu acel prilej, Curtea a reținut că art. 14 din Legea nr. 554/2004 instituie posibilitatea părții vătămate prin actul administrativ de a solicita instanței competente suspendarea executării actului, în cadrul procedurii prealabile prevăzute la art. 7, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității și temeiniciei acestuia. Suspendarea prin hotărâre judecătorească a executării actului administrativ, reglementată prin textul de lege criticat, reprezintă o excepție de la principiul executării din oficiu a actelor administrative unilaterale și se acordă, potrivit art. 14, doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. În redactarea sa, art. 14 alin. (1) dispune cu privire la condițiile suspendării executării actului administrativ. În faza prealabilă introducerii acțiunii principale în anularea actului administrativ, măsura suspendării executării actului administrativ se dispune până la pronunțarea instanței de fond, având o durată limitată în timp.19.După parcurgerea procedurii prealabile și fiind sesizată potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța de judecată va putea menține măsura suspendării executării actului până la soluționarea definitivă a cauzei sau, dacă o asemenea măsură nu a fost solicitată anterior în temeiul art. 14, reclamantul o poate cere fie odată cu acțiunea principală, fie prin acțiune separată, dar până la momentul soluționării acțiunii în fond.20.Posibilitatea reclamantului de a solicita suspendarea executării actului administrativ unilateral prin cererea adresată instanței pentru anularea actului nu creează, prin ea însăși, nicio discriminare. Instanța va putea dispune suspendarea, fără ca una dintre părți să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajată, ținând seama de toate garanțiile procedurale de care se bucură părțile. Nici procedura de suspendare prevăzută de art. 14, nici cea reglementată de art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu contravin drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților invocate. Cele două proceduri sunt diferite, deoarece reglementează situații juridice distincte, dar prin aceasta nu se creează o discriminare a solicitantului suspendării executării actului, formulată în temeiul art. 14, față de reclamantul aflat în procedura reglementată de art. 15. Chiar dacă, în faza prealabilă acțiunii în anulare, acesta beneficiază de suspendarea executării doar până la momentul pronunțării instanței de fond, această măsură se va putea menține în continuare, respectiv până la soluționarea definitivă a litigiului, fiind solicitată în cadrul acțiunii în anulare a actului sau separat, în temeiul art. 15 alin. (1).21.Pe de altă parte, dispozițiile legale criticate se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, și nu înlătură posibilitatea părților de a beneficia în mod egal de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege. De asemenea, reglementările criticate sub aspectul constituționalității nu înlătură posibilitatea părților de a se adresa instanțelor judecătorești și de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către instanța independentă, într-un termen rezonabil.22.În consecință, Curtea nu a reținut încălcarea, prin textele de lege criticate, a dispozițiilor art. 16 și 21 din Constituție.23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.24.Distinct, Curtea reține că prevederile de lege criticate instituie reguli de procedură în materia suspendării executării actului administrativ, adoptate de legiuitor în aplicarea dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. k) și ale art. 126 alin. (2) din Constituție, fără a fi împiedicat sub niciun aspect controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ. În consecință, Curtea constată că dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție nu sunt sub niciun aspect încălcate.25.Totodată, nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate potrivit căreia prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ar crea o poziție privilegiată reclamantului, în detrimentul pârâtului, din moment ce părțile procesului se află pe parcursului soluționării litigiului pe poziții procesuale opuse, și, în mod evident, în situații juridice diferite, justificate de apărarea unor drepturi și interese legitime contrare. Or, egalitatea nu înseamnă uniformitate și, în consecință, pot fi instituite reguli juridice distincte pentru anumite categorii de persoane, dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă.26.De asemenea, Curtea observă că autorul excepției formulează critica de neconstituționalitate prin coroborarea a două texte din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1), apreciind, în final, că dispozițiile acestuia din urmă, referitoare la suspendarea executării actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei, sunt constituționale numai în măsura în care instanța de fond ar admite acțiunea principală având ca obiect anularea actului administrativ și nicidecum și în situația în care instanța ar respinge o asemenea acțiune, situație cu privire la care legiuitorul nu a mai prevăzut nimic expres. Or, Curtea Constituțională, în exercitarea controlului a posteriori, nu examinează dispozițiile de lege criticate decât prin raportare la principiile și drepturile fundamentale cuprinse în normele constituționale și convenționale sau alte instrumente juridice la care România este parte, și nu prin raportare la alte reglementări din legislația internă. De asemenea, nici completarea sau modificarea unor texte legislative nu reprezintă atribuții specifice instanței de contencios constituțional, ci ale legiuitorului. Prin urmare, sub acest aspect, Curtea constată că, astfel formulate, aceste critici nu pot fi reținute.27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Titidan – S.R.L. din Pitești în Dosarul nr. 3.850/109/2018 al Tribunalului Vâlcea – Secția a II-a civilă și constată că prevederile art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 februarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x