DECIZIA nr. 110 din 28 februarie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Rami Ghaziri în Dosarul nr. 5.215/120/2014 al Tribunalului Dâmbovița – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.104 D/2017. … 

2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Curtea ia act de prezența în sală a doamnei Mona Răus, pentru a asigura traducerea din limba franceză.  … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat cu privire la previzibilitatea textului criticat și că prevederile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 reprezintă o reproducere fidelă a dispozițiilor Convenției privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene și a prevederilor Directivei privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, acte europene care trebuie să fie aplicabile în mod uniform pe teritoriul Uniunii Europene. Referitor la susținerea autorului excepției, conform căreia textul criticat este imprevizibil în privința situației în care sunt folosite declarații false, inexacte sau incomplete, dar fapta nu are ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene, se arată că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 78/2000, tentativa infracțiunii reglementate prin textul criticat este incriminată. Prin urmare, dacă există elementul material al laturii obiective a infracțiunii reglementate prin dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, dar lipsește rezultatul prevăzut de aceeași normă de incriminare, este săvârșită tentativa la infracțiunea analizată.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 26 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.215/120/2014, Tribunalul Dâmbovița – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Rami Ghaziri într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției pentru săvârșirea infracțiunii reglementate prin textul criticat. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată că sintagma „pe nedrept“ din cuprinsul art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 conferă normei juridice criticate un caracter neclar, imprecis și imprevizibil, aspect ce, în opinia autorului, încalcă dreptul la un proces echitabil. Se susține că textul criticat nu permite destinatarilor legii să prevadă, în mod rezonabil, chiar apelând la servicii de consultanță juridică, consecințele ce decurg din faptele pe care le săvârșesc, ținând cont de circumstanțele concrete ale cauzei, motiv pentru care aceștia nu își pot adapta conduita la rigorile impuse de legea penală. Se arată că, într-adevăr, legile nu pot fi redactate cu o exactitate absolută, care, de altfel, ar duce la o rigiditate excesivă a acestora, dar că, pentru respectarea dispozițiilor constituționale invocate, se impune ca oricărei persoane interesate să îi fie oferită șansa de a-și adapta comportamentul social la cerințele legale. Se susține că aceleași standarde de calitate a normelor juridice sunt impuse și de prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Se mai arată că din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rezultă că folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete este permisă, dacă fapta nu are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetele enumerate în ipoteza normei juridice analizate. Se susține însă că sintagma „pe nedrept“ nu face parte din limbajul tehnic juridic, ci aparține vocabularului comun, condiții în care cuvântul „nedrept“ se referă la activități umane care contravin principiilor de dreptate și obiectivitate. Aceste principii nu au însă un conținut unanim acceptat, ci unul care diferă în funcție de subiectivitatea persoanelor și de situațiile concrete vizate. Se susține că această ambiguitate a prevederilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 creează insecuritate juridică în privința persoanelor care săvârșesc fapte dintre cele incriminate prin norma penală criticată, aspect ce contravine dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției.  … 7.Tribunalul Dâmbovița – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că prevederile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 sunt clare, precise și previzibile și că acestea permit persoanelor interesate să înțeleagă care sunt consecințele încălcării lor, apelând, la nevoie, la consultanță juridică de specialitate. Se arată că, de altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la claritatea, precizia și previzibilitatea dispozițiilor legale criticate prin Decizia nr. 897 din 17 decembrie 2015, ale cărei considerente sunt valabile și în prezenta cauză. Este invocată totodată Decizia Curții Constituționale nr. 552 din 22 aprilie 2008. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că sintagma „obținere pe nedrept“ este clară, precisă și previzibilă și că aceasta permite destinatarilor legii să își adapteze conduita la exigențele acesteia. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la calitatea legii.  … 10.Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, prin Decizia nr. 479 din 12 iulie 2018, fiind trimis Curții Constituționale un punct de vedere care este menținut și în prezenta cauză.  … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au următorul conținut: „Folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.“ … 14.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul criticat reprezintă o transpunere a art. 1 alin. (1) lit. (a) din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C316 din 27 noiembrie 1995 conform căruia constituie fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene în materie de cheltuieli orice acțiune sau omisiune intenționată cu privire la folosirea sau prezentarea unor declarații sau documente false, inexacte sau incomplete care au ca efect perceperea sau reținerea pe nedrept a unor fonduri care provin din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele gestionate de aceasta sau în numele ei. … 16.Curtea constată prin Decizia nr. 66 din 29 ianuarie 2019, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, a constatat că dispozițiile art. 372 alin. (1) lit. c) din Codul penal sunt constituționale în raport cu critici de neconstituționalitate similare, ce au fost formulate cu privire la sintagma „fără drept“ din cuprinsul prevederilor legale anterior menționate. … 17.În mod similar celor reținute prin decizia mai sus invocată, Curtea constată că sintagma „pe nedrept“ din cuprinsul art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu beneficiază de o definiție legală, în sensul legii penale și nici nu este definită, în mod expres, prin norme juridice specifice altor ramuri de drept, motiv pentru care Curtea reține că intenția legiuitorului a fost de aceea de a-i atribui acesteia înțelesul ce rezultă din sensul comun al cuvintelor ce o compun. Astfel, conform Dicționarului explicativ al limbii române, prin „drept“ se înțelege „totalitatea regulilor de conduită, a normelor instituite sau sancționate de puterea de stat, […], reguli a căror respectare și aplicare este asigurată prin forța de constrângere a statului, […].“ De altfel, acesta este și sensul dat cuvântului „drept“ de doctrina juridică, acesta fiind definit ca reprezentând „un sistem de reguli, care sunt create și puse în aplicare prin intermediul unor instituții sociale sau guvernamentale pentru a reglementa comportamentul“. Așa fiind, expresia „pe nedrept“ semnifică situația existenței unei dispoziții legale care să prevadă, direct sau indirect, faptul că o anumită situație de fapt este în dezacord cu prevederile legale. Prin urmare, în contextul reglementat de dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sintagma „pe nedrept“ are în vedere principala caracteristică, în viziunea legiuitorului, a rezultatului faptei de obținere de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prin folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete. Cu alte cuvinte, „pe nedrept“, în sensul textului criticat, arată caracterul ilicit al rezultatului comiterii faptei prevăzute în ipoteza normei de incriminare criticate. Așa fiind, interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu este aceea că folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete ar putea avea ca rezultat și obținerea, în mod legal, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, așa cum greșit susține autorul excepției. Dimpotrivă, interpretând per a contrario dispozițiile legale ce fac obiectul controlului de constituționalitate, Curtea reține că săvârșirea acelorași fapte, fără atingerea rezultatului anterior menționat, nu va fi sancționată potrivit art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ci conform dispozițiilor art. 18^4 din aceeași lege, referitoare la sancționarea tentativei la infracțiunea reglementată la art. 18^1 din Legea nr. 78/2000. În acest sens, Curtea reține că prin Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 2 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că fapta de a folosi, în cadrul autorității contractante, printr-o acțiune a autorului, documente ori declarații inexacte, ce a avut ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și de fonduri din bugetul național, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii unice prevăzute de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă. Prin aceeași decizie, la paragraful 52, s-a statuat că acțiunea de folosire (constând în utilizarea sau întrebuințarea documentelor ori declarațiilor false, inexacte sau incomplete) sau de prezentare (înfățișare în vederea examinării) de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care a avut ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și de fonduri din bugetul național, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii unice prevăzute de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, atât în situațiile în care nu ne aflăm în prezența unei succesiuni de norme penale în timp, cât și în situațiile tranzitorii, în care își găsește aplicarea textul art. 5 din Codul penal, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă. … 18.Prin urmare, semnificația sintagmei „pe nedrept“, folosită de legiuitor în reglementarea dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, poate fi determinată prin interpretarea gramaticală a textului criticat de către orice persoană care cunoaște sensul comun al cuvintelor din vocabularul limbii române și, cu atât mai mult, dacă o astfel de persoană apelează la consultanță juridică de specialitate. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa – spre exemplu, prin Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, paragrafele 30-31 – invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. S-a reținut totodată că noțiunea de „drept“ folosită la art. 7 corespunde celei de „lege“ care apare în alte articole din Convenție și înglobează atât prevederile legale, cât și practica judiciară, presupunând cerințe calitative, îndeosebi cele ale accesibilității și previzibilității [Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Coeme și alții împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunțată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51, Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Achour împotriva Franței, paragrafele 41 și 42, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragrafele 107 și 108, Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunțată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 și 99, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 și 91]. De asemenea, atât Curtea Constituțională, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au constatat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. S-a reținut astfel că principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Cantoni împotriva Franței, paragraful 35, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragraful 109). S-a constatat, prin aceeași jurisprudență, că, având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută și că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. În acest context s-a arătat că oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal, iar nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Totodată, s-a arătat că, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Pentru acest motiv s-a statuat că rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre. Prin urmare, s-a reținut că art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93). … 19.Or, prin raportare la exigențele constituționale și convenționale mai sus arătate, prevederile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 respectă standardele de calitate a legii, impuse de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, sensul sintagmei „pe nedrept“ putând fi determinat de către destinatarii legii prin utilizarea semnificației obișnuite a cuvintelor ce o compun și, la nevoie, prin recurgerea la consultanță juridică de specialitate. … 20.De altfel, sintagma „pe nedrept“, criticată în susținerea excepției, este folosită, în mod similar, în cuprinsul art. 1 alin. (1) lit. (a) din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, astfel cum aceasta a fost publicată, în limba română, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 316/49, 19/Volumul 12. … 21.Referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea reține că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât norma juridică de la art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este o normă de drept penal substanțial, iar dreptul la un proces echitabil este un drept fundamental care se asigură prin normele dreptului procedural.  … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Rami Ghaziri în Dosarul nr. 5.215/120/2014 al Tribunalului Dâmbovița – Secția penală și constată că dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Dâmbovița – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește