DECIZIA nr. 110 din 15 martie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Tudorache în Dosarul nr. 615/105/2014 al Tribunalului Prahova – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.288D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și, în acest sens, invocă Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019, paragraful 40. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 18 iulie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 615/105/2014, Tribunalul Prahova – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Alexandru Tudorache în soluționarea cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentantul Ministerului Public. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că judecătorul cauzei nu ar trebui să „pipăie“ aparența de fapt din cauză și să procedeze la reîncadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecata penală, pentru că orice formă de „aprobare“/„admitere“ a cererii de schimbare a încadrării juridice ar reprezenta o antepronunțare, atât pe acuzația inițială, cât și pe noua acuzație formulată de procuror. Susține că instanța penală nu poate face altceva decât să ia act de cererea acuzării și, verificând dacă această cerere întrunește elementele de formă similare celor cerute pentru sesizarea inițială a instanței de judecată penală (prin rechizitoriu), să se considere învestită cu soluționarea cauzei în noile limite și pentru noua acuzație. Nu se poate accepta ca instanța de judecată să poată verifica dacă noua încadrare juridică s-ar potrivi mai bine situației de fapt descrise în actul de sesizare ori dacă ar fi mai adecvată din punct de vedere legal, pentru că acest fapt ar avea semnificația unei imixtiuni în atribuțiile acuzării. Apreciază că motivele anterioare sunt susținute de absența totală din textul art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală a oricărei formulări care să prevadă că instanța penală analizează cererea de schimbare a încadrării juridice altfel decât formal. Arată că, în sistemul de drept român, competența acuzării revine exclusiv Ministerului Public, iar competența judecării cauzei revine instanțelor de judecată, astfel că modificarea acuzației, în cursul procesului penal, deși admisibilă legal și procedural și acceptabilă de principiu, nu poate și nu trebuie să treacă prin filtrul instanței de judecată, judecătorul/judecătorii cauzei neputând să facă altceva decât să ia act de o eventuală cerere formulată de către acuzare. Invocă considerente ale jurisprudenței instanței de control constituțional potrivit cărora garanțiile unui proces echitabil în materie penală, instituite atât în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și pe cale jurisprudențială, privesc dreptul la un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, egalitatea armelor, principiul contradictorialității, motivarea hotărârilor, dreptul acuzatului de a păstra tăcerea – garanții implicite ale desfășurării procedurii; publicitatea procesului, termenul rezonabil – garanții explicite ale desfășurării procedurii; prezumția de nevinovăție, dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzației, acordarea timpului și facilităților pentru pregătirea apărării, dreptul la apărare, dreptul acuzatului de a interoga martorii din proces, dreptul la asistența gratuită a unui interpret. Susține că teza conform căreia, dacă fapta reținută în actul de sesizare în sarcina persoanei acuzate nu se regăsește perfect în norma care o incriminează, atunci instanța de judecată este obligată – din oficiu sau la cererea participanților la procesul penal, indiferent de procedura de judecată pe care o aplică – să îi găsească corespondentul în cadrul normativ, potrivit art. 386 din Codul de procedură penală, este una extrem de periculoasă, pentru că instanța s-ar transforma din judecător în acuzator. Invocă considerente ale Deciziei Curții Constituționale nr. 253 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 18 iulie 2017, potrivit cărora „datele, care ar putea conduce la concluzia că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare trebuie schimbată, pot să apară doar în cursul cercetării judecătorești ca urmare a readministrării probelor din urmărirea penală ori a administrării de probe noi“, însă susține că, în această situație, există posibilitatea ca acuzarea să solicite schimbarea încadrării juridice a faptei, în caz contrar instanța urmând să judece cauza cu care a fost inițial sesizată, inclusiv cât privește încadrarea faptei. … 6.Tribunalul Prahova – Secția penală apreciază că textul legal criticat este constituțional. În acest sens, reține că, în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 250 din 16 aprilie 2019, dispozițiile art. 386 din Codul de procedură penală asigură caracterul echitabil al procesului și posibilitatea exercitării unei apărări efective. Reține că dispozițiile art. 386 din Codul de procedură penală prevăd procedura soluționării unei cereri de schimbare a încadrării juridice cu respectarea dreptului la o apărare efectivă, așa încât limitarea competenței instanței doar la acuzarea formulată de parchet, fără posibilitatea de a verifica dacă noua încadrare juridică s-ar potrivi mai bine situației de fapt descrise în actul de sesizare, ar încălca chiar dreptul la un proces echitabil, care stabilește că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei în mod echitabil, de către o instanță independentă și imparțială. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.“ … 11.Autorul excepției de neconstituționalitate invocă atât dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalității, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și ale art. 126 alin. (1) și (2) referitor la instanțele judecătorești, cât și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, analizând critici similare celor formulate în prezenta cauză, a pronunțat Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 20 iunie 2019, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 377 alin. (4) teza întâi și ale art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care instanța de judecată se pronunță cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească ce nu soluționează fondul cauzei. … 13.În considerentele deciziei precitate, Curtea a observat că necesitatea recalificării în drept a faptelor reținute în sarcina inculpatului poate să reiasă din cercetarea judecătorească, având în vedere materialul probator administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei (paragraful 28), și că, potrivit practicii instanțelor de judecată, de regulă, cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare, instanța de judecată se pronunță la finalul procesului, prin hotărâre judecătorească, sentință sau decizie, în funcție de stadiul procesual, cu respectarea obligațiilor de a pune în discuția părților noua încadrare și de a informa inculpatul că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea (paragraful 37). … 14.Totodată, Curtea a constatat că punerea în discuția părților a noii încadrări juridice și informarea inculpatului referitor la dreptul de a cere lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea, astfel cum prevede art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, are semnificația unei „simple menționări a posibilității teoretice ca instanța să ajungă la o concluzie diferită de cea a parchetului în ceea ce privește încadrarea infracțiunii“ (potrivit jurisprudenței instanței Curții Europene a Drepturilor Omului), insuficientă pentru exercitarea în mod efectiv a dreptului la apărare și pentru menținerea caracterului echitabil al procedurii. Formularea cu caracter general și imperativ a normei procesuale referitoare la obligativitatea punerii în discuție de către instanță a oricărei schimbări de încadrare juridică, precum și modalitatea specifică în care este reglementată desfășurarea unei atari proceduri în fața instanței constituie o garanție ca părțile să nu fie surprinse de o altă încadrare juridică a faptelor și ca ele să nu fie lipsite de posibilitatea de a pune concluzii cu privire la această nouă eventualitate. Curtea a reținut însă că respectarea de către instanța de judecată a obligațiilor reglementate în art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, în condițiile în care aceasta se pronunță cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare la finalul procesului, prin hotărâre judecătorească, sentință sau decizie, nu este în măsură să mențină caracterul echitabil al procesului penal și exercitarea în mod efectiv de către inculpat a dreptului la apărare în procesul penal (paragraful 40). … 15.În aceste condiții, Curtea a constatat că, pentru asigurarea caracterului echitabil al procesului penal și în vederea exercitării în mod efectiv a dreptului la apărare de către inculpat, singura interpretare care asigură textului criticat – art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală – conformitatea cu dispozițiile din Constituție și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este aceea care impune ca schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare să se realizeze de către instanța de judecată prin hotărâre care nu soluționează fondul cauzei, ulterior punerii în discuția părților a noii încadrări juridice a faptei, însă anterior soluționării fondului cauzei (paragraful 46). … 16.Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, iar Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019, mai sus menționată, este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. … 17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Tudorache în Dosarul nr. 615/105/2014 al Tribunalului Prahova – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Prahova – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește