DECIZIA nr. 108 din 23 februarie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 548 din 27 mai 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 8 30/01/2008
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ActulREFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ActulREFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ActulREFERIRE LAOG 64 30/08/2006
ActulREFERIRE LAOG 38 30/01/2003
ActulREFERIRE LALEGE 138 20/07/1999
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 1REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 1REFERIRE LAOG 64 30/08/2006
ART. 1REFERIRE LAOG 38 30/01/2003
ART. 1REFERIRE LALEGE 138 20/07/1999
ART. 4REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 4REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 4REFERIRE LAOG 64 30/08/2006
ART. 4REFERIRE LAOG 38 30/01/2003
ART. 4REFERIRE LALEGE 138 20/07/1999
ART. 5REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 289 07/06/2005
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 201 07/04/2016
ART. 6REFERIRE LALEGE 49 19/03/2012
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 6REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009 ART. 48
ART. 6REFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ART. 6REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 7REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 7REFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ANEXA 1
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 9REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 289 07/06/2005
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 14REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 14REFERIRE LAOG 64 30/08/2006
ART. 14REFERIRE LAOG 38 30/01/2003
ART. 14REFERIRE LALEGE 138 20/07/1999
ART. 15REFERIRE LALEGE 49 19/03/2012
ART. 15REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009 ART. 48
ART. 15REFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ART. 15REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 16REFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ART. 16REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 17REFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ART. 17REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 17REFERIRE LALEGE 462 12/12/2006
ART. 17REFERIRE LAOG 64 30/08/2006
ART. 17REFERIRE LALEGE 353 10/07/2003
ART. 17REFERIRE LAOG 38 30/01/2003
ART. 17REFERIRE LALEGE 138 20/07/1999
ART. 18REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 90 27/02/2018
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 172 24/03/2016
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 637 13/10/2015
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 392 02/07/2014
ART. 20REFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ART. 20REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 627 22/09/2020
ART. 21REFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 645 29/11/2005
ART. 21REFERIRE LAOG 38 30/01/2003
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 627 22/09/2020
ART. 22REFERIRE LAOG 8 30/01/2008
ART. 22REFERIRE LAOG 8 30/01/2008 ART. 2
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 645 29/11/2005
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 23REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 22
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 81 18/02/2020
ART. 25REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 53 19/02/2002
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 706 11/09/2007
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 707 29/11/2016
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 291 22/05/2014
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 31 05/02/2013
ART. 30REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 765 15/06/2011
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 155 21/03/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 508 05/10/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 732 14/12/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 665 15/12/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 576 22/11/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 285 27/04/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 624 07/10/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 802 07/12/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 892 16/12/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 625 07/10/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 628 07/10/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Ovidiu Botea și Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“ în Dosarul nr. 2.280/89/2018 al Tribunalului Vaslui – Civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.071D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se încadrează în domeniile de reglementare ale legilor organice.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 20 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.280/89/2018, Tribunalul Vaslui – Civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Ovidiu Botea și Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“ într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici statutari – drepturi salariale.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 încalcă, pe de o parte, art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție și principiul separației puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin (4) din Constituție, întrucât salarizarea polițiștilor ține de regimul juridic al acestora și trebuie stabilită, din perspectiva constituțională, prin lege organică, de către Parlament, nu printr-o ordonanță simplă de Guvern. De asemenea, se încalcă art. 115 alin. (1) și (6) din Constituție din care rezultă interdicția de a se reglementa prin ordonanțe simple, în domeniul rezervat legii organice, cu observația că salarizarea polițiștilor reprezintă un domeniu rezervat legii organice. În susținerea criticii de neconstituționalitate este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 289 din 7 iunie 2005.6.Referitor la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008, autorii arată că excepția are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât, în perioada ultimilor trei ani până la data încetării raportului de serviciu, salariul a fost calculat și plătit prin luarea în considerare a valorii de referință de 197,33 lei, introdusă prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2008, fiind evident că această normă a ultraactivat, după abrogarea prin art. 48 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și respingerea de către Parlament, prin Legea nr. 49/2012. Este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă si după ieșirea lor din vigoare, și se susține că normele privind salarizarea polițiștilor, anterioare anului 2010, ultraactivează. Se invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 201 din 7 aprilie 2016, paragrafele 29 și 31.7.De asemenea, se susține că art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă principiul securității raporturilor juridice și principiul statului de drept, întrucât prin conținutul lui se manifestă ca o normă de trimitere care ultraactivează coeficienții de ierarhizare și valoarea de referință de „197,33 lei“ din anexa nr. 1 (abrogată) la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 și art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2003 și, totodată, încorporează ideal normele abrogate.8.Concomitent, art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă nejustificat principiul nediscriminării prin raportare la dreptul la un nivel de trai decent și principiul „la muncă egală, remunerație egală“, întrucât, fără nicio justificare obiectivă și rezonabilă, legiuitorul a blocat salarizarea și, implicit, nivelul de trai al polițiștilor la nivelul anului 2009, în timp ce alte categorii socioprofesionale, cum sunt personalul din Ministerul Justiției, personalul din sănătate, din învățământ, funcțiile de demnitate publică și, indirect, prin raportare la remunerația viceprimarului, personalul din administrația publică locală, au beneficiat de un tratament privilegiat, în sensul că au obținut diverse forme de creșteri salariale, inclusiv prin valori de referință în cuantum superior față de valoarea de 197,33 lei, recunoscută personalului din sectorul de ordine publică și apărare națională. Nu există o justificare legitimă pentru a se deroga de la principiul valorii unice de referință pentru unele categorii bugetare, în timp ce alte categorii, cum este categoria polițiștilor și militarilor, „beneficiază“ de o valoare de referință cuprinsă într-o ordonanță a Guvernului neconstituțională, față de calitatea și competența specifică a emitentului (Guvernul României), abrogată în 2010, respinsă în 2012, și mai ales reflectând nivelul de trai din 2009.9.Tribunalul Vaslui – Civilă consideră că dispozițiile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 nu sunt neconstituționale, întrucât este apanajul statului să stabilească drepturile salariaților bugetari, iar dispozițiile Constituției invocate nu au legătură cu textele de lege al căror control de constituționalitate se solicită. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, instanța judecătorească opinează că dispozițiile legale sunt constituționale și apreciază că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, motivarea „punctului său de vedere“ nu este obligatorie, întrucât excepția nu a fost invocată din oficiu.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. Reține că, astfel după cum instanța de contencios constituțional a reținut la nivel de principiu prin Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005, atât încadrarea prin lege a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. Totodată, arată că, în esență, criticile formulate vizează, în fapt, nemulțumirea față de un cuantum al salariului și neasigurarea nivelului de trai dorit prin raportare la costul vieții într-o anumită perioadă de timp, astfel încât aspectele invocate tind preponderent la o modificare legislativă, ceea ce excedează competenței instanței de contencios constituțional, circumscriindu-se sferei competențelor puterii legislative.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2008, și ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017.15.Referitor la prevederile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008, Curtea observă că acestea au fost abrogate potrivit art. 48 alin. (1) pct. 26 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. De asemenea, Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 a fost respinsă prin Legea nr. 49/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 22 martie 2012.16.Sub acest aspect, Curtea observă că prin încheierea de sesizare, instanța judecătorească, având de analizat condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, stabilește că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât dispozițiile a căror constituționalitate se solicită a fi analizată nu au fost declarate neconstituționale și au legătură cu soluționarea cauzei. În ceea ce privește condiția cerută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, ca dispozițiile a căror constituționalitate se solicită a fi controlată să fie „în vigoare“, instanța constată că, deși Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 este în prezent abrogată, articolele ce fac obiectul excepției continuă să își producă efectele până în prezent. Instanța reține că operațiunea de calcul al drepturilor salariale ale categoriei bugetarilor se face, în prezent, pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare anului 2010. În consecință, instanța apreciază că dispozițiile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 invocate pot constitui obiectul analizei Curții Constituționale.17.În aceste condiții, având în vedere cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt incidente în cauza în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, observând că în prezenta cauză sunt formulate atât critici de neconstituționalitate extrinsecă, cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 8/2008, în ansamblul său, și asupra art. II din acest act normativ, în special, dispoziții referitoare la valoarea de referință sectorială pentru determinarea soldelor de funcție și grad ale personalului militar, potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999, cu modificările și completările ulterioare, valoarea de referință sectorială în raport cu care se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, și valoarea de referință sectorială în baza căreia se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare.18.Prevederile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 au următorul cuprins:(2)Începând cu data de 1 iulie 2017:a)se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.19.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) și (5) privind trăsăturile statului român, separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale și principiul legalității, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici și art. 115 alin. (1) și (6) privind delegarea legislativă și limitele ordonanțelor de urgență ale Guvernului.20.Examinând excepția de neconstituționalitate vizând Ordonanța Guvernului nr. 8/2008, în ansamblul său, și art. II din acest act normativ, în special, Curtea reține că, în esență, critica formulată vizează încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separarea și echilibrul puterilor, art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la adoptarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici, precum și ale art. 115 alin. (1) care se referă la abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legii organice. În ceea ce privește reglementarea prin lege organică a statutului polițistului, funcționar public cu statut special, Curtea, în acord cu jurisprudența sa, reține că acesta este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale. De aceea, aspectele esențiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul acestuia, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 24, și Decizia nr. 90 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 4 mai 2018, paragraful 16). Statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispozițiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă (Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragrafele 19 și 21). În ceea ce privește reglementarea tuturor aspectelor esențiale privind nașterea, executarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului, Curtea constată că acestea constituie obiectul reglementării Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare.21.Or, Ordonanța Guvernului nr. 8/2008, supusă controlului de constituționalitate în prezenta cauză, a avut ca obiect de reglementare, așa cum reiese din însuși titlul său, modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că „sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile strict și limitativ, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituție, fac obiectul de reglementare al legii organice“ (Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005, și Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021).22.În aceste condiții, aplicând mutatis mutandis considerentele reținute prin Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005 și Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, precitate, în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză, Curtea constată că prevederile Ordonanței Guvernului nr. 8/2008, în ansamblul său, și ale art. II din acest act normativ nu încalcă art. 1 alin. (4), art. 73 alin. (3) lit. j) și nici art. 115 alin. (1) din Constituție, impunându-se respingerea acestora ca neîntemeiate.23.În același timp, Curtea observă că dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 dispun că „Funcțiile și modul de salarizare ale polițiștilor se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi“. Sub acest aspect, Curtea reține însă că, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, controlul de constituționalitate a legilor și a altor acte normative se exercită prin raportare la dispozițiile sau principiile Constituției, corelarea legislației în vigoare fiind de competența legiuitorului.24.Referitor la susținerile privind încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție referitoare la limitele ordonanțelor de urgență ale Guvernului, Curtea constată că invocarea acestor norme din Legea fundamentală nu are relevanță în cauză, deoarece obiectul excepției de neconstituționalitate nu îl constituie o ordonanță de urgență a Guvernului, ci o ordonanță simplă.25.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reține că aceste dispoziții de lege au mai format obiect al controlului de constituționalitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 81 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 29 mai 2020).26.Curtea a reținut că normele legale evocate instituie reguli privind aplicarea în timp a legii-cadru a salarizării personalului plătit din fonduri publice, stabilind, pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017, obligația menținerii în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017 a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.27.Referitor la invocarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea a reținut că prevederile legale criticate vizează toate categoriile de personal plătit din fonduri publice și se circumscriu scopului general urmărit de legiuitor – de a regla în timp disfuncționalitățile existente în sistemul public de salarizare. Curtea a mai reținut că prevederile art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, la diferite autorități sau instituții publice.28.În raport cu acestea, Curtea a constatat că stabilirea regulii menținerii drepturilor salariale în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 la nivelul lunii iunie 2017 nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea prevederilor din lege criticate.29.De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007).30.Curtea a mai statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15. De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în Convenția pentru apărarea drepturilor omului nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94).31.În consecință, Curtea a constatat că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a dreptului fundamental la salariu, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.32.Cât privește critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 47 din Constituție privind dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a reținut că stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcție de o serie de factori conjuncturali, precum situația economică a țării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar și nivelul de dezvoltare al societății la un anumit moment și modul de organizare a societății (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011). În același timp, obligația statului de a asigura un trai decent trebuie adusă la îndeplinire în mod egal, față de toți cetățenii săi, indiferent de ipostaza juridică în care se află aceștia. Or, măsura stabilită prin textele de lege criticate se integrează în ansamblul de acțiuni ale statului de adaptare la resursele financiare existente, neputându-se reține o afectare a nivelului de trai decent, contrară Constituției.33.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele evocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.34.Referitor la aspectele privind interpretarea și aplicarea legislației în materia salarizării polițiștilor, Curtea precizează că acestea excedează controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, soluționarea acestora revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești.35.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ovidiu Botea și Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“ în Dosarul nr. 2.280/89/2018 al Tribunalului Vaslui – Civilă și constată că prevederile Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, în ansamblul său, și ale art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008, în special, precum și ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Vaslui – Civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 februarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x