DECIZIA nr. 107 din 16 martie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic, excepție ridicată de Sindicatul Național din Cultură – Fair, în numele membrului său Robin Alban, în Dosarul nr. 26.109/3/2019 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.192D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 12 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 26.109/3/2019, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Național din Cultură – Fair, în numele membrului său Robin Alban, în cadrul unei cauze având ca obiect soluționarea unei acțiuni în constatare. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate permit angajatorilor instituțiilor de spectacole și de concerte să angajeze personal pe durată determinată fără a preciza vreo limită în care se poate prelungi contractul individual de muncă. Practic, dispozițiile legale criticate dau dreptul acestor angajatori să mențină în instituție un salariat angajat cu contract de muncă pe perioadă determinată fără limită în timp, decizia depinzând doar de conducătorul instituției, fără a fi necesară motivarea deciziei de prelungire ori a refuzului de prelungire a contractului de muncă. Or, prevederile incidente din Codul muncii prevăd faptul că regula o reprezintă angajarea cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar angajarea pe perioadă determinată reprezintă o excepție și poate interveni doar în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, legiuitorul a prevăzut la art. 82-87 din Codul muncii condițiile și cazurile în care un angajator poate încheia contracte de muncă pe perioadă determinată. Cu toate acestea, prevederile menționate din Codul muncii pornesc de la asigurarea unui echilibru între necesitatea angajatorilor de a încheia contracte de muncă pe perioadă determinată și necesitatea asigurării stabilității la locul de muncă, sens în care legiuitorul a reglementat anumite condiții în care contractele de muncă pe perioadă determinată pot fi încheiate, inclusiv prin instituirea unui termen maxim. Cu toate acestea, dispozițiile de lege criticate permit angajatorilor instituțiilor de spectacole și de concerte să angajeze personal pe durată determinată fără a preciza vreo limită în care se poate prelungi contractul individual de muncă. Această consecință este în măsură să afecteze în mod substanțial dreptul salariaților la protecție socială, inclusiv din perspectiva stabilității la locul de muncă, în condițiile în care salariații din instituțiile de spectacole și concerte încadrați cu contract de muncă pe perioadă determinată se află în mod permanent într-o stare de nesiguranță, în sensul în care nu există nicio certitudine cu privire la prelungirea raporturilor de muncă. … 6.În plus, se arată că, dincolo de faptul că nu există nicio rațiune pentru care instituțiile de spectacole și concerte să fie tratate în mod diferențiat de ceilalți angajatori, simplul argument referitor la specificul activității acestor instituții nu este în măsură să asigure o proporționalitate între posibilitatea prelungirii fără limită în timp a contractelor de muncă pe perioadă determinată și scopul pretins urmărit prin edictarea prevederilor art. 13 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât instituțiile de spectacole și concerte ar fi avut oricum posibilitatea de a angaja personal cu contract de muncă pe perioadă determinată, astfel cum această perioadă este limitată prin dispozițiile art. 82 alin. (3)-(5) și art. 84 alin. (1) din Codul muncii. … 7.Pe de altă parte, pentru același motive, autorul excepției de neconstituționalitate susține că se impune și constatarea neconstituționalității dispozițiilor criticate, prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituție, în condițiile în care salariații încadrați cu contract de muncă pe perioadă determinată sunt tratați în mod diferit față de ceilalți angajați, în sensul că celor dintâi li se permite prelungirea fără limită a unui contract individual de muncă, fără a exista un criteriu obiectiv care să justifice această diferențiere. În ceea ce privește inexistența unui criteriu obiectiv care să justifice acest tratament diferențiat, se subliniază faptul că, în cazul ambelor categorii, este permisă încheierea și prelungirea unui contract individual de muncă pe o anumită perioadă, însă nu se poate argumenta că specificul activității unei instituții de spectacole și concerte ar impune menținerea unui contract de muncă încheiat pe perioadă determinată peste limita stabilită de Codul muncii. … 8.Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale nu și-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 2 februarie 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 17 decembrie 2007, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins: „Datorită specificului activității, încheierea contractelor individuale de muncă pe durată determinată se poate face și prin derogare de la prevederile art. 82 alin. (3)-(5) și ale art. 84 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.“ … 13.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și ale art. 41 alin. (2) privind munca și protecția socială a muncii. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate prin Decizia nr. 360 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 13 august 2020, constatând constituționalitatea acestora. Curtea a reținut că Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 are ca obiect de reglementare cadrul juridic al înființării, organizării și funcționării instituțiilor și companiilor de spectacole sau concerte, al desfășurării activității acestora, precum și al activității de impresariat artistic. Potrivit art. 4 alin. (1) din acest act normativ, instituțiile de spectacole sau concerte se înființează, se organizează și funcționează în subordinea autorităților administrației publice centrale sau locale. Capitolul III din acest act normativ reglementează statutul personalului instituțiilor de spectacole sau concerte, și anume al personalului artistic, tehnic și administrativ care „își desfășoară activitatea în baza contractelor individuale de muncă, a celor încheiate potrivit prevederilor legale privind dreptul de autor și drepturile conexe sau în baza unor contracte reglementate de Codul civil“. Cu privire la încheierea contractelor de muncă, art. 12 alin. (4^2) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 prevede că „Personalul instituțiilor de spectacole sau concerte poate încheia mai multe contracte individuale de muncă cu aceeași instituție de spectacole ori concerte sau cu alte instituții ori companii de spectacole sau concerte cu respectarea prevederilor legale în vigoare și cu acordul prealabil al conducerii instituției“. De asemenea, potrivit art. 13 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007, pentru personalul instituțiilor de spectacole sau concerte, „contractul individual de muncă se încheie pe perioadă nedeterminată sau pe durată determinată, inclusiv pe stagiune ori pe producție artistică, în conformitate cu dispozițiile art. 82 alin. (1) și art. 83 lit. h) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii“. … 15.Analizând cadrul legislativ în materie, la paragraful 15 al Deciziei nr. 360 din 16 iunie 2020, Curtea a reținut că, în conformitate cu art. 12 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, forma generală a raporturilor de muncă o constituie contractele de muncă pe durată nedeterminată. Prin excepție, în cazurile și condițiile expres prevăzute în lege, se pot încheia contracte de muncă pe durată determinată [potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii], ca expresie a ocupării forței de muncă în anumite sectoare sau pentru anumite ocupații și activități. Astfel, prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile stabilite de lege, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată [art. 82 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii]. Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie [art. 82 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii], putând fi prelungit, în condițiile prevăzute la art. 83, și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări [art. 82 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii]. Cazurile în care poate fi încheiat contractul de muncă pe durată determinată sunt stabilite expres în art. 83 din același cod, la lit. h) a acestui articol stabilindu-se că se încheie și „în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe“. … 16.Cu privire la condițiile și limitele încheierii contractului de muncă pe durată determinată, Curtea a reținut, la paragraful 16 al Deciziei nr. 360 din 16 iunie 2020, că art. 82 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii prevede că între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată, iar, potrivit art. 82 alin. (5), contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare. Totodată, potrivit art. 84 alin. (1) din același cod, contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni. Curtea a observat că legiuitorul face distincție între încheierea succesivă a cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată între aceleași părți (legiuitorul stabilind o durată maximă a acestora) și prelungirea unui contract individual de muncă pe durată determinată (care, ca regulă, nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni), prelungire care se poate face și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări [art. 82 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii], neavând o limită temporală instituită de legiuitor. … 17.Având în vedere acest cadru legislativ cuprinzând dispoziții generale referitoare la încheierea contractelor de muncă pe perioadă determinată, Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 prevede că, în domeniul artistic și cultural, personalul instituțiilor de spectacole sau concerte poate încheia contracte de muncă pe durată nedeterminată sau contracte de muncă pe durată determinată, inclusiv pe stagiune ori pe producția artistică, în deplină conformitate cu Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Dispozițiile de lege criticate – art. 13 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 – instituie o derogare de la prevederile cu caracter general din Codul muncii, derogare reglementată datorită specificului activității. Astfel, pentru personalul instituțiilor de spectacole sau concerte, încheierea contractelor de muncă pe durată determinată se poate face și prin derogare de la prevederile art. 82 alin. (3)-(5) și ale art. 84 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. … 18.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 din Constituție, prin decizia precitată, paragrafele 20 și 21, aplicând considerentele de principiu rezultate din jurisprudența sa și a Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a reținut că situația personalului din instituțiile de spectacole sau concerte diferă de situația celorlalți angajați cu contract individual de muncă pe durată determinată, tocmai datorită specificului activității. Caracterul de excepție al dispozițiilor criticate este dat de specificul activității personalului din instituțiile de spectacole sau concerte, specific ce impune reglementarea posibilității încheierii succesive a mai multor contracte individuale de muncă pe durată determinată, inclusiv pe stagiune sau pe producție artistică, pe o perioadă totală mai mare decât cea permisă de Codul muncii. Prin urmare, situația în care se află personalul instituțiilor de spectacole sau concerte diferă de cea a celorlalți angajați, iar deosebirea de tratament juridic referitoare la forma raportului de muncă al acestora este justificată în mod obiectiv de specificul activității acestora. Totodată, această deosebire este justificată și în mod rațional, deoarece, pe de o parte, legea nu exclude posibilitatea încheierii unui contract de muncă pe durată nedeterminată pentru personalul instituțiilor de spectacole sau concerte, ci doar instituie un beneficiu pentru această categorie de personal, și anume derogarea de la regula încheierii succesive a cel mult 3 contracte individuale de muncă pe perioadă determinată, regulă impusă de Codul muncii. Pe de altă parte, potrivit art. 12 alin. (4^2) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007, personalul instituțiilor de spectacole sau concerte poate încheia mai multe contracte individuale de muncă cu aceeași instituție de spectacole ori concerte sau cu alte instituții ori companii de spectacole sau concerte cu acordul prealabil al conducerii instituției. În consecință, textul criticat din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 nu instituie privilegii sau discriminări de natură a contraveni dispozițiilor art. 16 din Constituție. … 19.În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 41 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut că textul de referință din Legea fundamentală consacră dreptul subiectiv la muncă al fiecărei persoane apte de muncă și protecția pe care statul este obligat să o asigure în cadrul politicii de protecție socială a muncii. Dreptul la muncă include, după cum indică și prevederea constituțională, libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupației, libertatea alegerii locului de muncă, protecția socială a muncii, retribuția pentru munca depusă, dreptul la negocieri colective, dreptul la repaus săptămânal și la concediu de odihnă plătit etc., toate aceste drepturi componente fiind stabilite prin lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 542 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006). … 20.La paragraful 23 al Deciziei nr. 360 din 16 iunie 2020, Curtea a observat că art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 a fost modificat, dobândind forma actuală, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 48/2016 privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul culturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 6 septembrie 2016. În nota de fundamentare a acestui act normativ se precizează următoarele: „La art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2007, cu modificările ulterioare, actuala normă consacră – prin sintagma «de regulă» – preferința legiuitorului față de angajarea cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, realitate care nu mai corespunde necesităților actuale. De asemenea, norma este echivocă, neputându-se evalua în ce anume constă regula și în care situații «de excepție» ar putea fi încheiate contracte pe perioadă determinată. Totodată, teza actuală nu ține cont de necesitatea ca durata raporturilor juridice pe care le încheie instituțiile publice de spectacole sau concerte, inclusiv cea a raporturilor de muncă, să poată fi adaptată principiului organizării pe programe și proiecte a activității acestor instituții, principiu consfințit deja prin alte legi.“ Așadar, Curtea a reținut că dispozițiile criticate au fost instituite de legiuitor pentru a corespunde necesităților actuale privind organizarea pe programe și proiecte a activității instituțiilor publice de spectacole sau concerte, ceea ce determină adaptarea duratei raporturilor juridice de muncă pe care le încheie. De altfel, potrivit art. 13 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007, contractele individuale de muncă încheiate pe durată nedeterminată pot fi modificate, prin acordul părților, în contracte pe durată determinată. … 21.Totodată, Curtea a reținut că nu se poate considera că dispozițiile de lege criticate limitează exercitarea dreptului la muncă, ci, dimpotrivă, deoarece prevăd că datorită specificului activității, încheierea contractelor individuale de muncă pe durată determinată se poate face și prin derogare de la prevederile art. 82 alin. (3)-(5) și ale art. 84 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Este adevărat că aceste din urmă dispoziții din Codul muncii au avut ca rațiune de reglementare instituirea unei măsuri de protecție care să asigure stabilitatea în muncă a angajatului, însă, datorită specificului activității, pentru personalul instituțiilor de spectacole sau concerte, contractul individual de muncă se încheie pe perioadă nedeterminată sau pe durată determinată, inclusiv pe stagiune ori pe producție artistică, ceea ce impune derogarea de la Codul muncii referitoare la numărul contractelor individuale de muncă pe durată determinată permise de lege. În sens contrar, dacă derogarea de la Codul muncii, prevăzută de textul de lege criticat, nu ar fi fost reglementată, numărul maxim al contractelor individuale de muncă pe durată determinată succesive ar fi fost limitat la 3, ceea ce ar fi condus la limitarea dreptului la muncă pentru personalul instituțiilor de spectacole sau concerte, în situația în care angajatorul nu ar fi dorit încheierea unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată. … 22.În final, la paragraful 26 al Deciziei nr. 360 din 16 iunie 2020, Curtea a reținut – referitor la criticile privind eventualele abuzuri ale angajatorilor care mențin astfel de lucrători într-o situație de incertitudine perpetuă sau pe durate foarte lungi de timp cu privire la raporturile lor de muncă – că acestea nu constituie probleme de constituționalitate, ci reprezintă aspecte de interpretare și aplicare a legii, care intră în competența de soluționare a instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale. De altfel, în cauza în cadrul căreia fusese invocată, din oficiu, excepția de neconstituționalitate, instanța judecătorească a admis apelul declarat de reclamant – artist instrumentist, angajat al unei filarmonici timp de 23 de ani, pe perioade determinate, de regulă pentru un an sau pe stagiune – și a calificat contractul de prestație artistică, ultimul contract încheiat între părți în anul 2013, ca fiind un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. … 23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național din Cultură – Fair, în numele membrului său Robin Alban, în Dosarul nr. 26.109/3/2019 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 13 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 martie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește