DECIZIA nr. 106 din 15 martie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală și ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Florin Natu în Dosarul nr. 20.705/197/2016 al Curții de Apel Brașov – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 453D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.527D/2019 și nr. 2.178D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Ovidiu Mazilu în Dosarul nr. 4.416/110/2016 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, respectiv de Alexsandru Roșu în Dosarul nr. 52/46/2019 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. … 4.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu aceasta. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.527D/2019 și nr. 2.178D/2019 la Dosarul nr. 453D/2019, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, reține că desemnarea membrilor completelor de doi sau trei judecători are loc în baza legii, în măsura în care nu este prevăzută o altă procedură. Subliniază că, atât timp cât legiuitorul nu a prevăzut o condiție restrictivă, desemnarea acestora prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești sau de către colegiul de conducere al instanței nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale invocate.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 12 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 20.705/197/2016, Curtea de Apel Brașov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală și ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepția a fost ridicată de Florin Natu într-o cauză penală având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe penale. Prin motivele de apel, autorul excepției a criticat modul de soluționare a cererii de recuzare a judecătorului de la instanța de fond, prin prisma repartizării aleatorii a acesteia, invocând, totodată, nelegalitatea constituirii completului de judecată din calea de atac, întrucât acesta nu a fost stabilit prin tragerea la sorți a membrilor săi. … 8.Prin Încheierea din 21 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.416/110/2016, Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepția a fost ridicată de Ovidiu Mazilu într-o cauză penală având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe penale, prin care inculpații, între care și autorul excepției, au invocat nelegalitatea constituirii completului de judecată din cadrul Tribunalului Bacău, care a soluționat fondul cauzei, întrucât acesta nu a fost constituit în mod aleatoriu și nu era specializat pentru a judeca fapte de corupție. … 9.Prin Încheierea din 27 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 52/46/2019, Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepția a fost ridicată de Alexsandru Roșu într-o cauză penală având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva unei decizii penale. În motivarea contestației în anulare, autorul a susținut că instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii. … 10.În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală, autorul acesteia susține, în esență, că sintagma „alt complet de judecată“ contravine dispozițiilor constituționale invocate. Arată că, în speță, nu a existat un complet legal constituit, acesta fiind desemnat potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care este un act administrativ, iar nu prin lege, aspect ce contravine prevederilor art. 124 și 126 din Constituție. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, se susține că, potrivit textului de lege criticat, componența secțiilor și a completelor specializate se stabilește de către colegiul de conducere al instanței, în raport cu volumul de activitate, ținându-se seama de specializarea judecătorului, fără a exista vreo mențiune cu privire la modul de determinare a completelor de judecată. Prin urmare, se susține că art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 acordă putere discreționară colegiului de conducere al instanței în determinarea compunerii acestor complete. Prin raportare la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, se susține că textul de lege criticat nu asigură reglementarea constituirii completelor de judecată și deleagă acest atribut colegiului de conducere al instanței, care este astfel abilitat să stabilească în mod unilateral și arbitrar completele specializate de judecători. Se susține că, în acest fel, aspectele esențiale ale compunerii completelor de judecată sunt prevăzute în acte administrative cu caracter inferior legii, aspect de natură să încalce dispozițiile constituționale potrivit cărora organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești se reglementează prin lege organică, iar competența instanțelor de judecată și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Compunerea completelor este o problemă jurisdicțională, ce ține de însăși săvârșirea actului de justiție, și, prin urmare, trebuie realizată printr-o procedură legală menită să asigure independența și imparțialitatea judecătorilor. Se susține că dreptul la un proces echitabil are la bază două caracteristici esențiale, respectiv imparțialitatea și independența instanței, iar lipsa reglementărilor referitoare la compunerea instanței și stabilirea completelor de judecători chiar de către conducerea acesteia atrage o suspiciune/îndoială rezonabilă cu privire la posibilitatea ca instanțele să nu fie independente sau imparțiale. Se susține, astfel, că textul de lege criticat nu reprezintă o garanție în ceea ce privește imparțialitatea obiectivă a instanței, parte a dreptului la un proces echitabil. Se subliniază că între aceste garanții se înscrie caracterul aleatoriu atât al distribuirii cauzelor în sistem informatic, cât și al compunerii completului de judecată instituit prin lege, sistem care nu se aplică desemnării completelor de judecători. Se susține, totodată, că dispozițiile criticate sunt contrare și normelor de tehnică legislativă, ignorarea prevederilor Legii nr. 24/2000 constituind o încălcare a obligațiilor impuse prin art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, o atare conduită fiind contrară securității raporturilor juridice, întrucât echivalează cu posibilitatea autorităților publice de a ocoli cadrul legal oricând și în orice condiții.  … 11.Curtea de Apel Brașov – Secția penală apreciază că dispozițiile art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală nu contravin Constituției. În acest sens, reține că Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată prevede în mod clar care este completul desemnat cu soluționarea unei cereri de recuzare a unui judecător, iar Curtea Constituțională a statuat în mod repetat că nu este încălcată Legea fundamentală în cazul în care, în aplicarea prevederilor unei legi, s-au emis acte normative cu caracter infralegal. În consecință, având în vedere această arhitectură a actelor normative interne, apreciază că normele procesual penale criticate nu contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5), ale art. 124 și ale art. 126 alin. (2) din Constituție. Totodată, apreciază că art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 nu contravine dispozițiilor constituționale privind principiul legalității și dreptul la un proces echitabil, având în vedere că imparțialitatea instanței este asigurată prin repartizarea aleatorie a cauzelor între completele de judecată din apel. Faptul că membrii completelor de judecată din apel nu sunt trași la sorți, ci sunt desemnați prin decizie administrativă nu este de natură să înfrângă aparența de imparțialitate a instanței, având în vedere că toate completele de apel, din orice materie (civilă, penală, contencios administrativ etc.), sunt desemnate prin decizie administrativă. Reține că o astfel de soluție, a tragerii la sorți a membrilor tuturor completelor de apel, nu este întâlnită nici în dreptul comparat și nici în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate invoca existența unui astfel de standard pentru a se reține aparența de imparțialitate. Subliniază că raționamentul din Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, invocată de autor, nu poate fi extins și asupra completelor de apel din cadrul curților de apel, având în vedere că, în cazul completelor de apel de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, legea prevede în mod explicit modalitatea desemnării prin tragere la sorți a acestora. … 12.Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Reține că algoritmul de desemnare a completelor specializate ale secțiilor curților de apel și ale instanțelor din circumscripția acestora este prevăzut de art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 și constă în desemnarea acestor complete de către președintele instanței, la propunerea colegiului de conducere al acesteia. De asemenea, reține că, potrivit art. 41 alin. (2) din același act normativ, componența acestor complete se realizează de către colegiul de conducere al instanței, ținându-se seama de specializarea judecătorului. Constată că această tehnică de desemnare a completelor specializate asigură pe deplin principiile independenței și imparțialității instanței, fiind astfel satisfăcut și principiul repartizării aleatorii a cauzelor între completele de judecată în fond. De asemenea, consideră că Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, privind completele de 5 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, nu are aplicabilitate în cauză, întrucât dispozițiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 se referă la completele specializate în cadrul instanțelor de judecată din circumscripția curților de apel, iar, în cazul completelor de apel de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, legea prevedea în mod explicit modalitatea desemnării prin tragere la sorți a acestora, aspect care nu poate fi extins și în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. … 13.Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că dispozițiile criticate, referitoare la înființarea secțiilor curților de apel, la înființarea completelor specializate, la stabilirea componenței secțiilor și completelor specializate, prevăd suficiente garanții prin reglementarea, în detaliu, a condițiilor și modalității de înființare a acestora, iar aspectele semnalate de autor nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii, sens în care numai Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv președintele instanței sunt singurii care stabilesc asupra incidenței textului contestat. Reține că dispozițiile criticate se referă la modul de organizare și funcționare a instanțelor de judecată și sunt adoptate de legiuitor în aplicarea prevederilor art. 124 și 126 din Constituție, care cuprind principiile generale potrivit cărora se organizează instanțele judecătorești și se realizează justiția, fără a conține vreo prevedere contrară textelor constituționale de referință. Așa fiind, reține că legiuitorul constituant a lăsat la latitudinea legiuitorului ordinar modul concret de reglementare a problemelor care privesc organizarea instanțelor judecătorești. Consideră că autorul excepției critică, de fapt, modul în care colegiul de conducere al instanței organizează activitatea acesteia, aspect care nu se circumscrie însă competenței instanței de contencios constituțional. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate, în raport cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, apreciază că sunt întrunite condițiile de claritate, precizie, previzibilitate juridică și accesibilitate, fiind respectate condițiile de calitate a legii, având în vedere faptul că normele criticate sunt aduse la cunoștință publică, fiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, și precizează, cu suficientă claritate, care sunt destinatarii săi, întinderea și modalitățile de exercitare a drepturilor prevăzute de textul criticat. Constată, totodată, că prevederile criticate au fost redactate în concordanță cu normele de tehnică legislativă. Subliniază că principiul legalității, prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, interpretat în coroborare cu celelalte principii subsumate statului de drept, reglementate la art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, impune ca exigențele de ordin procedural să fie respectate în cadrul înființării secțiilor curților de apel, înființării completelor specializate, stabilirii componenței secțiilor și completelor specializate. Regulile referitoare la procedurile de urmat sunt mijloace, instrumente pentru asigurarea dezideratului calității legii, o lege care să slujească cetățenilor, iar nu să creeze insecuritate juridică. Referitor la pretinsa neconstituționalitate în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenție, apreciază că dispozițiile criticate vin în sprijinul părților îndreptățite să se adreseze instanței de judecată și dau expresie acestor principii invocate, constituind o garanție a respectării drepturilor procesuale ale părților. Cât privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. l), reține că legiuitorul constituant a lăsat la latitudinea legiuitorului ordinar modul concret de reglementare a problemelor care privesc organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești. Reține, totodată, că dispozițiile art. 126 alin. (4) din Constituție nu au legătură cu cauza aflată pe rolul unei curți de apel. De asemenea, consideră că nu se aplică, prin extrapolare, Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, întrucât aceasta se referă numai la neconstituirea de către instanța supremă a completelor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, contrar celor prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003, iar nu și la curțile de apel. … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală și ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: – Art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală: „Abținerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluționează de un alt complet de judecată.“; … – Art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004: „Componența secțiilor și completelor specializate se stabilește de colegiul de conducere al instanței, în raport cu volumul de activitate, ținându-se seama de specializarea judecătorului.“ …  … 18.În susținerea neconstituționalității prevederilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală se invocă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul supremației Constituției, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 126 alin. (2) potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Cu privire la dispozițiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 se invocă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind principiul supremației Constituției, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 73 alin. (3) lit. l) privind reglementarea prin lege organică a organizării și funcționării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public, ale art. 124alin. (2) privind înfăptuirea justiției, ale art. 126 alin. (1) potrivit căruia justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, ale art. 126 alin. (2) potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege și ale art. 126 alin. (4) potrivit căruia compunerea Înaltei Curți de Casație și Justiție și regulile de funcționare a acesteia se stabilesc prin lege organică. Se invocă, totodată, dispozițiile constituționale ale art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului raportat la art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 19 privind înființarea Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 32 privind competența Curții Europene a Drepturilor Omului și art. 46 privind caracterul definitiv al hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea reține că, analizând critici similare celor formulate în prezenta cauză, a pronunțat Decizia nr. 163 din 9 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 475 din 6 mai 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile menționate anterior sunt constituționale în raport cu criticile formulate.  … 20.În considerentele deciziei precitate, în prealabil, Curtea a observat că, în esență, recuzarea nu constituie o acțiune de sine stătătoare, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății. Curtea a observat că reglementarea criticată se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului. Regulile de procedură instituite prin reglementarea criticată se justifică prin intenția legiuitorului de a împiedica tergiversarea nejustificată a înfăptuirii actului de justiție, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ținându-se seama și de interesele legitime ale celorlalte părți, nu numai de cele ale părții care a formulat cererea de recuzare (Decizia nr. 366 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 12 august 2019, paragraful 21). … 21.Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituție, instanța de control constituțional a observat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, iar nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. În acest context, Curtea a subliniat că normele de procedură criticate nu trebuie interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie avută în vedere o coroborare a acestora cu întreg cadrul legislativ în materie. În acest sens sunt și prevederile art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, potrivit cărora „Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toți membrii completului se vor soluționa de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluționate de completul din materia și după regulile stabilite de colegiul de conducere al instanței“ (Decizia nr. 366 din 28 mai 2019, precitată, paragraful 24). … 22.Întrucât soluția și considerentele menționate se referă la aceeași soluție legislativă, nefiind relevant, din această perspectivă, faptul că norma care o consacră este cuprinsă într-un alt text de lege, Curtea a considerat că decizia de respingere a excepției de neconstituționalitate și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituție. … 23.Totodată, Curtea a reținut, în Decizia nr. 163 din 9 martie 2021, precitată, că principiul distribuirii aleatorii a cauzelor stă la baza desfășurării activității de judecată, fiind reglementat ca atare în art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective“. Potrivit art. 53 alin. (1) din același act normativ, „Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat“. … 24.Interpretând noțiunea de „cauză“, cuprinsă în dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, de exemplu, prin Decizia nr. 5.103/2011, că aplicarea metodei de interpretare logico-sistematică a legii conduce la concluzia că noțiunea de cauză se referă la litigiile de fond, iar nu și la incidentele ivite în cursul soluționării acestora, precum recuzarea judecătorilor. Doctrina procesual civilă definește abținerea și recuzarea drept incidente procedurale privind compunerea sau constituirea instanței învestite cu soluționarea unui litigiu, fără a le conferi identitatea unui proces de sine stătător. În același sens, Curtea Constituțională a reținut prin Decizia nr. 366 din 28 mai 2019, precitată, paragraful 23, că cererea de recuzare nu vizează fondul cauzei. … 25.Cu privire la conținutul noțiunii de „repartizare aleatorie“, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în Decizia nr. 5.103/2011, că repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 și 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței funcționale a judecătorului și imparțialității actului de justiție, principala modalitate de repartizare aleatorie fiind cea informatică. Art. 139 din aceeași lege delegă însă Consiliului Superior al Magistraturii atribuția de a adopta norme secundare în vederea organizării executării legii și îi conferă o anumită marjă de apreciere în acest sens, de vreme ce prin regulamentul de ordine interioară adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii se stabilesc modul și criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuției aleatorii și continuității. Dreptul de apreciere pe care legea îl conferă autorității emitente este menit să asigure normelor administrative de organizare a instanțelor acea flexibilitate necesară asigurării interesului public al bunei înfăptuiri a justiției, care, pe lângă principiul enunțat în art. 11 din Legea nr. 304/2004, este guvernată de o serie de alte garanții ale dreptului la un proces echitabil, consacrat în instrumente juridice interne și internaționale, garanții între care se numără și termenul rezonabil, care ar putea fi afectat prin aplicarea rigidă a repartizării aleatorii, exclusiv în sistem informatic, pentru orice tip de cerere accesorie sau incidentală ivită în cursul unui litigiu. … 26.Considerentele citate se referă la interpretarea și aplicarea legii realizate de o instanță de judecată, iar nu, în sine, la constituționalitatea dispozițiilor legale. Curtea a apreciat însă că sunt relevante în cauză, deoarece raționamentul logico-juridic pe care îl enunță este deopotrivă aplicabil în evaluarea constituționalității dispozițiilor criticate în fața Curții Constituționale, câtă vreme exprimă justul echilibru pe care legiuitorul, în aplicarea dispozițiilor constituționale ale art. 124 – Înfăptuirea justiției și ale art. 126 – Instanțele judecătorești, trebuie să îl asigure în privința respectării tuturor principiilor care guvernează activitatea instanțelor judecătorești. Astfel, niciunul dintre aceste principii nu trebuie interpretat și aplicat rigid, ad absurdum, întrucât ar fi în detrimentul respectării celorlalte principii incidente și al înfăptuirii justiției în ansamblu. … 27.În concret, repartizarea aleatorie în sistem informatizat a tuturor incidentelor ivite în cursul soluționării proceselor pe rolul instanțelor judecătorești ar conduce la prelungirea nejustificată sau chiar blocarea activității de judecată. Tocmai de aceea, o anumită flexibilitate este de dorit, câtă vreme nu afectează principiile de înfăptuire a justiției în substanța lor – în speță, câtă vreme nu este pusă în discuție repartizarea aleatorie a litigiilor „de fond“. Or, din acest punct de vedere, Curtea a observat că, potrivit art. 110 alin. (2) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, „Dacă în urma soluționării incidentelor procedurale prevăzute la alin. (1) [n.a. referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată] se constată că, din motive prevăzute de lege, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza nu este în măsură să judece, dosarul se repartizează aleatoriu. Dacă mai există un singur complet care judecă în acea materie, cauza se repartizează acestuia“. … 28.În concluzie, Curtea a constatat că lipsa mențiunii exprese a obligației de repartizare aleatorie a soluționării cererilor de abținere sau de recuzare nu determină neconstituționalitatea dispozițiilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală în raport cu prevederile din Constituție invocate. Redactarea dată de legiuitor permite o abordare flexibilă în privința stabilirii completului de judecată competent să soluționeze aceste cereri, asigurând, totodată, exigențele de imparțialitate a instanței de judecată, prin stabilirea expresă a regulii în sensul că întotdeauna acest complet trebuie să fie „altul“ decât cel din care face parte judecătorul recuzat. În măsura în care, prin acte de aplicare a legii, precum Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, invocat anterior, s-ar încălca dispozițiile legale referitoare la principiile ce guvernează activitatea de judecată, partea interesată le poate contesta la instanțele judecătorești competente. … 29.Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția Deciziei nr. 163 din 9 martie 2021, precitată, își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 30.Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Curtea reține că problema de drept a competenței colegiilor de conducere ale curților de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completelor de judecată a mai fost supusă controlului de constituționalitate, Curtea pronunțând deciziile nr. 71 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021, și nr. 470 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie 2021. … 31.Referitor la competența colegiilor de conducere ale curților de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completelor de judecată, Curtea a reținut, la paragraful 33 al Deciziei nr. 71 din 9 februarie 2021, că ceea ce se critică este însăși ideea de învestire ex lege a acestora cu competența de a stabili compunerea completelor, ceea ce înseamnă că pot opta pentru o anumită modalitate concretă de desemnare a membrilor completelor, tocmai pentru că legea nu reglementează dacă aceasta se face aleatoriu sau prin nominalizare. Or, legiuitorul are opțiunea să stabilească el însuși organul competent să aprobe/să valideze compunerea completelor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/Desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competența de a stabili ele însele compunerea completelor de judecată nu pune nicio problemă de constituționalitate. Curtea nu are competența să cenzureze opțiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curților de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/să valideze compunerea completelor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere. … 32.Referitor la modul concret de desemnare a membrilor completului, Curtea a reținut că sunt aplicabile mutatis mutandis paragrafele 48 și 51 din Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 28 februarie 2020. Astfel, ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de aducere la îndeplinire a unei măsuri/finalități prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situația în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor complete cu privire la care legea nu dispune nimic, caz în care se încadrează și situația litigioasă analizată, Curtea a constatat că aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relației dintre un act de reglementare primar și unul secundar. … 33.La paragraful 35 al Deciziei nr. 71 din 9 februarie 2021, Curtea a mai reținut că nu există nicio prevedere constituțională sau vreo exigență rezultată din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completelor să fie realizat în mod direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competențe legislative unei autorități administrative, astfel că textul criticat nu contravine art. 61 și art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție. … 34.Curtea a reținut, totodată, la paragraful 36 al Deciziei nr. 71 din 9 februarie 2021, că și în privința curților de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate și a judecătoriilor este aplicabil mutatis mutandis paragraful 57 din Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020, astfel că, dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completelor să se facă prin tragere la sorți sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziții legale restrictive, una dintre aceste două modalități, înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza și în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege. Pentru argumentele de mai sus, Curtea nu a reținut nici încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanței judecătorești. … 35.Curtea a reținut, totodată, că Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești este un act de reglementare secundară, act de executare a legii. Însă nu se poate susține că dispozițiile criticate conferă unei autorități administrative – Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care aprobă acest regulament – o competență de legiferare cu privire la compunerea completelor, deoarece nu există nicio prevedere constituțională sau vreo exigență rezultată din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completelor să fie realizat în mod direct prin lege. … 36.Cât privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 126 privind instanțele judecătorești, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată, deoarece normele de lege criticate vizează reguli privind compunerea completelor de judecată, fără a afecta principiul înfăptuirii justiției în numele legii și cel potrivit căruia competența și procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege. … 37.Curtea constată că cele statuate în jurisprudența anterior citată se aplică mutatis mutandis și cu privire la problema de drept a competenței colegiului de conducere al instanței de a stabili componența secțiilor și completelor specializate, în raport cu volumul de activitate și având în vedere specializarea judecătorului. … 38.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin Natu în Dosarul nr. 20.705/197/2016 al Curții de Apel Brașov – Secția penală, de Ovidiu Mazilu în Dosarul nr. 4.416/110/2016 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, respectiv de Alexsandru Roșu în Dosarul nr. 52/46/2019 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală și ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Brașov – Secția penală, Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
semnează MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește