DECIZIA nr. 104 din 25 februarie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 386 din 13 mai 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 281
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 281
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 281
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 88 13/02/2019
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 88 13/02/2019
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 281
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 281
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 94
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 92
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 94
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 92
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 281
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 281
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 88 13/02/2019
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 90
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 281
ART. 20REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 367
ART. 21REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016 ART. 2
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 93
ART. 21REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 31
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 92
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 281
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 88 13/02/2019
ART. 23REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 90
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 88 13/02/2019
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 134 20/03/2018
ART. 25REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 94
ART. 25REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 92
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 368 11/07/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 133 21/03/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gigi Vadik Zavera în Dosarul nr. 10.384/63/2017/a1 al Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 369D/2018.2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul avocat Radu Marinescu, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.717D/2018, având un obiect identic cu cel anterior apelat, excepția de neconstituționalitate fiind ridicată de Alexandru Cristofor Laza în Dosarul nr. 1.238/95/2018/a1 al Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori.4.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Radu Marinescu, având împuternicire avocațială depusă la dosar, iar pentru partea Profira Dumitru se prezintă doamna avocat Liliana Clima, având de asemenea împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar apărătorii prezenți și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.717D/2018 la Dosarul nr. 369D/2018, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorilor din dosarele conexate, care solicită admiterea excepției, reiterând criticile de neconstituționalitate cuprinse în notele scrise aflate la dosar. 7.Avocatul părții Profira Dumitru solicită, în schimb, respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens Decizia Curții nr. 88 din 13 februarie 2019. În subsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.8.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepției având în vedere Decizia Curții nr. 88 din 13 februarie 2019.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:9.Prin Încheierea din 20 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 10.384/63/2017/a1, Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gigi Vadik Zavera în procedura de cameră preliminară.10.Prin Încheierea din 9 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.238/95/2018/a1, Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Alexandru Cristofor Laza în soluționarea contestațiilor formulate de Parchet și de autorul excepției împotriva Încheierii nr. 52 din 6 iunie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Gorj în Dosarul nr. 1.238/95/2018/a1, prin care a fost exclusă din ansamblul probelor administrate declarația dată de persoana vătămată, au fost respinse, ca nefondate, celelalte cereri și excepții formulate de inculpat cu privire la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății privindu-l pe inculpat, autor al excepției, pentru săvârșirea infracțiunii de omor în stare de recidivă. 11.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii din cele două dosare conexate susțin, în esență, că se impune stabilirea constituționalității normei procesuale penale criticate doar în măsura în care, prin încălcarea dispozițiilor legale privind asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie, se înțelege încălcarea tuturor dispozițiilor legale din legea procesual penală care dau conținut efectiv noțiunii de asistență juridică, adică cele prevăzute de art. 92, 94 și 95 din Codul de procedură penală.12.Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că dispozițiile criticate sunt constituționale. În acest sens reține că, în mod rațional, nerespectarea dispozițiilor art. 92 din Codul de procedură penală nu este sancționată cu nulitatea absolută, ci cu nulitatea relativă, în condițiile în care, pentru a obține ineficiența unui asemenea act de urmărire este necesar să se facă dovada unei vătămări a dreptului suspectului sau inculpatului. Or, o procedură judiciară poate fi caracterizată printr-o multitudine de acte și măsuri ce pot fi dispuse în cursul derulării urmăririi penale, unele din acestea putând fi de mică însemnătate sau care să nu privească persoana cercetată, astfel încât, dacă am accepta ideea că orice viciu în activitatea organelor de urmărire penală este sancționat cu nulitatea absolută, fără a fi condiționat de o vătămare, acest fapt ar duce practic la ineficiența cercetărilor față de un suspect sau inculpat, deși poate aceste vicii nu îl vizau, ci priveau alți participanți la procesul penal. În aceeași măsură, reține că limitarea accesului la dosar a apărătorilor suspectului sau inculpatului, statuată de art. 94 alin. (4) din Codul de procedură penală, este justificată prin prisma principiilor ce guvernează urmărirea penală, și anume caracterul nepublic, caracterul necontradictoriu și caracterul preponderent scris al urmăririi penale. Arată că o parte din activitățile specifice ce se desfășoară în cursul urmăririi penale au caracter secret, confidențial, justificat de operativitatea și eficiența strângerii probelor și luării unor măsuri necesare pentru identificarea autorilor și tragerii la răspundere penală a acestora, astfel că, în situația în care apărătorul suspectului sau inculpatului ar lua cunoștință despre efectuarea unor asemenea acțiuni, ar putea să împiedice desfășurarea lor, urmărirea penală fiind în acest caz extrem de greu de efectuat sau, în anumite situații, imposibil.13.Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale și convenționale invocate. Totodată, instanța de judecată precizează că achiesează la opinia Ministerului Public, în sensul că prin dispozițiile legii pot fi sancționate în mod diferit încălcările dispozițiilor din Codul de procedură penală, sancțiunea nulității absolute intervenind în cazul anumitor încălcări, în ceea ce privește drepturile inculpatului în cursul procesului penal, iar dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală sunt suficient de clare și previzibile în ceea ce privește sancțiunea aplicabilă și căror încălcări ale dispozițiilor legale le sunt adresate.14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile apărătorilor prezenți, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, având următorul conținut: „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind: […] f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie.“ 18.În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorii din cele două dosare conexate invocă încălcarea atât a prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) potrivit cărora părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, cât și a dispozițiilor art. 6 paragrafele (1) și (3) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că situațiile în care este obligatorie asistența juridică a suspectului sau a inculpatului sunt reglementate de dispozițiile art. 90 din Codul de procedură penală, iar cele în care este obligatorie asistența juridică a părții civile și a părții responsabile civilmente se regăsesc în art. 93 alin. (4) și (5) din același act normativ. Totodată, art. 91 alin. (1) din Codul de procedură penală instituie în sarcina organului judiciar obligația de a asigura prezența unui avocat din oficiu, dacă suspectul sau inculpatul nu și-a ales un avocat, în cazurile în care asistența juridică este obligatorie. Respectarea de către organul judiciar a acestor obligații este garantată prin intermediul art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care sancționează cu nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența juridică este obligatorie. Dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare, nulitatea se constată atât în cadrul camerei preliminare, cât și în cursul judecății, ca efect al publicării Deciziei Curții nr. 88 din 13 februarie 2019, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iunie 2019, prin care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 281 alin. (1) lit. f) din același act normativ sunt neconstituționale.20.În cauzele în care au fost invocate prezentele excepții de neconstituționalitate, autorii au fost trimiși în judecată, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) din Codul penal, pentru tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din Codul penal, pentru portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. (1) și (2) din Codul penal, pentru complicitate la tentativa de omor, prevăzută de art. 48 raportat la art. 32 și art. 199 alin. (1) din Codul penal, lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (1) din Codul penal, complicitate la șantaj, prevăzută de art. 48 raportată la art. 207 alin. (1) și (3) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Codul penal (Dosarul nr. 369D/2018), respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor în stare de recidivă (Dosarul nr. 1.717D/2018). 21.Raportat la situația de fapt reținută anterior, Curtea observă că, potrivit art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală, asistența juridică este obligatorie în cursul procedurii în camera preliminară și în cursul judecății „în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani“. Textul a fost modificat în acest sens prin art. II pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, anterior asistența juridică fiind obligatorie în acest caz doar în cursul judecății. De asemenea, Curtea observă că, în alte situații, reglementarea asistenței juridice obligatorii este determinată de elemente particulare ale persoanei în cauză, cum ar fi minoritatea, lipsa capacității de exercițiu, existența unei capacități de exercițiu restrânse etc. [art. 90 lit. a) și b), respectiv art. 93 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală].22.Autorii excepțiilor de neconstituționalitate susțin, în mod identic, faptul că se impune stabilirea constituționalității art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală doar în măsura în care, prin încălcarea dispozițiilor legale privind asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie, se înțelege încălcarea dispozițiilor art. 92, 94 și 95 din Codul de procedură penală, referitoare la drepturile avocatului suspectului sau inculpatului în cursul urmăririi penale, camerei preliminare și judecății, respectiv dreptul avocatului părților și subiecților procesuali principali de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal.23.Față de susținerile autorilor, Curtea reamintește că asistența juridică obligatorie este o opțiune legislativă. Cu toate acestea, instanța de control constituțional a constatat că exercitarea dreptului la apărare, consacrat de dispozițiile constituționale ale art. 24, trebuie să fie una efectivă, ceea ce presupune că în anumite cazuri prezența unui apărător este elementul necesar pentru stabilirea efectivității acestui drept. Aceasta, deoarece prin „asistarea“ inculpatului de către apărător se înțelege nu numai prezența fizică a acestuia, în cauzele prevăzute de lege, ci și „acordarea asistenței juridice“, deci acordarea de sfaturi inculpatului în ceea ce privește acțiunile pe care trebuie să le întreprindă în proces și exercitarea drepturilor procesuale ale acestuia. În aceste condiții, Curtea a apreciat că, prin reglementarea unui caz în care asistența juridică este obligatorie, legiuitorul a prezumat că dreptul la apărare nu poate fi exercitat în mod efectiv decât prin prezența apărătorului (Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019, precitată, paragraful 36). Totodată, Curtea a reținut că, din economia dispoziției art. 90 din Codul de procedură penală, rezultă că legiuitorul a reglementat obligativitatea asistenței juridice, iar nu a reprezentării. Astfel, nulitatea intervine numai pentru situațiile în care părțile sunt prezente, dar neasistate. Astfel, lipsa apărătorului nu este caz de nulitate absolută când și partea lipsește fără a avea un reprezentant (Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019, precitată, paragraful 24). 24.De asemenea, Curtea a statuat că, în cazurile în care legea impune asistența juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatului, apărarea are valoarea unei instituții de cert interes social, care funcționează atât în favoarea suspectului și a inculpatului, cât și în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, în considerarea unor situații speciale ce rezultă din însăși enumerarea cuprinsă în textul de lege (Decizia nr. 134 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 5 iulie 2018). Reglementarea asistenței juridice obligatorii, în cazurile prevăzute de lege, se circumscrie într-un drept al suspectului, al inculpatului, al persoanei vătămate, al părții civile și al părții responsabile civilmente. O atare reglementare dă naștere unei obligații în sarcina organului judiciar de a analiza dacă elementele cauzei determină aplicarea dispozițiilor legislative relative la asistența juridică obligatorie, indiferent dacă persoana în cauză a solicitat acest lucru sau nu. Reglementarea menționată impune organului judiciar obligația de a nu rămâne în pasivitate, ci, prin depunerea diligențelor necesare, să asigure respectarea concretă și efectivă a dreptului la apărare al persoanei în cauză (Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019, precitată, paragraful 39). În aceste condiții, Curtea a constatat că legiuitorul a prezumat că este în interesul justiției reglementarea obligatorie a asistenței juridice în cazurile expres prevăzute de lege, încălcarea dispozițiilor relative la asistența juridică obligatorie determinând încălcarea dreptului la un proces echitabil (Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019, precitată, paragraful 40).25.În aceste condiții jurisprudențiale și de reglementare, Curtea reține că asistența juridică obligatorie implică, de principiu, obligații în sarcina organelor judiciare, corelative drepturilor suspectului, inculpatului, precum și ale celorlalte părți din procesul penal. Pe de altă parte, asistența juridică obligatorie presupune respectarea drepturilor apărătorului – detaliate în art. 92, 94 și 95 din cap. VII al titlului III al părții generale a Codului de procedură penală, dedicat „asistenței juridice și reprezentării“. Nerespectarea acestor din urmă drepturi însă nu se poate converti într-un caz de nulitate absolută în care producerea vătămării se află sub puterea unei prezumții legale juris et de jure. Astfel, Curtea constată că – în ipoteza nerespectării solicitării avocatului suspectului sau inculpatului, persoanei vătămate, al părții civile sau al părții responsabile civilmente de a fi încunoștințat despre data și ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi și libertăți ori în cazul nerespectării dreptului acestuia la consultarea dosarului – apărătorul nemulțumit poate formula plângere, potrivit art. 336 și 339 din Codul de procedură penală, plângere ce va fi soluționată de procurorul ierarhic superior. Cu alte cuvinte, Curtea constată, în acord cu jurisprudența anterior citată, că asistența juridică obligatorie se circumscrie într-un drept al suspectului, al inculpatului, al persoanei vătămate, al părții civile și al părții responsabile civilmente, iar nu într-un drept al avocatului părților și subiecților procesuali principali, sancțiunea nulității absolute, care implică existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în niciun mod, protejând – în ipoteza normei procesual penale criticate – realizarea drepturilor suspectului, inculpatului, precum și ale celorlalte părți din procesul penal, așa încât susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate sunt nefondate. 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gigi Vadik Zavera în Dosarul nr. 10.384/63/2017/a1 al Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori, respectiv de Alexandru Cristofor Laza în Dosarul nr. 1.238/95/2018/a1 al Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori, respectiv Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x