DECIZIA nr. 104 din 16 martie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14^2 alin. (1) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, astfel cum a fost completată prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români, și ale art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016, excepție ridicată de David Ivan și Anica Ivan în Dosarul nr. 4.303/252/2017 al Tribunalului Timiș – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.875D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece prin reglementarea unei proceduri administrative nu se încalcă accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia civilă nr. 1.153A din 2 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.303/252/2017, Tribunalul Timiș – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14^2 alin. (1) din Legea nr. 119/1996, astfel cum a fost completată prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016, și ale art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de David Ivan și Anica Ivan în cadrul unei cauze având ca obiect soluționarea cererii de înregistrare a nașterii. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile criticate creează o situație discriminatorie pentru subiecți de drept aflați în situații juridice identice, având în vedere că faptul nașterii s-a produs anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016. Criteriul stabilit de legiuitor, adică depunerea cererii de chemare în judecată să fi fost anterioară modificărilor legislative intervenite, este neconstituțional și contravine art. 21 din Constituție. … 6.Totodată, se arată că textul art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016 este lipsit de claritate, în sensul că nu se reglementează în mod cert că cererile de înregistrare tardivă a nașterii nu sunt de competența instanței și dacă acestea fac sau nu parte din categoria acțiunilor de stare civilă prevăzute de art. 99 alin. (3) din Codul civil, potrivit căruia „Hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul“. … 7.Astfel, se susține că legiuitorul nu lămurește suficient de clar dacă este vorba despre competența exclusivă a organelor administrative sau de o competență alternativă a acestora în raport cu competența generală a instanțelor de judecată, care să permită exercitarea plenară a accesului liber la justiție, reglementat de art. 21 din Constituție, de către subiecții aflați în aceeași situație juridică, și anume cei născuți anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016. … 8.În final, în susținerea excepției de neconstituționalitate, se invocă doctrina dreptului european și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de acces la justiție, precum și jurisprudența Curții Constituționale privind principiul egalității în fața legii. … 9.Tribunalul Timiș – Secția I civilă apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, deoarece existența unei proceduri administrative prealabile obligatorii nu încalcă dreptul de acces liber la justiție. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 14^2 alin. (1) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2012, astfel cum a fost completată prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016, și ale art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 30 iunie 2016. Curtea reține că dispozițiile art. 14^2 alin. (1) din Legea nr. 119/1996 au fost introduse prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016 și aveau, la data sesizării Curții Constituționale, următorul cuprins: „După împlinirea termenului de 30 de zile, prevăzut la art. 14^1 alin. (1), întocmirea actului de naștere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, cu avizul conform al serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor sau, după caz, al Direcției Generale de Evidență a Persoanelor a Municipiului București. Înregistrarea nașterii se realizează în termen de 90 de zile de la data solicitării.“ Art. 14^1 alin. (1), la care fac trimitere dispozițiile art. 14^2 alin. (1) din Legea nr. 119/1996, avea următorul conținut: „Declararea nașterii se face în termen de 30 de zile pentru copilul născut viu și în termen de 3 zile pentru copilul născut mort. Termenele se socotesc de la data nașterii. În cazul în care copilul născut viu a decedat înăuntrul termenului de 30 de zile, declararea nașterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului. Pentru copilul născut mort se întocmește numai actul de naștere.“ Art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016 are următorul conținut: „Cererile privind înregistrarea tardivă a nașterii, depuse la instanțele de judecată până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se soluționează potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data depunerii acestora.“ … 14.Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile art. 14^2 din Legea nr. 119/1996 au fost modificate și completate prin Legea nr. 105/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, precum și pentru abrogarea Ordonanței Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 29 aprilie 2022, și prin Ordonanța Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 26 august 2022. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. În concluzie, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14^2 alin. (1) din Legea nr. 119/1996, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 105/2022, precum și ale art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016. … 15.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 privind egalitatea în fața legii și art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate instituie – în materia înregistrării tardive a nașterii – o procedură administrativă în locul procedurii judiciare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016 prevăzând, ca normă tranzitorie, că cererile privind înregistrarea tardivă a nașterii, depuse la instanțele de judecată până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, se soluționează potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data depunerii acestora. … 17.Analizând actele dosarului, se observă că unul dintre autorii excepției de neconstituționalitate a depus cererea de înregistrare tardivă a nașterii la instanța judecătorească după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016 și susține, în esență, că, având în vedere că faptul nașterii s-a produs anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016, criteriul stabilit de legiuitor, adică depunerea cererii de chemare în judecată să fi fost anterioară modificărilor legislative intervenite, este neconstituțional și contravine art. 21 din Constituție. Totodată, consideră că textul art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016 este lipsit de claritate, în sensul că nu se reglementează în mod cert că cererile de înregistrare tardivă a nașterii nu sunt de competența instanței și dacă acestea fac sau nu parte din categoria acțiunilor de stare civilă prevăzute de art. 99 alin. (3) din Codul civil. … 18.Analizând aceste susțineri, Curtea observă că, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016, aceasta a fost emisă „luând în considerare faptul că pentru înregistrarea nașterii peste termenul legal de un an de la data producerii faptului de stare civilă se utilizează un mecanism administrativ și judiciar greoi – ce presupune formularea în instanță a acțiunii de înregistrare tardivă a nașterii, procedură îngreunată de solicitarea unei expertize medico-legale, în condițiile în care există certificatul medical constatator al născutului viu, ce poate oferi elementele de identificare care se regăsesc în expertiză – cu aproximație, procedurile judiciare și administrative descrise se finalizează într-o perioadă de 1-2 ani; ținând seama de faptul că în prezent legea impune anumite bariere administrative pentru persoanele care sunt internate în unitățile sanitare, ce nu dețin acte de identitate, în sensul că acestea pot solicita eliberarea actelor de identitate numai serviciului public comunitar de evidență a persoanelor de la locul de domiciliu sau reședință, nu și celui pe raza căruia se află unitatea sanitară, având în vedere creșterea constantă a numărului copiilor a căror naștere nu este înregistrată, inclusiv din cauza unor obstacole procedurale, faptul că menținerea unor limitări în legislație afectează drepturi fundamentale ale copiilor, cu privire la identitate, sănătate și educație, că în aceste condiții cei mai afectați sunt copiii din familiile defavorizate care astfel nu beneficiază de servicii medicale, nu se pot înscrie în sistemul educațional și nu pot fi protejați de autoritățile statului; luând în considerare faptul că efectele neînregistrării nașterii se produc gradual, că îngrădirea liberului acces la drepturi este direct proporțională cu înaintarea în vârstă și că lipsirea copilului de elementele constitutive ale identității sale poate genera riscul excluziunii sociale, atragerea în medii cu potențial criminogen și, mai grav, favorizarea traficului de persoane, a cerșetoriei și prostituției în rândul minorilor lipsiți de protecție.“ … 19.Astfel, Curtea reține că rațiunea înlocuirii procedurii judiciare cu procedura administrativă pentru soluționarea cererilor privind înregistrarea tardivă a nașterii constă în asigurarea unui mecanism mai suplu în locul celui greoi existent pentru eliberarea actelor de identitate, în scopul asigurării drepturilor fundamentale ale copiilor, cu privire la identitate, sănătate și educație. … 20.Referitor la critica de neconstituționalitate ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea reține jurisprudența sa referitoare la principiul calității actelor normative, potrivit căreia una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). De aceea, o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 72 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 2 mai 2019, paragraful 52). … 21.Aplicând aceste considerente la cauza de față, Curtea reține că susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție este neîntemeiată, deoarece textul criticat din Legea nr. 119/1996 este suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat, legiuitorul având competența de a reglementa procedura înregistrării tardive a nașterii. Soluția legislativă referitoare la competența organului administrativ de a soluționa cererile de înregistrare tardivă a nașterii ține de opțiunea legiuitorului, rațiunea unei astfel de soluții legislative fiind explicată în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016. Astfel, înregistrarea nașterii se realizează în termen de 90 de zile de la data solicitării scrise a declarantului, cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, cu avizul conform al serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor sau, după caz, al Direcției Generale de Evidență a Persoanelor a Municipiului București.  … 22.Totodată, dispoziția tranzitorie prevăzută la art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016 este clară și previzibilă, reglementând situațiile în care cererea privind înregistrarea tardivă a nașterii a fost depusă anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, situație în care această cerere se soluționează de către instanța judecătorească în temeiul reglementărilor în vigoare la data depunerii acestei cereri, potrivit principiului general de drept tempus regit actum. … 23.Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea accesului liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece soluționarea pe cale administrativă a cererilor privind înregistrarea tardivă a nașterii nu exclude posibilitatea atacării la instanța judecătorească a actului administrativ emis ca urmare a soluționării acestei cereri sau a refuzului de soluționare a acestei cereri, potrivit regulilor de drept comun în materia controlului judecătoresc al actelor administrative.  … 24.Referitor la principiul accesului liber la justiție, instanța de contencios constituțional a statuat că, potrivit art. 21 din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime. Prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituțională a statuat că accesul liber la justiție presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție și, astfel cum rezultă din art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. … 25.În jurisprudența sa referitoare la accesul liber la justiție, Curtea Constituțională a statuat că acest principiu semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2) (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, precitată). De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, exemplu fiind Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, s-a arătat că accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța dreptului. … 26.Or, dispozițiile de lege criticate nu exclud accesul la instanțele judecătorești al persoanei nemulțumite de actul emis de organul administrativ referitor la cererea privind înregistrarea tardivă a nașterii, astfel că acestea nu contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție și nici celor ale art. 6 din Convenție. … 27.Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea principiului egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituție, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, deoarece, așa cum a reținut în jurisprudența sa, situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, sau Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, sau Decizia nr. 237 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 7 iulie 2017, paragraful 16). … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de David Ivan și Anica Ivan în Dosarul nr. 4.303/252/2017 al Tribunalului Timiș – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 14^2 alin. (1) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 105/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, precum și pentru abrogarea Ordonanței Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, precum și ale art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiș – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 martie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește