DECIZIA nr. 103 din 23 februarie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 261 alin. (4) din Codul de procedură penală, cu referire la art. 264,art. 407 alin. (1) și art. 410 alin. (1) din același act normativ, excepție ridicată de Senică Benga în Dosarul nr. 1.633/338/2016 al Curții de Apel Brașov – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.069D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.247D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 261,art. 264 și art. 407 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vladu Mituș Aurelian în Dosarul nr. 12.904/236/2013 al Curții de Apel București – Secția I penală (nr. dosar Curtea de Apel București – Secția I penală 2.769/2018). La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar prin care autorul excepției solicită judecarea în lipsă. … 4.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor nr. 2.069D/2018 și nr. 2.247D/2018. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.247D/2018 la Dosarul nr. 2.069D/2018, care a fost primul înregistrat. … 5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că legiuitorul a prevăzut garanții ca persoana să primească actele procedurale, iar agentul procedural are obligația să se intereseze când poate fi găsită persoana citată și numai în lipsa acestor informații să afișeze pe ușa locuinței înștiințarea privind citația sau comunicarea. Înștiințarea prevede inclusiv termenul stabilit de organul judiciar care a emis citația, în care destinatarul este îndreptățit să se prezinte la acest organ pentru a i se comunica citația. Împrejurarea că în anumite cazuri organul procedural nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege excedează controlului de constituționalitate. În ceea ce privește persoanele analfabete, acestea pot beneficia, în temeiul legii, de asistența rudelor sau a unui avocat. În situația acestei categorii de persoane este de dorit ca înmânarea actelor și citațiilor să se facă prin rude sau administratorul imobilului, astfel cum prevăd dispozițiile criticate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 22 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.633/338/2016, Curtea de Apel Brașov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 261 alin. (4) din Codul de procedură penală, cu referire la art. 264,art. 407 alin. (1) și art. 410 alin. (1) din același act normativ, excepție ridicată de Senică Benga cu ocazia soluționării unui apel împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Zărnești. … 7.Prin Decizia penală nr. 1.461/A din 1 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 12.904/236/2013 (nr. dosar Curtea de Apel București – Secția I penală 2.769/2018), Curtea de Apel București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 261,art. 264 și art. 407 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vladu Mituș Aurelian într-o cauză penală aflată în etapa procesuală a apelului. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 261 alin. (4) din Codul de procedură penală, raportate la art. 264,art. 407 alin. (1) și art. 410 alin. (1) din același act normativ, contravin prevederilor constituționale privind garantarea accesului la justiție, prin posibilitatea de a exercita căile de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. În lipsa prescrierii unor comportamente precise pe care agentul constatator trebuie să le adopte, afișarea și înștiințarea devin chestiuni pur formale, neadecvate din perspectiva dreptului fundamental de acces liber la justiție. Apreciază că dispozițiile criticate nu îndeplinesc cerințele de accesibilitate, claritate și precizie ale unei legi, nepermițând persoanelor interesate să își regleze conduita, deoarece nu sunt clarificate condițiile în care agentul poate realiza afișarea înștiințării. Totodată, în lipsa unor garanții privind modalitatea în care s-a realizat afișarea, faptul că agentul a făcut acest lucru nu poate fi practic contestat. … 9.Pe de altă parte, legiuitorul nu a clarificat care este termenul în care trebuie să se prezinte o persoană pentru a ridica copia minutei sau orice alt act procedural, respectiv actul prin care organul judiciar stabilește acest termen, fiind iar în prezența unei reglementări imprecise. … 10.Susțin că dispozițiile art. 407 din Codul de procedură penală nu sunt previzibile și nu oferă garanția dreptului la un proces echitabil în condițiile în care destinatarul hotărârii judecătorești este o persoană analfabetă. Chiar dacă se poate susține că orice persoană analfabetă poate apela la o cunoștință pentru a i se citi conținutul citației/hotărârii/altor acte de procedură, nu înseamnă că interesele acestor persoane sunt protejate, din perspectiva dreptului la un proces echitabil și al accesului la justiție. Este evident că în cazul afișării citației pe ușa principală a clădirii nu există mijloacele legale care să garanteze accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil în cazul persoanelor analfabete. … 11.Curtea de Apel Brașov – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile din Codul de procedură penală sunt suficient de clare și previzibile, astfel încât participanții la procesul penal pot înțelege care sunt drepturile și obligațiile fiecăruia în cazul în care agentul procedural nu găsește persoana citată la domiciliu. Obligația agentului procedural de a se interesa când poate găsi persoana citată pentru a-i înmâna citația este clară, iar îndeplinirea sau neîndeplinirea acesteia urmează a fi cenzurată de instanța de judecată. De asemenea, faptul că în Codul de procedură penală nu se prevede termenul în care persoana citată se poate prezenta la sediul organului judiciar pentru ridicarea actului comunicat nu este de natură să facă norma imprevizibilă, deoarece textul Codului de procedură penală se completează cu Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești. În plus, termenul în care se poate prezenta pentru ridicarea actului procedural îi este comunicat persoanei citate, astfel încât aceasta poate lua cunoștință de acest termen. … 12.Curtea de Apel București – Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textele criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici vreun text din Constituție, dimpotrivă, prin acestea se asigură comunicarea actelor procedurale către orice persoană, stabilindu-se reguli clare în acest sens. Apreciază că singura soluție în cazul unei persoane care nu poate citi este ca aceasta să apeleze la o persoană care știe să citească. Dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale și convenționale invocate de autorul excepției. … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 14.Avocatul Poporului apreciază că textul criticat nu este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil al participanților la procesul penal, prevăzut în art. 21 din Constituție. Astfel, în cadrul procesual, participanții la procesul penal beneficiază de garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil, având posibilitatea de a-și apăra drepturile și interesele procesuale sau procedurale (Decizia Curții Constituționale nr. 778 din 17 noiembrie 2015). … 15.Mai mult, liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2). … 16.Ca atare, susține că cerința legală a prezentării la organul judiciar pentru a i se comunica citația, în cazul în care persoana citată nu a fost găsită la adresa indicată să primească citația, este constituțională, ea nefiind de natură să împiedice liberul acces la justiție ori să îi îngrădească părții dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, este menită să asigure îndeplinirea condițiilor procedurale necesare pentru soluționarea litigiului dedus judecății. În continuare, invocă Decizia nr. 400 din 5 octombrie 2004, Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009, Decizia nr. 876 din 6 iulie 2010 și Decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2004. … 17.Prin urmare, legiuitorul a reglementat comunicarea actelor procedurale ca fiind mijlocul prin care sunt aduse la cunoștința participanților la desfășurarea procesului penal actele procedurale sau etapele procesuale parcurse sau cele care urmează să aibă loc, iar, în acest sens, sunt prevăzute două modalități de comunicare a actelor procedurale: prin înmânarea sau comunicarea copiei certificate a acestora către partea interesată sau prin înștiințarea despre efectuarea unui act procedural în cursul procesului penal. În materie procesual penală, legea ține seama de situația locativă de fapt a persoanei, și nu de situația de drept. Așadar, prima măsură dispusă pentru comunicarea actelor procedurale este citarea suspectului, a inculpatului, a celorlalte părți în proces, precum și a altor participanți, ca regulă, la adresa unde locuiesc. … 18.Luând în considerare aceste aspecte, apreciază că normele legale criticate nu sunt de natură să îngrădească accesul liber la justiție. Astfel, în funcție de poziția procesuală a participanților la procesul penal, precum și de faza procesuală, aceștia pot propune probe utile și pertinente care să le dovedească susținerile, pentru ca instanța de judecată să le încuviințeze, iar apoi să le administreze, în vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești. … 19.Motivele invocate de către autorul excepției, raportate la situația concretă cu care acesta se confruntă, relevă, mai degrabă, aspecte ce țin de modul de interpretare și aplicare a legii, ceea ce reprezintă atributul exclusiv al instanței de judecată, singura în măsură să decidă cu privire la înțelesul și modul de aplicare a normelor criticate. Așa fiind, norma criticată nu îngrădește în niciun fel dreptul la justiție al persoanei interesate, ci, dimpotrivă, reprezintă expresia dreptului la un proces echitabil, legiuitorul stabilind, astfel, procedura de urmat în cazul comunicării celorlalte acte de procedură. Împrejurarea că un act procedural se consideră comunicat de la data expirării termenului stabilit de organul judiciar nu este de natură să împiedice accesul liber la justiție și să îngrădească dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, este menită să asigure îndeplinirea condițiilor procedurale necesare pentru soluționarea litigiului dedus judecății. … 20.În această materie, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenția de a restrânge accesul liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat beneficiază în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți. … 21.Astfel, reglementarea prevăzută de art. 264 alin. (4) din Codul de procedură penală constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces. … 22.Pe de altă parte, potrivit principiului că nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea legii (nemo censetur ignorare legem), titularul unui drept este prezumat că a avut cunoștință de reglementarea care prevede că valorificarea dreptului său se circumscrie unui anumit termen, iar exercitarea lui ține de modul în care acesta apreciază în acest sens. … 23.Pentru aceste motive, apreciază că dispozițiile art. 261 alin. (4) din Codul de procedură penală, cu referire la art. 264,art. 407 alin. (1) și art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală, față de art. 21 și art. 129 din Constituție, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … 24.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:25.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 26.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 261 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 264,art. 407 și art. 410 din același act normativ. Prevederile art. 261 se referă la „înmânarea citației altor persoane“, cele ale art. 264 la „comunicarea altor acte procedurale“, cele ale art. 407 la „comunicarea hotărârii“ și cele ale art. 410 la „termenul de declarare a apelului“. … 27.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 28.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia textele criticate nu îndeplinesc cerințele de accesibilitate, claritate și precizie ale unei legii, deoarece nu reglementează comportamente precise pe care agentul procedural trebuie să le adopte și nici nu sunt clarificate condițiile în care agentul poate realiza afișarea înștiințării. Astfel, Curtea a observat, de exemplu, prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). De aceea, o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. … 29.Curtea, având în vedere principiul generalității legilor, a reținut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se rețin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). … 30.Totodată, Curtea a constatat că, potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce“, iar potrivit art. 36 alin. (1) din aceeași lege, „actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie“. Așadar, Curtea a constatat că dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție impun garanția reglementării prin lege a incriminării faptelor și stabilirea sancțiunii corespunzătoare și, în mod implicit, obligația în sarcina legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerințele de calitate ale acestora, care se circumscriu principiului legalității prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție. … 31.Având în vedere aceste aspecte, Curtea observă că atât elementele referitoare la comportamentul pe care agentul procedural trebuie să îl adopte, cât și cele referitoare la condițiile în care agentul poate realiza afișarea înștiințării sunt reglementate de dispozițiile procesual penale. Astfel, dispozițiile art. 260 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd că citația se înmânează, oriunde este găsit, personal celui citat, care va semna dovada de primire. În cazul în care persoana citată refuză să primească citația, dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol dispun că persoana însărcinată să comunice citația va afișa pe ușa destinatarului o înștiințare, încheind un proces-verbal cu privire la împrejurările constatate. Același alineat prevede datele pe care înștiințarea trebuie să le cuprindă, în scopul realizării unei informări complete a persoanei citate, care are calitatea de suspect sau de inculpat, cu privire la cauza în care este citată, inclusiv condițiile în care citația se consideră comunicată. Totodată, dispozițiile art. 260 alin. (2^1) din Codul de procedură penală reglementează obligația persoanei însărcinate să comunice citația de a încheia un proces-verbal în cazul în care persoana citată, primind citația, refuză sau nu poate să semneze dovada de primire. În cazul în care înmânarea citației nu poate fi realizată potrivit art. 260 din Codul de procedură penală, legiuitorul a reglementat în art. 261 din același act normativ procedura înmânării citației altor persoane. Aceste persoane sunt expres prevăzute de alin. (1) și (2) ale articolului menționat, în doctrină apreciindu-se că aceste persoane sunt stabilite de lege într-o anumită ordine de preferință, pentru a preîntâmpina o apreciere eronată a agentului procedural asupra persoanei căreia să îi încredințeze actul de comunicat (a se vedea Volonciu Nicolae; colectiv, Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, 2014, pag. 607). De asemenea, art. 261 alin. (3) din Codul de procedură penală reglementează obligația agentului procedural de a certifica identitatea și semnătura persoanei care primește citația și de a încheia un proces-verbal. În continuare, dispozițiile procesual penale reglementează obligația agentului procedural de a afișa citația pe ușa locuinței, încheind un proces-verbal, în cazul în care se refuză sau nu se poate semna dovada de primire. … 32.Totodată, în lipsa persoanelor arătate la art. 261 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, codul reglementează la alin. (4) al aceluiași articol obligația agentului procedural de a se interesa când poate găsi persoana citată pentru a-i înmâna citația, iar când aceasta nu poate fi găsită, agentul afișează pe ușa locuinței persoanei citate o înștiințare. Și în acest caz, elementele pe care înștiințarea trebuie să le cuprindă sunt expres prevăzute de lege, în scopul realizării unei informări cât mai complete a persoanei citate. … 33.În final, Curtea observă că art. 261 alin. (5) din Codul de procedură penală reglementează că, în cazul în care persoana citată locuiește într-un imobil cu mai multe apartamente sau întrun hotel, dacă în citație nu s-a indicat apartamentul ori camera în care locuiește, agentul este obligat să facă investigații pentru a afla aceasta. Dacă investigațiile au rămas fără rezultat, agentul afișează citația pe ușa principală a clădirii, încheind proces-verbal și făcând mențiune despre împrejurările care au făcut imposibilă înmânarea citației. Așa fiind, Curtea apreciază că textele criticate respectă cerințele de claritate, precizie și previzibilitate impuse de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. … 34.În ceea ce privește critica potrivit căreia reglementarea este lipsită de claritate și previzibilitate deoarece nu prevede un termen în care trebuie să se prezinte persoana pentru a ridica copia minutei sau orice alt act procedural, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată. Curtea observă că, din analiza sistematică a dispozițiilor art. 260 din Codul de procedură penală, rezultă intenția legiuitorului de a reglementa, ca regulă, prevăzută la alin. (1) al art. 260 din Codul de procedură penală, înmânarea citației, în mod personal, persoanei citate, oriunde este găsită, cu condiția semnării dovezii de primire. În continuare, Curtea reține că, potrivit art. 261 alin. (1) și (2) din același act normativ, dacă persoana citată nu se află acasă, agentul înmânează citația soțului, unei rude sau oricărei persoane care locuiește cu ea ori care în mod obișnuit îi primește corespondența, iar dacă persoana citată locuiește întrun imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, în lipsa acestor persoane, citația se predă administratorului, portarului ori celui care în mod obișnuit îl înlocuiește. … 35.La art. 260 alin. (2) și art. 261 alin. (4) din Codul de procedură penală, ca excepție de la cele anterior menționate, în situația refuzului primirii citației de către persoana citată și în lipsa persoanelor arătate la art. 261 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, când în urma diligențelor depuse de către agentul procedural persoana citată nu poate fi găsită, au fost prevăzute afișarea pe ușa destinatarului a unei înștiințări de către persoana însărcinată să comunice citația și încheierea unui proces-verbal cu privire la împrejurările constatate. Potrivit art. 260 alin. (2) lit. f) și art. 261 alin. (4) lit. f) din Codul de procedură penală, înștiințarea afișată pe ușa destinatarului trebuie să cuprindă, printre altele, mențiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citația în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citația. Așa fiind, Curtea apreciază că procedurile judiciare reglementate prin art. 261 din Codul de procedură penală sunt de natură a asigura prezența în fața organelor judiciare a persoanelor citate, constituind, în acest fel, o garanție a dreptului de acces liber la justiție și a folosirii căilor de atac, și nu o încălcare a drepturilor fundamentale anterior menționate. … 36.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 264 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 558 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 10 noiembrie 2017, că acestea dispun cu privire la comunicarea celorlalte acte de procedură, care se face potrivit dispozițiilor prevăzute în capitolul referitor la citare. Cu acel prilej, Curtea a apreciat că „norma nu îngrădește în niciun fel dreptul la apărare al persoanei interesate, ci, dimpotrivă, reprezintă expresia dreptului la un proces echitabil, legiuitorul stabilind, astfel, procedura de urmat în cazul comunicării celorlalte acte de procedură. Împrejurarea că un act […] se consideră comunicat de la data expirării termenului stabilit de organul judiciar nu este de natură a împiedica accesul liber la justiție și de a îngrădi dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, este menită să asigure îndeplinirea condițiilor procedurale necesare pentru soluționarea litigiului dedus judecății“. … 37.Curtea a constatat că în această materie, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenția de a restrânge accesul liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat beneficiază în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a diferitelor drepturi procesuale. Prin urmare, termenele procedurale instituite de textul de lege criticat reprezintă expresia aplicării dispozițiilor constituționale invocate mai sus. Departe de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art. 264 alin. (1) din Codul de procedură penală constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces. Pe de altă parte, potrivit principiului că nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea legii (nemo censetur ignorare legem), „titularul unui drept este prezumat că a avut cunoștință de reglementarea care prevede că valorificarea dreptului său se circumscrie unui anumit termen. Dacă acesta înțelege să nu îl respecte, nu are decât a-și imputa propriei lipse de diligență consecințele negative pe care este ținut să le suporte“. … 38.În ceea ce privește invocarea nerespectării drepturilor persoanelor analfabete, Curtea observă că, potrivit art. 83 din Codul de procedură penală, în cursul procesului penal, inculpatul are, printre alte drepturi, dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu. În doctrină (Volonciu Nicolae; colectiv, Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, 2014, p. 197) s-a precizat că dreptul de a fi asistat de un avocat ales este necondiționat, părțile și subiecții procesuali principali putând să beneficieze de acest drept conform propriei voințe și propriului interes procesual, pe tot parcursul oricărei proceduri judiciare. Totodată, dispozițiile art. 89 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd că suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulți avocați în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoștință acest drept. Așa fiind, Curtea apreciază că dispozițiile criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil și accesul liber la justiție al acestor persoane. … 39.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Senică Benga în Dosarul nr. 1.633/338/2016 al Curții de Apel Brașov – Secția penală și de Vladu Mituș Aurelian în Dosarul nr. 12.904/236/2013 al Curții de Apel București – Secția I penală (nr. dosar Curtea de Apel București – Secția I penală 2.769/2018) și constată că dispozițiile art. 261 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 264,art. 407 și art. 410 din același act normativ, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Brașov – Secția penală și Curții de Apel București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 februarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește