DECIZIA nr. 102 din 5 martie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, excepție ridicată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance – S.A. din București în Dosarul nr. 10.096/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.461D/2020. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 1.462D/2020, nr. 1.478D/2020, nr. 1.480D/2020, nr. 1.481D/2020, nr. 1.482D/2020, nr. 1.483D/2020, nr. 1.484D/2020, nr. 1.508D/2020, nr. 1.509D/2020, nr. 1.510D/2020, nr. 1.528D/2020, nr. 1.529D/2020, nr. 1.558D/2020, nr. 1.559D/2020, nr. 1.560D/2020, nr. 1.639D/2020, nr. 1.640D/2020, nr. 1.646D/2020, nr. 1.647D/2020, nr. 1.648D/2020, nr. 1.649D/2020, nr. 1.685D/2020, nr. 1.695D/2020, nr. 1.704D/2020, nr. 1.705D/2020, nr. 1.706D/2020, nr. 1.711D/2020, nr. 1.722D/2020, nr. 1.757D/2020, nr. 1.758D/2020, nr. 1.759D/2020, nr. 1.785D/2020, nr. 1.786D/2020, nr. 1.787D/2020, nr. 1.788D/2020, nr. 1.789D/2020, nr. 1.797D/2020, nr. 1.798D/2020, nr. 1.799D/2020, nr. 1.800D/2020, nr. 1.801D/2020, nr. 1.818D/2020, nr. 1.819D/2020, nr. 1.820D/2020, nr. 1.821D/2020, nr. 1.839D/2020, nr. 1.840D/2020, nr. 1.841D/2020, nr. 1.857D/2020, nr. 1.858D/2020, nr. 1.859D/2020, nr. 1.860D/2020, nr. 1.861D/2020, nr. 1.893D/2020, nr. 1.995D/2020, nr. 1.997D/2020, nr. 2.001D/2020, nr. 2.002D/2020, nr. 2.006D/2020, nr. 2.007D/2020, nr. 2.037D/2020, nr. 2.038D/2020, nr. 2.150D/2020, nr. 2.151D/2020, nr. 2.152D/2020, nr. 2.153D/2020, nr. 2.154D/2020, nr. 2.155D/2020, nr. 2.156D/2020, nr. 2.177D/2020, nr. 2.178D/2020, nr. 2.179D/2020, nr. 2.180D/2020, nr. 2.181D/2020, nr. 2.196D/2020, nr. 2.199D/2020, nr. 2.294D/2020, nr. 2.303D/2020, nr. 2.304D/2020, nr. 2.305D/2020, nr. 2.306D/2020, nr. 2.307D/2020, nr. 2.308D/2020, nr. 2.309D/2020, nr. 2.331D/2020, nr. 2.332D/2020, nr. 2.333D/2020, nr. 2.334D/2020, nr. 2.335D/2020, nr. 2.361D/2020, nr. 2.380D/2020, nr. 2.391D/2020, nr. 2.392D/2020, nr. 2.393D/2020, nr. 2.395D/2020, nr. 2.409D/2020, nr. 2.410D/2020 și nr. 2.443D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance – S.A. din București în dosarele nr. 30.199/299/2019, nr. 720/299/2019, nr. 37.821/299/2019, nr. 38.937/299/2019, nr. 9.733/299/2020, nr. 38.314/299/2019, nr. 11.529/299/2019, nr. 15.440/299/2020, nr. 10.863/299/2020, nr. 2.085/299/2020, nr. 15.882/299/2020, nr. 10.297/299/2020, nr. 12.162/299/2020, nr. 7.649/299/2020, nr. 10.129/299/2020, nr. 10.472/299/2020, nr. 10.815/299/2020, nr. 11.905/299/2020, nr. 2.173/299/2020, nr. 1.219/299/2020, nr. 19.862/299/2020, nr. 11.102/299/2020, nr. 11.490/299/2020, nr. 9.738/299/2020, nr. 11.909/299/2020, nr. 13.960/299/2020, nr. 15.906/299/2020, nr. 17.842/299/2020, nr. 17.844/299/2020, nr. 19.903/299/2020, nr. 14.179/299/2020, nr. 15.749/299/2020, nr. 16.826/299/2020, nr. 19.860/299/2020, nr. 11.026/299/2020, nr. 15.866/299/2020 și nr. 764/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă, în dosarele nr. 16.346/299/2020, nr. 10.086/299/2020, nr. 11.377/299/2020, nr. 15.750/299/2020, nr. 12.732/299/2020, nr. 18.000/299/2019, nr. 30.546/299/2019, nr. 31.615/299/2019, nr. 11.804/299/2020, nr. 10.350/299/2020, nr. 11.103/299/2020, nr. 11.105/299/2020, nr. 19.076/299/2020, nr. 16.536/299/2020, nr. 10.089/299/2020, nr. 11.841/299/2020, nr. 13.456/299/2020, nr. 15.643/299/2020, nr. 9.869/299/2020, nr. 11.491/299/2020, nr. 11.906/299/2020, nr. 13.148/299/2020, nr. 11.098/299/2020, nr. 13.458/299/2020, nr. 14.018/299/2020, nr. 10.299/299/2020, nr. 11.106/299/2020, nr. 6.404/299/2020, nr. 12.423/299/2020, nr. 12.538/299/2020, nr. 12.732/299/2020, nr. 10.475/299/2020, nr. 20.981/299/2020, nr. 15.918/299/2020, nr. 19.605/299/2020, nr. 1.218/299/2020, nr. 16.619/299/2020, nr. 15.867/299/2020, nr. 10.363/299/2020, nr. 11.818/299/2020, nr. 13.963/299/2020, nr. 15.865/299/2020, nr. 19.592/299/2020, nr. 16.505/299/2020, nr. 12.226/299/2020, nr. 36.862/299/2019, nr. 37.558/299/2019, nr. 5.536/299/2020, nr. 10.801/299/2020 și nr. 10.816/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 1.349/4/2020 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, în dosarele nr. 21.834/299/2018, nr. 1.575/299/2019, nr. 8.689/299/2019, nr. 23.495/299/2018, nr. 26.267/299/2018, nr. 10.490/299/2019, nr. 11.523/299/2019 și nr. 23.411/299/2018 ale Tribunalului București – Secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 24.245/299/2018 al Curții de Apel București – Secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 36.073/325/2019 al Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă, precum și în Dosarul nr. 20.499/325/2020 al Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă. … 4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.462D/2020, nr. 1.478D/2020, nr. 1.480D/2020, nr. 1.481D/2020, nr. 1.482D/2020, nr. 1.483D/2020, nr. 1.484D/2020, nr. 1.508D/2020, nr. 1.509D/2020, nr. 1.510D/2020, nr. 1.528D/2020, nr. 1.529D/2020, nr. 1.558D/2020, nr. 1.559D/2020, nr. 1.560D/2020, nr. 1.639D/2020, nr. 1.640D/2020, nr. 1.646D/2020, nr. 1.647D/2020, nr. 1.648D/2020, nr. 1.649D/2020, nr. 1.685D/2020, nr. 1.695D/2020, nr. 1.704D/2020, nr. 1.705D/2020, nr. 1.706D/2020, nr. 1.711D/2020, nr. 1.722D/2020, nr. 1.757D/2020, nr. 1.758D/2020, nr. 1.759D/2020, nr. 1.785D/2020, nr. 1.786D/2020, nr. 1.787D/2020, nr. 1.788D/2020, nr. 1.789D/2020, nr. 1.797D/2020, nr. 1.798D/2020, nr. 1.799D/2020, nr. 1.800D/2020, nr. 1.801D/2020, nr. 1.818D/2020, nr. 1.819D/2020, nr. 1.820D/2020, nr. 1.821D/2020, nr. 1.839D/2020, nr. 1.840D/2020, nr. 1.841D/2020, nr. 1.857D/2020, nr. 1.858D/2020, nr. 1.859D/2020, nr. 1.860D/2020, nr. 1.861D/2020, nr. 1.893D/2020, nr. 1.995D/2020, nr. 1.997D/2020, nr. 2.001D/2020, nr. 2.002D/2020, nr. 2.006D/2020, nr. 2.007D/2020, nr. 2.037D/2020, nr. 2.038D/2020, nr. 2.150D/2020, nr. 2.151D/2020, nr. 2.152D/2020, nr. 2.153D/2020, nr. 2.154D/2020, nr. 2.155D/2020, nr. 2.156D/2020, nr. 2.177D/2020, nr. 2.178D/2020, nr. 2.179D/2020, nr. 2.180D/2020, nr. 2.181D/2020, nr. 2.196D/2020, nr. 2.199D/2020, nr. 2.294D/2020, nr. 2.303D/2020, nr. 2.304D/2020, nr. 2.305D/2020, nr. 2.306D/2020, nr. 2.307D/2020, nr. 2.308D/2020, nr. 2.309D/2020, nr. 2.331D/2020, nr. 2.332D/2020, nr. 2.333D/2020, nr. 2.334D/2020, nr. 2.335D/2020, nr. 2.361D/2020, nr. 2.380D/2020, nr. 2.391D/2020, nr. 2.392D/2020, nr. 2.393D/2020, nr. 2.395D/2020, nr. 2.409D/2020, nr. 2.410D/2020 și nr. 2.443D/2020 la Dosarul nr. 1.461D/2020, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 354 din 27 iunie 2023 și Decizia nr. 495 din 3 octombrie 2023. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 19 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 10.096/299/2020, prin Încheierea din 23 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 30.199/299/2019, prin Încheierea din 26 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 720/299/2019, prin Încheierea din 27 mai 2020, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 22 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 37.821/299/2019, prin Încheierea din 27 mai 2020, astfel cum a fost rectificată prin Încheierea din 22 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 38.937/299/2019, prin Încheierea din 7 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 9.733/299/2020, prin Încheierea din 13 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 38.314/299/2019, prin Încheierea din 16 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.529/299/2019, prin încheierile din 22 septembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 15.440/299/2020 și nr. 10.863/299/2020, prin Încheierea din 17 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.085/299/2020, prin încheierile din 18 septembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 15.882/299/2020 și nr. 10.297/299/2020, prin Încheierea din 15 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 12.162/299/2020, prin încheierile din 29 septembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 7.649/299/2020 și nr. 10.815/299/2020, prin încheierile din 2 octombrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 10.129/299/2020, nr. 10.472/299/2020 și nr. 11.905/299/2020, prin Încheierea din 28 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.173/299/2020, prin Încheierea din 8 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.219/299/2020, prin Încheierea din 9 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 19.862/299/2020, prin Încheierea din 4 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.102/299/2020, prin Încheierea din 21 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.490/299/2020, prin Încheierea din 25 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 9.738/299/2020, prin Încheierea din 6 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.909/299/2020, prin încheierile din 5 octombrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 13.960/299/2020 și nr. 15.906/299/2020, prin încheierile din 26 octombrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 17.842/299/2020 și nr. 17.844/299/2020, prin Încheierea din 13 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 19.903/299/2020, prin încheierile din 29 octombrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 14.179/299/2020 și nr. 15.749/299/2020, prin Încheierea din 7 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 16.826/299/2020, prin Încheierea din 20 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 19.860/299/2020, precum și prin Sentința civilă nr. 7.201 din 19 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.026/299/2020, prin Sentința civilă nr. 8.185 din 9 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 15.866/299/2020, și Sentința civilă nr. 6.058 din 22 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 764/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie. … 8.Prin Încheierea din 25 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 16.346/299/2020, prin Încheierea din 4 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 10.086/299/2020, prin Încheierea din 13 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 12.732/299/2020, prin încheierile din 5 august 2020, pronunțate în dosarele nr. 11.377/299/2020 și nr. 15.750/299/2020, prin încheierile din 11 martie 2020, pronunțate în dosarele nr. 18.000/299/2019, nr. 30.546/299/2019 și nr. 31.615/299/2019, prin încheierile din 3 septembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 11.804/299/2020 și nr. 10.350/299/2020, prin încheierile din 30 septembrie 2020, pronunțate în Dosarele nr. 19.076/299/2020 și nr. 16.536/299/2020, prin încheierile din 8 octombrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 11.841/299/2020 și nr. 13.456/299/2020, prin încheierile din 17 septembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 15.643/299/2020, nr. 14.018/299/2020, nr. 10.363/299/2020, nr. 10.475/299/2020 și nr. 13.963/299/2020, prin Încheierea din 24 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 9.869/299/2020, prin încheierile din 16 septembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 11.491/299/2020, nr. 11.906/299/2020 și nr. 13.148/299/2020, prin încheierile din 18 septembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 11.103/299/2020, nr. 11.105/299/2020, nr. 11.098/299/2020 și nr. 13.458/299/2020, prin încheierile din 7 octombrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 10.299/299/2020 și nr. 11.106/299/2020, prin încheierile din 30 septembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 6.404/299/2020, nr. 12.423/299/2020 și nr. 12.538/299/2020, prin Încheierea din 22 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 20.981/299/2020, prin Încheierea din 7 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 15.918/299/2020, prin încheierile din 21 octombrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 19.605/299/2020 și nr. 1.218/299/2020, prin Încheierea din 23 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 16.619/299/2020, prin Încheierea din 19 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 15.867/299/2020, prin încheierile din 16 octombrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 11.818/299/2020 și nr. 15.865/299/2020, prin Încheierea din 6 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 19.592/299/2020, prin Încheierea din 30 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 16.505/299/2020, prin Încheierea din 20 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 12.226/299/2020, prin încheierile din 1 iulie 2020, pronunțate în dosarele nr. 36.862/299/2019 și nr. 37.558/299/2019, prin Încheierea din 9 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.536/299/2020, prin Încheierea din 29 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 10.801/299/2020, prin Încheierea din 20 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 10.816/299/2020, prin Încheierea din 13 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 12.732/299/2020 și prin Încheierea din 24 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 10.089/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017. … 9.Prin Încheierea din 15 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.349/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017. … 10.Prin Încheierea din 24 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 21.834/299/2018, prin Încheierea din 6 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.575/299/2019, prin Încheierea din 22 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 8.689/299/2019, prin Încheierea din 4 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 23.495/299/2018, prin Încheierea din 20 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 26.267/299/2018, prin Încheierea din 21 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 10.490/299/2019, precum și prin Decizia civilă nr. 2.177 din 8 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.523/299/2019, și Decizia civilă nr. 2.481 din 22 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 23.411/299/2018, Tribunalul București – Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017. … 11.Prin Încheierea din 17 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 24.245/299/2018, Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017. … 12.Prin Încheierea din 1 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 36.073/325/2019, Judecătoria Timișoara – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017. … 13.Prin Încheierea nr. 13.791 din 25 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 20.499/325/2020, Judecătoria Timișoara – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017. … 14.Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance – S.A. din București cu prilejul soluționării unor cauze civile având ca obiect pretenții derivând din asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților.  … 15.În motivarea excepției de neconstituționalitate, referitor la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, autoarea acesteia susține, în esență, că atât în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, cât și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă și de previzibilă, încât să permită cetățeanului să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat, astfel încât acesta să fie capabil să prevadă consecințele care pot apărea. În acest sens, în Hotărârea din 25 august 1998, pronunțată în Cauza Hertel împotriva Elveției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că previzibilitatea nu trebuie neapărat să fie însoțită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să se adapteze schimbărilor de situație. De asemenea, și în Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că legea internă, care înglobează atât dreptul scris, cât și pe cel nescris, trebuie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Autoarea excepției invocă bogata jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește previzibilitatea legii, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Cauza Centro Europa 7 S.R.L, et Di Stefano împotriva Italiei (7 iunie 2012, paragraful 142), în care s-a arătat că nivelul de precizie al legislației interne, care nu poate să prevadă toate ipotezele, depinde într-o mare măsură de conținutul legii respective, de domeniul pe care intenționează să îl reglementeze și de numărul și statutul celor cărora li se adresează. S-a subliniat, totodată, că o normă este previzibilă dacă oferă o anumită garanție împotriva atingerilor arbitrare din partea puterii publice (Tourancheau și July împotriva Franței, 24 noiembrie 2005, paragraful 54) și contra aplicării extensive a unei restricții în detrimentul justițiabilului (Centro Europa, paragraful 143; Baskaya și Okcuoglu împotriva Turciei, 8 iulie 1999, paragraful 36). … 16.Se susține, astfel, că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece, fiind lipsite de previzibilitate și claritate, permit stabilirea în mod arbitrar și abuziv, de către unitatea reparatoare, a unui preț pe oră, pentru manopera efectuată, mult peste prețurile de referință din piața specifică. Astfel cum sunt redactate, fără a exista obligația legală de raportare la anumite criterii, cum ar fi, spre exemplu, prețurile de referință din piață sau prețurile recomandate de producător, dispozițiile legale criticate lasă stabilirea prețului la totala dispoziție a unității reparatoare, care poate fixa practic orice valoare a reparației. În acest mod, s-au creat premisele unui comportament abuziv din partea unităților reparatoare care au înțeles să utilizeze prețuri pe oră de manoperă cu mult peste ceea ce se practică pe piața de profil și să utilizeze un alt preț, cu mult majorat, față de cel afișat, încălcându-se astfel și prevederile art. 67 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață. … 17.Mai mult, prețul pe oră de manoperă nici nu este negociat cu cealaltă parte contractantă, persoana asigurată la societatea de asigurări, care nu are niciun interes să negocieze sau să facă opoziție la prețul solicitat de unitatea reparatoare. O altă deficiență a textului de lege criticat constă în faptul că, potrivit acestuia, unitatea reparatoare are la dispoziție posibilitatea să opteze pentru una sau alta dintre modalitățile de stabilire a valorii reparației, „folosind sisteme de evaluare specializate sau prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a prețului pe ora de manoperă afișată“. Astfel, art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 prezintă o deficiență gravă de conținut, care îi conferă caracter neconstituțional, întrucât nu prevede și criteriul legal de stabilire a cuantumului orei de manoperă. Această deficiență permite unității reparatoare majorarea în mod arbitrar și abuziv a prețului de manoperă în relația contractuală directă cu persoana asigurată la societatea de asigurare, în special atunci când valoarea reparației urmează să fie achitată de către asigurător. … 18.Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se arată că „bunurile“ societății, obiect al încălcării, sunt reprezentate de sumele achitate în plus ca urmare a majorării în mod arbitrar și abuziv a prețului orei de manoperă de către unitățile reparatoare. Astfel, se permite unităților reparatoare, invocând principiile pieței libere, în special atunci când valoarea reparației urmează să fie achitată de asigurător, să convină prețuri arbitrare, excesive și abuzive, în relația contractuală directă cu persoana prejudiciată. Asigurătorul are calitatea de terț față de contractul dintre unitatea reparatoare și persoana prejudiciată, neavând niciun control asupra modului de stabilire a prețului pieselor și al manoperei. Există ulterior posibilitatea să se cenzureze această practică, prin neplata diferențelor dintre prețurile practicate în piață și prețul solicitat, însă unitățile reparatoare se adresează instanțelor judecătorești, care, într-o proporție covârșitoare, le admit cererile și obligă, pe lângă plata acestor diferențe, și la plata de penalități. … 19.Se susține că, în mod contrar art. 44 alin. (2) din Constituție, sunt favorizate unitățile reparatoare și patrimoniul acestora în detrimentul societăților de asigurare al căror patrimoniu este mai puțin ocrotit de legiuitor. Concluzionând, autoarea excepției consideră că prin actuala redactare a legii, unitățile reparatoare pot adopta o conduită arbitrară și abuzivă, cu consecința afectării grave a dreptului său de proprietate. … 20.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă, în dosarele Curții Constituționale nr. 1.461D/2020, nr. 1.462D/2020, nr. 1.480D/2020, nr. 1.508D/2020, nr. 1.509D/2020, nr. 1.510D/2020, nr. 1.528D/2020, nr. 1.529D/2020, nr. 1.639D/2020, nr. 1.640D/2020, nr. 1.704D/2020, nr. 1.705D/2020, nr. 1.706D/2020, nr. 1.711D/2020, nr. 1.785D/2020, nr. 1.786D/2020, nr. 1.787D/2020, nr. 1.788D/2020, nr. 1.789D/2020, nr. 1.797D/2020, nr. 1.818D/2020, nr. 1.819D/2020, nr. 2.001D/2020, nr. 2.002D/2020, nr. 2.006D/2020, nr. 2.150D/2020, nr. 2.151D/2020, nr. 2.152D/2020, nr. 2.153D/2020, nr. 2.154D/2020, nr. 2.155D/2020, nr. 2.156D/2020, nr. 2.178D/2020, nr. 2.179D/2020, nr. 2.180D/2020, nr. 2.307D/2020, nr. 2.309D/2020 și nr. 2.380D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, autoarea criticând, în esență, opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, susțineri ce nu se subsumează unor veritabile critici de neconstituționalitate din perspectiva caracterului clar și previzibil al legii. Astfel, referitor la criticile formulate prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, instanța apreciază că textul de lege criticat îndeplinește cerințele de accesibilitate, claritate, precizie și previzibilitate, norma având o redactare fluentă, inteligibilă, fără dificultăți sintactice ori pasaje echivoce, fiind exprimată într-un limbaj și stil juridic specific normativ, permițând, în același timp, oricărei persoane să își adapteze conduita și să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele ce pot să apară dintr-un act determinat. În ceea ce privește criticile formulate prin raportare la art. 44 din Constituție, instanța subliniază că împrejurarea că unitatea reparatoare își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată, să aleagă un alt cocontractant. Nu se poate impune unităților reparatoare auto o anumită valoare a orei de manoperă, întrucât astfel s-ar aduce atingere principiilor liberei circulații a serviciilor și al garantării proprietății. De altfel, prin încheierea contractului de asigurare – contract esențialmente aleatoriu – asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat. Instanța apreciază că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate al societății de asigurare, libertatea unităților reparatoare de a utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată, oferită de către legiuitor prin edictarea acestei norme, urmărind scopul legitim de a proteja principiul libertății economice. … 21.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, în dosarele Curții Constituționale nr. 1.478D/2020, nr. 1.481D/2020, nr. 1.484D/2020, nr. 1.558D/2020, nr. 1.559D/2020, nr. 1.560D/2020, nr. 1.646D/2020, nr. 1.647D/2020, nr. 1.648D/2020, nr. 1.649D/2020, nr. 1.685D/2020, nr. 1.695D/2020, nr. 1.722D/2020, nr. 1.757D/2020, nr. 1.758D/2020, nr. 1.759D/2020, nr. 1.799D/2020, nr. 1.800D/2020, nr. 1.801D/2020, nr. 1.839D/2020, nr. 1.840D/2020, nr. 1.841D/2020, nr. 1.857D/2020, nr. 1.858D/2020, nr. 1.859D/2020, nr. 1.860D/2020, nr. 1.861D/2020, nr. 1.995D/2020, nr. 1.997D/2020, nr. 2.007D/2020, nr. 2.037D/2020, nr. 2.038D/2020, nr. 2.181D/2020, nr. 2.294D/2020, nr. 2.303D/2020, nr. 2.304D/2020, nr. 2.305D/2020, nr. 2.306D/2020, nr. 2.308D/2020, nr. 2.361D/2020, nr. 2.391D/2020, nr. 2.392D/2020, nr. 2.393D/2020, nr. 2.395D/2020, nr. 2.409D/2020 și nr. 2.410D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, autoarea criticând, în esență, opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, susțineri ce nu se subsumează unor veritabile critici de neconstituționalitate din perspectiva caracterului clar și previzibil al legii. Astfel, referitor la criticile formulate prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, instanța apreciază că textul de lege criticat îndeplinește cerințele de accesibilitate, claritate, precizie și previzibilitate, permițând oricărei persoane să își adapteze conduita și să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele ce pot să apară dintr-un act determinat. În ceea ce privește criticile formulate prin raportare la art. 44 din Constituție, instanța subliniază că împrejurarea că unitatea reparatoare își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată, să aleagă un alt cocontractant. Nu se poate impune unităților reparatoare auto o anumită valoare a orei de manoperă, întrucât astfel s-ar aduce atingere principiilor liberei circulații a serviciilor și al garantării proprietății. Totodată, instanța reține că nu poate fi limitat dreptul persoanei despăgubite de a alege service-ul în care își repară autoturismul, câtă vreme această alegere se face pe criterii de calitate și performanță. De altfel, prin încheierea contractului de asigurare – contract esențialmente aleatoriu – asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat. Așa fiind, instanța consideră că nu se poate reține încălcarea art. 44 din Constituție și nici a art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin raportare la o obligație legală stabilită în sarcina asigurătorului RCA, iar reglementarea sau nu a unui nivel maxim al întinderii despăgubirii ce urmează a fi suportată de asigurătorul RCA reprezintă opțiunea legiuitorului de a nu interveni asupra mecanismului de formare pe piața liberă a tarifelor percepute de către acesta, și nu un aspect de neconstituționalitate. … 22.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, în dosarele Curții Constituționale nr. 1.482D/2020 și nr. 1.483D/2020, nu și-a exprimat opinia asupra excepției invocate, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde opinia instanței asupra excepției. … 23.Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă, în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.893D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, câtă vreme autoarea acesteia critică opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, susțineri ce nu se subsumează unor veritabile critici de neconstituționalitate din perspectiva caracterului clar și previzibil al legii. Totodată, împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată, să aleagă un alt cocontractant. În acest fel, nu se aduce atingere nici drepturilor asigurătorului, care nu are o răspundere directă, ci una derivată, grefată pe contractul de asigurare. Nu se poate impune unităților reparatoare auto o altă valoare a orei de manoperă, întrucât astfel s-ar aduce atingere principiilor liberei circulații a serviciilor și al garantării proprietății. De altfel, prin încheierea contractului de asigurare – contract esențialmente aleatoriu – asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat. … 24.Tribunalul București – Secția a VI-a civilă, în dosarele Curții Constituționale nr. 1.820D/2020, nr. 1.821D/2020, nr. 2.196D/2020, nr. 2.331D/2020, nr. 2.332D/2020, nr. 2.333D/2020, nr. 2.334D/2020 și nr. 2.335D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanța de judecată apreciază că dispozițiile de lege criticate nu sunt lipsite de claritate și previzibilitate, iar argumentele invocate de autoarea excepției țin de oportunitatea reglementării, nu de calitatea legii. Mai mult, învederează că aceasta nu deține un bun în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât art. 44 din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu sunt aplicabile în speță. De altfel, dreptul de proprietate privată al asigurătorului RCA este pe deplin respectat, riscurile acoperite de asigurarea RCA și limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA fiind stabilite de lege. Împrejurarea că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 i-ar permite unității reparatoare să perceapă și să solicite de la asigurătorul RCA propria valoare a orei de manoperă afișată, care ar fi sporită în mod abuziv de către unitățile reparatoare în relația cu asigurătorii RCA, nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci o critică de omisiune legislativă și de oportunitate a adoptării acestui text de lege de către legiuitor într-o formă considerată de autoarea excepției defavorabilă intereselor sale. Mai mult, instanța apreciază că prin impunerea unui criteriu legal de stabilire a cuantumului orei de manoperă s-ar putea aduce atingere principiului libertății economice, consacrat de art. 45 din Constituție. … 25.Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.177D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 sunt conforme cu normele constituționale invocate. Învederează că dispozițiile criticate reglementează doar o modalitate de stabilire a unei contraprestații ce se fondează fie pe un preț al pieței (sistem de evaluare specializat), fie pe reguli ale cererii și ofertei comerciale preexistente sau concomitente momentului efectuării prestației specifice. Eventuala greșită aplicare a normelor legale criticate nu afectează însă caracterul constituțional al acestora. … 26.Judecătoria Timișoara – Secția I civilă, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.199D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, câtă vreme autoarea acesteia critică opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, susțineri ce nu se subsumează unor veritabile critici de neconstituționalitate din perspectiva caracterului clar și previzibil al legii. Totodată, împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată, să aleagă un alt cocontractant. În acest fel, nu se aduce atingere nici drepturilor asigurătorului, care nu are o răspundere directă, ci una derivată, grefată pe contractul de asigurare. Nu se poate impune unităților reparatoare auto o altă valoare a orei de manoperă, întrucât astfel s-ar aduce atingere principiilor liberei circulații a serviciilor și al garantării proprietății. De altfel, prin încheierea contractului de asigurare – contract esențialmente aleatoriu – asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat. … 27.Judecătoria Timișoara – Secția a II-a civilă, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.443D/2020, nu și-a exprimat opinia asupra excepției invocate, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. … 28.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 29.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:30.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 31.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 12 iunie 2017, potrivit cărora „Valoarea reparației se stabilește folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată.“ … 32.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate aceste dispoziții contravin normelor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la calitatea legii și celor ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum și prevederilor art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la protecția proprietății. … 33.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 au mai constituit în repetate rânduri obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezentele cauze și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 583 din 23 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 6 februarie 2023, Decizia nr. 5 din 31 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 28 septembrie 2023, Decizia nr. 119 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 17 iulie 2023, Decizia nr. 321 din 30 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 3 august 2023, Decizia nr. 354 din 27 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 29 august 2023, Decizia nr. 468 din 14 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1101 din 7 decembrie 2023, Decizia nr. 487 din 28 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1093 din 5 decembrie 2023, și Decizia nr. 495 din 3 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1100 din 6 decembrie 2023, decizii prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … 34.Astfel, prin Decizia nr. 583 din 23 noiembrie 2022, precitată, la paragrafele 27-39, Curtea a reținut că, potrivit art. 2 pct. 13 din Legea nr. 132/2017, contractul RCA reprezintă contractul de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie, a cărui încheiere se constată prin polița de asigurare RCA, care atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule. Condițiile contractuale pentru asigurarea RCA sunt stabilite de lege și de reglementările Autorității de Supraveghere Financiară emise în aplicarea acesteia, iar forma și conținutul contractului RCA se stabilesc prin reglementări ale Autorității de Supraveghere Financiară. Asigurarea de răspundere civilă auto este un contract încheiat între proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, persoană fizică sau juridică, și o societate de asigurări autorizată, iar, în raport cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 132/2017, acesta este un contract forțat, întrucât părțile sunt obligate să îl încheie sub presiunea unor sancțiuni administrative. În baza acestui contract, societatea care a emis polița de asigurare RCA plătește despăgubiri terțelor persoane păgubite în urma unui accident provocat de vehiculul pentru care s-a încheiat polița, pentru daunele materiale și/sau decesul ori vătămările corporale, inclusiv daunele morale, suferite în acel accident. Asigurarea RCA are un scop bine definit, și anume acela ca toate persoanele păgubite în urma unui accident provocat de vehiculul pentru care s-a încheiat polița să primească în mod obligatoriu despăgubiri pentru daunele suferite. Obligativitatea încheierii RCA rezultă din necesitatea garantării încasării despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate, în timp util, indiferent de situația materială a celui care a produs paguba. Acest sistem de asigurare este obligatoriu în toate țările de pe continentul european și este valabil în întreaga Uniune Europeană. … 35.Astfel cum rezultă din principiile generale ale dreptului cu privire specială asupra materiei asigurării obligatorii de răspundere civilă, Curtea a reținut, cu titlu general, că art. 2.223 alin. (1) din Codul civil stipulează că „în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil“. Aceeași idee se regăsește exprimată și în conținutul legii speciale, respectiv art. 10 alin. (2) din Legea nr. 132/2017, care, în plus, identifică faptul ilicit cauzator de prejudicii ca fiind accidentul de vehicul. La nivel de principiu, asigurarea de răspundere civilă produsă prin accidente de vehicule reprezintă o garanție a persoanelor vătămate prin accident și care aveau deschisă o acțiune în daune împotriva vinovatului de accident ori a moștenitorilor acestuia că prejudiciul cauzat va fi reparat. În același timp, această formă de asigurare reprezintă o modalitate prin care titularul asigurării își conservă patrimoniul prin transferarea către societatea de asigurări a obligației de reparare a prejudiciului cauzat în urma unui accident rutier produs din culpa sa, obligație care, în lipsa contractului de asigurare, i-ar fi revenit celui vinovat de producerea accidentului. Așadar, pentru a fi antrenată răspunderea asigurătorului față de terța persoană păgubită, este necesară existența prealabilă a unei răspunderi civile a autorului faptei (asiguratul) față de aceeași persoană. Răspunderea asigurătorului nu este una de sine stătătoare, acesta putând deveni obligat față de victimă în baza legii doar în măsura în care o atare obligație – izvorâtă, de această dată, din răspunderea civilă delictuală – există și în sarcina conducătorului. Riscul asigurat, adică evenimentul asigurat care dă naștere obligației asigurătorului de a plăti indemnizația de asigurare – despăgubirea -, constă în accidentul cauzator de prejudicii terțelor persoane pentru care, potrivit legii, se angajează răspunderea asiguratului sau a conducătorului vehiculului. … 36.Cât privește operațiunile concrete care trebuie efectuate ca urmare a producerii unui eveniment în care a fost implicat cel puțin un vehicul în urma căruia au rezultat prejudicii materiale (și/sau vătămarea sănătății și a integrității corporale ori decesul uneia sau mai multor persoane), Curtea a învederat că, după deschiderea dosarului de daună și efectuarea constatării avariilor, asigurătorul RCA este obligat să elibereze persoanei păgubite documentul de introducere în reparație a vehiculului (numai în cazul utilizării formularului „Constatare amiabilă de accident“), un exemplar al procesului-verbal de constatare a pagubelor sau al notei de constatare, în care să se indice numărul dosarului deschis, piesele constatate ca avariate în același accident și soluțiile tehnice adoptate – înlocuire sau reparație – și lista documentelor necesare soluționării dosarului de daună. Procesul-verbal de constatare a pagubelor se întocmește în două exemplare și se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia, iar eventualele obiecții ale părților cu privire la prejudiciile constatate, precum și la soluțiile tehnice adoptate vor fi menționate în procesul-verbal de constatare sau într-o anexă la acesta. Pentru efectuarea reparațiilor, persoana păgubită se poate îndrepta către orice unitate reparatoare auto autorizată de Registrul Auto Român (RAR), în temeiul art. 6 alin. (8) și (9) din Legea nr. 132/2017 și al art. 19 alin. (5) lit. k) și alin. (12) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017 privind asigurările auto din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 1 august 2017. Potrivit Normei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017, „soluțiile tehnice finale de remediere a avariilor se stabilesc de către unitatea reparatoare, în acord cu documentația tehnică din manualul de reparație al producătorului auto, și sunt acceptate de către persoana prejudiciată“. La unitatea service trebuie prezentate nota de constatare a pagubelor și documentul de introducere în reparație sau autorizația de reparație. După efectuarea reparațiilor în conformitate cu soluțiile tehnologice stabilite prin nota de constatare a pagubelor, unitatea service emite devizul de reparație și factura aferentă, în baza cărora se va putea solicita despăgubirea (prin cererea de despăgubire). … 37.Curtea a observat că Legea nr. 132/2017 definește cererea de despăgubire ca fiind documentul prin care partea prejudiciată sau asiguratul formulează pretențiile de despăgubire către asigurătorul RCA sau către Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR). În cazul în care partea prejudiciată a optat pentru decontarea directă la încheierea contractului RCA, atunci aceasta se va adresa propriului asigurător RCA în cazul în care sunt îndeplinite condițiile decontării directe. Dacă nu se aplică decontarea directă, atunci partea prejudiciată va înainta cererea de despăgubire către asigurătorul RCA al părții vinovate. Dacă partea vinovată nu avea încheiat un contract RCA la momentul producerii accidentului de vehicule sau dacă partea vinovată rămâne neidentificată ori evenimentul s-a produs în perioada suspendării contractului RCA, atunci partea prejudiciată va înainta cererea de despăgubire către BAAR. … 38.În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, Curtea a reținut că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 132/2017, „Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu cea mai mare valoare dintre limita de răspundere prevăzută în legislația aplicabilă și cea prevăzută în contractul RCA, iar asigurătorul este obligat să comunice valoarea maximă de despăgubire, la cererea păgubitului sau a mandatarului acestuia, în termen de 7 zile calendaristice.“ iar, potrivit art. 41 alin. (5) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017, asigurătorii RCA stabilesc dreptul la despăgubiri cu respectarea condițiilor contractuale și a dispozițiilor legale în vigoare. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (6) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017, la stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretențiile formulate de către persoanele prejudiciate, cu respectarea prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 132/2017, potrivit cărora, „Pentru prejudiciile produse bunurilor, despăgubirile se stabilesc pe baza prețurilor de referință pe piață la data producerii riscului asigurat.“ … 39.Așa fiind, având în vedere cele mai sus expuse, referitor la critica de neconstituționalitate formulată din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta referitoare la calitatea normei juridice, Curtea a observat că autoarea excepției deduce pretinsa neconstituționalitate a art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 din faptul că unitatea reparatoare poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată, redactare care, în opinia acesteia, lasă la dispoziția unității reparatoare posibilitatea de a stabili orice valoare a reparației, neexistând obligația legală de raportare la anumite criterii, cum ar fi, spre exemplu, prețurile de referință din piață sau prețurile recomandate de producător, o atare împrejurare fiind de natură să creeze premisele comportamentului abuziv al unităților reparatoare, care utilizează prețuri pe oră de manoperă cu mult peste ce se practică pe piața de profil și un alt preț, cu mult majorat față de cel afișat. Or, în acest context, Curtea a observat că, de fapt, se critică opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare, care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, critici ce nu se subsumează însă unor veritabile critici de neconstituționalitate. Împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice și al liberei circulații a serviciilor, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi să aleagă un alt cocontractant, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată. În acest sens sunt, de altfel, și dispozițiile art. 6 alin. (8) și (9) din Legea nr. 132/2017, care conferă persoanei prejudiciate dreptul ca, în cazul producerii unui prejudiciu, să se poată adresa pentru efectuarea reparației oricărei unități reparatoare auto, fără nicio restricție sau constrângere din partea asigurătorului RCA sau a unității reparatoare auto, care ar putea să-i influențeze opțiunea. … 40.De asemenea, Curtea a reținut că, în opinia autoarei excepției, o altă deficiență a textului incriminat constă în faptul că legiuitorul lasă la dispoziția unității reparatoare să opteze pentru una „sau“ alta dintre modalitățile de stabilire a valorii reparației. Curtea apreciază însă că textul de lege criticat este redactat într-o manieră clară, lipsită de orice echivoc, de natură să satisfacă criteriile de claritate, precizie și previzibilitate pe care normele juridice trebuie să le îndeplinească, evidențiind explicit cele două modalități de cuantificare a despăgubirilor datorate de asigurător, și anume prin folosirea sistemelor de evaluare specializate și prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată. În acest context, Curtea a arătat că, potrivit art. 2 lit. h) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017, sistemele de evaluare specializate reprezintă o aplicație informatică bazată pe un ansamblu de date, metode și algoritmi de calcul care este utilizat ca suport în stabilirea costurilor de reparație a vehiculelor și bunurilor avariate, precum și/sau la stabilirea valorii de piață a acestora la data evenimentului. … 41.Curtea a menționat că art. 23 alin. (1) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017 stipulează că, la stabilirea ofertei de despăgubire după identificarea vehiculelor și evidențierea complexității structurii de echipare, a dotărilor de serie și opționale, se iau în considerare o serie de factori, iar cuantificarea despăgubirilor se face pe baza prețurilor de referință pe piață, în stabilirea acestora folosindu-se sisteme de evaluare specializate, acestea reprezentând un punct de pornire, de evaluare estimativă a daunelor, luându-se în calcul piese și materiale noi care pot fi utilizate legal în procesele de reparație, la care se adaugă manopera aferentă reparației și operațiunilor necesare, din punct de vedere tehnic și tehnologic, conform tehnologiei producătorului. De asemenea, potrivit art. 24 alin. (6) și (9) din norma precitată, dacă pentru anumite părți componente sau piese ale vehiculului lipsesc prețurile de piață practicate pe piața din România, valoarea acestora se stabilește pe baza prețurilor de piață din alte state membre, dovedite prin orice mijloc de probă. La evaluarea vehiculului se au în vedere starea tehnică, de întreținere și eventualele modificări ale structurii de echipare a acestuia survenite între data comercializării și data producerii evenimentului, certificate de către specialistul în constatarea daunelor. … 42.Așa fiind, Curtea a reținut că, tocmai pentru a preîntâmpina situații în care evaluarea estimativă poate fi diferită în funcție de utilizatorul sistemului de evaluare specializat, legiuitorul a instituit obligația asigurătorului de a formula oferta de despăgubire luând în calcul toate elementele necesare aducerii autovehiculului la starea anterioară evenimentului rutier și posibilitatea persoanei prejudiciate de a alege în mod liber o unitate reparatoare auto în vederea efectuării reparației, urmând ca în cazul în care există diferențe de costuri, indiferent de modalitatea de stabilire a valorii reparației, acestea să fie reglate după depunerea documentelor de reparație din care să rezulte costurile certe. Or, procedând într-o atare manieră, Curtea apreciază că nu se aduce atingere drepturilor asigurătorului RCA, răspunderea de care este ținut acesta fiind una limitată de contractul de asigurare și de lege. … 43.Prin urmare, Curtea a constatat că nu se poate reține contrarietatea cu art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât, din perspectiva conținutului său normativ, reglementarea criticată este clară, sub aspectul caracterului neechivoc al obiectului reglementării, precisă, sub aspectul soluției legislative alese și al limbajului folosit, și previzibilă, sub aspectul scopului și al consecințelor pe care le antrenează. … 44.Prin aceeași Decizie nr. 583 din 23 noiembrie 2022, precitată, la paragraful 40, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție coroborate cu cele ale art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sens în care a învederat faptul că prin încheierea contractului de asigurare, care este esențialmente aleatoriu, asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus, totodată, și la riscul unei pierderi, iar existența și întinderea acestuia depind de hazard, adică de un eveniment viitor și incert. Riscul, adică șansa de câștig sau posibilitatea de pierdere, este un atribut esențial al economiei de piață liberă, funcțională, atribut care justifică libera concurență. Totodată, nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, persoana vinovată, în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului, pentru diferența de despăgubire nesuportată de asigurător. Eventualele disfuncționalități apărute în practică referitoare la modalitatea în care unitățile reparatoare auto înțeleg să facă aplicarea art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, cu ocazia desfășurării activităților specifice acestora, nu pot fi însă convertite în vicii de neconstituționalitate de natură să antreneze controlul de constituționalitate exercitat de către instanța de contencios constituțional. … 45.De asemenea, la paragraful 46 din decizia antereferită, Curtea a subliniat că în situația constatării unor eventuale neregularități/abuzuri din partea unităților reparatoare auto (cu privire la stabilirea valorii proprii a orei de manoperă), acestea pot fi sancționate prin mecanisme instituite la nivel legal, preponderent de natură jurisdicțională, dar și prin sesizarea instituțiilor cu atribuții în acest domeniu (spre exemplu, Consiliul Concurenței sau Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului), care pot interveni pentru remedierea neregularităților/abuzurilor constatate. … 46.Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 respectă întru totul exigențele constituționale ce decurg din art. 1 alin. (5) și art. 44 coroborat cu art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 47.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea de Asigurare Reasigurare City Insurance – S.A. din București în dosarele nr. 10.096/299/2020, nr. 30.199/299/2019, nr. 720/299/2019, nr. 37.821/299/2019, nr. 38.937/299/2019, nr. 9.733/299/2020, nr. 38.314/299/2019, nr. 11.529/299/2019, nr. 15.440/299/2020, nr. 10.863/299/2020, nr. 2.085/299/2020, nr. 15.882/299/2020, nr. 10.297/299/2020, nr. 12.162/299/2020, nr. 7.649/299/2020, nr. 10.129/299/2020, nr. 10.472/299/2020, nr. 10.815/299/2020, nr. 11.905/299/2020, nr. 2.173/299/2020, nr. 1.219/299/2020, nr. 19.862/299/2020, nr. 11.102/299/2020, nr. 11.490/299/2020, nr. 9.738/299/2020, nr. 11.909/299/2020, nr. 13.960/299/2020, nr. 15.906/299/2020, nr. 17.842/299/2020, nr. 17.844/299/2020, nr. 19.903/299/2020, nr. 14.179/299/2020, nr. 15.749/299/2020, nr. 16.826/299/2020, nr. 19.860/299/2020, nr. 11.026/299/2020, nr. 15.866/299/2020 și nr. 764/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă, în dosarele nr. 16.346/299/2020, nr. 10.086/299/2020, nr. 11.377/299/2020, nr. 15.750/299/2020, nr. 12.732/299/2020, nr. 18.000/299/2019, nr. 30.546/299/2019, nr. 31.615/299/2019, nr. 11.804/299/2020, nr. 10.350/299/2020, nr. 11.103/299/2020, nr. 11.105/299/2020, nr. 19.076/299/2020, nr. 16.536/299/2020, nr. 11.841/299/2020, nr. 13.456/299/2020, nr. 15.643/299/2020, nr. 9.869/299/2020, nr. 11.491/299/2020, nr. 11.906/299/2020, nr. 13.148/299/2020, nr. 11.098/299/2020, nr. 13.458/299/2020, nr. 14.018/299/2020, nr. 10.299/299/2020, nr. 11.106/299/2020, nr. 6.404/299/2020, nr. 12.423/299/2020, nr. 12.538/299/2020, nr. 12.732/299/2020, nr. 20.981/299/2020, nr. 15.918/299/2020, nr. 19.605/299/2020, nr. 1.218/299/2020, nr. 16.619/299/2020, nr. 15.867/299/2020, nr. 10.363/299/2020, nr. 10.475/299/2020, nr. 11.818/299/2020, nr. 13.963/299/2020, nr. 15.865/299/2020, nr. 19.592/299/2020, nr. 16.505/299/2020, nr. 12.226/299/2020, nr. 36.862/299/2019, nr. 37.558/299/2019, nr. 5.536/299/2020, nr. 10.801/299/2020, nr. 10.816/299/2020 și Dosarul nr. 10.089/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 1.349/4/2020 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, în dosarele nr. 21.834/299/2018, nr. 1.575/299/2019, nr. 8.689/299/2019, nr. 23.495/299/2018, nr. 26.267/299/2018, nr. 10.490/299/2019, nr. 11.523/299/2019 și nr. 23.411/299/2018 ale Tribunalului București – Secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 24.245/299/2018 al Curții de Apel București – Secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 36.073/325/2019 al Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă, precum și în Dosarul nr. 20.499/325/2020 al Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă, Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, Tribunalului București – Secția a VI-a civilă, Curții de Apel București – Secția a V-a civilă, Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă și Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește