DECIZIA nr. 102 din 25 februarie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ana Manolea în Dosarul nr. 1.808/317/2017 al Judecătoriei Târgu Cărbunești și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 242D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, reține, în esență, faptul că fizionomia actului de sesizare, astfel cum este reglementată în noul Cod de procedură penală, are în vedere separarea funcțiilor judiciare, potrivit art. 3 din acest act normativ, și faptul că procurorul este titularul acțiunii penale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea de amânare a pronunțării din 8 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.808/317/2017, Judecătoria Târgu Cărbunești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de autoare în soluționarea cauzei penale, în primă instanță, în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 320 alin. (1) din Codul penal, art. 323 din Codul penal cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal. În speță, organul de urmărire penală a fost sesizat cu săvârșirea unor infracțiuni de fals și uz de fals imputate organelor de poliție și factorului poștal. Parchetul a reținut săvârșirea de către factorul poștal a unor infracțiuni și a formulat propunere de trimitere în judecată doar cu privire la acesta. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că, potrivit normelor procesual penale criticate, judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței. Prin urmare, în situația în care există fapte de natură penală care au fost săvârșite, dar cu privire la care parchetul a omis să se pronunțe sau a pronunțat o soluție greșită de clasare, persoana vătămată nu mai are nicio posibilitate de a se îndrepta împotriva autorului infracțiunii, pe de o parte, deoarece instanța competentă să judece fondul cauzei nu poate depăși limitele actului de sesizare, iar, pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară nu se pronunță cu privire la temeinicia cererilor și excepțiilor, ci este ținut de limitarea expresă a dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală. În consecință, după începerea judecății cu privire numai la unul dintre autorii faptelor, persoanei vătămate îi lipsește, prin chiar textul legii, orice posibilitate de a beneficia de protecția legii, fiind încălcat art. 16 din Constituție, prin crearea unui privilegiu în favoarea autorilor faptei de natură penală în dauna persoanei vătămate. Susține, totodată, că, după începerea judecății cu privire doar la unul dintre autorii faptei penale, cu privire la ceilalți autori persoana vătămată nu mai beneficiază de apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, deoarece, fără a fi supusă cenzurii judecătorești, o concluzie netemeinică a procurorului capătă autoritate de lucru judecat, iar în acest fel nu mai este respectat dreptul la un proces echitabil. În concluzie, susține că persoanele care au săvârșit fapte de natură penală beneficiază de mai multe drepturi decât persoanele vătămate – victimele, în cazul cărora de cele mai multe ori repararea prejudiciului provocat prin infracțiune rămâne doar o ipoteză legală – iar singura soluție pentru înlăturarea inechității este aceea a admiterii excepției. … 6.Judecătoria Târgu Cărbunești opinează că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În esență, reține că, în ceea ce privește sesizarea instanței de judecată, posibilitatea extinderii procesului penal pentru alte fapte sau alte persoane ori a extinderii acțiunii penale pentru alte acte materiale în faza judecății, indiferent de procedura de desfășurare, nu mai este o prerogativă recunoscută instanței de judecată, legiuitorul considerând că introducerea unor instituții noi, și anume aceea a „judecății pe baza probelor administrate la urmărirea penală“, asigură celeritatea stabilirii adevărului judiciar, crescând calitatea actului de justiție, noile fapte ori noi participații nededuse judecății fiind situații ce se reglementează prin desfășurarea de proceduri distincte de urmărirea penală, pentru a nu se ajunge la întârzierea sau diluarea cauzei inițiale pentru care a fost sesizată instanța de judecată. Totodată, se arată că orice persoană ce se consideră victima unei infracțiuni poate formula plângere ori, după caz, plângere prealabilă, în condițiile art. 289 din Codul de procedură penală ori ale art. 295 din Codul de procedură penală, la organul de urmărire penală competent, iar, în raport cu dispozițiile art. 336-340 din Codul de procedură penală, poate formula plângere în situația în care se consideră vătămată în interesele sale legitime, pe tot parcursul urmăririi penale, la procurorul de caz, procurorul ierarhic superior ori, ulterior, în situația unei soluții de netrimitere în judecată, la judecătorul de cameră preliminară. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 371 din Codul de procedură penală, cu următorul cuprins: „Judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței.“ … 11.În susținerea neconstituționalității normelor penale criticate, autoarea excepției invocă atât încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție, cât și a dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că norma procesual penală criticată reglementează obiectul judecății, stabilind în acest sens că „Judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței“, dispozițiile art. 317 din Codul de procedură penală din 1968 prevăzând că „Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea.“ … 13.Așadar, Curtea observă că, potrivit legii procesual penale în vigoare, obiectul judecății se raportează la fapta și persoana arătate în cuprinsul actului de sesizare a instanței – rechizitoriu (când instanța este sesizată printr-un acord de recunoaștere a vinovăției) sau încheierea de începere a judecății, după caz – în condițiile în care, ca regulă, trimiterea în judecată este atributul exclusiv al procurorului și se realizează prin rechizitoriu, iar învestirea instanței de judecată și stabilirea limitelor acestei învestiri sunt făcute de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea de începere a judecății. O situație particulară o reprezintă ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată, o admite în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, desființează soluția atacată și dispune începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Și în această din urmă ipoteză însă învestirea instanței de judecată se realizează de judecătorul de cameră preliminară în limitele stabilite de ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și plângerea petentului, titularul acțiunii penale rămânând procurorul, iar nu petentul (victima). O nuanță trebuie însă reținută în această din urmă ipoteză, în condițiile în care judecătorul de cameră preliminară – ca urmare a exercitării atât a controlului de legalitate, cât și a controlului de temeinicie – poate să stabilească totuși noi limite ale învestirii instanței. … 14.În aceste condiții, Curtea constată că noua lege procesual penală, prin textul criticat, nu mai permite autoinvestirea instanței de judecată, prin extinderea procesului penal pentru alte fapte sau alte persoane ori a acțiunii penale pentru alte acte materiale, asigurându-se în acest fel celeritatea soluționării procesului penal – prin evitarea riscului de întârziere ori diluarea cauzei inițiale deduse judecății și stabilirea adevărului judiciar. De asemenea, Curtea constată că această limitare este o aplicație a principiului separației funcțiilor judiciare, potrivit căruia instanța nu se poate sesiza din oficiu cu judecarea și soluționarea unui conflict de drept penal, astfel încât conflictul care va face obiectul judecății în primă instanță va fi limitat la fapta care l-a generat și la persoanele între care s-a ivit, astfel cum rezultă din actul de sesizare a instanței. … 15.Curtea reține însă că este posibil ca, în cursul cercetării judecătorești sau al dezbaterilor, să se descopere că făptuitorul a săvârșit și alte acte materiale care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, dar pentru care nu a fost trimis în judecată, ori că la săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății au participat și alte persoane, care însă nu au fost trimise în judecată, sau că inculpatul a săvârșit, pe lângă infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, dar în legătură cu aceasta, și o altă faptă prevăzută de legea penală pentru care nu a fost trimis în judecată sau că o persoană, care nu a fost trimisă în judecată, a comis o faptă prevăzută de legea penală care are legătură cu infracțiunea săvârșită de inculpat. Or, limitarea instituită prin norma procesual penală criticată are ca efect inaptitudinea funcțională a instanței de fond de a judeca alte fapte și/sau persoane cu privire la care, în cursul cercetării judecătorești, ar rezulta date având legătură substanțială cu faptele și persoanele deduse judecății. Cu privire la acestea din urmă, Curtea reține că instanța de judecată poate sesiza procurorul în vederea efectuării urmăririi penale și, eventual, a trimiterii în judecată a făptuitorilor, într-un dosar distinct, singurul organ judiciar care are prerogativa acuzării fiind procurorul. Totodată, Curtea reține că orice persoană – victimă a unei infracțiuni – poate formula plângere referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune, în temeiul art. 289 din Codul de procedură penală, ori plângere prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere, în condițiile art. 295 din același act normativ, la organul de urmărire penală competent ori, în raport cu art. 336-340 din Codul de procedură penală, poate formula plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, la procurorul care supraveghează activitatea organului de cercetare penală, la procurorul ierarhic superior ori, astfel cum s-a arătat anterior, în situația unei soluții de netrimitere în judecată, la judecătorul de cameră preliminară. … 16.În concluzie, Curtea constată că norma procesual penală criticată garantează drepturile procesuale ale părților și constituie expresia aplicării în plan legislativ a principiului constituțional care consacră dreptul la un proces echitabil. De asemenea, Curtea reține că dispozițiile criticate sunt norme de procedură care nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, așa încât nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție. … 17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ana Manolea în Dosarul nr. 1.808/317/2017 al Judecătoriei Târgu Cărbunești și constată că dispozițiile art. 371 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Cărbunești și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește