DECIZIA nr. 101 din 10 martie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Nicolae Gheorghe în Dosarul nr. 3.672/90/2017 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.371D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.407D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Lucian Octavian Dragomir în Dosarul nr. 2.906/97/2018 al Tribunalului Hunedoara – Secția penală. … 4.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul din Dosarul nr. 2.407D/2019 a depus la dosar un înscris prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.407D/2019 la Dosarul nr. 2.371D/2019, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă, în acest sens, jurisprudența instanței de control constituțional cu privire la predictibilitatea și claritatea sintagmelor „declarații inexacte“ și „rea-credință“, respectiv deciziile nr. 897 din 17 decembrie 2015 și nr. 649 din 19 octombrie 2021. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 14 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.672/90/2017, Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Excepția a fost ridicată de Nicolae Gheorghe în cadrul apelurilor declarate, printre alții, și de acesta, împotriva unei sentințe penale. Autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 47 din Codul penal raportat la art. 32 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. … 8.Prin Încheierea din 5 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.906/97/2018, Tribunalul Hunedoara – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Excepția a fost ridicată de Lucian Octavian Dragomir în cauza penală în care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 32 din Codul penal raportat la art. 18^4 și la art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 și la art. 5 din Codul penal. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 sunt neconstituționale, deoarece interpretarea dată de Parchet noțiunii de „declarații inexacte“ nu este prevăzută de lege, ci adaugă la lege. În aceste condiții, susțin că sintagma criticată este lipsită de claritate și, totodată, nu există criterii clare de definire a acesteia. De asemenea, susțin că sintagma „rea-credință“ are semnificația că fapta a fost săvârșită prin încălcarea unor norme stabilite în legi ori ordonanțe ale Guvernului. Invocă, totodată, Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, pe care o consideră aplicabilă în speță. … 10.Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că dispozițiile criticate nu contravin niciunuia din textele constituționale invocate, iar nemulțumirile autorului excepției se referă, în esență, la modalitatea în care parchetul a interpretat, prin actul de sesizare a instanței, noțiunea de „inexact“ din sintagma „declarații inexacte“ și nu vizează aspecte de neconstituționalitate. … 11.Tribunalul Hunedoara – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens reține că sintagma „rea-credință“ are un sens clar, și anume cel din limbajul curent și Dicționarul explicativ al limbii române. Apreciază că nu există niciun element neclar în modul în care este folosită această expresie, iar jurisprudența constantă a instanțelor române a lămurit pe deplin sensul complet al acesteia. Consideră, de asemenea, că nu se poate impune legiuitorului să definească în cuprinsul Codului de procedură penală fiecare cuvânt sau expresie folosită, mai ales în situația în care sensul acestora rezultă fără dubiu din cuprinsul normei legale. În privința sintagmei „inexacte sau incomplete“, opinează că nici acest text de lege criticat nu este neconstituțional, acesta având un înțeles clar, întrucât nu orice acțiune de folosire sau prezentare de documente sau declarații inexacte sau incomplete a persoanei care accesează fonduri europene este pasibilă de a intra sub incidența normei de incriminare, ci doar „folosirea sau prezentarea cu rea-credință“, rea-credință care nu se prezumă, deoarece trebuie dovedită. În aceste condiții, apreciază că, prin folosirea sintagmelor „reacredință“ și „inexacte sau incomplete“ în definiția infracțiunii prevăzute de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, nu se aduce atingere principiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5), în art. 23 alin. (12) și în art. 53 raportat la art. 11 și art. 20 din Constituție. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisul depus, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au următorul cuprins: „Folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.“ … 16.Autorii excepției de neconstituționalitate invocă atât dispozițiile art. 1 alin. (4) și (5) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, respectiv calitatea legii, ale art. 11 cu privire la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) potrivit cărora nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, ale art. 26 alin. (2) privind viața intimă, familială și privată, ale art. 28 privind secretul corespondenței și ale art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, cât și prevederile art. 6 și ale art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai constituit obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici asemănătoare, instanța de control constituțional pronunțând, în acest sens, deciziile nr. 481 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1095 din 17 noiembrie 2021, nr. 748 din 20 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 21 ianuarie 2021, nr. 479 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 3 octombrie 2018, și nr. 897 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 28 martie 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată. … 18.În motivarea soluției sale, Curtea a reținut că art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 reglementează una dintre modalitățile de săvârșire a infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene și a fost instituit de legiuitor în vederea ocrotirii relațiilor sociale referitoare la încrederea publică în folosirea sau prezentarea de documente necesare obținerii de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene. S-a arătat că aceasta reprezintă o opțiune de politică legislativă și nu aduce în niciun fel atingere dispozițiilor constituționale invocate în cauză. … 19.Totodată, Curtea a reținut că sintagma „declarații […] inexacte sau incomplete“ nu lipsește de previzibilitate norma de incriminare, deoarece, din analiza sa, se poate desprinde cu ușurință înțelesul contestat, care presupune că documentele în cauză sunt eronate/greșite ori le lipsește una sau mai multe părți care compun un întreg, au lipsuri, prezentând într-un mod denaturat situația de fapt reală/existentă. Prin urmare, Curtea nu a identificat deficiențe de claritate, textul fiind redactat într-un limbaj care permite destinatarului normei să prevadă consecințele care decurg din nerespectarea lui. De asemenea, Curtea a constatat că noțiunile de „inexact“ sau „incomplet“ nu sunt definite de legea penală și nici de textul legal criticat, deoarece legiuitorul infraconstituțional utilizează într-un act normativ o definiție legală a unui termen sau a unei sintagme numai atunci când acestea sunt susceptibile de mai multe înțelesuri ori dacă sunt folosite cu alt înțeles decât cel obișnuit. Or, noțiunile criticate au valențele conferite în limbajul obișnuit, respectiv neadevărat, eronat, greșit, incorect. În acest fel, un document „inexact/incomplet“ este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără însă să se ridice la nivelul unui document fals. S-a mai arătat că, atunci când un document care consemnează un act juridic civil este supus analizei pe tărâmul art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, pentru a se stabili caracterul fals sau inexact/incomplet al acestuia, instanța se va raporta și la semnificația dată actelor juridice civile și înscrisurilor în legislația civilă. … 20.Totodată, Curtea a reținut că, în legislație și în doctrină, actul juridic civil are două înțelesuri. Unul vizează manifestarea de voință a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu intenția de a produce efecte juridice civile, respectiv de a da naștere, modifica sau stinge un raport juridic civil concret (negotium juris). Celălalt vizează înscrisul constatator al manifestării de voință, mai precis suportul material care consemnează sau redă manifestarea de voință exprimată (instrumentum probationis). Cu toate că simpla manifestare de voință este necesară și suficientă pentru ca actul juridic să ia naștere, în mod valabil, în anumite situații această manifestare de voință trebuie să îmbrace o anumită formă cerută ad validitatem (când pentru valabilitatea actului juridic trebuie îndeplinită o anumită formă, de regulă solemnă), ad probationem (când pentru probarea actului juridic trebuie întocmit un înscris) sau pentru opozabilitatea față de terți (când – pentru ca actul juridic să fie opozabil și persoanelor care nu au participat la încheierea lui – trebuie întocmit un înscris). Așa fiind, caracterul „inexact“ sau „incomplet“ al documentelor la care se referă art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 constă fie în ajustarea acestora pentru a întruni criteriile de eligibilitate, fie în omiterea anumitor date/informații care ar putea descalifica persoana respectivă în inițiativa de a obține fondurile, cu condiția ca toate aceste ajustări/omisiuni să fie săvârșite cu intenție și să ducă la obținerea de fonduri. Dată fiind multitudinea situațiilor în care o persoană poate fi descalificată sau multitudinea criteriilor de eligibilitate în funcție de destinația fondurilor, este evident că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se rețin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). … 21.Pentru aceste argumente, Curtea a constatat că nu poate fi primită susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate afectează prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5). Totodată, Curtea a constatat că prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală nu sunt încălcate, întrucât dispozițiile legale contestate instituie cu suficientă precizie cadrul sancționator. Referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a reținut că acestea nu sunt aplicabile în cauză întrucât dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constituie o normă de drept penal substanțial, iar garanțiile dreptului la un proces echitabil sunt asigurate prin norme ale dreptului procesual penal. … 22.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 23.În ceea ce privește sintagma „rea-credință“, prin Decizia nr. 439 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 2 noiembrie 2016, paragrafele 17, 18, Curtea a reținut că, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, aceasta are semnificația de atitudine necorectă, necinstită. În doctrină s-a reținut că, în limbajul comun, antitezei relei-credințe i se atribuie mai multe accepțiuni, și anume: obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și executarea convențiilor; convingerea unei persoane că acționează în temeiul unui drept și potrivit cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate, cinste. Valențe oarecum asemănătoare există și în plan juridic, dat fiind caracterul proeminent etic al normelor care cârmuiesc cele două concepte aflate în opoziție. Astfel, se poate concluziona că reaua-credință este o formă a vinovăției, expresia dolului, fraudei și culpei grave, având ca numitor comun viclenia, înșelăciunea și omisiunea vădit intenționată. … 24.Având în vedere aspectele menționate anterior, Curtea a apreciat că reaua-credință poate fi calificată ca fiind acea atitudine a unei persoane care săvârșește un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de conviețuire socială, pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale. Reauacredință nu se prezumă, ea trebuie dovedită prin informațiile culese de organele de urmărire penală, instanței de judecată revenindu-i obligația de a aprecia dacă nerespectarea obligațiilor s-a produs sau nu cu rea-credință. În aceste condiții, Curtea apreciază că sintagma „cu rea-credință“, din cuprinsul art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrunește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintro anumită faptă și să își corecteze conduita. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Gheorghe în Dosarul nr. 3.672/90/2017 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, respectiv de Lucian Octavian Dragomir în Dosarul nr. 2.906/97/2018 al Tribunalului Hunedoara – Secția penală și constată că dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și Tribunalului Hunedoara – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește