DECIZIA nr. 101 din 1 martie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Popa Gabriel Mihai în Dosarul nr. 1.338/90/2015 al Tribunalului Vâlcea – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.463D/2017. … 2.La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal, și asistat de domnul avocat Dragoș Ungureanu, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse la dosar de către părțile Drăghici Radu Ștefan și Marinescu Ștefan, prin care aceștia solicită judecarea în lipsă.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. Susține că sintagma „informații ce nu sunt destinate publicității“ cuprinsă în dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 este neclară și imprevizibilă. Totodată, nu există o definiție a informațiilor ce nu sunt destinate publicității, iar subiectul activ al infracțiunii reglementate de dispozițiile criticate poate fi orice funcționar public. În continuare, expune elemente de fapt din cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Afirmă că un argument în sensul neconstituționalității dispozițiilor criticate este și opinia judecătorului de fond, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În continuare, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 603 din 6 octombrie 2015 și nr. 405 din 15 iunie 2016. Susține că lipsa unei definiții nu este complinită de existența unei enumerări a acelor informații care nu sunt destinate publicității.  … 4.Reprezentantul Ministerului Public solicită menținerea jurisprudenței în materie și respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că, prin acest text de lege, legiuitorul nu incriminează orice diseminare de informații ce nu sunt destinate publicității, ci doar acea diseminare care se face către persoane neautorizate, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Prin informații ce nu sunt destinate publicității se înțelege orice informații ce nu sunt publice, acestea putând fi informații clasificate sau informații cu caracter confidențial, cu privire la care există obligația păstrării acestui caracter, supuse unui regim restrictiv de diseminare/circulație. Aceste limitări decurg fie din legi speciale din diverse domenii, fie din convenții, angajamente, clauze de confidențialitate. Având în vedere această paletă largă, nici nu este posibilă reglementarea la nivel legislativ a unei liste care să cuprindă toate aceste informații, care cad sub incidența dispoziției criticate. De altfel, persoanele care dobândesc în exercitarea atribuțiilor de serviciu accesul la astfel de informații sunt avizate referitor la caracterul nepublic al acestora, la regimul restrictiv de circulație, cu privire la interdicția diseminării acestora persoanelor neautorizate. În final, face referire la deciziile Curții Constituționale nr. 50 din 2 februarie 2017 și nr. 520 din 6 iulie 2017, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate cu un obiect identic. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 13 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.338/90/2015, Tribunalul Vâlcea – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție invocată de Popa Gabriel Mihai, cu ocazia soluționării unei cauze penale.  … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că art. 1 alin. (5) din Constituție reglementează obligația respectării Legii fundamentale, a supremației sale și a legilor. Această obligație revine în egală măsură tuturor subiectelor de drept, inclusiv autorităților publice. Prin urmare, Parlamentul are obligația de a legifera în acord cu dispoziția constituțională analizată, care presupune, printre altele, asigurarea standardelor de claritate și previzibilitate ale normelor juridice. De asemenea apreciază că dreptul la un proces echitabil reprezintă un standard constituțional a cărui îndeplinire este apreciată în funcție de ansamblul procesului și ținând cont de specificul normelor aplicabile. Totodată, dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea și egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părți să dispună de posibilități suficiente, echivalente și adecvate de a-și susține apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă. … 7.În continuare, face referire la art. 11 și art. 334-7-2 din Codul de procedură penală francez, art. 28 din Codul de procedură penală danez, art. 335 din Codul de procedură italian, art. 446 din Codul penal spaniol, art. 302 din Legea de instrucție criminală din Spania, art. 93 și art. 97 din Codul penal german. Totodată, sunt invocate prevederile art. 68 alin. (5) din Statutul Curții Penale Internaționale, adoptat la Roma la 17 iunie 1998, și Rezoluția 1551 (2007) privind echitatea procedurilor judiciare în cazurile de spionaj sau divulgare a secretelor de stat. Având în vedere aceste acte, autorul excepției apreciază că nici în cuprinsul Legii nr. 78/2000, nici în cuprinsul Codului penal sau în alte acte normative nu este inserată o definiție a informațiilor nedestinate publicității, nici măcar în mod sintetic. Apreciază că sunt aplicabile cauzei considerentele reținute de Curtea Constituțională în deciziile nr. 166 din 17 martie 2015, nr. 553 din 16 iulie 2015, nr. 573 din 3 mai 2011, nr. 603 din 6 octombrie 2015, nr. 405 din 15 iunie 2016 și nr. 390 din 2 iulie 2014. De asemenea face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește noțiunea de previzibilitate a legii. În acest sens invocă, de exemplu, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României; Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului; Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi – S.R.L. și alții împotriva Italiei; Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunțată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2); Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei. Reiterează aspectele referitoare la lipsa unei definiții care să ofere claritate și previzibilitate sintagmei „informații ce nu sunt destinate publicității“. Această sintagmă este una „profund neprevizibilă, dat fiind faptul că niciun document ce emană de la o autoritate publică nu este edictat cu intenția de a fi destinat publicității, ci el poate conține informații nesecrete, care, odată divulgate, pot constitui elementul constitutiv al unei infracțiuni, astfel că orice funcționar-public sau angajat al acestei autorități devine a priori potențial făptuitor, deoarece acesta nu cunoaște ce documente se circumscriu acestei categorii“. În consecință, susține că persoana care este pasibilă a fi subiect activ al acestei infracțiuni să nu poată prevedea rezultatul faptelor sale, nefiind în cunoștință de cauză în ceea ce privește natura publică ori nepublică a informației. … 8.Tribunalul Vâlcea – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Arată că practica în materie a Curții Constituționale a stabilit, în mod constant, că textele de lege, în special cele în materie penală, respectă dispozițiile art. 1 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din Constituție, respectiv, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale numai în măsura în care sunt clare, precise și previzibile, astfel încât destinatarul normei să cunoască în mod clar și cert ce conduite sunt interzise de lege, pentru a-și putea conforma acțiunile dispozițiilor legale. Numai în această situație o faptă este imputabilă și poate atrage răspunderea penală. Ca urmare, exigențele de constituționalitate a normelor de incriminare reclamă cel mai înalt nivel de claritate, previzibilitate și precizie, astfel încât conduita interzisă să fie clar inteligibilă de orice destinatar al normei, pentru a se putea determina că încălcarea acesteia a fost voită, cu consecința tragerii la răspundere penală. În susținerea celor expuse invocă deciziile Curții Constituționale nr. 603 din 6 octombrie 2015 și nr. 405 din 15 iunie 2016. În prezenta cauză, textul a cărui neconstituționalitate se invocă incriminează folosirea, în orice mod, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații. Or, instanța de judecată susține că nu există niciun text de lege care să definească, să descrie ori să enumere în ce constă acest gen de informații. Există, într-adevăr, în unele legi speciale, definiții ale unor categorii de astfel de informații, de exemplu, Legea nr. 182/2002 care definește categoria informațiilor clasificate, ori legislația în materie de secret bancar etc., însă terminologia este eterogenă, existând referiri la protejarea unor date, secret bancar, secretul deliberării etc., dar nicio dispoziție legală nu definește categoria „informațiilor nedestinate publicității“. A considera că destinatarul normei, din modul în care sunt reglementate anumite instituții, poate deduce că datele, informațiile cu care operează „nu sunt destinate publicității“, în sensul legii penale, ar echivala cu expunerea sa la riscul aprecierii subiective, discreționare, cu privire la imputabilitatea și caracterul penal al faptei sale, practică ce este în contradicție cu prevederile Constituției. De asemenea, instanța de judecată apreciază că există și riscul ca anumite informații să fie declarate „nepublice, nedestinate publicității“ prin acte normative subsecvente legii ori chiar acte administrative interne ale unor instituții. În aceste condiții, încălcarea unor astfel de dispoziții este incompatibilă cu răspunderea penală, putând atrage doar răspunderea disciplinară, materială ori cel mult contravențională. Ca urmare, apreciază că este imperios necesară definirea ori calificarea unor date ca fiind „nedestinate publicității“ prin lege ori prin celelalte acte normative cu forță juridică echivalentă legii. În concluzie, instanța de judecată apreciază că sintagma „informații ce nu sunt destinate publicității“ din dispozițiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2002 lipsește această normă de incriminare de cerințele de claritate, precizie și previzibilitate reclamate de art. 1 alin. (5) și art. 23 din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că legiuitorul infraconstituțional utilizează într-un act normativ o definiție legală a unui termen sau a unei sintagme atunci când acestea sunt susceptibile de mai multe înțelesuri ori dacă sunt folosite cu un alt înțeles decât cel obișnuit. Deoarece legiuitorul penal a avut în vedere, când a reglementat infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, înțelesul obișnuit al sintagmei „informații ce nu sunt destinate publicității“, nu a fost necesară introducerea unei definiții legale a acesteia. În continuare, face referire la Decizia nr. 871 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 29 februarie 2016. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că articolul 12 din Legea nr. 78/2000 nu prezintă o împărțire pe alineate, astfel că obiectul excepției de neconstituționalitate este format din dispozițiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu următorul conținut: „Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: […] b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.“ … 14.Autorul excepției susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie și art. 21 alin. (3) potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 și art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia critică sintagma „informații ce nu sunt destinate publicității“, apreciind că aceasta este lipsită de claritate și previzibilitate. … 16.Curtea constată că, răspunzând unei critici identice, prin Decizia nr. 50 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 28 aprilie 2017, paragrafele 33-37, a reținut că sintagma „informații ce nu sunt destinate publicității“ are în vedere toate acele informații nepublice care pot fi de două categorii, și anume, informații clasificate care intră sub incidența Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, și informații confidențiale pentru care există obligativitatea păstrării acestui caracter. Astfel, potrivit art. 15 lit. c) din Legea nr. 182/2002, legiuitorul a stabilit două clase de secretizare, respectiv secrete de stat și secrete de serviciu, acestea din urmă vizând informațiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. În acord cu art. 7 din Legea nr. 182/2002, accesul la informații clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) și e), este garantat, sub condiția validării alegerii sau numirii și a depunerii jurământului, inclusiv pentru judecători, procurori, magistrați-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în concordanță cu atribuțiile specifice, sunt îndreptățiți să aibă acces la informațiile clasificate fără îndeplinirea procedurilor prevăzute la art. 28 alin. (1)-(3) din același act normativ, în baza unor proceduri interne ale instituțiilor din care aceștia fac parte.  … 17.În ce privește informațiile secrete de serviciu, Curtea a constatat că legiuitorul a atribuit conducătorului persoanei juridice competența de a le stabili, pe baza normelor prevăzute prin hotărâre a Guvernului, sens în care neglijența în păstrarea lor atrage, potrivit legii penale, răspunderea persoanelor vinovate. Totodată, conducătorii autorităților și instituțiilor publice sunt obligați să stabilească și regulile de protecție a acestora, să coordoneze activitatea și să controleze măsurile privitoare la păstrarea secretului de serviciu, potrivit competențelor, în conformitate cu normele stabilite prin hotărâre a Guvernului (a se vedea Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 5 iulie 2002, Hotărârea Guvernului nr. 781/2002 privind protecția informațiilor secrete de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 5 august 2002, și Hotărârea Guvernului nr. 1.349/2002 privind colectarea, transportul, distribuirea și protecția, pe teritoriul României, a corespondenței clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 13 decembrie 2002). … 18.Mai mult, potrivit art. 5 lit. c) din Legea nr. 182/2002, măsurile ce decurg din aplicarea legii sunt destinate să garanteze că informațiile clasificate sunt distribuite exclusiv persoanelor îndreptățite, potrivit legii, să le cunoască. Cât privește informațiile confidențiale, Curtea a constatat, în primul rând, că, potrivit art. 2 din Legea nr. 78/2000, persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcțiilor, atribuțiilor sau însărcinărilor încredințate, cu respectarea strictă a legilor și a normelor de conduită profesională, și să asigure ocrotirea și realizarea drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, fără să se folosească de funcțiile, atribuțiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Drept urmare, ținând seama de natura și diversitatea informațiilor confidențiale ce pot fi deținute de subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, Curtea a reținut că legiuitorul nu avea cum să prevadă în textul criticat toată paleta de informații, motiv pentru care identificarea ori individualizarea lor se va face în funcție de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente ori convenții sau angajamente ale subiectului activ. … 19.Prin urmare, Curtea a statuat că în sfera informațiilor confidențiale intră acele informații care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulație, unor limitări și îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare. Aceasta nu înseamnă că orice diseminare de informații confidențiale intră în sfera de aplicare a textului legal criticat, întrucât cerința esențială instituită de legiuitor pentru existența infracțiunii nu este aceea a nerespectării unei clauze de confidențialitate ori a unor norme legale, regulamentare, statutare etc., ci aceea ca permiterea accesului unor persoane neautorizate la informațiile nedestinate publicității ori folosirea, în orice mod, direct sau indirect de astfel de informații obținute în virtutea funcției, atribuțiilor sau însărcinărilor încredințate să fie realizată în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. … 20.Totodată, Curtea a constatat că informațiile dintr-un dosar penal aflat în faza de urmărire penală pot fi fie informații clasificate ce intră sub incidența Legii nr. 182/2002, fiind informații ce pot intra în clasele de secretizare secret de stat ori secret de serviciu, fie informații confidențiale. În acest sens, coroborând dispozițiile art. 285 alin. (2) din actualul Cod de procedură penală, potrivit căruia „Procedura în cursul urmăririi penale este nepublică“, cu caracterul cel puțin confidențial al informațiilor dintr-un dosar penal, doctrina și jurisprudența în materie au acceptat în mod unanim faptul că urmărirea penală are caracter nepublic. Această concluzie își găsea rațiunea sub vechea reglementare – și care subzistă și sub cea actuală – în faptul că unele activități, cum sunt: strângerea probelor în vederea stabilirii vinovăției făptuitorului, conservarea unor urme care să ajute la aflarea adevărului, dejucarea unor planuri ale făptuitorilor care încearcă să denatureze sau să ascundă probe pentru a se sustrage răspunderii penale, luarea măsurilor preventive etc., ar fi mult îngreunate, iar unele chiar imposibil de realizat dacă persoanele cu interes direct în cauză, și nu numai acestea, ar cunoaște în amănunt întreaga strategie de cercetare a organelor de urmărire penală sau ar lua cunoștință de întregul material probator înainte de terminarea urmăririi penale. … 21.Cu toate acestea, unele elemente de publicitate erau totuși admise la efectuarea unor acte de cercetare penală ca, de exemplu, prezența unor martori asistenți la efectuarea cercetării la fața locului sau la percheziții; existența publicului ocazional la investigațiile făcute cu ocazia unui accident de circulație; inculpatul, eventual asistat de un apărător, avea dreptul să cunoască conținutul dosarului cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (art. 250 din Codul de procedură penală din 1968); expertul putea să ia cunoștință, cu încuviințarea organului de urmărire penală, de materialele dosarului necesare expertizei (art. 121 din Codul de procedură penală din 1968). De asemenea, Curtea a constatat că, potrivit art. 12 lit. e) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, se exceptează de la accesul liber al cetățenilor informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare. … 22.Curtea observă că, în același sens, s-a pronunțat și prin Decizia nr. 520 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 18 octombrie 2017, și Decizia nr. 549 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 26 ianuarie 2018. … 23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Popa Gabriel Mihai în Dosarul nr. 1.338/90/2015 al Tribunalului Vâlcea – Secția penală și constată că dispozițiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 1 martie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof.univ.dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește