DECIZIA nr. 100 din 28 februarie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Lucian Ovidiu Micu în Dosarul nr. 533/32/2016 al Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.470D/2017. … 2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Vasile Nahoi, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, reiterând, pe larg, motivele formulate în fața instanței de judecată și aflate la dosarul cauzei. Astfel, susține, în esență, că sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 reprezintă o sancțiune de natură administrativă, o restrângere a unui drept, aplicată automat, fără a lăsa o marjă de apreciere și o posibilitate de individualizare a acesteia. De asemenea apreciază că dispozițiile de lege criticate încalcă principiul proporționalității consacrat de art. 53 alin. (2) din Constituție, precum și legislația europeană, durata acestei măsuri de restricționare a dreptului de a ocupa o funcție de demnitate publică fiind stabilită fără o limită minimă și maximă, fără posibilitatea unei individualizări legale sau personale, neavând nicio relevanță natura faptei care a generat situația. Restrângerea dreptului de a ocupa o funcție de demnitate publică este de 3 ani, indiferent de împrejurările și starea de fapt, fiind aplicată, în lipsa unui criteriu de individualizare, ope legis. Depune concluzii scrise. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 420 din 21 iunie 2018, prin care a reținut că, în contextul normativ de stabilire a unor interdicții în ceea ce privește funcțiile și demnitățile publice, prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 instituie reguli specifice, referitoare la ocuparea funcțiilor eligibile. Astfel, interdicția de a mai ocupa aceeași funcție eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancțiune cu natură juridică distinctă și se integrează scopului legii – asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale, fără a încălca normele constituționale privind dreptul de a fi ales. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 10 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 533/32/2016, Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția a fost ridicată de Lucian Ovidiu Micu într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare privind existența stării de incompatibilitate, întocmit de Agenția Națională de Integritate. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că atât pretinsa stare de incompatibilitate constatată, cât și sancțiunea aplicată, respectiv decăderea din dreptul de a mai ocupa funcții publice pentru o perioadă de trei ani, au natura unei pedepse și, prin modalitatea în care sunt reglementate și aplicate, acestea încalcă principiul proporționalității, precum și dreptul la apărare și accesul liber la justiție. Durata acestei măsuri – restrângerea dreptului de a ocupa o funcție de demnitate publică și a dreptului la muncă – este stabilită fără o limită minimă și maximă, fără posibilitatea unei individualizări legale sau personale, neavând nicio relevanță natura faptei care a generat situația, așa încât restrângerea de trei ani este aplicată ope legis, în lipsa oricărui criteriu de individualizare. … 7.Se consideră că dispozițiile de lege criticate încalcă și dreptul la apărare și liberul acces la justiție, întrucât acțiunea în anulare a raportului, sub acest aspect, este pur formală, judecătorul cauzei fiind lipsit de orice mijloace de a se pronunța asupra acestei măsuri. … 8.Se apreciază că dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 contravin prevederilor constituționale ale art. 53, din perspectiva principiului individualizării sancțiunilor și a măsurilor de restrângere a drepturilor fundamentale, și ale art. 126 alin. (1), întrucât judecătorul este lipsit de dreptul și obligația sa de a proceda la proporționalizarea judiciară a acestei măsuri. … 9.Mai mult, se susține că această măsură are natura juridică a unei pedepse în sensul art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, iar procedura administrativă în urma căreia s-a aplicat această sancțiune este asimilată unei proceduri penale în sensul legislației europene. … 10.Consideră că, în cauza sa, procedura administrativă desfășurată urmărește și sancționează o acuzație care are caracterul unei acuzații penale. Menționează că în acest sens s-a pronunțat în numeroase cauze și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. … 11.În final se susține că faptele reținute în speță, deși administrative, au natura unei acuzații penale în sensul art. 6 din convenție și al art. 49 din cartă, iar sancțiunea aplicată, respectiv interdicția de a mai ocupa funcții eligibile timp de trei ani, are caracterul unei pedepse în accepțiunea normelor invocate mai sus. … 12.Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază ca neîntemeiată excepția, având în vedere că articolul criticat se integrează în spiritul și litera Legii nr. 176/2010, sancțiunea prevăzută este o sancțiune cu o natură distinctă de sancțiunea penală, fiind instituită pentru existența unor interese diverse, pe de o parte, interesul subiectiv al titularilor drepturilor fundamentale, iar, pe de altă parte, interesul public. În acest fel este respectat principiul proporționalității, stabilirea incompatibilităților și a conflictelor de interese, precum și regimul juridic ce decurge din acestea fiind atributul exclusiv al Parlamentului. Dispozițiile contestate nu încalcă nici accesul la justiție, legea prevăzând calea contestației la raport în fața instanțelor judecătorești. … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 14.Guvernul apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie. Astfel, arată că, în jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional a statuat că instituirea de incompatibilități reprezintă măsuri necesare pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice. Pe cale de consecință, încălcarea regimului legal trebuie însoțită de măsuri sancționatorii care să descurajeze astfel de abateri. Așadar, prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 pornesc de la prezumția existenței unei stări de pericol pentru exercitarea demnității publice, pericol care rezultă din cumulul unor funcții/calități/ocupații. … 15.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie. În acest sens se arată că, în jurisprudența sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că interdicția de a mai ocupa aceeași funcție eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancțiune cu natură juridică distinctă, Curtea constatând că reglementarea supusă controlului de constituționalitate se integrează scopului legii – asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale, fără a încălca art. 53 din Constituție. … 16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, având următorul cuprins: „(2) Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.“ … 19.În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 126 privind instanțele judecătorești. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici, în esență, similare, respingând excepțiile de neconstituționalitate. În acest sens sunt Decizia nr. 481 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2014, Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, și Decizia nr. 663 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 9 ianuarie 2019. … 21.Prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, soluționând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, raportate la prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) și art. 16, Curtea a constatat că dispozițiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituționale în măsura în care sintagma „aceeași funcție“ se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeași lege. Însă, în prezenta cauză, prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 sunt criticate din altă perspectivă, autorul excepției neinvocând neconstituționalitatea sintagmei „aceeași funcție“, cuprinsă de aceste norme, ci neconstituționalitatea sancțiunii decăderii din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică timp de trei ani. … 22.În jurisprudența sa, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate instituie sancțiunea decăderii din dreptul persoanei eliberate sau destituite din funcție ca urmare a săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de lege sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010 o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Această interdicție de 3 ani privește funcțiile sau demnitățile publice prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu excepția celor electorale. Curtea a reținut că, în contextul normativ de stabilire a unor interdicții în ceea ce privește funcțiile și demnitățile publice, prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 instituie reguli specifice referitoare la ocuparea funcțiilor eligibile. Astfel, interdicția de a mai ocupa aceeași funcție eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancțiune cu natură juridică distinctă, Curtea statuând că reglementarea supusă controlului de constituționalitate se integrează scopului legii – asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale, fără a încălca normele constituționale privind dreptul de a fi ales. [a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015 (paragraful 24)]. … 23.De asemenea, prin Decizia nr. 420 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 9 noiembrie 2018, paragraful 26, Curtea a reținut că prevederile de lege criticate dau expresie art. 16 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia „Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii […].“ Totodată, prin Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2017, paragraful 31, Curtea a reținut că dreptul de a exercita în mod netulburat funcția dobândită ca urmare a opțiunii electorale nu este un drept absolut, fiind protejat de prevederile Constituției atât timp cât se realizează cu respectarea condițiilor prevăzute de aceasta și de legi, iar consecințele legale pe care le antrenează nerespectarea condițiilor de exercitare a unei funcții nu pot fi considerate o restrângere a exercițiului acelei funcții, astfel că nu poate fi reținută încălcarea prevederilor art. 37 din Constituție. … 24.În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 126 privind instanțele judecătorești, prin Decizia nr. 663 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 9 ianuarie 2019, paragraful 27, și Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, paragraful 27, Curtea a constatat că, în vederea eliminării arbitrarului și posibilității exercitării unei puteri discreționare, abuzive a prefectului în această materie, prevederile art. 69 alin. (4) și (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 asigură controlul judecătoresc al ordinului prefectului, în deplină concordanță cu art. 126 alin. (6) din Constituție și art. 11 din Carta europeană a autonomiei locale. … 25.Referitor la pretinsa încălcare a principiului proporționalității, prevăzut de art. 53 din Constituție, prin Decizia nr. 663 din 30 octombrie 2018, precitată, paragraful 29, și Decizia nr. 339 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 18 august 2017, paragraful 23, Curtea a reținut că stabilirea cazului de incompatibilitate nu constituie, în realitate, o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ci o garanție de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care îndeplinesc funcții publice, prin asigurarea imparțialității, protejarea interesului social și evitarea conflictului de interese. Ca atare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 53 din Legea fundamentală și, prin urmare, norma constituțională invocată nu are incidență în cauză. … 26.Cu privire la susținerile autorului excepției de neconstituționalitate potrivit cărora nu există un control deplin care să poată fi exercitat de către instanța judecătorească asupra situației de fapt, Curtea a reținut că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, de protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese. În acest sens sunt Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, și Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017. … 27.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lucian Ovidiu Micu în Dosarul nr. 533/32/2016 al Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește