DECIZIA nr. 100 din 25 februarie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionela Maria Matei în Dosarul nr. 2.423/112/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 167D/2018. … 2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul avocat Nicolae Alexandru Ștefan, din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului prezent care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând susținerile cuprinse în notele scrise aflate la dosar. … 4.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens reține că normele procesual penale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici identice. Reține de asemenea că art. 438 din Codul de procedură penală nu reglementează cazuri de casare cu privire la latura civilă a procesului penal, întrucât recursul în casație este o cale de atac extraordinară ce privește doar erorile de drept, legiuitorul având competența constituțională, în temeiul art. 126 și art. 129 din Legea fundamentală, să reglementeze în acest mod această cale de atac. Susține, totodată, că nu se aduce atingere dispozițiilor art. 16 din Constituție, iar dispozițiile art. 21 din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea nr. 446/RC din 15 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.423/112/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ionela Maria Matei în soluționarea recursului în casație declarat de inculpată, autoare a excepției, împotriva Deciziei penale nr. 885/A din 26 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori.  … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că art. 436 din Codul de procedură penală indică faptul că atât procurorul, cât și inculpatul pot formula recurs în casație cu privire la latura civilă. Același text de lege dă calitate procesuală activă în recursul în casație și părții civile sau părții responsabile civilmente, făcând mențiunea expresă a faptului că recursul acestora poate viza și latura civilă a cauzei. Concluzionează că legea permite contestarea modului de soluționare a laturii civile pe calea recursului în casație. Cu toate acestea, în cuprinsul art. 438 din Codul de procedură penală nu se regăsește niciun motiv care ar putea fi legat de latura civilă a cauzei penale. În consecință, susține că se aduce atingere principiului constituțional al respectării legii, afectat de omisiunea legislativă invocată. Totodată, susține că se aduce atingere și principiului egalității în drepturi, consacrat constituțional, în condițiile în care, odată ce partea civilă a înțeles să alăture acțiunea civilă acțiunii penale, aceasta beneficiază de arme procedurale limitate raportat la un proces civil separat unde toate părțile acelui proces ar fi avut drept la recurs. De asemenea apreciază că se acordă mai multe pârghii procedurale pentru soluționarea laturii penale față de latura civilă, care, deși este subsidiară celei dintâi, este alăturată acesteia și ar trebui să beneficieze de toate regulile care guvernează procesul penal. În acest sens susține că, dacă aplicarea unei pedepse în afara limitelor legale este un motiv de recurs în casație, nu există nicio justificare pentru ca pronunțarea unei soluții ultra petita cu privire la latura civilă a procesului penal să nu constituie motiv de recurs în casație. Apreciază că, în cauză, s-a pronunțat o hotărâre în mod vădit cu aplicarea greșită a legii.  … 7.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală opinează că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, în condițiile în care prevederile art. 436 alin. (1) lit. b) și c) din Codul de procedură penală recunosc capacitatea procurorului, inculpatului, părții civile și părții responsabile civilmente de a exercita calea extraordinară de atac a recursului în casație cu privire la latura civilă. Observă că, prin raportarea acestor din urmă dispoziții procedurale la prevederile art. 438 din Codul de procedură penală, se restrânge capacitatea părților privind calea extraordinară de atac a recursului în casație cu privire la latura civilă, prin neprevederea expresă a unui caz în care se poate face recurs în casație cu privire la acest aspect. În opinia instanței supreme, prin modificarea legislativă realizată prin Legea nr. 255/2013, prin care au fost eliminate nouă cazuri în care se putea face recurs în casație, s-au golit de conținut dispozițiile privitoare la posibilitatea formulării recursului în casație în ceea ce privește latura civilă. Apreciază că restrângerea sferei cazurilor de declarare a recursului în casație cu privire la latura civilă determină încălcarea dreptului de acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 9.Avocatul Poporului menționează că dispozițiile art. 438 din Codul de procedură penală au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, punctul său de vedere fiind reținut în Decizia Curții nr. 490 din 30 iunie 2016. Astfel, a apreciat că restrângerea de către legiuitor a titularilor dreptului de a formula cerere de recurs în casație la cei prevăzuți la art. 436 alin. (1) din Codul de procedură penală și a hotărârilor ce pot fi supuse casării la cele prevăzute la art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală este justificată de finalitatea instituției analizate, aceea de verificare a conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, și de natura acesteia, cea de cale extraordinară de atac. A reținut că finalitatea recursului în casație este aceea de a înlătura erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazuri de casare expres și limitativ prevăzute de lege. În plus, necesitatea îndreptării hotărârilor penale definitive contrare legii trebuie conciliată cu autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri și cu nevoia de a asigura stabilitatea raporturilor juridice formate pe baza lor. În ceea ce privește restrângerea dreptului persoanei vătămate la dublul grad de jurisdicție, s-a făcut referire la Decizia Curții Constituționale nr. 424 din 9 iunie 2015, prin care s-a reținut că, prin reducerea numărului motivelor de recurs în casație, legiuitorul a urmărit atât degrevarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și asigurarea specificului acestei căi extraordinare de atac. În plus, textele legale criticate constituie reguli de procedură a căror stabilire se poate face numai prin lege, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 438 din Codul de procedură penală. Față de motivele de neconstituționalitate dezvoltate în notele scrise ale autoarei, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală, pct. 1 fiind modificat, iar pct. 2-6, 9, 10, 13 și 14 abrogate prin prevederile pct. 266 și, respectiv, ale pct. 267 din art. 102 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: „(1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: 1. în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente; 2-6. abrogate; 7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; 8. în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal; 9-10. abrogate; 11. nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; 12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; 13-14. abrogate.“ … 13.În susținerea neconstituționalității normelor penale criticate, autorul excepției invocă încălcarea atât a prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și ale art. 21 privind accesul liber la justiție. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată de Ionela Maria Matei în soluționarea recursului în casație declarat de inculpată, autoare a excepției, împotriva Deciziei penale nr. 885/A din 26 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori. În cauză, prin Sentința penală nr. 174/F din 10 decembrie 2015 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în Dosarul nr. 2.423/112/2012, inculpata, autoare a excepției, a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, iar prin Decizia penală nr. 885/A din 26 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat, printre alții, de autoarea excepției împotriva sentinței penale precitate. Împotriva deciziei menționate autoarea excepției a formulat recurs în casație, iar prin cererea de recurs în casație a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate și să se înlăture greșita aplicare a legii în sensul înlăturării obligației recurentei la plata prejudiciului către Unicredit Bank. S-a arătat că, prin obligarea inculpatei, autoare a excepției de neconstituționalitate, la plata prejudiciului către Unicredit Bank, fără ca această unitate bancară să se fi constituit parte civilă împotriva inculpatei, instanța și-a depășit puterile, subrogându-se în dreptul părții civile de a alege împotriva cui își formulează pretențiile, admițând o cerere care nu s-a formulat, astfel încât hotărârea cu privire la partea civilă este nelegală. … 15.Cu privire la aspectele invocate de autoare în formularea recursului, Curtea reține că înșelăciunea, ca faptă penală săvârșită contra patrimoniului, este incriminată în art. 244 din Codul penal, forma tipică a înșelăciunii subzistând numai dacă s-a pricinuit o pagubă. În speță, inculpata, autoare a excepției, a fost trimisă în judecată, printre altele, și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, stabilirea întinderii prejudiciului produs prin fapta reținută în sarcina sa constituind un element ce ține de latura penală a cauzei cu consecințe referitor la vinovăția inculpatei, dar și pe planul tragerii la răspundere penală, în procesul individualizării pedepsei. Astfel, Curtea reține că prejudiciul este un element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, dar și un criteriu de individualizare judiciară a pedepsei, durata pedepsei fiind influențată și de valoarea prejudiciului, alături de celelalte criterii prevăzute de art. 74 din Codul penal. Totodată, Curtea reține că, în ipoteza infracțiunilor de rezultat, instanța de judecată stabilește cu certitudine prejudiciul la momentul soluționării laturii penale a cauzei, nefiind admisibilă soluționarea distinctă a urmării imediate, așadar, a rezultatului faptei, de vreme ce însăși existența infracțiunii depinde de producerea și întinderea prejudiciului.  … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea reține că, prin Decizia nr. 215 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iunie 2019, au fost examinate critici identice celor formulate în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală fiind respinsă ca neîntemeiată. … 17.În motivarea soluției de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, Curtea a reținut, în paragrafele 12-24 ale deciziei precitate, că – spre deosebire de situația analizată prin Decizia nr. 783 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 15 iunie 2009, care a vizat recursul drept cale ordinară de atac -, potrivit noului Cod de procedură penală, recursul a devenit o cale extraordinară de atac, denumită recurs în casație, ce are ca scop controlul legalității hotărârilor judecătorești definitive, soluționarea recursului în casație fiind dată în competența exclusivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Codul de procedură penală a revenit astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, constând în fond și apel, ceea ce înseamnă că în recurs nu se rejudecă fondul cauzei, ci se apreciază dacă hotărârea dată corespunde sau nu legii. Potrivit dispozițiilor art. 436 alin. (1) din Codul de procedură penală, titularii dreptului de a promova calea extraordinară de atac a recursului în casație sunt: procurorul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă; inculpatul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal, precum și partea civilă și partea responsabilă civilmente, în ceea ce privește latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluția din această latură a influențat soluția în latura civilă. … 18.Curtea a reținut, totodată, că, potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală, motivele de recurs în casație sunt limitate. De asemenea, conform prevederilor art. 438 alin. (2) din Codul de procedură penală, situațiile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor. Prin urmare, toate celelalte motive de netemeinicie sau nelegalitate a unei hotărâri judecătorești pot fi invocate doar prin intermediul apelului sau al contestației. … 19.Motivele de recurs în casație prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală vizează: nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente; condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; încetarea în mod greșit a procesului penal; lipsa constatării sau constatarea greșită a grațierii pedepsei aplicate inculpatului și aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. … 20.Raportând prevederile art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală la scopul recursului în casație, Curtea a statuat că restrângerea de către legiuitor a sferei cazurilor în care se poate face recurs în casație la cele prevăzute de textul de lege criticat este justificată de finalitatea instituției analizate – aceea de verificare a conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile-și de natura acesteia, de cale extraordinară de atac. Curtea a reținut că, așa cum reiese și din expunerea de motive a Legii nr. 255/2013, prin reducerea numărului motivelor de recurs în casație-prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală – legiuitorul a urmărit, pe de o parte, degrevarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar, pe de altă parte, asigurarea specificului căii extraordinare de atac a recursului în casație, astfel că mai multe dintre motivele de recurs din reglementarea anterioară au fost introduse de legea nouă drept cazuri de contestație în anulare, potrivit naturii acestei căi de atac (considerente ce se regăsesc și în Decizia nr. 424 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 21 august 2015, paragraful 15, Decizia nr. 699 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragraful 23, Decizia nr. 743 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 13 aprilie 2017, paragrafele 27 și 28, Decizia nr. 490 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 20 octombrie 2016, paragrafele 23 și 24, și Decizia nr. 517 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 8 noiembrie 2017, paragraful 22). … 21.Curtea a constatat, de asemenea, că unele dintre motivele de casare reglementate de textul de lege criticat în prezenta cauză pot fi invocate atât cu privire la soluționarea laturii penale, cât și cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, astfel că nu poate fi reținută critica autoarei excepției, potrivit căreia dispozițiile art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală creează discriminare-sub aspectul posibilității invocării cazurilor de casare cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei-între partea civilă și partea responsabilă civilmente, pe de o parte, și procuror și inculpat, pe de altă parte. Astfel, Curtea a reținut că din cele cinci cazuri de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală, în limitele cărora instanța de recurs în casație poate examina cauza, primul-necompetența instanței – se referă la încălcarea normelor de procedură, iar celelalte vizează încălcarea legii penale și, contrar susținerilor autoarei excepției, unele dintre acestea pot avea implicații și în soluționarea acțiunii civile (așa cum a statuat deja Curtea în Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 699 din 29 noiembrie 2016, citată anterior, paragraful 17, și Decizia nr. 651 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1000 din 18 decembrie 2017, paragraful 22). Sub acest aspect, Curtea a subliniat că motivele de casare care au incidență cu privire la soluționarea laturii civile a procesului penal sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7,8 și 11 din Codul de procedură penală, cazul de la pct. 12 al articolului menționat vizând exclusiv latura penală a cauzei. … 22.Pentru argumentele mai sus arătate, Curtea a constatat că dispozițiile art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală nu încalcă principiile fundamentale privind egalitatea în fața legii, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, egalitatea justiției și folosirea căilor de atac, principii consacrate de prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1)-(3), art. 124 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție. … 23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionela Maria Matei în Dosarul nr. 2.423/112/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și constată că dispozițiile art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește