DECIZIA nr. 1 din 18 ianuarie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 401 din 10 mai 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 169 27/10/1997 ART. 3
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 169 27/10/1997 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 169 27/10/1997 ART. 3
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 5REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 6REFERIRE LAHOTARARE 25/11/2008
ART. 6REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 676 17/11/2016
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 8REFERIRE LALEGE 169 27/10/1997 ART. 3
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 9REFERIRE LALEGE 169 27/10/1997 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE 169 27/10/1997 ART. 3
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 296 08/07/2003
ART. 11REFERIRE LALEGE 169 27/10/1997 ART. 3
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 12REFERIRE LAHOTARARE 25/11/2008
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 12REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 13REFERIRE LALEGE 1 11/01/2000
ART. 13REFERIRE LALEGE 169 27/10/1997
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 1563 07/12/2010
ART. 18REFERIRE LALEGE 1 11/01/2000
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LALEGE 169 27/10/1997 ART. 3
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 22REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 676 17/11/2016
ART. 23REFERIRE LALEGE 169 27/10/1997 ART. 3
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 25REFERIRE LAHOTARARE 25/11/2008
ART. 25REFERIRE LALEGE 169 27/10/1997 ART. 3
ART. 25REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 296 08/07/2003
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 818 11/12/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Benke Károly – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. (vi) și alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de Irena Bossy-Ghica (Boulin) în Dosarul nr. 44.365/281/2014 al Judecătoriei Ploiești – Secția civilă.2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Corina Ruxandra Popescu, din cadrul Baroului București, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent-șef referă asupra faptului că partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus la dosarul cauzei un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care pune concluzii de admitere a acesteia. În acest sens se susține că textul criticat încalcă principiul securității juridice, întrucât nu există nicio limitare temporală pentru introducerea acțiunii în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, iar titularii dreptului de sesizare a instanței judecătorești sunt primarul, prefectul și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu alte cuvinte autoritățile administrației publice implicate în procesul de restituire. Se susține necesitatea introducerii unor termene de prescripție sau de decădere limitate în timp.5.Se mai subliniază faptul că, odată cu emiterea titlului de proprietate, titularul acestuia deține un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, iar anularea titlului de proprietate reprezintă o ingerință în dreptul său de proprietate privată, ce trebuie verificată din perspectiva respectării principiului proporționalității. În acest sens se arată că nu există un just echilibru între interesele generale și individuale, având în vedere că acțiunea se exercită chiar de către autoritățile administrației publice implicate în procesul de restituire și nu de vreo altă persoană care ar pretinde drepturi asupra bunului astfel restituit, în condițiile în care în sarcina acestora incumbă o obligație concretă și efectivă de a recunoaște dreptul de proprietate dobândit. Prin urmare, se concluzionează în sensul că justul echilibru este nesocotit prin acordarea dreptului de a solicita oricând nulitatea absolută a actului, cu atât mai mult cu cât bunul intră în circuitul civil și subsecvent dobândirii dreptului de proprietate privată se pot naște alte raporturi juridice civile.6.Sunt invocate considerentele de principiu rezultate din Hotărârea din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Toșcuță și alții împotriva României, susținându-se că prin această hotărâre s-a statuat în sensul că anularea unui titlu de proprietate contravine art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.7.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia nr. 676 din 17 noiembrie 2016. Se arată că textul criticat reglementează imprescriptibilitatea acțiunii pentru nerespectarea condițiilor de validitate a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere. Opțiunea legiuitorului în acest sens a avut în vedere un interes general, constând în reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea persoanei îndreptățite și nu a altora. Cu privire la legitimarea procesuală activă a primarului, prefectului și Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a formula acțiuni în constatarea nulității absolute se arată că aceasta este justificată în mod obiectiv și rațional. Se mai susține că textul criticat este o concretizare a dispozițiilor art. 44 din Constituție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:8.Prin Încheierea din 6 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.365/281/2014, Judecătoria Ploiești – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. III alin. (1) lit. a) pct. (vi) și alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de Irena Bossy-Ghica (Boulin) într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii formulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților de constatare a nulității absolute a unui titlu de proprietate prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate al autoarei excepției de neconstituționalitate.9.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 contravin principiului securității juridice și principiului legalității, principii ce caracterizează statul de drept, întrucât există oricând posibilitatea promovării unei acțiuni în constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate, fără a exista o limitare în timp a exercitării acestui drept, ceea ce creează o situație de nesiguranță a raporturilor juridice stabilite ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea persoanelor cărora legea le-a recunoscut acest drept. Mai mult, obiectul acțiunilor în constatarea nulității absolute sunt acte emise de autoritățile publice învestite tocmai cu prerogativa constatării îndeplinirii condițiilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate.10.Se mai arată că prevederile art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 conferă calitate procesuală activă, în cadrul acțiunilor având ca obiect nulitatea absolută a titlurilor de proprietate, primarului (președintele comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate), prefectului (președintele comisiei județene), Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, adică tocmai conducătorilor instituțiilor care au avut atribuții în ceea ce privește propunerea reconstituirii dreptului de proprietate și validarea titlurilor de proprietate. În acest mod, principiul securității juridice este grav afectat în mod repetat, inițial prin lipsa unui termen de prescripție privind exercitarea dreptului la acțiune în ceea ce privește constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate, iar ulterior prin recunoașterea acestui drept tocmai persoanelor care conduc instituțiile care au propus reconstituirea dreptului de proprietate și au validat titlurile de proprietate.11.Se mai invocă Decizia Curții Constituționale nr. 296 din 8 iulie 2003, prin care s-a statuat că regula prescripției dreptului la acțiune pentru constatarea nulității absolute într-o perioadă de un an, prin derogare de la regula imprescriptibilității dreptului la acțiune pentru constatarea nulității absolute, este constituțională tocmai în considerarea necesității respectării principiului securității și stabilității juridice în ceea ce privește dreptul de proprietate. Or, pentru identitate de raționament juridic, se impune constatarea neconstituționalității prevederilor art. III alin. (1) lit. a) pct. (vi) și alin. (2) din Legea nr. 169/1997, în raport cu inexistența reglementării unui termen în cadrul căruia să poată fi exercitat dreptul la acțiunea în constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate emise în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991.12.Se mai susține că prevederile legale criticate încalcă dreptul de proprietate privată, care trebuie ocrotit și garantat întro manieră concretă și efectivă, iar nu teoretică și iluzorie, respectiv prin asigurarea unui cadru legislativ eficient pentru asigurarea securității juridice care să permită garantarea acestui drept. De vreme ce statul și-a asumat obligația de a reconstitui dreptul de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite, tot acestuia îi revine obligația generală de a garanta acest drept, prin dispoziții legale clare și precise, care să confere garanții concrete și efective pentru protecția acestui drept fundamental. Or, dispozițiile legale criticate nu oferă aceste garanții, pe de o parte, prin faptul că permit tocmai autorităților care au atribuția emiterii titlului de proprietate să formuleze acțiune în constatarea nulității absolute a acestuia, iar, pe de altă parte, prin lipsa unui termen înăuntrul căruia să poată fi exercitată acțiunea în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a dreptului de proprietate în ipoteza în care organele statului solicită, după o lungă perioadă de timp, anularea titlurilor de proprietate, pentru motive care le sunt exclusiv imputabile, în acest sens fiind Hotărârea din 3 martie 2015, pronunțată în Cauza Toșcuță și alții împotriva României. De asemenea, prin Hotărârea din 1 iulie 2008, pronunțată în Cauza Ioan împotriva României, Curtea Europeană a statuat, între altele, că autoritățile administrative cărora le revin atribuții în baza Legii nr. 18/1991 nu pot fi exonerate de responsabilități în cazul în care, prin acțiunile lor, aduc atingere drepturilor protejate de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu atât mai mult cu cât aceste autorități nu își îndeplinesc în mod temeinic obligațiile de verificare a condițiilor pentru eliberarea titlurilor de proprietate. Astfel, în prezenta cauză, ingerința în dreptul de proprietate recunoscut prin emiterea titlului de proprietate nu poate fi rezultatul invocării de către organele competente a neîndeplinirii atribuțiilor ce reveneau acestora tocmai în procesul de verificare a actelor și de stabilire a dreptului. Prin urmare, dispozițiile legale criticate contravin art. 44 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană, în măsura în care se interpretează că acțiunile în constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate ar putea fi introduse oricând, indiferent de perioada scursă de la data emiterii titlului de proprietate atacat.13.Judecătoria Ploiești – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că principiul securității juridice nu este încălcat prin faptul că legiuitorul nu a stabilit un anumit termen de prescripție special în privința acțiunii în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate întocmite cu încălcarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. O asemenea reglementare ține cont de regimul juridic al nulității absolute, regim juridic care guvernează toate actele juridice civile.14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.15.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, dispozițiile criticate precizează o dată în plus sancțiunea nulității actelor translative de proprietate încheiate cu încălcarea normelor legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce efecte, fiind desființat de la data încheierii lui, acesta nu poate să constituie temeiul dobândirii valabile a dreptului de proprietate. Potrivit regimului juridic al acestei sancțiuni, orice persoană care justifică un interes o poate invoca. Calitate procesuală activă în vederea promovării unei astfel de acțiuni in justiție o au atât persoanele care justifică un interes legitim, cât și persoanele care au atribuții cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Astfel, primarul sau prefectul, ca reprezentanți legitimi ai autorităților comunale, orășenești, municipale și, respectiv, județene, precum și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților veghează la respectarea legalității emiterii actelor de către comisiile de fond funciar. În același timp, prevederea expresă care include între titularii dreptului la acțiune în constatarea nulității și primarul, prefectul sau Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților constituie expresia garantării liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, așa cum acestea sunt consacrate constituțional.16.De asemenea se mai arată că modul în care este formulată critica de neconstituționalitate pune probleme de interpretare și aplicare a legii, a căror soluționare este de competența instanțelor judecătorești.17.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, se arată că normele criticate permit cetățeanului să își controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care ar putea rezulta din întocmirea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri, chiar dacă trebuie să apeleze la consiliere de specialitate în materie. În realitate, legiuitorul nu a adus atingere drepturilor câștigate în mod legal, ci a statuat, prin norme imperative, că actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate, emise în afara coordonatelor legale, sunt lovite de nulitate absolută. Efectul nulității absolute de repunere în situația anterioară deschide posibilitatea celor îndreptățiți să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. În plus, asemenea acte nu pot constitui temeiuri pentru dobândirea valabilă a dreptului de proprietate, deoarece un act juridic lovit de nulitate nu poate produce efecte juridice (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 1.563 din 7 decembrie 2010).18.Se mai susține că în materia restituirilor au fost adoptate mai multe acte normative privind retrocedarea bunurilor imobile confiscate sau naționalizate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Astfel, prin Legea nr. 18/1991 s-a recunoscut dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar prin Legea nr. 1/2000 s-a recunoscut dreptul la despăgubiri în caz de imposibilitate a restituirii integrale în natură. Se concluzionează în sensul că legiuitorul a acordat o atenție deosebită foștilor proprietari.19.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.21.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. III alin. (1) lit. a) pct. (vi) și alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, potrivit cărora:(1)Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991:a)actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (…)(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.(2)Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun22.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept și alin. (5) referitor la principiul legalității și ale art. 44 – Dreptul de proprietate privată. Se invocă, de asemenea, prevederile art. 1 – Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.23.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate prin prisma unor critici de neconstituționalitate identice formulate chiar de autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 676 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Curtea a reținut că imprescriptibilitatea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a unui act juridic încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative este justificată prin natura interesului ocrotit prin norma a cărei respectare se cere, și anume un interes general, obștesc, în speță fiind vorba de necesitatea constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri forestiere în favoarea foștilor proprietari, iar nu a altor persoane care nu sunt îndreptățite, întrucât nu au deținut astfel de bunuri imobile, anterior Legii fondului funciar nr. 18/1991. Din această perspectivă, a reconstituirii dreptului de proprietate privată în favoarea foștilor proprietari, prevederile legale criticate reprezintă o consacrare legală a principiilor constituționale privind garantarea și ocrotirea proprietății private, cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi și alin. (2) teza întâi din Constituție. Nu se poate susține că în acest mod este încălcat dreptul de proprietate al terțului dobânditor al unui astfel de bun, de vreme ce un act nul nu poate produce efecte, fiind desființat de la data încheierii lui, astfel încât nu poate să constituie temeiul dobândirii valabile a dreptului de proprietate. De altfel, tocmai pentru a nu afecta dreptul de proprietate al unui terț dobânditor, legiuitorul a instituit restituirea prețului plătit pentru bunul dobândit de la un neproprietar. Astfel, potrivit art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997, în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren. Mai mult, Curtea a reținut că prevederile legale criticate reprezintă o concretizare a principiului constituțional al legalității, consacrat prin art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, finalitatea acestora fiind tocmai aceea de asigurare a respectării normelor juridice care reglementează condițiile de valabilitate ale unui act juridic.24.Curtea a mai reținut că, potrivit regimului general al nulității absolute, aceasta poate fi invocată de orice persoană care are un interes legitim sau de alte persoane expres prevăzute de lege, dat fiind caracterul său de ordine publică. Așadar, în considerarea interesului general de finalizare a procesului de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea persoanelor îndreptățite, legiuitorul a acordat legitimare procesuală activă în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute și primarului, prefectului și Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, având în vedere funcțiile deținute de primar/prefect, și anume acelea de conducători ai comisiilor locale/județene de fond funciar, respectiv de autoritate administrativă cu atribuții în domeniul restituirii în natură sau al acordării de măsuri compensatorii. Nu poate fi vorba, în acest caz, de o încălcare a principiului de drept nemo auditur propria turpitudinem allegans, respectiv a regulii care sancționează persoana care a contribuit la neregularitatea unui act juridic, astfel încât nu mai poate invoca sancțiunea anulării actului, tocmai datorită faptului că neregularitatea a fost creată prin propria acțiune/inacțiune. De esența acestui principiu, potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă, este aprecierea exclusivă a comportamentului unei părți, pentru a se stabili prevalența unui interes personal asupra altui interes personal. Or, în cazul invocării nulității absolute, care protejează interese de ordine publică, nu este vizat interesul personal al primarului, prefectului sau, respectiv, conducătorului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, astfel încât legitimarea procesuală activă acordată de lege acestor persoane determinate are o justificare rezonabilă, prin raportare la atribuțiile exercitate în cadrul autorităților administrative respective.25.Cu privire la invocarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 1 iulie 2008, pronunțată în Cauza Ioan împotriva României, și Hotărârea din 25 noiembrie 2008, pronunțată în Cauza Toșcuță și alții împotriva României, Curtea a constatat că elementul comun al motivelor ce au condus la constatarea încălcării textului convențional referitor la protecția proprietății, în cele două cauze menționate, este lipsa oricărei despăgubiri care să compenseze privarea de proprietate, caz în care individul vizat suportă o sarcină specială și exorbitantă. Or, soluția legislativă criticată denotă faptul că legiuitorul a fost preocupat de asigurarea unui echilibru între interesul general al desființării unui act translativ de proprietate afectat de motive de nulitate absolută și interesul particular al subdobânditorului bunului imobil respectiv, instituind posibilitatea restituirii prețului plătit pentru bunul dobândit de la un neproprietar [art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997]. Din acest punct de vedere, textele de lege criticate corespund standardului de protecție instituit prin art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și dezvoltat în jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, potrivit căreia o persoană lipsită de proprietate trebuie, în principiu, să obțină despăgubiri rezonabile raportate la valoarea bunului, chiar dacă obiective legitime de interes public pot acționa pentru a se rambursa mai puțin decât valoarea de piață.26.Cu privire la invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, Curtea a reținut că aceasta nu este incidentă în cauză și că este atributul exclusiv al legiuitorului de a dispune în privința soluțiilor legislative adoptate în domenii specifice și, eventual, a derogărilor de la acestea, Curtea neputând exercita, în privința soluțiilor legislative adoptate, un control de oportunitate.27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Irena Bossy-Ghica (Boulin) în Dosarul nr. 44.365/281/2014 al Judecătoriei Ploiești – Secția civilă și constată că dispozițiile art. III alin. (1) lit. a) pct. (vi) și alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Ploiești – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 ianuarie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Benke Károly

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x