DECIZIA nr. 1 din 15 ianuarie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 277 din 11 aprilie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 3REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 3REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 7REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 11REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 12REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 12REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 136
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 17REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 17REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 18REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 18REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 19REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 20REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 20REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 23REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 24REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 25REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 1059 11/12/2012
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 29REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 136
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 30REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 31REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 31REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 31REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 31REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 32REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 32REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 32REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 33REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 34REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 95 28/02/2017
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 92 28/02/2017
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 110 10/07/2018
ART. 36REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 36REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 37REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 37REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 38REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 38REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 38REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864 ART. 969
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 39REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 40REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 282 08/05/2014
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 42REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 42REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015
ART. 42REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 348
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 5 14/07/1992
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 93 28/02/2017
ART. 43REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 43REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 45REFERIRE LADECIZIE 638 27/10/2016
ART. 45REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 46REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 48REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 48REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său, în special a celor ale art. 3,art. 4 alin. (1),art. 5,art. 6 alin. (1),art. 7,art. 8,art. 10 și art. 11 din acest act normativ, excepție ridicată de Societatea Alpha Bank România în Dosarul nr. 1.739/309/2016 al Judecătoriei Șimleu Silvaniei – Secția mixtă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 75D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.934D/2017, cu un obiect similar al excepției de neconstituționalitate, care a fost ridicată de Societatea Piraeus Bank România – S.A. în Dosarul nr. 2.168/208/2016 al Judecătoriei Caransebeș.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 75D/2017 și nr. 1.934D/2017, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.934D/2017 la Dosarul nr. 75D/2017, care este primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 15 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.739/309/2016, Judecătoria Șimleu Silvaniei – Secția mixtă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, în ansamblul său, în special ale art. 3,art. 4 alin. (1),art. 5,art. 6 alin. (1),art. 7,art. 8,art. 10 și art. 11 din acest act normativ. 8.Prin Încheierea din 10 august 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.168/208/2016, Judecătoria Caransebeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3,art. 4,art. 5 alin. (3) și art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum și a legii în ansamblul său. 9.Excepție a fost ridicată de Societatea Alpha Bank România – S.A. și Societatea Piraeus Bank România – S.A. cu ocazia judecării unor cauze civile având ca obiect acțiuni în constatarea dării în plată, în temeiul Legii nr. 77/2016.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin că prevederile criticate din Legea nr. 77/2016 intervin atât asupra caracterului executoriu și/sau definitiv al unei hotărâri judecătorești, precum și asupra modalității de încetare a unei executări silite, stabilind că atât consumatorii în privința cărora s-a pronunțat o hotărâre de către instanțele de judecată cu privire la contractul de credit, cât și cei care se află în faza executării silite, indiferent de stadiul acesteia, pot solicita creditorului ștergerea datoriei decurgând din contractul de credit, în integralitate, indiferent de stadiul procedurii judiciare sau extrajudiciare, ceea ce contravine principiului separației puterilor în stat. Arată că legiuitorul intervine asupra unor raporturi juridice consfințite prin hotărâri judecătorești care se bucură de autoritate de lucru judecat; se arată, astfel, că prin reglementarea criticată, și anume art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești prin care au fost respinse acțiunile în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale sau prin care au fost respinse contestații la executare formulate în procedura executării silite. Autoarele arată, în esență, că se încalcă principiile previzibilității și accesibilității legii, întrucât i se impune creditorului ipotecar să accepte bunul în orice condiții, cu efect liberatoriu, sub sancțiunea pronunțării împotriva sa a unei hotărâri judecătorești care să confirme transferul dreptului de proprietate în patrimoniul său. Legiuitorul modifică, astfel, destinația bunului, afectat inițial garantării executării unui contract de credit, în bun ce servește ca mijloc de plată cu efect liberatoriu. În plus, Legea nr. 77/2016 nu menține, pe întreaga perioadă a derulării contractului de credit, efectele prevăzute de părți sau care ar fi putut fi prevăzute la încheierea acestuia. Întrucât regimul juridic general al proprietății trebuie să fie reglementat, potrivit Constituției, prin lege organică, și dispozițiile derogatorii de la acest regim trebuie să fie reglementate prin lege organică, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul Legii nr. 77/2016. 11.De asemenea se arată că prevederile art. 3,4,6,7,8 din Legea nr. 77/2016 contravin exigențelor de calitate a legii, stabilității juridice și respectării drepturilor dobândite și a intereselor legitime. Se precizează că modificarea/reașezarea riscurilor asumate prin contract sau chiar modificarea prețului agreat de părți nu poate avea loc printr-o ingerință a legiuitorului în economia contractului, ci doar în ipoteze excepționale de rupere a echilibrului contractual, ce trebuie cercetate pentru fiecare contract în parte de către instanța judecătorească. Tot în acest context, se arată că art. 7 din Legea nr. 77/2016 stabilește o procedură antinomică Codului de procedură civilă, iar art. 8 din lege încalcă principiul securității raporturilor juridice, al legalității și al statului de drept. Se mai susține că previzibilitatea impunea menținerea acelorași efecte ale contractului de credit cu cele pe care părțile le-au prevăzut sau ar fi putut în mod rezonabil să le prevadă la momentul încheierii contractului; or, transformarea bunului din garanție imobiliară în mijloc de plată cu efect liberatoriu pe parcursul derulării contractului de credit fără acordul creditorului încalcă accesibilitatea și previzibilitatea legii, ceea ce conferă caracterul neconstituțional al art. 5 alin. (2) și art. 10 din lege.12.Cu privire la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, autoarele excepției arată că, prin reglementarea cu titlu obligatoriu a mecanismului dării în plată în cazul contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii, legiuitorul a intervenit într-o situație juridică ale cărei efecte au fost epuizate încă de la momentul încheierii contractului de credit, astfel încât prevederile art. 8 alin. (5) și art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt neconstituționale. În același sens, arată că principiul neretroactivității legii civile este încălcat, atât timp cât se conferă debitorilor executați silit posibilitatea de a cere instanței constatarea ștergerii unor datorii rezultate din contracte de credit declarate scadente anticipat, cu mult înainte de intrarea în vigoare a legii. Mai mult, după darea în plată forțată a bunului imobil, creditorul trebuie să preia toate costurile de administrare, conservare, valorificare aferente proprietății, devenind în același timp și garant în favoarea debitorului în situația în care acesta a constituit garanții reale asupra imobilului sau alte sarcini, efecte inexistente la data încheierii contractului de credit. Astfel, legea nu face diferența între facta praeterita, facta pendentia și facta futura. Consideră că prevederile Legii nr. 77/2016 încalcă principiul securității juridice, consacrat în jurisprudența Curții Constituționale, prin faptul că prevede posibilitatea retroactivării legii, încalcă principiul pacta sunt servanda și creează un dezechilibru în interpretarea unitară a legii, aceasta fiind astfel inaccesibilă. 13.Cu privire la încălcarea art. 21 din Constituție, autoarele excepției susțin că art. 4 și art. 7 din Legea nr. 77/2016 dau dreptul debitorilor să schimbe obiectul, prețul, riscul contractului după bunul lor plac și în lipsa verificărilor prealabile privind îndeplinirea condițiilor obiective și subiective pentru aplicarea „protecției“. Se mai arată că reglementarea criticată limitează acțiunea creditorului de a contesta starea bunului dat în plată, culpa debitorului în diminuarea valorii bunului ipotecat sau starea de necesitate învederată de debitor, drept care nu se respectă cerințele accesului liber la justiție.14.Apreciază că prin adoptarea Legii nr. 77/2016 s-au instituit în sarcina creditorilor obligații severe cu privire la modalitatea de administrare a patrimoniului acestora, prin impunerea preluării imediate a unui imobil cu care a fost garantat contractul de credit și a eliminării oricăror sume ce urmau a fi recuperate în baza contractului odată cu obținerea proprietății asupra imobilului respectiv, instituțiile de credit fiind forțate să fie parte într-un contract ale cărui condiții nu le-au agreat niciodată. Cu privire la încălcarea art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituție apreciază că prin efectul liberatoriu, constând în ștergerea creanței reziduale a băncii formată din diferența dintre soldul creditorului la momentul plății și valoarea imobilului, dreptul de proprietate al băncii asupra acestei creanțe este iremediabil afectat, ceea ce duce la concluzia neconstituționalității art. 5 alin. (2) și art. 10 din Legea nr. 77/2016. De asemenea, pentru aceleași motive consideră că este neconstituțional și art. 8 alin. (5) din lege, apreciind că se încalcă atât dreptul de proprietate al băncii, cât și al creditorului cesionar, după caz. Se ajunge, astfel, la pierderea dreptului de creanță avut împotriva împrumutatului/garanților, acesta fiind înlocuit cu un drept real asupra unui imobil care are o valoare incertă. Mai mult, se poate întâmpla ca bunul imobil să nu fie transmis în patrimoniul băncii liber de sarcini, nefiind reglementată nici măcar obligația de garantare a debitorului ce apelează la procedura dării în plată a imobilului, iar prin efectul art. 3 din lege banca este deposedată de un bun actual, respectiv dreptul de creanță născut în temeiul contractului de credit. 15.Cu privire la încălcarea art. 45 din Constituție, autoarele excepției de neconstituționalitate subliniază că libertatea contractuală a părților nu presupune doar libertatea acestora de a-și asuma obligații și de a dobândi drepturi, ci și libertatea de a-și asuma riscuri ale contractului, pe care trebuie să le respecte. Libertatea economică presupune un cadru economic caracterizat prin stabilitate, în care participanții pot stabili un preț al contractului prin negociere în funcție de condițiile de pe piață. Aceștia susțin că libertatea comerțului reprezintă o cerință fundamentală a economiei de piață, iar pentru garantarea acesteia statul are obligația de a garanta și dreptul la profit. Prin urmare, prin instituirea unei obligații în sarcina creditorilor de a se conforma dreptului debitorilor exercitat în baza legii, în mod unilateral și neîngrădit, de a schimba prețul unui contract deja executat sau în curs de executare, statul aduce ingerințe nejustificate libertății creditorilor la activitate economică și liberă inițiativă. Arată că libertatea contractuală a părților nu presupune doar libertatea părților de a-și asuma obligații și a dobândi drepturi într-un mecanism contractual agreat de acestea, ci și libertatea de a-și asuma riscuri ale contractului care pot fi deopotrivă juridice, precum și economice.16.Cu privire la încălcarea art. 53 alin. (2) din Constituție apreciază că art. 3 și art. 4 din Legea nr. 77/2016 permit hazardul moral al liberării discreționare de datorie de către debitori aflați în situații economico-financiare care nu sunt excepționale. Astfel se permite modificarea discreționară a prețului contractului de către debitor, ceea ce reprezintă un stimulent pentru ca acesta să nu își execute obligațiile de plată a datoriilor. Se mai indică faptul că legea nu urmărește un scop legitim în sensul că vizează interese pur private, și nu generale, că adoptarea acesteia nu a fost necesară, existând la îndemâna părților contractante și alte mecanisme, precum cel al impreviziunii, și că legea nu asigură un just echilibru între interesele creditorului și ale debitorului.17.Cu privire la încălcarea art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituție, autorii excepției arată că Legea nr. 77/2016, reglementând aspecte referitoare la proprietate, trebuia adoptată ca lege organică, și nu ordinară, întrucât, atât timp cât legea criticată reglementează derogări de la Codul civil, și normele derogatorii trebuiau să fie adoptate tot ca lege organică.18.Cu privire la încălcarea art. 135 din Constituție apreciază că art. 3,art. 4 alin. (2), art. 5,art. 6 alin. (1),art. 7 alin. (4)-(6), art. 8 și art. 10 aduc atingere principiilor libertății contractuale, întrucât procedura dării în plată, deși ar fi trebuit să aibă un caracter consensual, este lăsată exclusiv la opțiunea debitorului, nefiind astfel necesar consimțământul creditorului. Mai mult, legea, în ansamblul său, favorizează comportamentul iresponsabil al consumatorilor care, la momentul încheierii contractului de credit, trebuiau să prevadă și riscurile acestuia cu privire la aprecierea/deprecierea monedei de schimb. Susțin, de asemenea, că Legea nr. 77/2016 contravine caracterului excepțional al legislației consumeriste, având în vedere că normele analizate nu permit judecătorului verificarea întrunirii condițiilor pentru garantarea protecției de tip excepțional a consumatorilor. Astfel, arată că legea criticată ar trebui să impună parcurgerea acestor verificări prealabile, în prezent legea dând dreptul debitorilor instituțiilor bancare și financiar nebancare să schimbe obiectul, prețul și riscul contractului după bunul lor plac.19.Învederează, totodată, că scopul Directivei 2014/17/UE nu este nici pe departe limitarea libertății contractuale a părților contractului și nici instaurarea unei prezumții absolute că dezechilibrele contractuale pot apărea doar în favoarea consumatorilor. Prin dispozițiile pe care le cuprinde, Legea nr. 77/2016 este contrară Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului, aceasta din urmă reglementând într-un mod proporțional, adecvat și cu respectarea exigențelor principiului neretroactivității posibilitatea stingerii obligațiilor rezultate din contractele de credit prin darea în plată a bunului imobil. De altfel, considerentul (58) al directive stipulează faptul că „statele membre trebuie să permită creditorilor să rezilieze contractul de credit în cazul în care se poate stabili că consumatorul a furnizat în mod deliberat informații neconforme sau falsificate la momentul efectuării evaluării bonității sau că nu a furnizat intenționat unele informații care ar fi avut drept rezultat o evaluare a bonității negativă sau în cazul în care există alte motive întemeiate, compatibile cu dreptul Uniunii.“ Apreciază, astfel, că scopul directivei este diferit de cel al Legii dării în plată, aplicarea în timp a directivei fiind stabilită în mod diferit de cea a legii criticate, iar măsurile de implementare a legii sunt inutile și contrare regulii proporționalității. Menționează că unicul text al directivei care se referă la posibilitatea stingerii obligației izvorâte din contractele de credit prin darea în plată a imobilului este cel prevăzut la art. 28 „Arierate și executare silită“, însă, spre deosebire de textul național, norma de drept a Uniunii este proporțională și prezintă un caracter adecvat pentru atingerea scopului directivei. Este proporțională pentru că reglementează nu doar dreptul debitorilor de a stinge datoria prin darea în plată a bunului, dar și compensațiile juste și echitabile la care este îndrituit creditorul într-o atare ipoteză. Totodată, arată că textul Directivei clarifică și un aspect esențial, și anume faptul că returnarea sau transferul bunului către creditor poate fi agreată exclusiv de către părți și nu poate reprezenta o măsură de ingerință a statului în libertatea contractuală.20.Judecătoria Șimleu Silvaniei – Secția mixtă, în Dosarul Curții Constituționale nr. 75D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, instanța de judecată consideră că prevederile art. 11 din Legea nr. 77/2016 contravin principiului neretroactivității legii și arată că, în ceea ce privește raporturile juridice izvorâte din contractele încheiate sub imperiul reglementărilor anterioare, care nu prevedeau mecanismul unilateral al dării în plată a imobilului în vederea stingerii obligațiilor asumate prin contractele de credit, determină imposibilitatea aplicării prevederilor Legii nr. 77/2016 în privința creanțelor rezultând din contractele de credit care erau scadente sau supuse executării la data intrării în vigoare a acestui act normativ.21.Totodată, din perspectiva accesibilității și predictibilității legii, instanța de judecată apreciază că reglementarea criticată este susceptibilă de afectare a principiului securității raporturilor juridice prin posibilitatea retroactivării legi în alte situații decât cele prevăzute limitativ de Constituție și încălcarea principiului libertății contractuale, cu efectul lipsirii unei părți de prestația la care cealaltă parte s-a obligat prin contract.22.Apreciază, de asemenea, că, potrivit procedurii instituite de Legea nr. 77/2016, debitorul nu își poate exprima consimțământul sau opoziția, ceea ce aduce atingere dreptului său de proprietate, impunând o sarcină excesivă asupra unei părți contractuale prin obligarea preluării prin darea în plată a imobilului aflat în garanție, cu consecința stingerii tuturor obligațiilor născute din contractul de credit.23.Judecătoria Caransebeș, în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.934D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este parțial întemeiată. Arată, astfel, că prin adoptarea Legii nr. 77/2016 legiuitorul a înțeles să deroge de la caracterul convențional al dării în plată, instituind o procedură prin care aceasta operează ca urmare a manifestării unilaterale de voință a debitorului.24.Instanța de judecată consideră că Legea nr. 77/2016 este criticabilă atât din punctul de vedere al încălcării principiului neretroactivității legii, cât și din perspectiva nerespectării principiului libertății contractuale, care presupune și libertatea de a stabili ca stingerea obligațiilor născute prin voința ambelor părți să aibă loc tot prin voința comună a acestora.25.În fine, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale, exemplu fiind Decizia nr. 1.059 din 11 decembrie 2012, prin care s-a statuat că prestațiile viitoare sub forma dobânzilor nu intră în sfera de protecție a dreptului de proprietate, garantat prin art. 44 din Constituție, acesta protejând doar acele creanțe care sunt certe, lichide și exigibile, instanța de judecată consideră că Legea nr. 77/2016 nu aduce atinge acestui drept fundamental.26.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.27.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:28.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.29.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierilor de sesizare, îl constituie prevederile Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său, în special cele ale art. 3,art. 4 alin. (1),art. 5,art. 6 alin. (1),art. 7,art. 8,art. 10 și art. 11 din acest act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016.30.În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 care consacră statul de drept, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 73 alin. (3) lit. m) referitor la regimul juridic al proprietății și al moștenirii, art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia, art. 136 alin. (5) care consacră inviolabilitatea proprietății private, în condițiile legii, art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum și prevederilor art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.31.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește o parte dintre prevederile legale criticate, nu sunt respectate condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, a căror existență rezultă din prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei[…]“, precum și din prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Astfel, referitor la data încheierii contractelor de credit, Curtea reține că acestea au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. Autoarele excepției au invocat neconstituționalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără a se raporta în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil [„Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“] și ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiții, instanța de contencios constituțional va respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016.32.Faptul că în aceste cauze contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești care au sesizat Curtea au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant și în examinarea admisibilității excepției având ca obiect neconstituționalitatea tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reține că, potrivit primei teze a acestui articol, prevederile Legii nr. 77/2016 se aplică și contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.33.În continuare, Curtea reține că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, s-a constatat că prevederile art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4,art. 7 și art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească are posibilitatea și obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte. Curtea a mai reținut că, în cazul în care instanța judecătorească nu ar avea posibilitatea să verifice îndeplinirea condițiilor impreviziunii, aceste prevederi legale ar încălca dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției. Totodată, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată, paragraful 122, Curtea a constatat că sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este neconstituțională.34.În acest context, Curtea constată că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printro decizie anterioară a Curții Constituționale“. Prin urmare, ținând cont de faptul că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, mai sus menționată, a fost pronunțată și publicată ulterior sesizării instanței constituționale în prezentele cauze, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, precum și cea a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4,art. 7 alin. (1)-(3), (5),(6) și art. 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite urmează a fi respinse ca devenite inadmisibile, având în vedere și faptul că autoarele excepției de neconstituționalitate critică exact înțelesul normelor legale care a fost exclus din cadrul constituțional. Soluția respingerii ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4 și art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 este valabilă și în condițiile în care, în prezentele cauze, acestea sunt criticate și din perspectiva altor standarde constituționale decât cele prin raportare la care Curtea a reținut neconstituționalitatea lor, dar avute în vedere de instanța constituțională în considerentele Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, respectiv dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2), art. 44, art. 45, art. 53, art. 135 referitor la economie și art. 148 din Constituție.35.Prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, paragraful 28, Curtea a statuat că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 este o decizie interpretativă, așa încât, atunci când criticile de neconstituționalitate a unei normei juridice privesc un înțeles sau înțelesuri ale acesteia care se bucură, în continuare, de prezumția de constituționalitate și care nu au fost excluse din cadrul constituțional prin decizia interpretativă, este evident că instanța constituțională este competentă să analizeze fondul excepției de neconstituționalitate (a se vedea și Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, paragraful 48).36.Cu privire la art. 11 teza întâi raportat la art. 1 din Legea nr. 77/2016, Curtea a constatat că nu contravine niciunui text constituțional invocat, acesta stabilind doar sfera de aplicare a legii supuse controlului de constituționalitate, respectiv raporturile juridice dintre consumatori și instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor. Mai mult, acest text nici măcar nu stabilește obiectul legii, obiect care se conturează începând cu art. 3 din lege ( a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 110 din 8 martie 2018).37.Referitor la art. 11 teza întâi raportat la art. 5 și art. 6 din Legea nr. 77/2016, Curtea a constatat că acestea reglementează procedura de derulare a dării în plată a imobilului ipotecat. Curtea observă că art. 3 teza a doua a fixat regulile de drept substanțial subsumate principiului impreviziunii în contractele de credit, iar art. 5 și 6 din lege reglementează, în esență, procedura de urmat pentru aplicarea regulilor anterior menționate.38.Astfel, în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reținut că „indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 și art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează“ [paragraful 115].39.Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 din Constituție, Curtea reamintește faptul că neconstituționalitatea prevederilor art. 7 din Legea nr. 77/2016 a fost constatată, sub rezervă interpretativă, în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, inclusiv din perspectiva art. 21 alin. (3) din Constituție.40.Cu referire la criticile formulate din perspectiva art. 45 și art. 135 din Constituție, Curtea a reținut că însuși textul art. 45 din Constituție dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate în condițiile legii. Or, prevederile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie – în condițiile legii – legiuitorul constituant însuși acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condițiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum și pe cel al liberei inițiative. De altfel, Curtea Constituțională a stabilit în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor.“41.Cu privire la invocarea de către autoarele excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauzele de față.42.În ceea ce privește criticile aduse Legii nr. 77/2016 din perspectiva art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituție, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 108, Curtea a statuat că „Legea nr. 77/2016 reglementează situații specifice care nu se referă la regimul general al proprietății, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligații derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietății, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietății în România, și nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituții de drept civil. În concordanță cu jurisprudența sa (exemplu fiind Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea a constatat că regimul juridic general al proprietății, publică sau privată, vizează, ca esență, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosința, dispoziția, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietății și al dreptului de proprietate, și încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică care guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanță mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanțe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015) care în art. 348 reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea constată că această critică de neconstituționalitate extrinsecă este neîntemeiată“.43.Prin Decizia nr. 93 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 22 mai 2017, Curtea a constatat că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, prin art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, legiuitorul a pus la îndemâna debitorului obligației un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăților pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului, pentru că suspendarea plăților este o măsură imediată, care este menită să împiedice ruina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condițiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestația creditorului, debitorul obligației va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată. Mai mult, Curtea a reținut că, în condițiile în care instanța judecătorească admite contestația formulată de profesionist, prestațiile bănești datorate în temeiul contractului de credit trebuie executate întocmai, creditorul obligației, în acest caz, având dreptul și la repararea prejudiciului în măsura în care instanța judecătorească a constatat reaua-credință a debitorului în exercitarea dreptului său la notificarea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 77/2016.44.Cu privire la invocarea art. 148 din Constituție, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reținut că prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, nu au legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută. Prin urmare, dispozițiile constituționale cuprinse în art. 148 nu au incidență în prezentele cauze.45.Referitor la critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 123, și Decizia nr. 638 din 27 octombrie 2016, paragraful 20, Curtea constatat că „darea în plată poate opera și în faza executării silite, neputându-se reține încălcarea autorității de lucru judecat al hotărârii instanței judecătorești care a încuviințat executarea silită, întrucât aceasta nu are ca obiect soluționarea fondului. Chiar și în această fază instanța poate aprecia cu privire la îndeplinirea condițiilor privind existența impreviziunii“.46.În fine, referitor la prevederile art. 11 teza întâi prin raportare la celelalte prevederi ale Legii nr. 77/2016, Curtea a reținut că toate considerentele anterioare sunt aplicabile mutatis mutandis. În plus, reiterăm cele reținute în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 cu privire la criticile aduse din perspectiva art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată, și anume „Curtea reține că în jurisprudența sa a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate. (…) De asemenea, Curtea a statuat că, (…) în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Așadar, textul art. 44 din Constituție cuprinde expres în cadrul alin. (1) o dispoziție specială în temeiul căreia legiuitorul are competența de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiții, Curtea reține că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăși suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condițiile exercitării sale cu bună-credință. (…) Dreptul de proprietate al instituțiilor de credit nu cunoaște nicio limitare în condițiile impreviziunii, adaptarea/ încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate“. Prin urmare, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte dispoziții din Legea nr. 77/2016.47.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele care au fundamentat-o își mențin valabilitatea.48.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce privește prevederile art. 11 teza întâi, raportate la art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, și cu unanimitate de voturi, cu privire la celelalte prevederi de lege,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, raportate la prevederile art. 3 teza întâi, precum și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din același act normativ, excepție ridicată de Societatea Alpha Bank România în Dosarul nr. 1.739/309/2016 al Judecătoriei Șimleu Silvaniei – Secția mixtă și de către Societatea Piraeus Bank România – S.A. în Dosarul nr. 2.168/208/2016 al Judecătoriei Caransebeș.2.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, raportate la prevederile art. 3 teza a doua, art. 4,art. 7 alin. (1)-(3) și alin. (5)-(6) și ale art. 8 din Legea nr. 77/2016, precum și a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din aceeași lege, excepție ridicată de aceleași autoare în aceleași dosare ale acelorași instanțe.3.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceleași părți în aceleași dosare ale acelorași instanțe și constată că prevederile art. 11 teza întâi raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și legea în ansamblu său sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Șimleu Silvaniei – Secția mixtă și Judecătoriei Caransebeș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x