privind promovarea angajării şi protecţia contra somajului, 1988*)
Notă …
*) Traducere Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi care s-a reunit la 1 iunie 1988 în cea de-a 75-a sesiune a sa, subliniind importanţa muncii şi a angajării productive în cadrul întregii societăţi, ţinînd cont nu numai de resursele pe care le creează pentru comunitate, dar şi de veniturile pe care le aduc lucrătorilor, de rolul social care li se conferă şi de sentimentul de satisfactie personală care deriva din aceasta, amintind normele internaţionale existente în domeniul angajării şi al protecţiei contra somajului (Convenţia şi Recomandarea privind somajul, 1934; Recomandarea privind somajul (tineri), 1935; Recomandarea privind garantarea mijloacelor de existenta, 1944; Convenţia privind securitatea socială (norme minime), 1952; Convenţia şi Recomandarea privind politica de angajare, 1964; Convenţia şi Recomandarea privind valorificarea resurselor umane, 1975; Convenţia şi Recomandarea privind administraţia muncii, 1978; Recomandarea privind politica angajării (dispoziţii complementare) 1984, considerind ca amploarea somajului şi a subangajarii afectează diverse tari din lume în toate stadiile de dezvoltare şi în special problemele tinerilor, dintre care un mare număr este în căutarea unui prim loc de muncă, considerind ca de la adoptarea instrumentelor internaţionale referitoare la protecţia contra somajului, menţionate mai sus, s-au produs în legislaţia şi practica a numeroase state membre importante evolutii care fac necesară revizuirea normelor existente, în special Convenţia asupra somajului, 1934, şi adoptarea de noi norme internaţionale referitoare la promovarea deplinei angajari, productive şi liber alese, prin toate mijloacele potrivite, inclusiv securitatea socială, notînd ca dispoziţiile referitoare la prestaţiile de şomaj ale Convenţiei privind securitatea socială (norme minime), 1952, fixează un nivel de protecţie depăşit azi de cea mai mare parte a regimurilor de indemnizaţie existente în ţările industrializate şi ca n-au fost încă completate cu norme mai avansate, spre deosebire de cele referitoare la alte prestaţii, dar ca principiile pe care se bazează aceasta convenţie rămîn valabile şi ca normele sale pot sa mai constituie încă un obiectiv ce trebuie atins de către anumite tari în dezvoltare, în măsura sa instituie un regim de indemnizaţii de şomaj, recunoscind ca politicile care determina o creştere economică susţinută şi neinflationista, o reactie supla la schimbări, precum şi la crearea şi promovarea tuturor formelor de angajare productiva şi liber aleasă, inclusiv micile întreprinderi, cooperativele, lucrătorii independenţi şi initiativele locale în favoarea angajării, chiar şi prin redistribuirea resurselor actualmente consacrate finanţării activităţilor de asistenţa pura, în favoarea activităţilor apte de a promova angajarea, în special orientarea, formarea şi reeducarea profesională, oferă cea mai buna protecţie contra efectelor nefaste ale somajului involuntar, ca totuşi somajul involuntar exista şi ca este necesar, în consecinţa, să se facă astfel încît sistemele de securitate socială sa aducă un ajutor angajarilor şi un sprijin economic persoanelor care someaza din motive involuntare, după ce a hotărît sa adopte diverse propuneri referitoare la promovarea angajării şi a securităţii sociale, problema care constituie cel de-al cincilea punct pe ordinea de zi a sesiunii, tocmai în vederea revizuirii Convenţiei privind somajul, 1934, considerind ca aceste propuneri ar trebui sa ia forma unei convenţii internaţionale, adopta, la 21 iunie 1988, următoarea convenţie, care va fi denumita Convenţie privind promovarea angajării şi protecţia contra somajului, 1988. +
Partea IDispoziţii generale +
Articolul 1În sensul prezentei convenţii: a) termenul legislaţie cuprinde legi şi reglementări, precum şi dispoziţii statutare în materie de securitate socială; … b) termenul prescris înseamnă determinat prin sau în virtutea legislaţiei naţionale. … +
Articolul 2Orice stat membru trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a-şi coordona regimul de protecţie contra somajului şi politica sa de angajare. În acest scop, trebuie vegheat ca regimul sau de protecţie contra somajului şi, în special, modalităţile de indemnizare pentru şomaj să contribuie la promovarea deplinei angajari, productive şi liber alese, şi sa nu aibă ca efect descurajarea celor ce angajează de a oferi şi a lucrătorilor de a cauta o angajare productiva. +
Articolul 3Dispoziţiile prezentei convenţii trebuie să fie puse în aplicare în consultare şi în colaborare cu organizaţiile celor ce angajează şi ale lucrătorilor, în conformitate cu practica naţionala. +
Articolul 41. Orice stat membru care ratifica prezenta convenţie poate, printr-o declaraţie care însoţeşte ratificarea sa, sa excludă de la angajamentul care rezultă din aceasta ratificare dispoziţiile părţii a VII-a. 2. Orice stat membru care a făcut o astfel de declaraţie poate să o anuleze oricînd printr-o declaraţie ulterioară. +
Articolul 51. Orice stat membru poate, printr-o declaraţie care însoţeşte ratificarea, să-şi rezerve dreptul la cel mult 2 derogări temporare prevăzute la paragraful 4 al art. 10, la paragraful 3 al art. 11, la paragraful 2 al art. 15, la paragraful 2 al art. 18, la paragraful 4 al art. 19, la paragraful 2 al art. 23, la paragraful 2 al art. 24 şi la paragraful 2 al art. 25. Aceasta declaraţie trebuie să enunte motivele care justifica aceste derogări. 2. Contrar dispoziţiilor de la paragraful 1, un membru, a cărui aplicare limitată a sistemului de securitate socială o justifica, poate, printr-o declaraţie care însoţeşte ratificarea sa, să-şi rezerve dreptul derogarilor temporare prevăzute la paragraful 4 al art. 10, la paragraful 3 al art. 11, la paragraful 2 al art. 15, la paragraful 2 al art. 18, la paragraful 4 al art. 19, la paragraful 2 al art. 23, la paragraful 2 al art. 24, şi la paragraful 2 al art. 25. Aceasta declaraţie trebuie să enunte motivele care justifica aceste derogări. 3. Orice stat membru care face o declaraţie pentru aplicarea paragrafului 1 sau a paragrafului 2, în rapoartele asupra aplicării prezentei convenţii pe care le prezintă în virtutea art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, trebuie să facă cunoscut, în legătură cu fiecare dintre derogarile al căror beneficiu şi l-a rezervat: a) fie ca motivele pe care le-a avut pentru acest lucru continua sa existe; … b) fie ca renunţa, începînd de la o dată determinata, să se prevaleze de derogarea respectiva. … 4. Orice stat membru care face o declaraţie pentru aplicarea paragrafului 1 sau a paragrafului 2 va trebui, în funcţie de obiectul declaraţiei sale şi atunci cînd circumstanţele o vor permite; a) sa acopere eventualitatea somajului parţial; … b) sa mărească numărul de persoane protejate; … c) sa majoreze cuantumul indemnizaţiilor; … d) sa reducă durata perioadei de asteptare; … e) sa extindă durata de plată a indemnizaţiilor; … f) sa adapteze regimurile legale de securitate socială la condiţiile activităţii profesionale a lucrătorilor care lucrează cu program redus; … g) să se straduiasca sa garanteze îngrijiri medicale beneficiarilor de indemnizaţii de şomaj şi persoanelor din sarcina lor; … h) să se straduiasca sa garanteze luarea în considerare a perioadelor în cursul cărora aceste indemnizaţii sînt plătite în vederea achiziţionării dreptului la prestaţii de securitate socială şi, dacă este cazul, pentru calculul prestaţiilor de invaliditate, de batrinete şi de urmaşi. … +
Articolul 61. Orice stat membru trebuie să garanteze egalitatea de tratament tuturor persoanelor protejate, fără discriminare bazată pe rasa, culoare, sex, religie, opinie politica, ascendenta naţionala, naţionalitate, origine etnică sau socială, invaliditate sau vîrsta. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se opun adoptării de măsuri speciale care sînt justificate de către situaţia unor grupuri determinate, în cadrul regimurilor vizate la paragraful 2 al art. 12, sau destinate sa răspundă necesităţilor specifice ale unor categorii de persoane care intimpina probleme speciale pe piaţa muncii, în special grupurile dezavantajate, şi nici încheierii de acorduri bilaterale sau multilaterale între state referitoare la prestaţiile de şomaj pe o baza de reciprocitate. +
Partea IIPromovarea angajării productive +
Articolul 7Orice stat membru trebuie să formuleze ca obiectiv prioritar o politica care vizează promovarea deplinei angajari, productive şi liber alese, prin toate mijloacele adecvate, inclusiv securitatea socială. Aceste mijloace ar trebui sa includă, în special, serviciile de angajare, pregătire şi orientare profesională. +
Articolul 81. Orice stat membru trebuie să se straduiasca sa stabilească, sub rezerva legislaţiei şi a practicii naţionale, măsuri speciale pentru promovarea posibilităţilor adiţionale de angajare şi de ajutor pentru angajare şi sa înlesnească angajarea productiva şi liber aleasă a unor categorii determinate de persoane dezavantajate, care au sau sînt susceptibile de a avea dificultăţi pentru găsirea unei angajari durabile, asa cum sînt femeile, ţinerii lucrători, persoanele handicapate, muncitorii în vîrsta, somerii de lungă durata, muncitorii migranti cu statut legal şi muncitorii afectaţi de schimbările structurale. 2. Orice stat membru trebuie să specifice în rapoartele sale, în baza art. 22 din Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii, categoriile de persoane în favoarea cărora se obliga sa promoveze măsuri de angajare. 3. Orice stat membru trebuie să se straduiasca sa extindă în mod progresiv promovarea angajării productive la un număr mai mare de categorii decît cel care era acoperit la origine. +
Articolul 9Măsurile vizate prin prezenta parte trebuie să se inspire din Convenţia şi Recomandarea asupra valorificării resurselor umane, 1975 şi ale Recomandarii privind politica angajării (dispoziţii complementare), 1984. +
Partea IIIEventualitati acoperite +
Articolul 101. Eventualitatile acoperite trebuie să cuprindă, în condiţii prestabilite, somajul complet, definit ca o pierdere a cîştigului datorată imposibilităţii de a obţine o angajare convenabila, ţinînd cont de dispoziţiile paragrafului 2 al art. 21, pentru o persoană capabilă de a lucra, disponibilă pentru munca şi efectiv în căutare de angajare. 2. Orice stat membru trebuie să se straduiasca sa extindă protecţia convenţiei, în condiţii prestabilite, la următoarele eventualitati: a) pierderea cîştigului, datorată somajului parţial, definit ca o reducere temporară a duratei normale sau legale de lucru; … b) suspendarea sau reducerea cîştigului, datorată unei suspendări temporare a lucrului, fără încetarea raportului de muncă, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare. … 3. Orice stat membru trebuie, în afară de acestea, să se straduiasca sa prevadă acordarea de indemnizaţii lucrătorilor cu program redus, care sînt efectiv în căutare de o angajare cu program normal de lucru. Totalul indemnizaţiilor şi cistigurilor provenind din angajarea lor cu program redus poate fi de natura să-i determine sa caute o angajare cu program normal. 4. Atunci cînd o declaraţie facuta în virtutea art. 5 este în vigoare, aplicarea paragrafelor 2 şi 3 poate fi amînată. +
Partea IVPersoane protejate +
Articolul 111. Persoanele protejate trebuie să cuprindă categorii prestabilite de salariaţi, care să formeze, în total, cel puţin 85 % din ansamblul salariaţilor, inclusiv agenţii deţinînd funcţii publice şi ucenicii. 2. Contrar dispoziţiilor paragrafului 1, agenţii deţinînd funcţii publice, a căror angajare este garantată prin legislaţia naţionala pînă la vîrsta normală de pensionare, pot fi excluşi de la protecţie. 3. Atunci cînd o declaraţie facuta în virtutea art. 5 este în vigoare, persoanele protejate trebuie să cuprindă: a) fie categorii prescrise de salariaţi, care să formeze, în total, cel puţin 50% din ansamblul salariaţilor; … b) fie, dacă nivelul de dezvoltare o justifica în mod special, categorii prescrise de salariaţi, care să formeze, în total, cel puţin 50% din ansamblul salariaţilor care lucrează în întreprinderi industriale care folosesc cel puţin 20 de persoane angajate. … +
Partea VMetode de protecţie +
Articolul 121. Orice stat membru poate determina metoda sau metodele de protecţie pe care le-a ales pentru a pune în aplicare dispoziţiile convenţiei, fie ca este vorba de regimuri contributive sau necontributive, sau de combinarea unor astfel de regimuri, cu condiţia sa nu se dispună altfel prin prezenta convenţie. 2. Totuşi, dacă legislaţia unui stat membru protejeaza pe toţi rezidentii ale căror resurse în timpul eventualitatii nu exced limitele prescrise, protecţia acordată poate fi limitată în funcţie de resursele beneficiarului şi familiei sale, în conformitate cu dispoziţiile art. 16. +
Partea VIAtribuirea de indemnizaţii +
Articolul 13Prestaţiile acordate şomerilor sub forma de plati periodice pot fi legate de metodele de protecţie. +
Articolul 14În cazul somajului complet trebuie acordate indemnizaţii sub forma de plati periodice, calculate astfel încît sa furnizeze beneficiarului o indemnizaţie parţială şi tranzitorie a pierderii cîştigului şi sa evite, în acelaşi timp, efectele descurajatoare pentru căutarea unui loc de muncă şi crearea de locuri de muncă. +
Articolul 151. În cazul somajului complet şi a suspendării cîştigului datorat unei încetări temporare a lucrului, fără încetarea raportului de muncă, dacă aceasta ultima eventualitate este acoperită, trebuie să se acorde indemnizaţii sub forma de plati periodice calculate în modul următor: a) atunci cînd aceste indemnizaţii sînt determinate în raport cu cotizaţiile vărsate de către persoana protejata sau în numele sau, sau cu cîştigul anterior, ele trebuie fixate la cel puţin 50% din cîştigul anterior, în limita eventuala a maximului indemnizaţiei sau cîştigului, legate, de exemplu, de salariul unui muncitor calificat sau de salariul mediu al lucrătorilor din regiunea respectiva; … b) atunci cînd aceste indemnizaţii nu sînt stabilite în funcţie de cotizaţiile şi cîştigul anterior, ele trebuie fixate la cel puţin 50% din salariul minim legal sau din salariul pentru o munca necalificată obişnuită, sau la un cuantum minim indispensabil pentru cheltuieli esenţiale, cuantumul cel mai mare trebuind să fie reţinut. … 2. Atunci cînd o declaraţie facuta în virtutea art. 5 este în vigoare, cuantumul indemnizaţiilor trebuie să fie cel puţin egal cu: a) fie 45% din cîştigul anterior; … b) fie 45% din salariul minim legal sau din salariul unui muncitor necalificat obişnuit, fără ca acest procentaj să poată fi inferior cuantumului minimal indispensabil pentru cheltuielile esenţiale. … 3. Dacă acest lucru este potrivit, procentajele specificate la paragrafele 1 şi 2 pot fi atinse comparînd plăţile periodice, fără impozit şi cotizatie, cu cîştigul fără impozit şi cotizatie. +
Articolul 16Contrar dispoziţiilor art. 15, indemnizaţiile acordate după durata iniţială specificată la alin. a) al paragrafului 2 art. 19, precum şi indemnizaţiile acordate de către un stat membru vizat la paragraful 2 al art. 12 pot fi fixate ţinînd cont de alte resurse de care dispune beneficiarul şi familia sa, dincolo de o limita stabilită, în funcţie de un barem prestabilit. În orice caz, aceste indemnizaţii, combinate cu orice alte prestaţii la care ei pot avea dreptul, trebuie să le garanteze condiţii de existenta sanatoase şi convenabile în funcţie de normele naţionale . +
Articolul 171. Dacă legislaţia unui stat membru subordonează dreptul la indemnizaţiile de şomaj îndeplinirii unui stagiu, acest stagiu nu trebuie să depăşească durata considerată necesară pentru a evita abuzurile. 2. Orice stat membru trebuie să se straduiasca sa adapteze stagiul la condiţiile de activitate profesională a lucrătorilor sezonieri. +
Articolul 181. Dacă legislaţia unui stat membru prevede că indemnizaţiile nu încep a fi acordate în caz de şomaj complet decît la expirarea unui termen de asteptare, durata acestui termen nu trebuie să depăşească 7 zile. 2. Atunci cînd o declaraţie facuta în virtutea art. 5 este în vigoare, durata termenului de asteptare nu trebuie să depăşească 10 zile. 3. Atunci cînd este vorba de lucrători sezonieri, termenul de asteptare prevăzut la paragraful 1 poate fi adaptat la condiţiile activităţii lor profesionale. +
Articolul 191. Indemnizaţiile acordate în caz de şomaj complet şi de suspendare a cîştigului, datorate unei încetări temporare a lucrului fără încetarea raportului de muncă, trebuie să fie vărsate pe toată durata acestor eventualitati. 2. Totuşi, în caz de şomaj complet: a) durata iniţială a acordării indemnizaţiilor vizate la art. 15 poate fi limitată la 26 de saptamini pentru cazurile de şomaj sau la 39 de saptamini în cursul întregii perioade de 24 de luni; … b) în caz de prelungire a somajului, la expirarea acestei perioade iniţiale de indemnizaţie, durata de acordare a indemnizaţiilor calculate, eventual, în funcţie de resursele beneficiarului şi ale familiei sale, în conformitate cu dispoziţiile art. 16, poate fi limitată la o perioadă stabilită. … 3. Dacă legislaţia unui stat membru prevede că durata iniţială a acordării indemnizaţiilor vizate la art. 15 este esalonata în funcţie de durata stagiului, media duratelor prevăzute pentru acordarea indemnizaţiilor trebuie să ajungă la cel puţin 26 de saptamini. 4. Atunci cînd o declaraţie facuta în virtutea art. 5 este în vigoare, durata de acordare a indemnizaţiilor poate fi limitată la 13 saptamini în cursul unei perioade de 12 luni sau la o medie de 13 saptamini, dacă legislaţia prevede că durata iniţială de acordare este esalonata în funcţie de durata stagiului. 5. În cazul vizat la alin. b) al paragrafului 2, orice stat membru trebuie să depună eforturi pentru a acorda celor interesaţi un ajutor suplimentar adecvat, spre a le permite sa regaseasca o angajare productiva şi liber aleasă, în special recurgind la măsuri specificate în partea a II-a. 6. Durata plăţii indemnizaţiilor acordate lucrătorilor sezonieri poate fi adaptată condiţiilor activităţii lor profesionale, fără a prejudicia dispoziţiile alin. b) al paragrafului 2. +
Articolul 20Indemnizaţiile la care ar fi avut dreptul o persoană protejata în caz de şomaj total sau parţial, sau de suspendare a cîştigului datorat unei încetări temporare a lucrului, fără încetarea raportului de muncă, pot fi refuzate, suprimate, suspendate sau reduse într-un mod stabilit, după cum urmează: a) atît timp cît cel interesat nu se găseşte pe teritoriul statului membru; … b) atunci cînd, după aprecierea autorităţii competente, cel interesat a contribuit deliberat la concedierea sa; … c) atunci cînd, după aprecierea autorităţii competente, cel interesat a părăsit în mod voluntar slujba sa fără motiv legitim; … d) pe durata unui conflict profesional, atunci cînd cel interesat a încetat lucrul pentru a lua parte la acest conflict sau cînd este împiedicat sa lucreze în legătură directa cu încetarea lucrului datorită amintitului conflict; … e) atunci cînd cel interesat a încercat să obţină sau a obţinut în mod fraudulos indemnizaţiile; … f) atunci cînd cel interesat a neglijat, fără motiv legitim, utilizarea serviciilor puse la dispoziţia sa în domeniul angajării, orientarii, pregătirii profesionale, reorientarii profesionale sau reintegrarii într-o munca convenabila; … g) atît timp cît cel interesat primeşte o alta prestaţie de menţinere a venitului, prevăzută de către legislaţia statului membru în cauza, cu excepţia unei prestaţii familiale, sub rezerva ca partea indemnizaţiilor care este suspendată sa nu depăşească cealaltă prestaţie. … +
Articolul 211. Indemnizaţiile la care o persoană protejata ar fi avut dreptul în caz de şomaj complet pot fi refuzate, suprimate, suspendate sau reduse într-o măsura prestabilita, atunci cînd cel interesat refuza acceptarea unei angajari convenabile. 2. În aprecierea caracterului convenabil sau nu al unei angajari trebuie să se ţină cont, în special, de condiţiile prestabilite şi într-o măsura corespunzătoare de vîrsta somerului, de vechimea sa în profesia anterioară, de experienta capatata, de durata somajului, de starea pieţei muncii, de repercusiunile acestei angajari asupra situaţiei personale şi familiale a celui interesat şi de faptul dacă locul de muncă este disponibil ca urmare directa a unei încetări a lucrului datorită unui conflict profesional în curs de desfăşurare. +
Articolul 22Atunci cînd o persoană protejata a primit direct de la cel ce angajează sau din orice alta sursa, în virtutea legislaţiei naţionale sau a unei convenţii colective, o indemnizaţie de plecare a carei funcţie principala este să contribuie la compensarea pierderii cîştigului suferit în caz de şomaj complet: a) indemnizaţiile de şomaj la care ar fi avut dreptul cel interesat pot fi suspendate pe timpul unei perioade care corespunde celei în care indemnizaţia de plecare permite compensarea pierderii cîştigului; sau … b) indemnizaţia de plecare poate fi redusă cu o sumă corespunzătoare valorii convertite într-un vărsămînt unic al indemnizaţiilor de şomaj la care ar fi avut dreptul cel interesat în timpul unei perioade care corespunde celei în timpul căreia indemnizaţia de plecare permite compensarea suferită prin pierderea cîştigului, la alegerea fiecărui stat membru. … +
Articolul 231. Orice stat membru, a cărui legislaţie include ingrijirile medicale şi subordonează direct sau indirect acest drept unei condiţii de activitate profesională, trebuie să se straduiasca sa garanteze, în condiţii prestabilite, îngrijiri medicale beneficiarilor de indemnizaţii de şomaj, precum şi persoanelor aflate în sarcina lor. 2. Atunci cînd o declaraţie facuta în virtutea art. 5 este în vigoare, punerea în aplicare a paragrafului 1 poate fi amînată. +
Articolul 241. Orice stat membru trebuie, în condiţii prescrise, să se straduiasca sa garanteze beneficiarilor indemnizaţiilor de şomaj luarea în considerare a perioadelor în cursul cărora aceste indemnizaţii sînt acordate: a) pentru dobindirea dreptului şi, dacă este cazul, calculul prestaţiilor de invaliditate, de batrinete şi de urmaşi; … b) pentru dobindirea dreptului la ingrijirile medicale, la indemnizaţiile de boala şi de maternitate şi la prestaţii familiale, după terminarea somajului, cînd legislaţia statului membru respectiv prevede asemenea prestaţii şi îi subordonează direct sau indirect dreptul la o condiţie de activitate profesională. … 2. Cînd o declaraţie facuta în virtutea art. 5 este în vigoare, aplicarea paragrafului 1, poate fi intirziata. +
Articolul 251. Orice stat membru trebuie să asigure adaptarea regimurilor legale de securitate socială care sînt legate de exercitarea unei activităţi profesionale la condiţiile activităţii profesionale a lucrătorilor cu timp parţial, a căror durata de muncă sau cistiguri nu pot, în condiţii prestabilite, să fie considerate ca neglijabile. 2. Atunci cînd o declaraţie facuta în virtutea art. 5 este în vigoare, punerea în aplicare a paragrafului 1 poate fi amînată. +
Partea VIIDispoziţii speciale pentru noii solicitanţi de angajare +
Articolul 261. Statele membre trebuie să ia în considerare faptul ca exista numeroase categorii de persoane în căutare de lucru, care nu au fost niciodată recunoscute ca şomeri sau care au încetat de a mai fi sau care nu au aparţinut niciodată unor regimuri de indemnizaţie de şomaj sau care au încetat de a le mai aparţine. În consecinţa, cel puţin 3 din următoarele 10 categorii de persoane în căutare de lucru trebuie să beneficieze de prestaţii sociale, în condiţii şi conform unor modalităţi prestabilite: a) ţinerii care şi-au terminat pregătirea profesională; … b) ţinerii care şi-au terminat studiile; … c) ţinerii care şi-au terminat stagiul militar obligatoriu; … d) orice persoană la terminarea unei perioade pe care a consacrat-o educării unui copil sau îngrijirii unei persoane bolnave, handicapate sau în vîrsta; … e) persoanele al căror soţ sau sotie a decedat, atunci cînd nu are dreptul la prestaţii de urmaşi; … f) persoanele divortate sau separate; … g) detinutii eliberaţi; … h) adultii, inclusiv invalizii, care au terminat o perioadă de pregătire; … i) muncitorii migranti, la întoarcerea lor în ţara de origine, sub rezerva drepturilor lor dobîndite în baza legislaţiei ultimei tari unde au muncit; … j) persoanele care, înainte, au lucrat pe cont propriu. … 2. Orice stat membru trebuie să specifice în raporturile sale, pe baza art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, categoriile de persoane vizate la paragraful 1, pe care se angajează să le protejeze. 3. Orice stat membru trebuie să se straduiasca sa extindă progresiv protecţia la un număr de categorii de persoane mai ridicat decît cel pe care l-a acceptat la origine. +
Partea VIIIGaranţii juridice, administrative şi financiare +
Articolul 271. În caz de refuz, de suprimare, de suspendare, de reducere a indemnizaţiilor sau de contestare a cuantumului lor, orice solicitant trebuie să aibă dreptul de a face o reclamaţie la organismul care administrează regimul de prestaţii şi de a exercita ulterior dreptul la recurs la un organ independent. Solicitantul trebuie să fie informat în scris despre procedurile ce se aplică şi care trebuie să fie simple şi rapide. 2. Procedura de recurs trebuie să permită solicitantului, în conformitate cu legislaţia şi practica naţionala, să fie reprezentat sau asistat de către o persoană calificată, aleasă de către el, printr-un delegat al unei organizaţii reprezentative a lucrătorilor sau printr-un delegat al unei organizaţii reprezentative a persoanelor protejate. +
Articolul 28Orice stat membru trebuie să-şi asume o responsabilitate generală pentru buna administrare a instituţiilor şi serviciilor care concura la aplicarea convenţiei. +
Articolul 291. Atunci cînd administrarea este asigurata printr-un departament guvernamental responsabil faţă de un parlament, reprezentanţii persoanelor protejate şi ai celor ce angajează trebuie, în condiţii prestabilite, să fie asociaţi cu titlu consultativ la acesta. 2. Atunci cînd administrarea nu este asigurata de către un departament guvernamental responsabil în faţa unui parlament: a) reprezentanţi ai persoanelor protejate trebuie să participe la administrare sau să fie asociaţi cu drept consultativ în condiţii prestabilite; … b) legislaţia naţionala poate să prevadă participarea reprezentanţilor celor ce angajează; … c) legislaţia poate, de asemenea, prevedea participarea reprezentanţilor autorităţilor publice. … +
Articolul 30Atunci cînd subvenţiile sînt acordate de către stat sau de sistemul de securitate socială în vederea salvgardarii angajarilor, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a garanta utilizarea exclusiva a acestor subvenţii în scopul prevăzut şi a împiedica orice frauda sau orice abuz din partea beneficiarilor. +
Articolul 31Prezenta convenţie revizuieste Convenţia privind somajul, 1934. ART. 32Ratificarile oficiale ale prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrate de către acesta. +
Articolul 331. Prezenta convenţie nu va obliga decît statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii a căror ratificare a fost înregistrată de către directorul general. 2. Ea va intra în vigoare după 12 luni după ce ratificarile a doua state membre au fost înregistrate de către directorul general. 3. În continuare, aceasta convenţie va intra în vigoare, pentru fiecare stat membru, la 12 luni după data înregistrării ratificării sale. +
Articolul 341. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de către acesta. Denunţarea nu va avea efect decît la un an de la data înregistrării sale. 2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie, care, în termen de un de la expirarea perioadei de 10 ani menţionată la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută la prezentul articol, va fi obligat pentru o noua perioada de 10 ani şi, ca urmare, va putea denunta prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute în prezentul articol. +
Articolul 351. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor şi denuntarilor care îi vor fi comunicate de către statele membre ale organizaţiei. 2. Notificînd statelor membre ale organizaţiei înregistrarea celei de-a doua ratificări care i-a fost comunicată, directorul general va atrage atenţia statelor membre ale organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare. +
Articolul 36Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunică secretarului general al Naţiunilor Unite, în scopul înregistrării, în conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, informaţii complete cu privire la toate ratificarile şi toate actele de denunţare pe care le-a înregistrat în conformitate cu articolele precedente. +
Articolul 37Ori de cîte ori va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicării prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii sale totale sau parţiale. +
Articolul 381. În cazul în care conferinţa va adopta o noua convenţie care să revizuiasca total sau parţial prezenta convenţie şi numai dacă noua convenţie nu dispune altfel: a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va antrena, de plin drept, fără a se tine seama de art. 34 de mai sus, denunţarea imediata a prezentei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie de revizuire sa fi intrat în vigoare; … b) cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenţii de revizuire, prezenta convenţie va inceta sa mai fie deschisă pentru ratificare de către statele membre. … 2. Prezenta convenţie va rămîne în orice caz în vigoare în forma şi conţinutul sau pentru statele membre care au ratificat-o şi care nu vor ratifica convenţia de revizuire. +
Articolul 39Textele francez şi englez ale prezentei convenţii au aceeaşi valabilitate. ––––––-
