privind promovarea negocierii colective, 1981*)
Notă …
*) Traducere Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi care s-a reunit la 3 iunie 1981 în cea de-a 67-a sesiune a sa, reafirmind prevederea din Declaraţia de la Philadelphia, care recunoaşte "obligaţia solemna pentru Organizaţia Internationala a Muncii de a susţine realizarea, în cadrul diferitelor natiuni ale lumii, a unor programe apte sa realizeze… recunoaşterea efectivă a dreptului de negociere colectivă" şi notînd ca acest principiu este "pe deplin aplicabil tuturor popoarelor lumii", ţinînd cont de importanţa capitala a normelor internaţionale conţinute în: Convenţia asupra libertăţii sindicale şi protecţia dreptului sindical, 1948; Convenţia asupra dreptului de organizare şi negociere colectivă, 1949; Recomandarea asupra convenţiilor colective, 1951; Recomandarea asupra concilierii şi arbitrajului facultativ, 1951; Convenţia şi Recomandarea asupra relaţiilor de muncă în funcţiune publică, 1978, precum şi Convenţia şi Recomandarea asupra administraţiei muncii, 1978, considerind ca este de dorit să se facă cele mai mari eforturi pentru a realiza scopurile acestor norme şi, în special, principiile generale conţinute în art. 4 al Convenţiei asupra dreptului la organizare şi negociere colectivă, 1949, şi paragraful 1 al Recomandarii asupra convenţiilor colective, 1951, considerind în consecinţa ca aceste norme ar trebui să fie completate prin măsuri corespunzătoare bazate pe respectivele norme şi destinate promovării negocierii colective libere şi voluntare, după ce a hotărît sa adopte diferite propuneri referitoare la promovarea negocierii colective, problema care constituie cel de-al patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii, după ce a hotărît ca aceste propuneri să fie transpuse sub forma unei convenţii internaţionale, adopta la 1 iunie 1981 următoarea convenţie care va fi denumita Convenţie asupra negocierii colective, 1981. +
Partea IDomenii de aplicare şi definiţii +
Articolul 11. Prezenta convenţie se aplică tuturor ramurilor de activitate economică. 2. Măsura în care garanţiile prevăzute de către prezenta convenţie se aplică forţelor armate şi poliţiei poate fi stabilită prin legislaţia sau practica naţionala. 3. În ce priveşte funcţia publică, prin legislaţie sau practica naţionala pot fi fixate modalităţi speciale de aplicare a prezentei convenţii. +
Articolul 2În sensul prezentei convenţii, termenul negociere colectivă se aplică tuturor negocierilor care au loc între o persoană care angajează, un grup de persoane care angajează sau una ori mai multe organizaţii ale lucrătorilor, pe de altă parte, în vederea: a) fixării condiţiilor de muncă şi angajării; şi/sau … b) reglementării relaţiilor între cei ce angajează lucrători; şi/sau … c) reglementării relaţiilor între cei ce angajează sau organizaţiile lor şi una sau mai multe organizaţii ale lucrătorilor. … +
Articolul 31. În cazul cînd legea sau practica naţionala recunoaşte existenta reprezentanţilor lucrătorilor, asa cum ei sînt definiţi în art. 3 alin. b) din Convenţia privind reprezentanţii lucrătorilor, 1971, legea sau practica naţionala poate stabili în ce măsura termenul negociere colectivă va trebui sa includă, de asemenea, în sensul prezentei convenţii, negocierile cu aceşti reprezentanţi. 2. Atunci cînd, în aplicarea paragrafului 1 de mai sus, termenul negociere colectivă include, de asemenea, negocierile cu reprezentanţii lucrătorilor vizati în acest paragraf, de fiecare data cînd este cazul vor trebui luate măsuri corespunzătoare pentru a garanta ca prezenta acestora nu poate servi la slabirea situaţiei organizaţiilor lucrătorilor interesaţi. +
Partea a II-aMetode de aplicare +
Articolul 4În cazul cînd aplicarea prezentei convenţii nu este asigurata pe calea contractelor colective, a sentinţelor arbitrale sau în orice alta forma conformă cu practica naţionala, ea va trebui facuta pe calea legislaţiei naţionale. +
Partea a III-aPromovarea negocierii colective +
Articolul 51. Vor trebui luate măsuri adaptate circumstanţelor naţionale, în vederea promovării negocierii colective. 2. Măsurile vizate la paragraful 1 de mai sus trebuie să aibă următoarele obiective: a) negocierea colectivă să fie posibila pentru toţi cei ce angajează şi pentru toate categoriile de lucrători din ramurile de activitate vizate de prezenta convenţie; … b) negocierea colectivă să fie progresiv extinsă la toate domeniile acoperite de alin. a), b) şi c) ale art. 2 al prezentei convenţii; … c) să se încurajeze dezvoltarea regulilor de procedura convenite între organizaţiile celor ce angajează şi organizaţiile lucrătorilor; … d) negocierea colectivă sa nu fie împiedicată de inexistenta unor reguli care să reglementeze desfăşurarea sa sau de insuficienta sau de caracterul impropriu al acestor reguli; … e) organele şi procedurile de reglementare a conflictelor de muncă să fie concepute de o asemenea maniera încît să contribuie la promovarea negocierii colective. … +
Articolul 6Dispoziţiile acestei convenţii nu constituie un obstacol pentru funcţionarea sistemelor de relaţii profesionale în care are loc negocierea colectivă în cadrul mecanismelor sau instituţiilor de conciliere şi/sau arbitraj, la care părţile participa în mod voluntar la negocierea colectivă. +
Articolul 7Măsurile luate de autorităţile publice pentru a incuraja şi promova dezvoltarea negocierii colective vor face obiectul consultărilor prealabile şi, de fiecare data cînd aceasta este posibil, al acordurilor între puterea publică şi organizaţiile celor ce angajează şi ale lucrătorilor. +
Articolul 8Măsurile luate în vederea promovării negocierii colective nu vor putea fi concepute şi aplicate de o maniera care să împiedice libertatea negocierii colective. +
Partea a IV-aDispoziţii finale +
Articolul 9Prezenta convenţie nu revizuieste nici una dintre convenţiile sau recomandările existente. +
Articolul 10Ratificarile oficiale ale prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrate de către acesta. +
Articolul 111. Prezenta convenţie nu va obliga decît statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale căror ratificări vor fi înregistrate de către directorul general. 2. Ea va intra în vigoare după 12 luni de la înregistrarea de către directorul general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre. 3. În continuare, pentru fiecare stat membru, aceasta convenţie va intra în vigoare după 12 luni de la data înregistrării ratificării sale. +
Articolul 121. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta. Denunţarea nu va avea efect decît după expirarea termenului de un an de la înregistrarea ei. 2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani menţionată la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de a o denunta, prevăzută de prezentul articol, va fi obligat pentru o noua perioada de 10 ani şi, drept urmare, va putea sa denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute de prezentul articol. +
Articolul 131. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor şi denuntarilor care îi vor fi comunicate de către statele membre ale organizaţiei. 2. Notificînd statelor membre ale organizaţiei înregistrarea celei de-a doua ratificări care i-a fost comunicată, directorul general va atrage atenţia statelor membre ale organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare. +
Articolul 14Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunică secretarului general al Naţiunilor Unite, în scopul înregistrării, potrivit art. 102 din Carta Naţiunilor Unite, informaţii complete cu privire la toate ratificarile şi toate actele de denunţare înregistrate în conformitate cu articolele precedente. +
Articolul 15Ori de cîte ori va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicării prezentei convenţii şi va examina, dacă este cazul, sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parţiale a acesteia. +
Articolul 161. În cazul în care conferinţa va adopta o noua convenţie care să revizuiasca total sau parţial prezenta convenţie şi numai dacă noua convenţie nu va dispune altfel: a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va antrena, de plin drept, fără a se tine seama de art. 12 de mai sus, denunţarea imediata a prezentei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie de revizuire sa fi intrat în vigoare; … b) cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenţii de revizuire, prezenta convenţie va inceta sa mai fie deschisă pentru ratificare de către statele membre. … 2. Prezenta convenţie va rămîne în orice caz în vigoare, în forma şi conţinutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o şi care nu vor ratifica convenţia de revizuire. +
Articolul 17Textele francez şi englez ale prezentei convenţii au aceeaşi valabilitate. ──────────
