privind actele naţionale de identitate pentru personalul navigant*)
Notă …
*) Traducere.Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul administraţiei al Biroului Internaţional al Muncii şi reunindu-se la 29 aprilie 1958 în cea de-a 41-a sesiune a sa, după ce a hotărât sa adopte diferite propuneri referitoare la recunoaşterea reciprocă sau internationala a unui act de identitate naţional pentru personalul navigant, problema care constituie al saptelea punct al ordinii de zi a sesiunii după ce a hotărât ca aceste propuneri sa ia forma unei convenţii internaţionale, a adoptat azi, treisprezece mai una mie noua mie noua sute cincizeci şi opt, convenţia de mai jos, denumita Convenţia privind actele de identitate pentru personalul navigant, 1958: +
Articolul 11. Prezenta convenţie se aplică fiecărui marinar utilizat, în indiferent ce calitate, la bordul oricărei nave, în afară navelor de război, care este înmatriculată pe un teritoriu pentru care aceasta convenţie este în vigoare şi care este în mod normal afectată navigaţiei maritime,2. În cazul în care ar exista vreo indoiala cu privire la problema de a şti dacă anumite categorii de persoane trebuie să fie considerate personal navigant, în sensul prezentei convenţii, aceasta problema va fi soluţionată, în fiecare ţara, de către autoritatea competentă, după consultarea organizaţiilor armatorilor şi ale personalului navigant interesate. +
Articolul 21. Orice stat membru pentru care prezenta convenţie este în vigoare va elibera fiecăruia dintre cetăţenii săi, exercitând profesia de marinar, la cererea sa, un "act de identitate pentru personal navigant", conform prevederilor art. 4 de mai jos. Cu toate acestea, în cazul cînd nu ar fi posibil să se elibereze un astfel de document anumitor categorii de personal navigant, numitul stat membru va putea elibera, în locul menţionatului document, un pasaport specificand ca titularul este marinar şi avînd, în sensul prezentei convenţii, aceleaşi efecte ca şi actul de identitate pentru personalul navigant.2. Orice stat membru pentru care prezenta convenţie este în vigoare va putea elibera un act de identitate pentru personalul navigant oricărui marinar utilizat la bordul unei nave înmatriculate pe teritoriul sau sau înscris la un birou de plasare de pe teritoriul sau, dacă cel interesat cere aceasta. +
Articolul 3Actul de identitate al personalului navigant va fi păstrat întotdeauna de către marinar. +
Articolul 41. Actul de identitate pentru personalul navigant va fi întocmit după un model simplu: el va fi confectionat dintr-un material rezistent şi se va prezenta astfel încît orice modificare să poată fi cu usurinta observata.2. Actul de identitate pentru personalul navigant va indica numele şi calitatea autorităţii care l-a eliberat, data şi locul eliberării şi va conţine o declaraţie stabilind ca acest document este un act de identitate pentru personalul navigant potrivit prezentei convenţii.3. Actul de identitate pentru personalul navigant va conţine următoarele date referitoare la titular:a) numele întreg (prenumele şi numele de familie, dacă este cazul); … b) data şi locul naşterii; … c) naţionalitatea; … d) semnalmente; … e) fotografia; … f) semnatura titularului sau, dacă acesta este incapabil să semneze, o amprenta a degetului mare. … 4. Dacă un stat membru eliberează un act de identitate pentru personalul navigant unui marinar străin, el nu va fi obligat sa înscrie nici o declaraţie privind naţionalitatea respectivului marinar. De altfel, o asemenea declaraţie nu va constitui o dovadă concludenta a naţionalităţii sale.5. Orice limitare a duratei de valabilitate a unui act de identitate pentru personalul navigant va fi clar indicată în document.6. Sub rezerva prevederilor conţinute în paragrafele precedente, forma şi cuprinsul exacte ale actului de identitate pentru personalul navigant vor fi determinate de către statul membru care îl eliberează, după consultarea organizaţiilor armatorilor şi ale personalului navigant interesate.7. Legislaţia naţionala va putea sa impună înscrierea unor informaţii complementare în actul de identitate pentru personalul navigant. +
Articolul 51. Orice marinar care este deţinătorul unui act de identitate pentru personalul navigant, valabil eliberat de către autoritatea competentă a unui teritoriu pentru care prezenta convenţie este în vigoare, va fi reprimit pe mentionatul teritoriu.2. Cel interesat va trebui de asemenea să fie reprimit pe teritoriul avut în vedere în paragraful precedent în timpul unei perioade de cel puţin un an după data eventualei expirari a valabilităţii actului de identitate pentru personalul navigant al cărui titular este. +
Articolul 61. Orice stat membru va autoriza intrarea dintr-un teritoriu, pentru care prezenta convenţie este în vigoare, a oricărui marinar posesor al unui act de identitate pentru personalul navigant, valabil, în cazul cînd aceasta intrare este solicitată pentru o permisie la uscat, cu durata temporară în timpul escalei navei.2. Dacă actul de identitate pentru personalul navigant conţine spaţii libere pentru înscrierile corespunzătoare, orice stat membru va trebui, de asemenea, să permită intrarea în vigoare, a oricărui marinar posesor al unui act de identitate pentru personalul navigant, valabil, atunci cînd intrarea este solicitată de către cel interesat:a) pentru a fi imbarcat la bordul navei sale sau pentru a fi transferat pe o alta nava; … b) pentru a trece în tranzit în scopul de a-şi ajunge nava într-o alta ţara sau în scopul de a fi repatriat; … c) în orice alt scop aprobat de către autorităţile statului interesat. … 3. Înainte de a autoriza intrarea în teritoriul sau pentru unul dintre motivele enumerate în paragraful precedent, orice stat membru va putea pretinde o dovadă satisfăcătoare, inclusiv un act scris, din partea marinarului, armatorului sau agentului interesat, sau a consulului interesat, asupra intentiei marinarului şi a faptului ca el este în măsura să-şi pună în aplicare proiectul. Statul membru va putea de asemenea sa limiteze durata şederii marinarului la o perioadă considerată rezonabila în raport cu scopul şederii.4. Prezentul articol nu trebuie să fie interpretat în sensul unei restrangeri a dreptului oricărui stat membru de a împiedica intrarea sau şederea pe teritoriul sau a unei persoane oarecare. +
Articolul 7Ratificarile formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, care le va inregistra. +
Articolul 81. Prezenta convenţie nu va angaja decât statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale căror ratificări vor fi înregistrate de către directorul general.2. Ea va intra în vigoare după douasprezece luni de la înregistrarea de către directorul general a primelor doua ratificări din partea statelor membre.3. Drept urmare, aceasta convenţie va intra în vigoare, pentru fiecare stat membru, după douasprezece luni de la data la care ratificarea sa va fi fost înregistrată. +
Articolul 91. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe la expirarea unei perioade de zece ani de la data intrării în vigoare iniţiale a convenţiei printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de către acesta, Denunţarea nu va avea efect decât la un an de la data înregistrării sale.2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie şi care în termen de un an de la expirarea perioadei de zece an, menţionată în paragraful precedent, nu va face uz de dreptul de a o denunta, prevăzut în prezentul articol, se va angaja pentru o noua perioada de zece ani şi, în consecinţa, va putea denunta prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de zece ani, în condiţiile prevăzute în prezentul articol. +
Articolul 101. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor şi denuntarilor care îi vor fi comunicate de către membrii organizaţiei.2. Notificând statelor membre ale organizaţiei înregistrarea celei de-a doua ratificări care îi va fi fost comunicată, directorul general va atrage atenţia statelor membre ale organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare. +
Articolul 11Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunică secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în scopul înregistrării, conform articolului 102 din Carta Naţiunilor Unite, informaţii complete în legătură cu toate ratificarile şi toate actele de denunţare pe care le va fi înregistrat conform articolelor precedente. +
Articolul 12Ori de câte ori va considera necesar, Consiliului de administraţie al BIroului Internaţional al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicării prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii ei totale sau parţiale. +
Articolul 13În cazul în care conferinţa va adopta o noua convenţie privind revizuirea totală sau parţială a prezentei convenţii şi dacă noua convenţie nu dispune altfel:a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii privind revizuirea atrage, de plin drept, fără a se mai tine seama de prevederile art. 9 de mai sus, denunţarea imediata a prezentei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie sa fi intrat în vigoare; … b) cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenţii, privind revizuirea, prezenta convenţie încetează sa mai fie deschisă ratificării statelor membre. … Prezenta convenţie va rămîne în orice caz în vigoare în forma şi cu conţinutul sau pentru statele membre care o vor fi ratificat, dar care nu vor ratifica convenţia privind revizuirea. +
Articolul 14Versiunile franceza şi engleza ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valabilitate.–––
