CONVENŢIE INTERNATIONALA din 7 februarie 1970

Redacția Lex24
Publicat in Repertoriu legislativ, 17/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Emitent: CONSILIUL DE STAT
Publicat în: BULETINUL OFICIAL nr. 157 din 17 decembrie 1974
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Nu exista acte referite de acest act
Acte care fac referire la acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulCONTINUT DEDECRET 213 31/10/1974
ActulRATIFICAT DEDECRET 213 31/10/1974
ActulREFERIT DEPROTOCOL 09/11/1973
ActulREFERIT DEPROTOCOL 07/02/1970
ActulREFERIT DECONVENTIE 26/02/1966
ActulREFERIT DEPROTOCOL 26/02/1966
ART. 62REFERIT DEPROTOCOL 07/02/1970

privind transportul călătorilor şi bagajelor pe căile ferate (CIV) *



–––* Traducere.Plenipotenţiarii semnati mai jos, recunoscind necesitatea de a revizui Convenţia internationala privind transportul călătorilor şi bagajelor pe căile ferate, semnată la Berna la 25 februarie 1961, au hotărît, în conformitate cu art. 68 al menţionatei convenţii, sa încheie în acest scop o noua convenţie şi au căzut de acord asupra următoarelor articole: + 
Titlul IOBIECTUL ŞI SFERA DE APLICARE A CONVENŢIEI + 
Articolul 1Căile ferate şi transporturile cărora li se aplică convenţia1. Prezenta convenţie se aplică, sub rezerva excepţiilor prevăzute la paragrafele următoare, tuturor transporturilor de călători şi bagaje efectuate pe bază de titluri de transport internaţionale valabile pentru un parcurs care strabate teritoriile a cel puţin două state contractante şi care cuprinde, în exclusivitate, linii înscrise în lista stabilită potrivit art. 55.2. Transporturile a căror statie* de plecare şi statie de destinaţie sînt situate pe teritoriul aceluiaşi stat şi care nu strabat teritoriul unui alt stat decît în tranzit nu sînt supuse prezentei convenţii:a) cînd liniile pe care se efectuează tranzitul sînt exploatate exclusiv de către o cale ferată a statului de plecare;b) chiar cînd liniile pe care se efectuează tranzitul nu sînt exploatate exclusiv de către o cale ferată a statului de plecare, dacă statele sau căile ferate interesate au încheiat acorduri potrivit cărora aceste transporturi nu sînt considerate ca transporturi internaţionale.3. Transporturile între staţii situate în doua state vecine şi între staţii din două state în tranzit pe teritoriul unui al treilea stat, dacă liniile pe care se efectuează transportul sînt exploatate exclusiv de căile ferate ale unuia dintre aceste trei state şi dacă legile şi regulamentele nici unuia dintre aceste state nu se opun la aceasta, sînt supuse dreptului acelui stat de care depind căile ferate care exploatează liniile pe care se efectuează transportul.4. Tarifele internaţionale stabilesc relaţiile pentru care se eliberează titluri de transport internaţionale.––-*) Prin statie se înţeleg, de asemenea, porturile serviciilor de navigaţie şi orice oficiu al serviciilor de automobile deschise publicului pentru executarea contractului de transport.
 + 
Articolul 2Dispoziţii referitoare la transporturile mixte1. În lista prevăzută la art. 1 pot fi înscrise, pe lîngă liniile căilor ferate, liniile regulate ale serviciilor de automobile sau de navigaţie care completează parcursuri de cale ferată şi pe care se efectuează transporturi internaţionale, sub rezerva ca asemenea linii, în măsura în care leagă cel puţin două state contractante, nu pot fi înscrise în lista decît cu consimţămîntul comun al acestor state.2. Întreprinderile care exploatează asemenea linii sînt supuse tuturor obligaţiilor impuse şi sînt investite cu toate drepturile recunoscute căilor ferate prin prezenta convenţie, sub rezerva derogarilor ce rezultă în mod necesar din modalităţile diferite ale transportului. Cu toate acestea, regulile stabilite prin prezenta convenţie cu privire la răspundere nu pot face obiectul unor derogări.3. Orice stat care doreşte sa înscrie în lista vreuna dintre liniile specificate la 1 trebuie să ia măsurile necesare pentru ca derogarile prevăzute la 2 să fie publicate în aceleaşi forme ca şi tarifele.4. Transporturile internaţionale care folosesc în afară de cai ferate şi alte servicii de transport decît cele care sînt prevăzute la 1, căile ferate pot stabili, de comun acord cu întreprinderile de transport interesate, dispoziţii tarifare care să aplice un regim juridic diferit de cel al prezentei convenţii, în scopul de a se tine seama de particularităţile fiecărui mod de transport. În acest caz, ele pot sa prevadă folosirea unui alt titlu de transport decît cel prevăzut de prezenta convenţie.
 + 
Articolul 3Obligaţia caii ferate de a transporta1. Calea ferată este obligată să efectueze, în condiţiile prezentei convenţii, orice transport de călători sau bagaje cu condiţia ca:a) călătorul să se conformeze prevederilor prezentei convenţii şi ale tarifelor internaţionale;b) transportul să fie posibil cu mijloacele de transport obişnuite;c) transportul sa nu fie împiedicat de împrejurări pe care calea ferată nu poate să le evite şi a căror inlaturare nu depinde de ea.2. Cînd autoritatea competentă a decis ca serviciul să fie suprimat sau suspendat în totalitate sau în parte, măsurile luate în acest scop trebuie să fie aduse fără întîrziere la cunoştinţa publicului şi a căilor ferate, cu obligaţia pentru acestea de a informa căile ferate ale celorlalte state în vederea publicării lor.3. Orice abatere săvîrşită de calea ferată de la dispoziţiile prezentului articol poate să dea loc unei acţiuni în repararea prejudiciului cauzat.
 + 
Titlul IIDESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT + 
Capitolul 1Transportul călătorilor + 
Articolul 4Dreptul de transportSub rezerva excepţiilor prevăzute în tarifele internaţionale, călătorul trebuie să-şi procure de la începutul călătoriei un titlu de transport valabil, pe care este obligat sa-l păstreze în tot cursul călătoriei, sa-l prezinte – dacă este cerut – oricărui agent de control şi sa-l predea la sfîrşitul călătoriei.
 + 
Articolul 5Bilete1. Biletele eliberate pentru un transport internaţional reglementat prin prezenta convenţie trebuie să fie prevăzute cu semnul @2. Sub rezerva excepţiilor prevăzute în tarifele internaţionale, pe bilete sînt obligatorii următoarele menţiuni:a) denumirea statiei de plecare şi de destinaţie;b) itinerariul; dacă este permisă folosirea de itinerarii sau de mijloace de transport diferite, aceasta facultate trebuie să fie menţionată;c) categoria trenului şi clasa vagonului;d) preţul transportului;e) ziua cînd începe valabilitatea;f) durata valabilităţii.3. Tarifele internaţionale sau acordurile între căile ferate stabilesc limba în care trebuie să fie tipărite şi completate biletele, precum şi forma şi cuprinsul lor.4. Carnetele cu cupoane eliberate pe baza unui tarif internaţional constituie, în sensul prezentei convenţii, un singur titlu de transport.5. În afară excepţiilor prevăzute de tarifele internaţionale, un bilet nu se poate ceda decît dacă nu este nominal şi călătoria nu a fost începută.6. La primirea biletului, călătorul este obligat să se asigure ca acesta corespunde indicaţiilor sale.
 + 
Articolul 6Reduceri de preţ pentru copii1. Pînă la vîrsta de 5 ani împliniţi, copiii sînt transportaţi gratuit, fără bilet, cînd nu se cere un loc separat pentru ei.2. Copiii în vîrsta mai mare de 5 ani pînă la 10 ani împliniţi şi copiii mai mici pentru care se cere un loc separat sînt transportaţi cu preţuri reduse, care nu pot depăşi jumătate din preţurile percepute pentru biletele de adulti, cu excepţia suplimentelor percepute pentru folosirea anumitor vagoane sau anumitor trenuri şi sub rezerva rotunjirii sumelor, efectuată conform reglementărilor administraţiei care eliberează biletul.Aceasta reducere nu se aplică în mod obligatoriu la preţul biletelor care beneficiază deja de o alta reducere, faţă de preţul normal al biletului simplu.3. Tarifele internaţionale pot totuşi sa prevadă limite de vîrsta diferite de cele prevăzute la 1 şi 2, în măsura în care aceste limite nu vor fi inferioare nici virstei de 4 ani împliniţi, în ceea ce priveşte gratuitatea transportului prevăzută la 1, nici virstei de 10 ani împliniţi, în cazul aplicării preţurilor reduse prevăzute la 2.
 + 
Articolul 7Durata de valabilitate a biletelor. Întreruperi în staţiile intermediare.Utilizarea locurilorDurata de valabilitate a biletelor şi intreruperilor în parcurs sînt reglementate prin tarifele internaţionale.Ocuparea, atribuirea şi rezervarea locurilor în trenuri sînt reglementate prin tarifele sau prescripţiile căilor ferate.
 + 
Articolul 8Schimbarea clasei sau a trenuluiCălătorul poate să ocupe un loc într-o clasa superioară sau sa treacă într-un tren de categorie superioară celei indicate pe bilet, ori sa modifice itinerariul, în condiţiile stabilite prin tarifele internaţionale.
 + 
Articolul 9Călătorul fără bilet valabil1. Călătorul care nu poate să prezinte un bilet valabil este obligat sa plătească o suprataxa, pe lîngă preţul călătoriei; aceasta suprataxa este calculată conform regulamentelor caii ferate pe care plata suprataxei este cerută.2. Biletele cărora li s-a adus o modificare nepermisă vor fi considerate ca nevalabile şi retrase de personalul de serviciu.3. Călătorul care refuza plata imediata a preţului călătoriei sau a suprataxei poate să fie exclus de la călătorie. Călătorul exclus nu poate pretinde ca bagajele sale să-i fie puse la dispoziţie într-o alta statie decît statia de destinaţie.
 + 
Articolul 10Persoane excluse din tren sau admise condiţionat1. Nu sînt admise în tren sau pot să fie excluse în parcurs:a) persoanele în stare de ebrietate, cele care se comporta necuviincios sau care nu respecta prescripţiile legilor şi regulamentelor; aceste persoane nu au dreptul la restituirea nici a preţului biletului lor şi nici a taxelor pe care le-au plătit pentru transportul bagajelor lor;b) persoanele care, din cauza de boala sau din alte cauze, sînt susceptibile de a incomoda pe vecinii lor de călătorie, dacă pentru aceasta nu a fost rezervat un compartiment întreg sau nu li s-a putut pune la dispoziţie contra plata; cu toate acestea, persoanele care s-au imbolnavit în timpul călătoriei trebuie să fie transportate cel puţin pînă la prima statie unde este posibil sa li se dea ingrijirile necesare. Preţul călătoriei le va fi restituit, în condiţiile fixate la art. 23, după scăderea părţii corespunzătoare parcursului efectuat; dacă este cazul, se va proceda la fel în ceea ce priveşte transportul bagajelor.2. Transportul persoanelor care suferă boli molipsitoare este reglementat de convenţiile şi regulamentele internaţionale sau, în lipsa, de legile şi regulamentele în vigoare în fiecare stat.
 + 
Articolul 11Introducerea bagajelor de mina şi a animalelor în vagoanele de călători1. Călătorii sînt autorizaţi sa ia cu ei în vagoanele de călători, în mod gratuit, obiecte uşor de purtat (bagaje de mina). Fiecare călător nu dispune pentru bagajele sale de mina decît de spaţiul situat deasupra şi dedesubtul locului pe care îl ocupa.Cînd vagoanele sînt de un tip special, şi mai ales cînd acestea au boxa pentru bagaje, aceasta regula se aplică prin analogie.2. Nu pot fi introduse în vagoanele de călători:a) materiile şi obiectele excluse de la transport ca bagaje, potrivit art. 15 lit.c), în afară excepţiilor prevăzute în tarife; totuşi, călătorii care, în executarea unui serviciu public sau pe baza unei autorizaţii legale sau administrative, poarta o arma de foc, sînt autorizaţi sa ia cu ei muniţii, fără să depăşească cea mai mica limita stabilită prin regulamentele în vigoare pe teritoriile ce se parcurg; se permite paznicilor care însoţesc arestaţi şi călătoresc împreună cu aceştia în vagoane sau compartimente speciale sa ia cu ei arme de foc încărcate;b) obiectele de natura sa jeneze sau sa incomodeze călătorii ori sa cauzeze o paguba;c) obiectele pe care prescripţiile vamale sau ale altor autorităţi administrative nu permit să fie introduse în vagoane;d) animale vii. Sînt totuşi admişi ciinii, dacă sînt ţinuţi pe genunchi sau pe podeaua vagonului, legaţi cu cureaua şi cu botnita, în asa fel încît sa nu poată pune în pericol pe ceilalţi călători; sînt admise, de asemenea, alte animale mici dacă sînt închise în colivii, cutii, coşuri sau alte ambalaje adecvate, care trebuie să fie astfel confectionate încît sa excludă orice ranire sau murdarire a călătorilor, precum şi orice deteriorare sau murdarire a vagonului şi a bagajelor de mina care se găsesc în acesta şi dacă aceste ambalaje pot fi ţinute pe genunchi sau aşezate ca bagajele de mina. În plus, ciinii şi celelalte animale mici nu sînt admise decît dacă nu pot incomoda călătorii prin miros sau prin zgomot, dacă legile sau regulamentele diferitelor state nu se opun la acestea şi dacă nici un călător nu ridica vreo obiectie. Tarifele şi mersurile de tren pot sa interzică sau sa autorize admiterea animalelor în anumite categorii de vagoane sau de trenuri. Tarifele indica dacă şi pentru ce animale trebuie să se plătească o taxa de transport.3. Tarifele internaţionale pot sa prevadă în ce condiţii obiectele introduse în vagoane, contrar dispoziţiilor de la 1 şi 2 lit b), sînt totuşi transportate ca bagaje de mina sau ca bagaje.4. Personalul caii ferate are dreptul să se asigure, în prezenta călătorului, de natura obiectelor introduse în vagoane, cînd exista motive serioase de a se presupune o contravenţie la dispoziţiile 2, cu excepţia celor prevăzute la 2 lit c). Dacă nu este posibil să se stabilească persoana care a luat cu ea obiectele supuse verificării, calea ferată efectuează verificarea în prezenta a doi martori străini de calea ferată.5. Supravegherea obiectelor şi a animalelor pe care călătorul le ia cu el în vagon îi revine acestuia, în afară de cazul în care el nu poate să facă acest lucru, datorită faptului ca se găseşte într-un vagon de tip special, arătat la 1.El este răspunzător de orice paguba cauzată de obiectele sau animalele pe care le-a luat cu el în vagon, în măsura în care nu dovedeşte ca pagubele au fost cauzate din culpa caii ferate.
 + 
Articolul 12Trenuri, mersuri de tren1. Pentru transport sînt afectate trenurile regulate prevăzute în mersurile de tren şi trenurile puse în circulaţie după necesitaţi.2. Căile ferate trebuie să aducă la cunoştinţa publicului mersul trenurilor, într-un mod adecvat.3. Mersurile de tren sau tarifele trebuie să indice restricţiile privind utilizarea anumitor trenuri sau a anumitor clase.
 + 
Articolul 13Pierderea legăturii. Suprimari de trenuriCînd, urmare intirzierii unui tren, se pierde legătură cu un alt tren, sau cînd un tren este suprimat pe tot parcursul sau ori pe o parte a acestuia, iar călătorul vrea să-şi continue călătoria, calea ferată este obligată sa-l transporte cu bagajele sale, în măsura posibilităţilor şi fără nici o suprataxa, cu un tren care circulă spre aceeaşi destinaţie, pe aceeaşi linie sau pe o alta ruta aparţinînd administraţiilor care participa la itinerariul de transport iniţial, astfel încît să-i permită sa sosească la destinaţie cu o cît mai mica întîrziere. Dacă este cazul, şeful statie trebuie să certifice pe bilet ca legătură a fost pierdută sau ca trenul a fost suprimat, sa prelungească durata de valabilitate a biletului în măsura necesară şi sa-l facă valabil pe noua ruta, pentru o clasa superioară sau pentru un tren cu taxe mai ridicate. Cu toate acestea, calea ferată este în drept sa refuze, prin tarif sau mersul de tren, utilizarea anumitor trenuri.
 + 
Capitolul 2Transportul bagajelor + 
Articolul 14Obiecte admise la transport1. Sînt admise la transport ca bagaje obiectele conţinute în geamantane, coşuri, valize, saci de voiaj, cutii de palarii sau alte ambalaje de acest fel, precum şi ambalajele propriu-zise.2. Tarifele internaţionale pot sa admită la transport ca bagaje, în anumite condiţii, alte obiecte şi animale.3. Calea ferată este în drept sa nu admită sau sa limiteze transportul bagajelor, în anumite trenuri sau categorii de trenuri.
 + 
Articolul 15Obiecte excluse de la transportSînt excluse de la transport ca bagaje:a) obiectele al căror transport este rezervat administraţiei postelor, chiar numai pe unul dintre teritoriile pe care sînt transportate bagajele;b) obiectele al căror transport este interzis chiar numai pe unul dintre teritoriile pe care se transporta bagajele;c) materiile şi obiectele periculoase, în special armele încărcate, materiile şi obiectele explozibile şi inflamabile, materialele care inlesnesc arderea, toxice, radioactive, corosive, precum şi materiile gretoase sau susceptibile de a produce o infectie.Tarifele internaţionale pot sa admită la transport ca bagaje, în condiţii determinate, anumite materii şi anumite obiecte care, conform lit. c), sînt excluse de la transport.
 + 
Articolul 16Răspunderea călătorului pentru bagajele sale. Suprataxe1. Deţinătorul recipisei de bagaje este răspunzător de respectarea prescripţiilor art. 14 şi 15; el suporta toate consecinţele unei încălcări a acestor prescripţii.2. Dacă legile sau regulamentele statului pe teritoriul căruia se produce faptul nu o interzic, calea ferată are dreptul, în caz de prezumţie grava de contravenţie, sa verifice dacă conţinutul bagajelor corespunde prescripţiilor. Deţinătorul recipisei de bagaje este invitat sa asiste la verificare; dacă el nu se prezintă sau nu poate fi găsit şi dacă legile sau regulamentele în vigoare în statul unde are loc verificarea nu prevăd altfel, aceasta trebuie să se facă în prezenta a doi martori străini de calea ferată. Dacă s-a constatat încălcarea unor prescripţii, cheltuielile prilejuite de verificare trebuie să fie plătite de deţinătorul recipisei de bagaje.3. În caz de încălcare a dispoziţiilor art. 14 şi 15, deţinătorul recipisei de bagaje trebuie să plătească o suprataxa, care se stabileşte prin tarifele internaţionale, pe lîngă un supliment de taxe de transport şi, dacă este cazul, despăgubiri pentru paguba.
 + 
Articolul 17Starea, ambalajul şi marcarea bagajelor1. Bagajele a căror stare sau mod de prezentare este defectuos sau cu ambalaj insuficient ori care prezintă semne evidente de avarie pot fi refuzate de calea ferată. Dacă totuşi le accepta, calea ferată are dreptul să facă o menţiune corespunzătoare pe recipisa de bagaje. Acceptarea de către călător a recipisei de bagaje cu o astfel de menţiune este considerată ca o dovadă ca exactitatea acestei menţiuni a fost recunoscută de călător.2. Călătorul este obligat sa indice pe fiecare colet, într-un loc vizibil, numele sau, adresa sa, statia de destinaţie şi ţara de destinaţie, în suficiente condiţii de fixitate, în mod clar, de nesters şi care să nu permită nici o confuzie. Calea ferată are dreptul de a refuza coletele care nu au indicaţiile prescrise. Indicaţiile vechi trebuie să fie inlaturate sau făcute necitete de către călător.
 + 
Articolul 18Înregistrarea şi transportul bagajelor1. Înregistrarea bagajelor nu se face decît la prezentarea biletelor valabile, cel puţin pînă la destinaţia bagajelor şi pe itinerariul indicat pe bilete.Dacă biletul este valabil pe mai multe itinerarii sau dacă locul de destinaţie este deservit de mai multe staţii, călătorul trebuie să indice exact itinerariul de urmat sau statia pentru care trebuie să se facă înregistrarea. Calea ferată nu răspunde de consecinţele nerespectării acestei prescripţii de către călător.Dacă tarifele prevăd, în timpul duratei de valabilitate a biletului sau, călătorul poate să înregistreze bagajele fie direct pentru întregul parcurs – de la statia de plecare pînă la statia de destinaţie – fie pentru anumite fracţiuni din parcursul total.Tarifele stabilesc dacă şi în ce condiţii bagajele pot fi admise la transport pe un alt itinerar decît cel indicat pe biletul prezentat sau fără prezentarea biletului. Cînd tarifele prevăd ca bagajele pot fi admise la transport fără prezentarea biletelor, dispoziţiile prezentei convenţii, care reglementează drepturile şi obligaţiile călătorului însoţit de bagajele sale, se aplică şi expeditorului de bagaje înregistrate fără prezentarea biletelor.2. Taxa de transport a bagajelor trebuie să fie plătită la înregistrare.3. În afară celor de mai sus, formalităţile de înregistrare a bagajelor sînt stabilite prin legile şi regulamentele în vigoare la statia de plecare.4. Călătorul poate să indice, în condiţiile în vigoare la statia de plecare, trenul cu care bagajele sale trebuie să fie expediate. Dacă el nu foloseşte aceasta facultate, transportul are loc cu primul tren corespunzător.Dacă într-o statie de legătură bagajele trebuie să fie trecute într-un alt tren, transportul se va efectua cu primul tren care trebuie să asigure – în condiţiile stabilite prin regulamentele naţionale – serviciul normal de bagaje.Transportul bagajelor se poate efectua în condiţiile arătate mai sus, numai dacă formalităţile cerute la plecare sau în parcurs de organele vamale sau de alte autorităţi administrative nu se opun la aceasta.
 + 
Articolul 19Recipisa de bagaje1. La înregistrarea bagajelor se eliberează călătorului o recipisa.2. Recipisele de bagaje, eliberate pentru un transport internaţional reglementat prin prezenta convenţie, trebuie să poarte semnul @ şi, în afară expeditiilor, prevăzute în tarifele internaţionale, sa cuprindă următoarele menţiuni:a) indicarea statiei de plecare şi de destinaţie;b) itinerariul;c) ziua predării şi trenul pentru care s-a făcut predarea;d) numărul biletelor, în afară de cazul în care bagajele au fost predate la transport fără prezentarea vreunui bilet;e) numărul şi greutatea coletelor;f) cuantumul taxei de transport şi al altor taxe.3. Tarifele internaţionale sau acordurile între căile ferate stabilesc forma şi limba în care trebuie să fie tipărite şi completate recipisele de bagaje.4. La primirea recipisei de bagaje, călătorul este obligat să se convingă dacă aceasta a fost întocmită conform indicaţiilor sale.
 + 
Articolul 20Eliberarea bagajelor1. Eliberarea bagajelor se face în schimbul predării recipisei de bagaje şi, dacă este cazul, al achitării taxelor care grevează expediţia. Calea ferată nu este obligată sa verifice dacă deţinătorul recipisei are calitatea de a lua în primire bagajele.Sînt asimilate cu eliberarile de bagaje către deţinătorul recipisei remiterea acestora efectuată conform dispoziţiilor în vigoare către autorităţile vamale sau fiscale în magaziile lor de expediţie sau în antrepozitele lor, cînd acestea nu sînt sub supravegherea caii ferate, precum şi predarea animalelor vii pentru păstrare, către un terţ.2. Deţinătorul recipisei de bagaje are dreptul sa ceara serviciului de eliberare din statia de destinaţie eliberarea bagajelor după sosirea trenului cu care bagajele trebuiau să fie transportate, de îndată ce a trecut timpul necesar pentru punerea lor la dispoziţie, precum şi, dacă este cazul, pentru îndeplinirea formalităţilor cerute de organele vamale şi alte autorităţi administrative.3. În cazul cînd nu se prezintă recipisa de bagaje, calea ferată nu este obligată sa elibereze bagajele decît dacă reclamantul face dovada dreptului sau; dacă aceasta dovada pare insuficienta, calea ferată poate să ceara o cauţiune.4. Bagajele se eliberează în statia pentru care au fost înregistrate. Cu toate acestea, la cererea deţinătorului recipisei facuta în timp util, dacă împrejurările o permit şi dacă dispoziţiile vamale sau ale altor autorităţi administrative nu se opun la aceasta, bagajele pot fi restituite în statia de plecare sau eliberate într-o statie intermediara, în schimbul predării recipisei de bagaje şi în afară de aceasta, dacă tariful prevede, al prezentării biletului de tren.5. Deţinătorul recipisei de bagaje, căruia nu i s-au eliberat bagajele în condiţiile arătate la 2, poate cere să se certifice – pe recipisa de bagaje – ziua şi ora în care el a cerut eliberarea.6. La cererea deţinătorului recipisei de bagaje şi în prezenta sa, calea ferată este obligată sa procedeze la verificarea bagajelor în vederea constatării unei pagube invocate. Deţinătorul recipisei de bagaje are dreptul sa refuze primirea bagajelor în cazul cînd calea ferată nu a dat urmare cererii sale.7. În afară celor de mai sus, eliberarea este supusă legilor şi regulamentelor în vigoare la calea ferată însărcinată cu eliberarea.
 + 
Capitolul 3Dispoziţii comune pentru transportul călătorilor şi bagajelor + 
Articolul 21Tarife. Acorduri speciale1. Tarifele internaţionale pe care le stabilesc căile ferate trebuie să conţină toate condiţiile speciale care reglementează transportul şi toate indicaţiile necesare pentru calculul taxelor de transport şi al taxelor accesorii şi sa specifice, dacă este cazul, condiţiile în care se va ţine seama de cursul de convertire.2. Publicarea tarifelor internaţionale nu este obligatorie decît în statele ale căror cai ferate participa la aceste tarife ca reţele de plecare sau de sosire. Aceste tarife şi modificările lor intră în vigoare la data indicată la publicarea lor. Majorările de preţuri şi alte dispoziţii care ar avea ca efect să facă mai riguroase condiţiile de transport prevăzute de aceste tarife nu intră în vigoare decît după 6 zile de la publicarea lor.Modificările aduse taxelor de transport şi taxelor accesorii prevăzute în tarifele internaţionale pentru a tine seama de fluctuatiile de schimb, precum şi rectificările erorilor evidente, intră în vigoare în ziua următoare publicării lor.3. În fiecare statie deschisă pentru traficul internaţional, călătorul poate să ia cunoştinţa de tarifele internaţionale sau de extrase din acestea, în care se indica preţul biletelor internaţionale care sînt de vînzare în acea statie şi taxele corespunzătoare pentru bagaje.4. Tarifele internaţionale trebuie să fie aplicate tuturor, în aceleaşi condiţii.Căile ferate pot încheia acorduri speciale privind reduceri de taxe sau alte avantaje, sub rezerva consimtamintului guvernelor lor, atît timp cît se acordă condiţii asemănătoare călătorilor care se găsesc în situaţii similare.Reducereile de taxe sau alte avantaje pot fi acordate fie pentru serviciul caii ferate, fie pentru serviciul administraţiilor publice, fie pentru opere de binefacere, de educaţie şi de învăţămînt.Publicarea măsurilor luate potrivit alin. 2 şi 3 nu este obligatorie.
 + 
Articolul 22Formalităţi cerute de organele vamale şi de alte autorităţi administrativeCălătorul este obligat să se conformeze dispoziţiilor prescrise de organele vamale sau de alte autorităţi administrative, atît în ce priveşte persoana sa, cît şi controlul bagajelor şi al coletelor sale de mina. El trebuie să asiste la acest control, în afară de excepţiile admise prin legi şi regulamente. Calea ferată nu-şi asuma nici o răspundere faţă de călător pentru cazul în care acesta nu ar tine seama de aceste obligaţii.
 + 
Articolul 23Restituiri şi plati suplimentare1. Taxele de transport se restituie în totalitate sau în parte, cînd:a) biletul nu a fost utilizat sau a fost utilizat parţial;b) datorită lipsei de loc, biletul a fost utilizat într-o clasa sau o categorie de tren inferioară celei pentru care a fost eliberat;c) bagajele au fost retrase, fie în statia de predare, fie într-o statie intermediara.Tarifele internaţionale stabilesc actele şi adeverintele care trebuie depuse pentru justificarea cererii de restituire a sumelor de restituit, precum şi a sumelor excluse de la restituire.2. Totuşi, aceste tarife pot sa excludă – în cazuri determinate – restituirea taxei de transport sau sa o subordoneze anumitor condiţii.3. Orice cerere de restituire intemeiata pe dispoziţiile prezentului articol, precum şi pe cele ale art. 10 lit. b), nu poate fi primită dacă aceasta nu a fost prezentată caii ferate într-un termen de 6 luni, socotit, pentru bilete, de la data expirării valabilităţii lor, iar pentru recipisele de bagaje, cu începere din ziua emiterii lor.4. În caz de aplicare gresita a tarifului sau de eroare în stabilirea taxelor de transport şi a taxelor diverse, suma percepută în plus trebuie să fie restituită de calea ferată, iar suma încasată în minus să fie plătită de călător, cînd aceasta depăşeşte doi franci de bilet sau de recipisa de bagaje.5. Pentru calcularea sumei percepute în plus sau încasată în minus se aplică cursul de convertire oficial din ziua în care a fost încasată taxa de transport; dacă plata se face într-o alta moneda decît moneda de încasare, se aplică cursul de convertire din ziua în care are loc aceasta plata.6. În toate cazurile neprevăzute în prezentul articol şi în lipsa de acorduri între căile ferate, se aplică legile şi regulamentele în vigoare în statul de plecare.
 + 
Articolul 24NeintelegeriNeînţelegerile dintre călători sau între aceştia şi agenţii caii ferate se rezolva în mod provizoriu, în staţii, de către şeful de serviciu, iar în timpul parcursului, de către şeful de tren.
 + 
Titlul IIIRĂSPUNDERE. ACŢIUNI + 
Capitolul 1Răspunderea + 
Articolul 25Răspunderea izvorita din transportul de călători, de bagaje de mina şi de animale1. Răspunderea caii ferate pentru moartea, ranirea şi orice alta atingere a integrităţii corporale a unui călător, precum şi pentru pagubele cauzate prin intirzierea sau suspendarea unui tren, ori prin pierderea unei legături, rămîne supusă legilor şi regulamentelor statului unde s-a produs faptul.2. Calea ferată nu este răspunzătoare pentru bagajele de mina şi animalele a căror supraveghere revine călătorului, în virtutea art. 11 5, în afară de cazul în care pagubele au fost cauzate din culpa acesteia.3. Articolele următoare din prezentul titlu nu sînt aplicabile în cazurile prevăzute la 1 şi 2.
 + 
Articolul 26Răspunderea colectivă a căilor ferate pentru bagaje1. Calea ferată care a primit bagajele la transport şi a eliberat o recipisa de bagaje internationala este răspunzătoare de executarea transportului pe întregul parcurs, pînă la eliberare.2. Fiecare cale ferată următoare, prin însuşi faptul luării în primire a bagajelor, participa la contractul de transport şi îşi asuma obligaţiile care rezultă din acesta, sub rezerva dispoziţiilor art. 39 2, privind calea ferată de destinaţie.
 + 
Articolul 27Întinderea răspunderii1. Calea ferată este răspunzătoare de eliberarea cu întîrziere, pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială a bagajelor, precum şi pentru avariile pe care acestea le suferă din momentul primirii la transport pînă la eliberare.2. Calea ferată este scutită de aceasta răspundere dacă eliberarea cu întîrziere, pierderea sau avaria a avut drept cauza o culpa a călătorului, o dispoziţie a acestuia care nu rezultă dintr-o culpa a caii ferate, un viciu propriu al bagajelor sau împrejurări pe care calea ferată nu le putea evita şi ale căror urmări nu le putea inlatura.3. Calea ferată este scutită de aceasta răspundere cînd pierderea sau avaria rezultă din riscurile particulare inerente naturii speciale a bagajului, lipsei sau defectuozităţii ambalajului, ori faptului ca obiecte excluse de la transport au fost totuşi expediate ca bagaje.
 + 
Articolul 28Sarcina probei1. Proba ca eliberarea cu întîrziere, pierderea sau avaria a avut drept cauza una dintre faptele prevăzute la art. 27 2 cade în sarcina caii ferate.2. În cazul cînd calea ferată stabileşte, ţinînd seama de împrejurările de fapt, ca pierderea sau avaria a putut rezultă din unul sau mai multe dintre riscurile speciale prevăzute la art. 27 3, exista prezumţia ca paguba a rezultat din aceste riscuri. Cel îndreptăţit păstrează totuşi dreptul de a face proba ca paguba, în întregime sau în parte, nu a avut drept cauza unul dintre aceste riscuri.
 + 
Articolul 29Prezumţia de pierdere a bagajelor. Regasirea bagajelor1. Cel îndreptăţit poate să considere un colet ca pierdut, fără a avea de făcut alte probe, dacă acesta nu i-a fost eliberat sau pus la dispoziţie în curs de 14 zile de la data în care cererea de eliberare a fost prezentată conform art. 20 2.2. Cînd un colet, considerat pierdut, este regasit în curs de un an de la data cererii de eliberare, calea ferată este obligată sa avizeze pe cel îndreptăţit, dacă domiciliul acestuia este cunoscut sau poate fi aflat.În termen de 30 de zile de la primirea acestui aviz, cel îndreptăţit poate să ceara ca bagajul să-i fie eliberat în una dintre staţiile din parcurs, în schimbul plăţii taxelor corespunzătoare transportului de la statia de plecare pînă la cea unde are loc eliberarea şi în schimbul restituirii despăgubirii primite, din care se vor scădea eventual cheltuielile care au fost incluse în aceasta despăgubire, sub rezerva tuturor drepturilor la despăgubire pentru eliberarea cu întîrziere prevăzută la art. 32.În cazul cînd coletul regasit nu a fost reclamat în termenul prevăzut, de 30 de zile, sau cînd coletul nu a fost regasit decît după mai mult de un an de la cererea de eliberare, calea ferată dispune de acesta, potrivit legilor şi regulamentelor statului de care ea depinde.
 + 
Articolul 30Cuantumul despăgubirii în caz de pierdere a bagajelorÎn cazul în care, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, o despăgubire pentru pierderea totală sau parţială a bagajelor este pusă în sarcina caii ferate, se poate cere:a) dacă valoarea pagubei este dovedită: o sumă egala cu aceasta valoare, fără ca aceasta să poată totuşi depăşi 40 de franci pentru fiecare kilogram de greutate bruta lipsa;b) dacă valoarea pagubei nu este dovedită: o sumă forfetara de 20 de franci pentru fiecare kilogram de greutate bruta lipsa.Pe lîngă aceasta, se restituie taxa de transport, taxele vamale şi celelalte sume plătite cu ocazia transportului bagajului pierdut, fără alte daune-interese.
 + 
Articolul 31Cuantumul despăgubirii în caz de avarie a bagajelorÎn caz de avarie, calea ferată trebuie să plătească cuantumul deprecierii suferite de bagaje, fără alte daune-interese.Cu toate acestea, despăgubirea nu poate să depăşească:a) dacă totalitatea bagajelor este depreciata prin avarie, cuantumul pe care l-ar fi atins în caz de pierdere totală;b) dacă numai o parte dintre bagaje este depreciata prin avarie, cuantumul la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere a părţii depreciate.
 + 
Articolul 32Cuantumul despăgubirii pentru eliberarea cu întîrziere a bagajelor1. În cazul eliberării cu întîrziere şi dacă cel îndreptăţit nu dovedeşte ca din aceasta a rezultat vreo paguba, calea ferată este obligată sa plătească o despăgubire stabilită la 20 centime pentru fiecare kilogram de greutate bruta a bagajelor eliberate cu întîrziere şi pentru perioade indivizibile de 24 de ore, calculate din momentul depunerii cererii de eliberare, însă cel mult pentru 14 zile.2. Dacă se face dovada ca din întîrziere a rezultat o paguba, se va plati pentru aceasta paguba o despăgubire care nu va putea depăşi de patru ori despăgubirea forfetara prevăzută la 1.3. Despăgubirile prevăzute la 1 şi 2 nu pot să fie cumulate cu cele care ar fi datorate pentru pierderea totală a bagajelor.În caz de pierdere parţială ele se plătesc, dacă este cazul, pentru partea care nu s-a pierdut.În caz de avarie ele se cumulează, dacă este cazul, cu despăgubirea prevăzută la art. 31.În toate cazurile, cumulul despăgubirilor prevăzute la 1 şi 2 cu cele prevăzute la art. 30 şi 31 nu pot sa dea loc la plata unei despăgubiri totale superioară celei care ar fi fost datorată în caz de pierdere totală a bagajelor.4. În caz de eliberare cu întîrziere a automobilelor, remorcilor şi motocicletelor cu atas transportate ca bagaje, calea ferată nu este obligată sa plătească vreo despăgubire, decît dacă s-a dovedit ca a rezultat o paguba; taxa de transport constituie despăgubirea maxima.
 + 
Articolul 33Cuantumul despăgubirii în caz de dol sau de culpa grava imputabilă caii ferateÎn toate cazurile cînd eliberarea cu întîrziere, pierderea totală sau parţială, ori avaria bagajelor au drept cauza un dol sau o culpa grava imputabilă caii ferate, aceasta trebuie să despăgubească integral pe cel îndreptăţit pentru paguba dovedită. În caz de culpa grava, răspunderea este totuşi limitată la dublul sumelor maxime prevăzute la art. 30, 31 şi 32.
 + 
Articolul 34Dobinzi la despăgubiri. Restituirea despăgubirilor1. Cel îndreptăţit poate să ceara dobinzi la despăgubire. Aceste dobinzi, calculate în procent de 5% pe an, nu sînt datorate decît dacă despăgubirea depăşeşte 10 franci de fiecare recipisa de bagaje; ele curg din ziua reclamaţiei administrative prevăzute la art. 37 sau, dacă nu s-a făcut reclamaţia, din ziua chemării în judecata.Dacă cel îndreptăţit nu prezintă caii ferate, într-un termen convenabil ce i-a fost fixat, documentele justificative necesare lichidării definitive a reclamaţiei, dobinzile nu curg între data expirării termenului fixat şi pînă la prezentarea efectivă a documentelor.2. Orice despăgubire încasată fără a fi datorată trebuie să fie restituită.
 + 
Articolul 35Răspunderea caii ferate pentru angajaţii săiCalea ferată răspunde pentru angajaţii aflaţi în serviciul sau şi pentru alte persoane pe care le foloseşte în executarea unui transport cu care s-a obligat.Totuşi, dacă angajaţii caii ferate, la cererea călătorilor, fac acestora servicii care nu cad în sarcina caii ferate, ei sînt consideraţi ca lucrează în numele călătorilor pentru care fac aceste servicii.
 + 
Articolul 36Exercitarea acţiunilor extracontractualeÎn toate cazurile reglementate prin prezenta convenţie, orice acţiune privind răspunderea, cu orice titlu ar fi, nu poate fi exercitată împotriva caii ferate decît în condiţiile şi limitele prevăzute de aceasta convenţie.Aceeaşi regula se aplică pentru orice acţiune exercitată împotriva persoanelor pentru care calea ferată răspunde, potrivit art. 35.
 + 
Capitolul 2Reclamaţii administrative. Acţiuni judecătoreşti. Procedura şi prescripţia + 
Articolul 37Reclamaţii administrative1. Reclamaţiile administrative referitoare la contractul de transport trebuie să fie adresate în scris caii ferate menţionate la art. 39.2. Dreptul de a prezenta o reclamaţie aparţine persoanelor care au dreptul de a acţiona calea ferată în temeiul art. 38.3. Biletele, recipisele de bagaje şi alte documente pe care cel îndreptăţit considera util să le anexeze la reclamaţia sa trebuie să fie prezentate fie în original, fie în copie, acestea din urma trebuind să fie valabil legalizate, în cazul cînd calea ferată o cere.La lichidarea reclamaţiei, calea ferată va putea pretinde restituirea biletelor sau recipiselor de bagaje.
 + 
Articolul 38Persoanele care pot exercita acţiune judecătorească împotriva caii ferateAcţiunea judecătorească împotriva caii ferate, izvorita din contractul de transport, nu aparţine decît persoanei care prezintă biletul sau recipisa de bagaje, după caz, sau care, în lipsa acestora, dovedeşte dreptul sau.
 + 
Articolul 39Căile ferate împotriva cărora poate fi exercitată acţiunea judecătorească1. Acţiunea judecătorească pentru restituirea unei sume plătite în temeiul unui contract de transport poate fi exercitată fie împotriva caii ferate care a încasat această sumă, fie împotriva caii ferate în folosul căreia suma a fost încasată.2. Celelalte acţiuni judecătoreşti care izvorăsc din contractul de transport pot fi exercitate numai împotriva caii ferate de plecare, caii ferate de destinaţie sau împotriva aceleia pe parcursul căreia s-a produs faptul care a dat naştere acţiunii.Calea ferată de destinaţie poate totuşi să fie actionata în judecata, chiar dacă aceasta nu a primit bagajele.3. Dacă reclamantul are de ales între mai multe cai ferate, dreptul sau de opţiune se stinge cînd acţiunea a fost intentată împotriva uneia dintre aceste cai ferate.4. Acţiunea judecătorească poate fi intentată împotriva unei alte cai ferate decît cele care sînt menţionate la 1 şi 2, cînd ea este formulată pe cale de cerere reconvenţională sau de excepţie într-o instanţa privitoare la o cerere principala intemeiata pe acelaşi contract de transport.
 + 
Articolul 40CompetenţaAcţiunile judecătoreşti întemeiate pe prezenta convenţie nu pot fi introduse decît la judecătorul competent al statului de care depinde calea ferată chemată în judecata, afară numai dacă nu se prevede altfel prin acordurile dintre state sau prin actele de concesiune.Cînd o întreprindere exploatează reţele autonome în mai multe state, fiecare dintre aceste reţele este considerată, din punctul de vedere al aplicării prezentului articol, ca o cale ferată distinctă.
 + 
Articolul 41Constatarea pierderii parţiale sau a unei avarii suferite de bagaje1. Cînd o pierdere parţială sau o avarie este descoperită sau prezumată de calea ferată sau cînd ea este invocată de către cel îndreptăţit, calea ferată este obligată sa întocmească, fără întîrziere şi pe cît posibil în prezenta acestuia, un proces-verbal prin care să se constate, potrivit cu natura pagubei, starea bagajelor, greutatea lor şi, pe cît posibil, mărimea pagubei, cauza acesteia şi momentul în care ea s-a produs.O copie de pe acest proces-verbal trebuie să fie predată gratuit celui îndreptăţit.2. Cînd cel îndreptăţit nu este de acord cu constatările din procesul-verbal, el poate cere constatarea judecătorească a stării şi a greutatii bagajelor, precum şi a cauzelor şi a valorii pagubei; procedura este supusă legilor şi regulamentelor statului unde are loc constatarea judecătorească.3. În caz de pierdere de colete, cel îndreptăţit este obligat, pentru a facilita cercetările caii ferate, sa dea o descriere cît mai exactă a coletelor pierdute.
 + 
Articolul 42Stingerea acţiunii împotriva caii ferate izvorite din contractul de transport de bagaje1. Primirea bagajelor de către cel îndreptăţit stinge orice acţiune împotriva caii ferate izvorita din contractul de transport pentru eliberarea cu întîrziere, pierdere parţială sau avarie.2. Cu toate acestea, acţiunea nu se stinge:a) dacă cel îndreptăţit face dovada ca paguba a avut drept cauza un dol sau o culpa grava, imputabile caii ferate;b) în caz de reclamaţie pentru întîrziere, cînd reclamaţia a fost facuta la una dintre căile ferate menţionate la art. 39 2, într-un termen de cel mult 21 de zile, fără a socoti ziua primirii bagajelor de către cel îndreptăţit;c) în caz de reclamaţie pentru pierdere parţială sau avarie:1*. dacă pierderea sau avaria a fost constatată înainte de primirea bagajelor de către cel îndreptăţit, conform art. 41;2*. dacă constatarea, care trebuie să fie facuta în conformitate cu art. 41, a fost omisa numai din culpa caii ferate;d) în caz de reclamaţie pentru pagube neaparente, a căror existenta este constatată după primirea bagajelor de către cel îndreptăţit, însă numai cu îndeplinirea următoarelor doua condiţii:1*. ca cererea de constatare să fie facuta de cel îndreptăţit, conform art. 41, imediat după descoperirea pagubei şi cel mai tirziu în 3 zile de la primirea bagajelor; dacă acest termen expira într-o duminica sau într-o zi de sărbătoare legală, expirarea lui se prelungeşte pînă la prima zi lucrătoare următoare;2*. ca cel îndreptăţit sa dovedească ca paguba s-a produs în timpul dintre primirea la transport şi eliberare.
 + 
Articolul 43Prescripţia acţiunii1. Acţiunea izvorita din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an.Cu toate acestea, prescripţia este de 2 ani, în ceea ce priveşte:a) acţiunea intemeiata pe o paguba avînd drept cauza un dol;b) acţiunea intemeiata pe un caz de frauda.2. Prescripţia curge:a) pentru acţiunile în daune pentru eliberarea cu întîrziere, pierdere parţială sau avarie:– din ziua în care a avut loc eliberarea;b) pentru acţiunile în daune pentru pierderea totală:– din a paisprezecea zi care urmează după expirarea termenului prevăzut la art. 20 2;c) pentru acţiunile privind plata sau restituirea taxei de transport, taxelor accesorii sau suprataxelor, ori pentru acţiunile de rectificare în caz de aplicare neregulata a tarifului sau de greşeli de calcul:– din ziua plăţii sau, dacă nu s-a făcut plata, din ziua în care plata ar fi trebuit să fie facuta;d) pentru acţiunile privind plata unui supliment de taxe cerut de organele vamale sau de alte autorităţi administrative:– din ziua cererii organelor vamale sau a acestor autorităţi;e) pentru celelalte acţiuni privind transportul călătorilor:– din ziua expirării valabilităţii biletului.Ziua indicată ca punct de începere a prescripţiei nu este niciodată cuprinsă în termenul de prescripţie.3. În caz de reclamaţie administrativă adresată caii ferate în conformitate cu art. 37, prescripţia se suspenda pînă în ziua în care calea ferată respinge în scris reclamaţia şi restituie documentele care au fost anexate la aceasta. În caz de acceptare parţială a reclamaţiei, prescripţia nu reîncepe să curgă decît pentru partea de reclamaţie care a rămas în litigiu. Dovada primirii reclamaţiei sau a răspunsului, precum şi aceea a restituirii documentelor, sînt în sarcina părţii care invoca acest fapt.Reclamaţiile ulterioare avînd acelaşi obiect nu suspenda prescripţia.4. Acţiunea prescrisă nu mai poate fi exercitată, nici chiar pe cale de cerere reconvenţională sau de excepţie.5. Sub rezerva dispoziţiilor de mai sus, suspendarea şi întreruperea prescripţiei sînt reglementate de legile şi regulamentele statului unde este introdusă acţiunea.
 + 
Capitolul 3Lichidarea conturilor. Acţiuni în regres între căile ferate + 
Articolul 44Lichidarea conturilor între căile ferateOrice cale ferată este obligată sa plătească căilor ferate interesate partea ce le revine din taxa de transport pe care a încasat-o sau pe care ar fi trebuit sa o încaseze.
 + 
Articolul 45Acţiuni în regres în caz de despăgubire pentru pierdere sau pentru avarie1. Calea ferată care a plătit o despăgubire pentru o pierdere totală sau parţială ori pentru o avarie de bagaje, pe baza dispoziţiilor prezentei convenţii, are dreptul sa exercite o acţiune în regres împotriva căilor ferate care au participat la transport, conform următoarelor dispoziţii:a) calea ferată din vina căreia s-a produs paguba este singura răspunzătoare;b) cînd paguba a fost cauzată din vina mai multor cai ferate, fiecare dintre ele răspunde de paguba pe care a cauzat-o. Dacă distincţia nu este posibila într-un anume caz, cuantumul despăgubirii se repartizează între ele, potrivit principiilor prevăzute la lit. c);c) dacă nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzată din vina uneia sau mai multor cai ferate, cuantumul despăgubirii datorate se repartizează între toate căile ferate care au participat la transport, cu excepţia acelora care ar dovedi ca paguba nu s-a produs pe reţeaua lor. Repartizarea se face proporţional cu numărul de kilometri de distanta de aplicare a tarifelor.2. În caz de insolvabilitate a uneia dintre căile ferate, partea care îi revine şi care nu este plătită de către aceasta se repartizează între toate celelalte cai ferate, care au participat la transport, proporţional cu numărul de kilometri de distanta de aplicare a tarifelor.
 + 
Articolul 46Acţiuni în regres în caz de despăgubire pentru eliberarea cu întîrziereRegulile prevăzute la art. 45 se aplică în caz de despăgubire plătită pentru eliberarea cu întîrziere. Dacă eliberarea cu întîrziere a avut drept cauza nereguli constatate pe mai multe cai ferate, cuantumul despăgubirii se repartizează între aceste cai ferate proporţional cu durata intirzierii pe reţelele respective.
 + 
Articolul 47Procedura acţiunii în regres1. Calea ferată împotriva căreia se exercită una dintre acţiunile în regres prevăzute la art. 45 şi 46 nu este niciodată indreptatita sa conteste valabilitatea plăţii efectuate de către administraţia care exercită acţiunea în regres, cînd despăgubirea a fost stabilită de către o autoritate judecătorească după ce chemarea în judecata i-a fost notificată cu forma cuvenită şi a fost pusă în măsura sa intervină în proces. Judecătorul sesizat cu acţiunea principala stabileşte, potrivit împrejurărilor de fapt, termenele acordate pentru notificare şi pentru intervenţie.2. Calea ferată care vrea să-şi exercite acţiunea în regres trebuie să-şi formuleze cererea sa la una şi aceeaşi instanţa împotriva tuturor căilor ferate interesate cu care nu a căzut de acord, sub sancţiunea de a pierde dreptul de regres împotriva acelora pe care nu le-a chemat în judecata.3. Judecătorul trebuie să hotărască, prin una şi aceeaşi hotărîre, asupra tuturor acţiunilor în regres cu care este sesizat.4. Căile ferate acţionate nu mai pot exercita nici o acţiune ulterioară în regres.5. În instanţa privitoare la cererea principala de despăgubire nu este permis să se formuleze cereri de chemare în garanţie.
 + 
Articolul 48Competenţa în materie de acţiuni în regres1. Judecătorul sediului caii ferate împotriva căreia se exercită acţiunea în regres este singurul competent pentru toate acţiunile în regres.2. În cazul cînd acţiunea trebuie să fie intentată împotriva mai multor cai ferate, calea ferată reclamanta are dreptul sa aleagă între judecătorii competenţi, în temeiul 1, pe acela căruia îi va prezenta cererea sa.
 + 
Articolul 49Înţelegeri privitoare la acţiuni în regresCăile ferate pot deroga, prin înţelegeri, de la normele referitoare la acţiunile în regres reciproce, reglementate la capitolul III.
 + 
Titlul IVDISPOZIŢII DIVERSE + 
Articolul 50Aplicarea dreptului naţionalÎn lipsa unor dispoziţii în prezenta convenţie, în dispoziţiile complementare şi în tarifele internaţionale sînt aplicabile prevederile legilor şi regulamentelor naţionale din fiecare stat referitoare la transport.
 + 
Articolul 51Reguli generale de proceduraPentru toate litigiile care rezultă din transporturile supuse la prezenta convenţie, procedura aplicabilă va fi aceea a judecătorului competent, sub rezerva unor dispoziţii contrare prevăzute în convenţie.
 + 
Articolul 52Executarea hotărîrilor judecătoreşti. Sechestre şi cauţiuni1. Cînd hotărîrile judecătoreşti pronunţate în temeiul dispoziţiilor prezentei convenţii, în contradictoriu sau în lipsa de către judecătorul competent, au devenit executorii potrivit legilor aplicate de acest judecător, ele devin executorii în fiecare dintre celelalte state contractante, imediat după îndeplinirea formalităţilor prescrise în statul interesat. Revizuirea fondului litigiului nu este admisă.Aceasta dispoziţie nu se aplică hotărîrilor care nu sînt executorii decît în mod provizoriu, nici hotărîrilor care, în afară de cheltuieli, obliga la daune-interese pe un reclamant căruia i s-a respins acţiunea.2. Creanţele izvorite dintr-un transport internaţional în folosul unei cai ferate asupra unei alte cai ferate care nu depinde de acelaşi stat, ca cea dintii, nu pot fi poprite decît în baza unei hotărîri pronunţate, de instanţa judecătorească a statului de care depinde calea ferată titulara a creanţelor poprite.3. Materialul rulant al caii ferate, precum şi obiectele de orice natura care servesc la transport şi aparţin caii ferate, cum sînt containerele, rechizitele de încărcare, prelatele etc., nu pot face obiectul unui sechestru pe un alt teritoriu decît cel al statului de care depinde calea ferată proprietara, decît în baza unei hotărîri pronunţate de autoritatea judecătorească din acest din urma stat.Vagoanele particulare, precum şi obiectele de orice natura care servesc la transport, încărcate în aceste vagoane şi care aparţin proprietarului vagonului, nu pot face obiectul unui sechestru, pe un alt teritoriu decît cel al statului de domiciliu al proprietarului, decît în baza unei hotărîri judecătoreşti pronunţate de autoritatea judecătorească din acest din urma stat.4. Pentru garantarea plăţii cheltuielilor de judecată, nu poate fi pretinsa nici o cauţiune în cazul acţiunilor judecătoreşti întemeiate pe contractul de transport internaţional.
 + 
Articolul 53Unitatea monetara. Cursul de convertire sau de acceptare al monedelor străine1. Sumele indicate în franci, în prezenta convenţie sau în anexele sale, sînt considerate ca se referă la francul aur în greutate de 10/31 grame, cu titlul de 0,900.2. Calea ferată este obligată sa publice cursurile la care efectuează convertirea sumelor exprimate în unităţi monetare străine, care sînt plătite în moneda tarii (curs de convertire).3. De asemenea, o cale ferată care accepta plata în monede străine este obligată sa publice cursurile pe care ea le accepta (curs de acceptare).
 + 
Articolul 54Oficiul central al transporturilor internaţionale pe căile ferate1. Pentru a facilita şi asigura executarea prezentei convenţii, s-a instituit un Oficiu central al transporturilor internaţionale pe căile ferate, cu următoarele atribuţii:a) sa primească comunicările fiecăruia dintre statele contractante şi fiecăreia dintre căile ferate interesate şi să le aducă la cunoştinţa celorlalte state şi cai ferate;b) sa culeagă, sa coordoneze şi sa publice informaţiile de orice natura care interesează transporturile internaţionale;c) sa faciliteze, între diferitele cai ferate, relaţiile financiare cerute de transporturile internaţionale, încasarea creanţelor restante şi să asigure, din acest punct de vedere, siguranţa raporturilor dintre căile ferate;d) sa incerce, la cererea unuia dintre statele contractante sau uneia dintre întreprinderile de transport ale carei linii sînt înscrise în lista liniilor prevăzute la art. 55, concilierea lor, fie oferindu-le bunele sale oficii sau mediatia sa, fie prin orice alte mijloace cu scopul de a reglementa neînţelegerile dintre numitele state sau întreprinderi care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenţiei;e) sa dea, la cererea părţilor în cauza – state, întreprinderi de transport sau clienţi – avize consultative asupra neintelegerilor care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenţiei;f) sa colaboreze la rezolvarea, pe cale de arbitraj, a litigiilor care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenţiei;g) sa examineze cererile de modificări la prezenta convenţie şi sa propună, cînd este cazul, întrunirea conferinţelor prevăzute la art. 64.2. Un regulament special, care constituie anexa I la prezenta convenţie, stabileşte sediul, compunerea şi organizarea acestui oficiu, precum şi mijloacele sale de acţiune. De asemenea, el stabileşte condiţiile de funcţionare şi de supraveghere.
 + 
Articolul 55Lista liniilor supuse convenţiei1. Oficiul central prevăzut la art. 54 este însărcinat sa întocmească, sa ţină la zi şi sa publice lista liniilor supuse prezentei convenţii. În acest scop, el primeşte comunicările statelor contractante referitoare la înscrierea în aceasta lista sau la radierea liniilor unei cai ferate ori ale uneia dintre întreprinderile menţionate la art. 2.2. Intrarea unei linii noi în serviciul transporturilor internaţionale nu are loc decît după o luna de la data scrisorii prin care oficiul central comunică celorlalte state înscrierea acestei linii.3. Radierea unei linii se face de către oficiul central, de îndată ce statul contractant, la cererea căruia aceasta linie a fost înscrisă pe lista, a comunicat ca ea trebuie să fie radiată.4. Simpla primire a înştiinţării facuta de către oficiul central da imediat dreptul fiecărei cai ferate sa înceteze orice relaţii de transport internaţional cu linia radiată, cu excepţia transporturilor în curs, a căror executare trebuie să fie terminată.
 + 
Articolul 56Dispoziţii complementareDispoziţiile complementare pe care anumite state contractante sau cai ferate participante le publică pentru executarea convenţiei se comunică de către acestea oficiului central.Aceste dispoziţii complementare pot fi puse în vigoare pe căile ferate care au aderat la ele, în condiţiile prevăzute de legile şi regulamentele fiecărui stat, fără a putea deroga de la prezenta convenţie.Punerea lor în vigoare se comunică oficiului central.
 + 
Articolul 57Rezolvarea neintelegerilor pe cale de arbitraj1. În măsura în care nu pot fi rezolvate de părţi, litigiile care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenţiei, valabilă ca lege naţionala sau cu titlu de drept convenţional, şi a dispoziţiilor complementare decretate de către unele state contractante, pot fi supuse – la cererea părţilor – unor tribunale arbitrale a căror compunere şi procedura fac obiectul anexei III la prezenta convenţie.2. Cu toate acestea, în caz de litigii între state, dispoziţiile anexei III nu sînt obligatorii pentru părţi, acestea raminind libere sa determine compunerea tribunalului arbitral şi procedura arbitrală.3. La cererea părţilor, jurisdicţia arbitrală poate fi sesizată:a) fără a renunţa la rezolvarea neintelegerilor prin aplicarea altor dispoziţii legale:1*. cu litigii între state contractante;2*. cu litigii între state contractante de o parte şi state necontractante de altă parte;3*. cu litigii între state necontractante, cu condiţia ca, în ultimele doua cazuri, convenţia să fie aplicabilă ca lege naţionala sau cu titlu de drept convenţional;b) cu litigii între întreprinderi de transport;c) cu litigii între întreprinderi de transport şi clienţi;d) cu litigii între clienţi.4. Folosirea procedurii arbitrale are, în ceea ce priveşte suspendarea şi întreruperea prescripţiei creanţei litigioase, acelaşi efect ca şi intentarea acţiunii înaintea tribunalului ordinar.5. Hotărîrile pronunţate de către tribunalele arbitrale împotriva întreprinderilor de transport sau a clienţilor sînt executorii în fiecare dintre statele contractante, de îndată ce au fost îndeplinite formalităţile prescrise în statul în care urmează să aibă loc executarea hotărîrii.
 + 
Titlul VDISPOZIŢII EXCEPŢIONALE + 
Articolul 58Răspunderea în traficul cale ferată-mare1. În transporturile cale ferată-mare, care folosesc liniile menţionate la art. 2 1, fiecare stat poate să adauge toate cauzele de exonerare enunţate mai jos, la cele prevăzute la art. 27, cerind să se facă o menţiune corespunzătoare în lista liniilor supuse convenţiei.Cărăuşul nu poate să se prevaleze de dispoziţia de mai sus decît dacă face proba ca eliberarea cu întîrziere, pierderea sau avaria a survenit pe parcursul maritim, din momentul încărcării bagajelor la bordul navei pînă la descărcarea lor de pe nava.Aceste cauze de exonerare sînt următoarele:a) acţiuni, neglijenţa sau deficienta a căpitanului, echipajului, pilotului sau a prepuşilor cărăuşului, în navigaţie sau în exploatarea vasului;b) imposibilitatea vasului de a naviga, cu condiţia pentru cărăuş de a face dovada ca aceasta stare nu este imputabilă unei lipse de grija normală din partea sa, de a pune nava în stare de navigare sau de a-i asigura o armare, echipare şi aprovizionare corespunzătoare, sau de a amenaja şi pune în buna stare toate părţile vasului în care se incarca bagajele, în asa fel ca acestea să fie apte pentru primirea, transportul şi păstrarea bagajelor;c) incendiu, cu condiţia pentru cărăuş să facă dovada ca acesta nu a fost cauzat prin fapta sau culpa sa, prin cele ale căpitanului, echipajului, pilotului ori prepuşilor săi;d) pericole, primejdii sau accidente de mare ori ale altor ape navigabile;e) salvare sau încercare de salvare de vieţi ori de bunuri pe mare.Cauzele de exonerare de mai sus nu suprima şi nici nu micşorează cu nimic obligaţiile generale ale cărăuşului şi în special obligaţia sa de a manifesta o grija normală pentru a pune vasul în stare de navigaţie sau pentru a-i asigura armarea, echiparea şi aprovizionarea corespunzătoare, sau pentru a amenaja şi pune în buna stare toate părţile vasului unde sînt încărcate bagajele, în asa fel ca ele să fie apte pentru primirea, transportul şi păstrarea bagajelor.Cînd cărăuşul se prevalează de cauzele de exonerare sus-amintite, el rămîne totuşi răspunzător dacă cel îndreptăţit face proba ca eliberarea cu întîrziere, pierderea sau avarierea este datorită unei culpe a cărăuşului, căpitanului, echipajului, pilotului sau prepuşilor săi alta decît aceea prevăzută la lit. a).2. În cazul în care acelaşi parcurs maritim este deservit de mai multe întreprinderi înscrise pe lista menţionată la art. 1, regimul de răspundere aplicabil pe acest parcurs trebuie să fie acelaşi pentru toate aceste întreprinderi.În afară de aceasta, dacă aceste întreprinderi au fost înscrise pe lista la cererea mai multor state, adoptarea acestui regim trebuie să facă, în prealabil, obiectul unui acord între aceste state.3. Măsurile luate în conformitate cu prezentul articol se comunică oficiului central. Ele vor intra în vigoare cel mai devreme la expirarea unui termen de 30 de zile, începînd de la data scrisorii prin care oficiul central a comunicat celorlalte state aceste măsuri.Bagajelor în curs de transport nu li se vor aplica măsurile sus-menţionate.
 + 
Articolul 59Răspunderea în caz de accidente nucleareCalea ferată este exonerată de răspunderea ce-i revine potrivit prezentei convenţii, cînd paguba a fost cauzată de un accident nuclear şi dacă, în temeiul prescripţiilor speciale în vigoare într-un stat contractant, care reglementează răspunderea în domeniul energiei nucleare, cel care exploatează o instalatie nucleara sau o altă persoană care-l substituie este răspunzătoare de aceasta paguba.
 + 
Titlul VIDISPOZIŢII FINALE + 
Articolul 60SemnareaPrezenta convenţie, ale carei anexe fac parte integrantă, rămîne deschisă semnării pînă la 30 aprilie 1970 de către statele anterior contractante şi de cele care au fost invitate sa trimită reprezentanţi la conferinţa ordinară de revizuire.
 + 
Articolul 61Ratificări. Punerea în vigoarePrezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi depuse cît mai curînd posibil la guvernul elvetian.De îndată ce convenţia va fi fost ratificată de 15 state sau cel mai tirziu un an după semnare, guvernul elvetian va lua legătură cu guvernele interesate, în scopul de a examina împreună posibilitatea punerii în vigoare a convenţiei.
 + 
Articolul 62Aderarea la convenţie1. Orice stat nesemnatar, care vrea sa adere la prezenta convenţie, va trimite cererea sa guvernului elvetian, care o comunică tuturor statelor contractante cu o nota a oficiului central asupra situaţiei căilor ferate ale statului solicitant din punct de vedere al transporturilor internaţionale.2. Dacă în termen de 6 luni, socotit de la data acestei instiintari, cel puţin două state nu au comunicat guvernului elvetian opunerea lor, cererea este admisă de plin drept, iar guvernul elvetian comunică aceasta statului interesat şi tuturor statelor contractante.În caz contrar, guvernul elvetian comunică tuturor statelor contractante şi statului interesat ca examinarea cererii de aderare este amînată.3. Orice admitere îşi produce efectele după o luna de la data înştiinţării trimise de guvernul elvetian sau, dacă la expirarea acestui termen convenţia nu este încă în vigoare, la data punerii acesteia în vigoare.
 + 
Articolul 63Durata angajamentului statelor contractante1. Durata prezentei convenţii este nelimitată. Cu toate acestea, fiecare stat poate să se retragă în condiţiile de mai jos:Convenţia este obligatorie, pentru fiecare stat contractant, pînă la 31 decembrie al celui de al cincilea an care va urma punerii ei în vigoare. Orice stat care ar voi să se retragă la expirarea acestei perioade va trebui sa comunice intenţia sa cu cel puţin un an înainte guvernului elvetian, care va informa despre aceasta toate statele contractante.În lipsa comunicării în termenul arătat, obligaţia se prelungeşte de plin drept pentru o perioadă de 3 ani, şi asa mai departe, din 3 în 3 ani, cu excepţia unei denuntari cu cel puţin un an înainte de 31 decembrie al ultimului an al uneia dintre perioadele de 3 ani.2. Statele admise sa participe la convenţie în cursul perioadei de 5 ani sau al uneia dintre perioadele de 3 ani sînt angajate pînă la sfîrşitul acestei perioade, apoi pînă la sfîrşitul fiecăreia dintre perioadele următoare, atît timp cît nu-şi vor fi denunţat obligaţia lor, cu cel puţin un an înainte de împlinirea uneia dintre aceste perioade.
 + 
Articolul 64Revizuirea convenţiei1. Delegaţii statelor contractante se întrunesc pentru revizuirea convenţiei, la convocarea guvernului elvetian, cel mai tirziu la împlinirea a 5 ani de la punerea ei în vigoare.O conferinţa se va comunică înainte de împlinirea acestui termen, dacă cererea este facuta de cel puţin o treime din statele contractante.De acord cu majoritatea statelor contractante, guvernul elvetian invita, de asemenea, şi state necontractante.De acord cu majoritatea statelor contractante, oficiul central invita sa asiste la conferinţa reprezentanţi ai:a) organizaţiilor internaţionale guvernamentale competente în materie de transporturi;b) organizaţiilor internaţionale neguvernamentale care se ocupa de transport.Participarea la dezbateri a delegaţilor statelor necontractante, precum şi a organizaţiilor internaţionale menţionate la alin. 4, va fi stabilită pentru fiecare conferinţa prin regulamentul deliberărilor.În înţelegere cu majoritatea guvernelor statelor contractante, oficiul central poate, înainte de conferinţele de revizuire ordinare şi extraordinare, sa convoace comisii pentru examinarea preliminară a propunerilor de revizuire. Dispoziţiile anexei 2 sînt aplicabile, prin analogie, acestor comisii.2. Punerea în vigoare a noii convenţii, adoptată de către conferinţa de revizuire, implica abrogarea convenţiei anterioare şi a anexelor sale, chiar faţă de statele contractante care nu ar fi ratificat noua convenţie.3. În intervalul dintre conferinţele de revizuire, art. 4, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 18, 19, 20, 22, 23, 24, 29, 37, 44, 45, 46, 49 şi anexa III pot fi modificate de o comisie de revizuire. Organizarea şi funcţionarea acestei comisii fac obiectul anexei II la prezenta convenţie.Hotărîrile comisiei de revizuire se comunică fără întîrziere guvernelor statelor contractante prin intermediul oficiului central. Ele se considera acceptate, afară de cazul cînd în termen de 4 luni, socotite din ziua comunicării, cel puţin cinci guverne nu au formulat obiecţiuni. Aceste hotărîri intră în vigoare în prima zi a celei de a opta luni care urmează lunii în cursul căreia oficiul central a adus la cunoştinţa guvernelor statelor contractante acceptarea acestora. Oficiul central stabileşte aceasta zi cu ocazia comunicării acceptării hotărîrilor.
 + 
Articolul 65Textele convenţiei. Traduceri oficialePrezenta convenţie, potrivit uzului diplomatic stabilit, a fost încheiată şi semnată în limba franceza.Textul francez este însoţit de un text în limba germană, un text în limba engleza, un text în limba italiana şi un text în limba arabă, care au valoare de traduceri oficiale.În caz de divergenta textul francez este hotărîtor.Drept care plenipotenţiarii de mai jos, investiti cu depline puteri, care au fost găsite în buna şi cuvenită forma, au semnat prezenta convenţie.Facuta la Berna la 7 februarie una mie noua sute şaptezeci, într-un singur exemplar, care va rămîne depus în arhivele Confederatiei elvetiene, cîte o copie autentică urmînd a fi trimisa fiecărei părţi.
 + 
Anexa 1(articolul 54)REGULAMENTprivind Oficiul central al transporturilor internaţionale pe căile ferate (OCTI) + 
Articolul 11. Oficiul central al transporturilor internaţionale pe căile ferate (OCTI) funcţionează la Berna, sub auspiciile guvernului elvetian.Controlul activităţii sale, atît pe plan administrativ cît şi pe plan financiar, se exercită în cadrul stabilit prin dispoziţiile art. 54 al convenţiei şi este încredinţat unui comitet administrativ.În acest scop, comitetul administrativ:a) veghează la buna aplicare a convenţiilor de către oficiul central, precum şi a altor texte rezultate din conferinţele de revizuire şi preconizeaza, dacă este cazul, măsurile potrivite în scopul de a usura aplicarea acestor convenţii şi texte;b) da avize motivate asupra chestiunilor care pot interesa activitatea oficiului central şi care îi sînt supuse de către un stat contractant sau de directorul oficiului.2. a) Comitetul administrativ se întruneşte la Berna. El se compune din unsprezece membri, aleşi dintre statele contractante.b) Confederatia elvetiana dispune de un loc permanent în comitet, asumîndu-şi preşedinţia. Celelalte state membre sînt numite pentru o perioadă de 5 ani. Pentru fiecare perioada de 5 ani, o conferinţa diplomatică desemnează, la propunerea comitetului administrativ în funcţiune, compunerea comitetului administrativ, ţinînd seama de o echitabila repartiţie geografică.c) Dacă se iveşte un loc vacant printre statele membre comitetul administrativ desemnează el însuşi un alt stat contractant pentru a ocupa locul vacant.d) Fiecare stat membru desemnează, ca delegat în comitetul administrativ, o persoană calificată, în raport cu experienta sa în problemele de transporturi internaţionale.e) Comitetul administrativ întocmeşte regulamentul sau interior şi se constituie el însuşi.El tine cel puţin o reuniune ordinară în fiecare an; în afară de aceasta, el tine reuniuni extraordinare, cînd cel puţin trei state membre cer acest lucru.Secretariatul comitetului administrativ se asigura de oficiul central.Procesele-verbale de şedinţa ale comitetului administrativ sînt trimise tuturor statelor contractante.f) Serviciile delegatului unui stat membru sînt gratuite, iar cheltuielile de deplasare care intervin sînt în sarcina acestui stat.3. a) Comitetul administrativ întocmeşte regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi statutul personalului oficiului central.b) Comitetul administrativ numeşte directorul general, directorul general adjunct, consilierii şi consilierii adjuncţi ai oficiului central; guvernul elvetian îi prezintă propuneri pentru numirea directorului general şi a directorului general adjunct. Pentru aceste numiri, comitetul administrativ tine seama în special de competenţa candidaţilor şi de o echitabila repartizare geografică.c) Comitetul administrativ aproba bugetul anual al oficiului central, ţinînd seama de dispoziţiile art. 2 de mai jos, precum şi raportul anual de gestiune.Verificarea conturilor oficiului central, care se extinde numai la concordanta scriptelor şi a pieselor contabile, în cadrul bugetului, este exercitată de către guvernul elvetian. Acesta transmite aceste conturi, cu un raport, comitetului administrativ.Comitetul administrativ aduce la cunoştinţa statelor contractante, odată cu raportul de gestiune al oficiului central, şi extrasul conturilor anuale ale acestuia, hotărîrile, rezoluţiile şi recomandările pe care este chemat să le formuleze.d) Comitetul administrativ trimite fiecărei conferinţe diplomatice, însărcinată sa determine compunerea sa, cu cel puţin 2 luni înaintea deschiderii acestora, un raport asupra întregii sale activităţi de la conferinţa precedenta.
 + 
Articolul 21. Cheltuielile oficiului central se suporta de către statele contractante proporţional cu lungimea liniilor căilor ferate sau a parcursurilor la care se aplică convenţia. Cu toate acestea, liniile de navigaţie participa la cheltuieli proporţional numai cu jumătate din parcursurile lor. Contribuţia fiecărui stat nu poate depăşi o sumă fixată pe kilometru. La propunerea comitetului administrativ în funcţie, această sumă se fixează pentru perioade de 5 ani de către conferinţa diplomatică însărcinată, potrivit dispoziţiilor art. 1 2 lit. b) din prezentul regulament, sa determine compunerea comitetului administrativ pentru aceeaşi perioadă. În mod excepţional, în urma înţelegerii între guvernul interesat şi oficiul central şi a aprobării comitetului administrativ, aceasta contribuţie poate să fie redusă cu cel mult 50% pentru liniile exploatate în condiţii speciale. Cuantumul creditului anual aferent unui kilometru se fixează, pentru fiecare exerciţiu, de către comitetul administrativ în urma consultării oficiului central. El se percepe întotdeauna în întregime. Cînd cheltuielile efective ale oficiului central nu au atins cuantumul creditului calculat pe aceasta baza, soldul necheltuit se vărsa la un fond de rezerva.2. Cu ocazia trimiterii către statele contractante a raportului de gestiune şi a extrasului de conturi anuale, oficiul central le invita sa plătească partea lor de contribuţie din cheltuielile exerciţiului expirat. Statul care, la data de 1 octombrie, nu a achitat partea sa, este invitat a doua oara sa o facă. Dacă aceasta urgentare rămîne fără rezultat, oficiul central urgenteaza din nou plata la începutul anului următor, cu ocazia trimiterii raportului sau de gestiune pentru exerciţiul expirat. Dacă, la data de 1 iulie următor, nu s-a ţinut seama de aceasta urgentare, se face un al patrulea demers pe lîngă statul care a intirziat plata pentru a-l determina sa achite cele doua contribuţii anuale scadente. În caz de insucces, cel mai tirziu după 3 luni, oficiul central comunică acestui stat ca dacă plata asteptata nu va fi efectuată înainte de sfîrşitul anului, abţinerea sa va fi interpretată ca o manifestare tacită a voinţei sale de a se retrage din convenţie. Dacă nu se da urmare acestui ultim demers înainte de data de 31 decembrie, oficiul central, luînd act de voinţa de a se retrage din convenţie, tacit exprimată de către statul care nu şi-a respectat obligaţia, procedează la radierea liniilor acestui stat din lista liniilor admise în serviciul transporturilor internaţionale.3. Sumele neîncasate trebuie, pe cît posibil, să fie acoperite prin credite ordinare de care dispune oficiul central şi pot fi repartizate pe patru exercitii. Partea de deficit care nu a putut fi acoperită în acest mod este înscrisă într-un cont special, în debitul celorlalte state contractante, proporţional cu numărul de kilometri de linii supuse convenţiei la epoca înscrierii în cont şi, pentru fiecare, în măsura în care a participat la convenţie împreună cu statul care a încetat plata în timpul perioadei de 2 ani, care s-a terminat cu retragerea acestuia din convenţie.4. Statul ale cărui linii au fost radiate în condiţiile arătate la 2 de mai sus nu poate cere readmiterea lor în serviciul transporturilor internaţionale decît dacă plăteşte, în prealabil, sumele cu care a rămas debitor pentru anii respectivi, cu o dobinda de 5%, socotită de la sfîrşitul celei de a sasea luni ce a trecut din ziua cînd oficiul central l-a invitat prima data sa plătească contribuţiile care îi reveneau.
 + 
Articolul 31. Oficiul central publică un buletin lunar, care conţine informaţiile necesare în aplicarea convenţiei, în special comunicările relative la lista liniilor căilor ferate şi a altor întreprinderi, cele relative la obiectele excluse de la transport sau admise sub anumite condiţii, precum şi studiile pe care le-ar socoti util de a fi publicate în acest buletin.2. Buletinul este redactat în limbile franceza şi germană. Un exemplar se trimite gratuit fiecărui stat contractant şi fiecăreia dintre administraţiile interesate. Exemplarele ce se cer în plus se plătesc la un preţ ce se fixează de către oficiul central.
 + 
Articolul 41. Borderourile şi creanţele pentru transporturile internaţionale rămase neachitate pot fi adresate de către întreprinderea creditoare oficiului central, în scopul de a facilita încasarea. În acest scop, oficiul central someaza întreprinderea debitoare sa plătească suma datorată sau sa comunice motivul refuzului sau de plată.2. Dacă oficiul central socoteşte ca motivele de refuz arătate sînt suficient de întemeiate, el invita părţile să se judece la tribunalul competent sau, dacă părţile o cer, la tribunalul arbitral prevăzut la art. 57 din convenţie (anexa III).3. Dacă oficiul central apreciază ca întreaga suma sau o parte din ea este în mod real datorată, poate, după ce a consultat un expert, sa declare ca întreprinderea de transport debitoare este obligată sa verse creanta oficiului central în totalitate sau în parte; suma astfel vărsată trebuie să ramina consemnată pînă la hotărîrea de fond ce se da de către tribunalul competent sau de către tribunalul arbitral prevăzut la art. 57 din convenţie (Anexa III).4. În cazul în care o întreprindere de transport nu a dat urmare, în termen de 15 zile, cererilor oficiului central, i se adresează o noua somaţie de plată, cu indicarea consecinţelor refuzului sau.5. În termen de 10 zile de la aceasta noua somaţie de plată, dacă ea rămîne fără rezultat, oficiul central trimite statului contractant de care depinde întreprinderea de transport un aviz motivat, invitind acest stat să se pronunţe asupra măsurilor de luat şi în special sa examineze dacă el trebuie să menţină pe lista liniile întreprinderii de transport debitoare.6. Dacă statul contractant de care depinde întreprinderea de transport debitoare declara ca, independent de neplata sumei, el nu crede ca trebuie să se radieze aceasta întreprindere din lista, sau dacă nu da răspunsul timp de 6 saptamini la comunicarea oficiului central, el este considerat de plin drept ca accepta garanţia solvabilităţii întreprinderii respective în ceea ce priveşte creanţele care rezultă din transporturile internaţionale.
 + 
Articolul 5Pentru acoperirea cheltuielilor speciale care rezultă din activitatea prevăzută la art. 54 1 lit. d) la f) din convenţie, se percepe o indemnizaţie. Cuantumul acestei indemnizaţii se fixează de către comitetul administrativ, la propunerea oficiului central.
 + 
Anexa 2(articolul 64 3)STATUTprivind comisia de revizuire + 
Articolul 1Guvernele statelor contractante comunică propunerile lor referitoare la problemele care intră în competenţa comisiei, Oficiul central al transporturilor internaţionale pe căile ferate, care le aduce imediat la cunoştinţa celorlalte state contractante.
 + 
Articolul 2Oficiul central invita comisia să se întrunească ori de cîte ori va fi nevoie sau la cererea a cel puţin cinci state contractante.Toate statele contractante sînt avizate despre sesiunile comisiei, cu 2 luni înainte. Comunicarea trebuie să indice exact problemele cerute a fi înscrise pe ordinea de zi.
 + 
Articolul 3Toate statele contractante pot lua parte la lucrările comisiei.Un stat poate imputernici pe un alt stat sa-l reprezinte; cu toate acestea, un stat nu poate să reprezinte mai mult decît alte doua state.Fiecare stat suporta cheltuielile pentru reprezentanţii săi.
 + 
Articolul 4Oficiul central pregăteşte problemele ce se vor trata şi îndeplineşte serviciul de secretariat al comisiei.Directorul general al oficiului central sau reprezentantul sau ia parte la şedinţele comisiei cu vot consultativ.
 + 
Articolul 5În înţelegere cu majoritatea statelor contractante, oficiul central invita sa asiste la şedinţele comisiei, cu vot consultativ, pe reprezentanţii:a) unor state necontractante;b) unor organizaţii internaţionale guvernamentale competente în materie de transport, sub condiţia reciprocităţii;c) unor organizaţii internaţionale neguvernamentale care se ocupa de transport, sub condiţia reciprocităţii.
 + 
Articolul 6Comisia este valabil constituită cînd sînt reprezentate jumătate din statele contractante.
 + 
Articolul 7Comisia desemnează pentru fiecare sesiune un preşedinte şi unu sau doi vicepreşedinţi.
 + 
Articolul 8Deliberările au loc în limbile franceza şi germană. Expunerile membrilor comisiei se traduc imediat prin viu grai în rezumat. Textul propunerilor şi al comunicărilor preşedintelui se traduc în întregime.
 + 
Articolul 9Votarea se face pe delegaţi şi, la cerere, prin apel nominal; fiecare delegaţie a unui stat contractant reprezentant la şedinţa are dreptul la un vot.O propunere este adoptată dacă numărul de voturi pozitive este:a) cel puţin egal cu o treime din numărul statelor reprezentate la comisie;b) superior numărului voturilor negative.
 + 
Articolul 10Procesele-verbale de şedinţe rezuma deliberările în cele doua limbi.Propunerile şi hotărîrile trebuie să fie înscrise în procesele-verbale, textual, în cele doua limbi. În caz de divergenţe care se referă la hotărîri, între textul francez şi textul german din procesul-verbal, textul francez este hotărîtor.Procesele-verbale se distribuie membrilor cît mai grabnic cu putinta.Dacă aprobarea lor nu poate avea loc în cursul sesiunii, membrii vor comunică secretariatului eventualele modificări într-un termen apropiat.
 + 
Articolul 11Pentru a usura lucrările, comisia poate să constituie subcomisii; de asemenea, ea poate constitui subcomisii însărcinate sa pregătească anumite probleme pentru o sesiune viitoare.Fiecare subcomisie alege un preşedinte, un vicepreşedinte şi, la nevoie, un raportor. În orice alte privinte, dispoziţiile art. 1 la 5 şi 8 la 10 sînt aplicabile prin analogie şi subcomisiilor.
 + 
Anexa 3(articolul 57)REGULAMENT DE ARBITRAJ + 
Articolul 1Numărul arbitrilorTribunalele arbitrale constituite pentru a judeca alte litigii decît cele ivite între state se vor forma din unu, trei sau cinci arbitri, potrivit cu stipulaţiile din compromis.
 + 
Articolul 2Alegerea arbitrilor1. O lista de arbitri este dinainte întocmită. Fiecare stat contractant poate să desemneze cel mult doi dintre supusii săi, specialişti în dreptul internaţional al transporturilor, pentru a fi înscrişi pe lista arbitrilor, întocmită şi ţinuta la zi de guvernul elvetian.2. În cazul cînd compromisul prevede un singur arbitru, acesta este ales prin acordul comun al părţilor.Cînd compromisul prevede trei sau cinci arbitri, fiecare dintre părţi alege unu sau doi arbitri, după caz.Arbitrii aleşi potrivit alineatului precedent desemnează de comun acord pe al treilea sau al cincilea arbitru, după caz, care prezidează tribunalul arbitral.Dacă părţile nu cad de acord asupra alegerii arbitrului unic sau dacă arbitrii aleşi de părţi nu cad de acord asupra desemnării celui de-al treilea sau de-al cincilea arbitru, după caz, tribunalul arbitral se completează la cererea oficiului central cu un arbitru desemnat de preşedintele Tribunalului federal elvetian.Tribunalul arbitral se compune din persoane care figurează pe lista menţionată la 1. Cu toate acestea, atunci cînd compromisul prevede cinci arbitri, fiecare dintre părţi poate alege un arbitru care nu figurează pe lista.3. Arbitrul unic, al treilea sau al cincilea arbitru, trebuie să fie de alta naţionalitate decît aceea a părţilor.Intervenţia în litigiu a unui terţ rămîne fără efect asupra compunerii tribunalului arbitral.
 + 
Articolul 3CompromisulPărţile care recurg la arbitraj încheie un compromis, care cuprinde îndeosebi:a) obiectul litigiului, determinat într-un mod cît mai precis şi clar cu putinta;b) compunerea tribunalului şi termenele utile pentru numirea arbitrului sau arbitrilor;c) sediul tribunalului.Pentru deschiderea procedurii arbitrale, compromisul trebuie comunicat oficiului central.
 + 
Articolul 4ProceduraTribunalul arbitral stabileşte el însuşi procedura pe care o va urma, ţinînd seama în special de următoarele dispoziţii:a) tribunalul arbitral cercetează şi judeca cauzele cu care este sesizat pe baza dovezilor furnizate de părţi, fără să fie legat, în cazul în care este chemat sa statueze în drept, de interpretarile acestora;b) el nu poate să acorde mai mult sau altceva decît ceea ce a cerut reclamantul, nici mai puţin decît ceea ce pîrîtul a recunoscut ca datorează;c) hotărîrea arbitrală, temeinic motivată, se redactează de către tribunalul arbitral şi se comunică părţilor prin intermediul oficiului central;d) sub rezerva dispoziţiilor contrare de drept imperativ prevăzute de legea locului unde se afla sediul tribunalului arbitral, hotărîrea arbitrală nu poate fi atacată, pe nici o cale, cu excepţia însă a revizuirii sau a nulităţii.
 + 
Articolul 5GrefaOficiul central exercita atribuţiile de grefa a tribunalului arbitral.
 + 
Articolul 6CheltuieliHotărîrea arbitrală fixează spezele şi cheltuielile, inclusiv onorariile arbitrilor, şi decide care parte le va plati sau în ce proporţie se vor împărţi între părţi.––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x