CONVENŢIE din 3 martie 1980

privind protecţia fizica a materialelor nucleare*)



––––Notă …
*) TraducereStatele părţi la prezenta convenţie,recunoscind dreptul tuturor statelor de a dezvolta aplicatiile energiei nucleare în scopuri paşnice şi interesul lor legitim pentru avantajele ce pot rezultă din aceasta,convinse de necesitatea inlesnirii cooperării internaţionale pentru aplicatiile paşnice ale energiei nucleare,dorind sa îndepărteze riscurile care ar putea decurge din dobindirea şi folosirea ilicită a materialelor nucleare,convinse ca infracţiunile referitoare la materialele nucleare sunt motive de preocupare în cel mai înalt grad şi ca este necesar de a se lua de urgenta măsuri corespunzătoare şi eficace pentru a asigura prevenirea, descoperirea şi reprimarea acestor infracţiuni,constiente de necesitatea unei cooperări internaţionale în vederea stabilirii, în conformitate cu legislaţia naţionala a fiecărui stat parte şi cu prezenta convenţie, de măsuri eficace pentru a asigura protecţia fizica a materialelor nucleare,convinse ca prezenta convenţie trebuie să faciliteze transferul în deplina securitate al materialelor nucleare,subliniind, totodată, importanţa pe care o prezintă protecţia fizica a materialelor nucleare în timpul utilizării, depozitarii şi transportului pe teritoriul naţional,recunoscind importanţa asigurării unei protecţii fizice eficace a materialelor nucleare utilizate în scopuri militare şi înţelegînd ca aceste materiale fac şi vor continua să facă obiectul unei protecţii fizice riguroase,au convenit ceea ce urmează: + 
Articolul 1Pentru scopurile prezentei convenţii:a) prin materiale nucleare se înţelege: plutoniu, cu excepţia plutoniului a cărui concentraţie izotopica în plutoniu 238 depăşeşte 80%; uraniu 233; uraniu îmbogăţit în uraniu 235 sau 233; uraniu conţinând amestecul de izotopi care se găsesc în natura altfel decît sub forma de minereu sau de reziduu de minereu; orice material conţinând unu sau mai multe din elementele menţionate mai sus; … b) prin uraniu îmbogăţit în uraniu 235 sau uraniu 233 se înţelege uraniu conţinând fie uraniu 235, fie uraniu 233, fie aceşti doi izotopi într-o astfel de cantitate încât raportul dintre suma acestor doi izotopi şi izotopul 238 să fie superior raportului dintre izotopul 235 şi izotopul 238 din uraniu natural; … c) prin transport nuclear internaţional se înţelege transportul unei incarcaturi de materiale nucleare cu orice mijloc de transport care urmează sa treacă frontierele statului pe teritoriul căruia îşi are originea, începând cu plecarea sa dintr-o instalatie a expeditorului din acest stat şi până la sosirea sa într-o instalatie a destinatarului pe teritoriul statului de destinaţie finala. …  + 
Articolul 21. Prezenta convenţie se aplică materialelor nucleare folosite în scopuri paşnice în cursul transportului internaţional.2. Cu excepţia art. 3, 4 şi a paragrafului 3 al art. 5, prezenta convenţie se aplică, de asemenea, materialelor nucleare folosite în scopuri paşnice în timpul utilizării, depozitarii şi transportului pe teritoriul naţional.3. Independent de angajamentele asumate în mod expres de statele părţi în articolele menţionate în paragraful 2 în ceea ce priveşte materialele nucleare folosite în scopuri paşnice în timpul utilizării, depozitarii şi transportului pe teritoriul naţional, nici o prevedere din prezenta convenţie nu poate fi interpretată ca limitind drepturile suverane ale unui stat referitoare la utilizarea, depozitarea şi transportul acestor materiale nucleare pe teritoriul naţional. + 
Articolul 3Fiecare stat parte adopta dispoziţiile necesare în conformitate cu legislaţia sa naţionala şi cu dreptul internaţional pentru ca, în măsura posibilului, în timpul transportului nuclear internaţional, materialele nucleare care se afla pe teritoriul sau sau la bordul unei nave ori al unei aeronave care tine de competenţa sa, în măsura în care aceasta nava sau aeronava participa la transport având ca destinaţie sau plecind din acest stat, să fie protejate potrivit nivelurilor enunţate în anexa nr. 1. + 
Articolul 41. Fiecare stat parte exporta materiale nucleare sau autorizeaza exportul acestora numai dacă a primit asigurarea ca aceste materiale vor fi protejate, în timpul transportului nuclear internaţional, conform nivelurilor enunţate în anexa nr. 1.2. Fiecare stat parte importa materiale nucleare sau autorizeaza importul acestora dintr-un stat care nu este parte la prezenta convenţie numai dacă a primit asigurarea ca aceste materiale vor fi protejate în timpul transportului nuclear internaţional, conform nivelurilor enunţate în anexa nr. 1.3. Un stat parte autorizeaza tranzitul pe teritoriul sau al materialelor nucleare între state care nu sunt părţi la prezenta convenţie, pe cai terestre sau pe cai navigabile, ori în aeroporturile sau porturile maritime numai dacă, în măsura posibilului, a primit asigurarea ca aceste materiale vor fi protejate în timpul transportului internaţional, conform nivelurilor enunţate în anexa nr. 1.4. Fiecare stat parte aplica, potrivit legislaţiei sale naţionale, nivelurile de protecţie fizica enunţate în anexa nr. 1 materialelor nucleare transportate dintr-o parte a acestui stat într-o altă parte a aceluiaşi stat, folosind apele internaţionale sau spaţiul aerian internaţional.5. Statul parte ţinut să obţină asigurarea ca materialele nucleare vor fi protejate potrivit nivelurilor enunţate în anexa nr. 1, în conformitate cu paragrafele 1-3 de mai sus, va stabili şi va informa, în prealabil, statele pe teritoriul cărora aceste materiale vor tranzita pe cai terestre sau navigabile şi statele în ale căror aeroporturi sau porturi maritime sunt prevăzute escale.6. Responsabilitatea obţinerii asigurării menţionate în paragraful 1 poate fi transferata, prin acord mutual, statului parte care participa la transport în calitate de stat importator.7. Nici o prevedere din prezentul articol nu trebuie interpretată ca afectind în vreun fel oarecare suveranitatea şi jurisdicţia teritorială a unui stat, în special asupra spaţiului aerian şi a marii teritoriale a acestui stat. + 
Articolul 51. Statele părţi desemnează şi îşi indica reciproc, direct sau prin intermediul Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, serviciile lor centrale şi persoanele de legătură care sunt însărcinate să asigure protecţia fizica a materialelor nucleare şi sa coordoneze operaţiunile de recuperare şi intervenţie în caz de însuşire, de folosire sau de modificare ilicită a materialelor nucleare sau în caz de ameninţare credibila cu unul dintre aceste acte.2. În caz de furt, de furt calificat sau de orice alta dobândire ilicită de materiale nucleare, ori în caz de ameninţare credibila cu un astfel de act, statele părţi, în conformitate cu legislaţia lor naţionala, vor coopera şi vor acorda asistenţa, în măsura posibilului, pentru recuperarea şi protecţia acestor materiale, oricărui alt stat care ar solicita acest lucru. În particular:a) un stat parte va lua măsurile necesare pentru a informa cît mai curînd posibil celelalte state care ar putea fi interesate de orice furt, furt calificat sau alta dobândire ilicită de materiale nucleare sau de ameninţare credibila cu un astfel de act şi pentru a informa, dacă este cazul, organizaţiile internaţionale; … b) în funcţie de necesitaţi, statele părţi interesate fac schimb de informaţii între ele sau cu organizaţiile internaţionale, în scopul protejării materialelor nucleare amenintate, verificării integrităţii conteinerelor de transport sau recuperării materialelor nucleare ilicit însuşite; ele: … (i) îşi coordonează eforturile pe cale diplomatică şi prin alte mijloace prevăzute de comun acord;(îi) îşi acorda asistenţa la cerere;(iii) asigura restituirea materialelor nucleare furate sau dispărute în urma evenimentelor mai sus menţionate.Modalităţile concrete ale acestei cooperări sunt stabilite de statele părţi interesate.3. Statele părţi cooperează şi se consulta, în măsura în care este necesar, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale, în vederea obţinerii de îndrumări asupra conceptiei, întreţinerii şi îmbunătăţirii sistemelor de protecţie fizica a materialelor nucleare în cursul transportului internaţional. + 
Articolul 61. Statele părţi iau măsuri corespunzătoare, compatibile cu legislaţia lor naţionala, pentru a proteja caracterul confidenţial al oricărei informaţii pe care o primesc cu acest titlu, în virtutea prevederilor prezentei convenţii, de la un alt stat parte sau cu ocazia participării lor la o activitate efectuată în aplicarea prezentei convenţii. Atunci când statele părţi comunică în mod confidenţial informaţii organizaţiilor internaţionale, se vor lua măsuri pentru a asigura protecţia caracterului confidenţial al acestor informaţii.2. În virtutea prezentei convenţii, statele părţi nu sunt ţinute sa furnizeze informaţii pe care legislaţia lor naţionala nu permite să fie comunicate sau care ar putea compromite securitatea lor naţionala ori protecţia fizica a materialelor nucleare. + 
Articolul 71. Faptul de a comite cu intenţie unul dintre actele următoare:a) primirea, deţinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrăinarea sau dispersarea materialelor nucleare, fără a fi abilitat, şi care cauzează sau poate cauza moartea sau rani grave altei persoane sau daune considerabile bunurilor materiale; … b) furtul simplu sau furtul calificat de materiale nucleare; … c) deturnarea sau orice alta însuşire fără just temei de materiale nucleare; … d) faptul de a pretinde materiale nucleare prin ameninţare, recurgere la forta sau prin orice alta forma de intimidare; … e) ameninţarea: … (i) de a folosi materialele nucleare pentru a omori sau a rani grav altă persoană sau de a cauza daune considerabile bunurilor;(îi) de a comite una dintre infracţiunile descrise la alin. b) în scopul de a constringe o persoană fizica sau juridică, o organizaţie internationala sau un stat să facă sau să se abţină de la a face un act;f) tentativa de a comite una dintre infracţiunile descrise la alin. a), b) sau c); … g) participarea la una dintre infracţiunile descrise la alin. a) – f); este considerat de orice stat parte ca o infracţiune pasibila de pedeapsa în virtutea dreptului sau intern. … 2. Fiecare stat parte aplica infracţiunilor prevăzute în prezentul articol pedepse corespunzătoare, proporţional cu gravitatea acestor infracţiuni. + 
Articolul 81. Fiecare stat parte adopta măsurile eventual necesare pentru a stabili competenţa sa de a judeca infracţiunile menţionate în art. 7, în cazurile de mai jos:a) când infracţiunea este comisă pe teritoriul acestui stat sau la bordul unei nave ori aeronave înmatriculate în acest stat; … b) când autorul prezumat al infracţiunii este un cetăţean al acestui stat. … 2. Fiecare stat parte adopta, de asemenea, măsurile eventual necesare pentru a stabili competenţa sa de a judeca aceste infracţiuni când autorul prezumat al infracţiunii se găseşte pe teritoriul sau şi acest stat nu-l extrădează, în conformitate cu art. 11, într-unul dintre statele menţionate în paragraful 1.3. Prezenta convenţie nu inlatura nici o competenţa penală exercitată în conformitate cu legislaţia naţionala.4. În afară statelor părţi menţionate în paragrafele 1 şi 2, orice stat parte poate să-şi stabilească competenţa, potrivit dreptului internaţional, pentru a cunoaşte infracţiunile menţionate în art. 7, când ia parte la un transport nuclear internaţional în calitate de stat exportator sau importator de materiale nucleare. + 
Articolul 9Dacă apreciază ca împrejurările o justifica, statul parte pe teritoriul căruia se găseşte autorul prezumat al infracţiunii recurge, în conformitate cu legislaţia sa naţionala, la măsuri corespunzătoare, inclusiv detenţia, pentru a asigura prezenta acestui autor prezumat în scopurile urmăririi judiciare sau extrădării. Măsurile luate în termenii prezentului articol sunt notificate fără întârziere statelor ţinute să-şi stabilească competenţa lor conform dispoziţiilor art. 8 şi, dacă este nevoie, tuturor celorlalte state implicate. + 
Articolul 10Statul parte pe teritoriul căruia se găseşte autorul prezumat al infracţiunii, dacă nu-l extrădează pe acesta din urma, supune cazul, fără nici o excepţie şi fără întârziere nejustificată, autorităţilor sale competente pentru exercitarea acţiunii penale potrivit unei proceduri, conform legislaţiei acestui stat. + 
Articolul 111. Infracţiunile menţionate în art. 7 sunt de drept considerate ca făcând parte din cazurile de extrădare prevăzute în orice tratat de extrădare în vigoare între statele părţi. Statele părţi se angajează sa includă aceste infracţiuni între cazurile de extrădare care s-ar încheia între ele.2. Dacă un stat parte, care subordonează extrădarea existenţei unui tratat, primeşte o cerere de extrădare de la un stat parte cu care nu este legat printr-un tratat de extrădare, el poate considera prezenta convenţie ca fiind baza juridică a extrădării cu privire la infracţiunile menţionate mai sus. Extrădarea este supusă celorlalte condiţii prevăzute de legislaţia statului solicitat.3. Statele părţi, care nu subordonează extrădarea existenţei unui tratat, recunosc aceste infracţiuni drept cazuri de extrădare între ele în condiţiile prevăzute de legislaţia statului solicitat.4. Între statele părţi, fiecare dintre aceste infracţiuni este considerată, în scopurile extrădării, ca fiind comisă atât la locul săvârşirii ei, cît şi pe teritoriul statelor părţi ţinute să-şi stabilească competenţa în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1 al art. 8. + 
Articolul 12Oricare persoana împotriva căreia este angajata o procedură în temeiul uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 7 beneficiază de un tratament echitabil în toate fazele procedurii. + 
Articolul 131. Statele părţi îşi acorda reciproc ajutorul judiciar cel mai larg posibil în orice procedura penală referitoare la infracţiunile prevăzute în art. 7, inclusiv în ceea ce priveşte comunicarea elementelor de proba de care ele dispun şi care sunt necesare în scopul urmăririi. În toate cazurile, legea aplicabilă pentru îndeplinirea unei cereri de întrajutorare este cea a statului solicitat.2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu afectează obligaţiile ce decurg din orice alt tratat, bilateral sau multilateral, care reglementează sau va reglementa toată sau o parte din intrajutorarea judiciară în materie penală. + 
Articolul 141. Fiecare stat parte informează pe depozitar despre legile şi reglementările care produc efecte asupra prezentei convenţii. Depozitarul comunică periodic aceste informaţii tuturor statelor părţi.2. Statul parte pe teritoriul căruia autorul prezumat al unei infracţiuni este supus urmăririi comunică, în măsura posibilului, în primul rind, rezultatul procedurii statelor direct interesate. Statul parte comunică, de asemenea, rezultatul procedurii depozitarului, care informează despre aceasta celelalte state.3. Când o infracţiune priveşte materialele nucleare utilizate în scopuri paşnice în timpul folosirii, depozitarii sau transportului lor pe teritoriul naţional şi atât autorul prezumat al infracţiunii, cît şi materialele nucleare rămân pe teritoriul statului parte unde s-a comis infracţiunea, nici o prevedere din prezenta convenţie nu va fi interpretată ca implicind, pentru acest stat parte, obligaţia de a furniza informaţii asupra procedurilor penale referitoare la aceasta infracţiune. + 
Articolul 15Anexele la prezenta convenţie fac parte integrantă din aceasta. + 
Articolul 161. La 5 ani după intrarea în vigoare a prezentei convenţii, depozitarul va convoca o conferinţa a statelor părţi, în scopul de a examina aplicarea convenţiei şi de a proceda la evaluarea sa în ceea ce priveşte preambulul, totalitatea părţii dispozitive şi anexele, ţinând seama de situaţia ce va exista atunci.2. După aceasta, la intervale de cel puţin 5 ani, majoritatea statelor părţi poate obţine convocarea unor conferinţe ulterioare având acelaşi obiectiv, prezentind, în acest scop, o propunere depozitarului. + 
Articolul 171. În cazul unui diferend între doua sau mai multe state părţi privind interpretarea sau aplicarea convenţiei, aceste state părţi se consulta în vederea reglementării diferendului pe cale de negociere sau prin orice alt mijloc paşnic de reglementare a diferendelor, acceptabil tuturor părţilor la diferend.2. Orice diferend de aceasta natura care nu poate fi reglementat în modul prescris în paragraful 1 este, la cererea oricărei părţi la acest diferend, supus arbitrajului sau trimis spre decizie Curţii Internaţionale de Justiţie. Dacă, în termen de 6 luni de la data cererii de arbitraj, părţile la diferend nu reuşesc să se pună de acord asupra organizării arbitrajului, o parte poate cere preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie sau secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa desemneze unu sau mai mulţi arbitri. În caz de conflict între cererile părţilor la diferend, primeaza cererea adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.3. Orice stat parte, în momentul în care semnează prezenta convenţie, o ratifica, o accepta, o aproba sau adera la aceasta, poate să declare că nu se considera legat de una ori de alta sau de ambele proceduri de reglementare a diferendelor enunţate în paragraful 2 al prezentului articol. Celelalte state părţi nu sunt legate de o procedură de reglementare a diferendelor prevăzută în paragraful 2 faţă de un stat parte care a formulat o rezervă cu privire la aceasta procedura.4. Orice stat parte care a formulat o rezervă, potrivit dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol, poate, în orice moment, sa retragă aceasta rezerva printr-o notificare adresată depozitarului. + 
Articolul 181. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare tuturor statelor la sediul Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, la Viena, şi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New York, cu începere de la 3 martie 1980 până la intrarea sa în vigoare.2. Prezenta convenţie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării statelor semnatare.3. După intrarea ei în vigoare, prezenta convenţie va fi deschisă spre aderare tuturor statelor.4. a) Prezenta convenţie este deschisă spre semnare sau aderare organizaţiilor internaţionale şi organizaţiilor regionale având un caracter de integrare sau un alt caracter, cu condiţia ca fiecare dintre aceste organizaţii să fie constituită din state suverane şi să aibă competente de a negocia, încheia şi aplica acorduri internaţionale în domeniile reglementate de prezenta convenţie.b) În domeniile de competenţa lor, aceste organizaţii în numele lor propriu, exercita drepturile şi îşi asuma responsabilitatea pe care prezenta convenţie le atribuie statelor părţi. … c) Devenind parte la prezenta convenţie, o astfel de organizaţie comunică depozitarului o declaraţie în care arata care sunt statele membre şi care articole ale prezentei convenţii nu-i sunt aplicabile. … d) O astfel de organizaţie nu dispune de vot propriu în plus faţă de cele ale statelor sale membre. … 5. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare sunt depuse pe lângă depozitar. + 
Articolul 191. Prezenta convenţie intră în vigoare în cea de-a treizecea zi care urmează datei de depunere, pe lângă depozitar, a celui de-al douăzeci şi unulea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare.2. Pentru fiecare dintre statele care ratifica convenţia, o accepta, o aproba sau adera la aceasta, după depunerea celui de-al douăzeci şi unulea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare, convenţia intră în vigoare în a treizecea zi după depunerea de către acest stat a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. + 
Articolul 201. Fără a aduce prejudicii prevederilor art. 16, un stat parte poate propune amendamente la prezenta convenţie. Amendamentul propus este supus depozitarului, care-l comunică imediat tuturor statelor părţi. Dacă majoritatea statelor părţi cere depozitarului sa convoace o conferinţa pentru a studia amendamentele propuse, depozitarul invita toate statele părţi sa asiste la o astfel de conferinţa, care se va deschide la cel puţin 30 de zile după expedierea invitaţiilor. Orice amendament adoptat la conferinţa cu o majoritate de două treimi a statelor părţi este comunicat imediat de către depozitar tuturor statelor părţi.2. Amendamentul intră în vigoare, pentru fiecare stat parte care depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentului, în a treizecea zi după data la care două treimi din statele părţi au depus instrumentele lor de ratificare, de acceptare sau de aprobare pe lângă depozitar. Amendamentul intra atunci în vigoare, pentru orice alt stat parte, în ziua în care acest stat parte depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentului. + 
Articolul 211. Orice stat parte poate denunta prezenta convenţie printr-o notificare scrisă facuta depozitarului.2. Denunţarea produce efecte în a o suta optzecea zi de la data la care depozitarul a primit notificarea. + 
Articolul 22Depozitarul notifica fără întârziere tuturor statelor:a) fiecare semnare a prezentei convenţii; … b) fiecare depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare; … c) orice formulare sau retragere a unei rezerve făcute în conformitate cu art. 17; … d) orice comunicare facuta de o organizaţie potrivit paragrafului 4 c) al art. 18; … e) intrarea în vigoare a prezentei convenţii; … f) intrarea în vigoare a oricărui amendament la prezenta convenţie; … g) orice denunţare facuta în virtutea art. 21. …  + 
Articolul 23Originalul prezentei convenţii, ale carei versiuni în limbile arabă, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sunt deopotrivă autentice, va fi depus pe lângă directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomica, care va face sa parvina copii certificate după aceasta tuturor statelor.Drept pentru care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenită forma, au semnat prezenta convenţie, deschisă spre semnare la Viena şi la New York la 3 martie 1980. + 
Anexa 1NIVELURILE DE PROTECŢIE FIZICAce se aplică transporturilor internaţionale de materiale nucleare, asa cum sunt definite în anexa nr. 21. Nivelurile de protecţie fizica ce se aplică în cursul depozitarii cu ocazia transportului nuclear internaţional:a) materialele din categoria a III-a sunt depozitate într-o zona cu acces controlat; … b) materialele din categoria a II-a sunt depozitate într-o zona permanent supravegheată de către paznici sau dispozitive electronice, inconjurata de o bariera materială comportind un număr limitat de puncte de intrare supuse unui control corespunzător sau în orice zona prevăzută cu o protecţie fizica de un grad echivalent; … c) materialele din categoria I sunt depozitate într-o zona protejata în modul definit mai sus în ceea ce priveşte categoria a II-a, dar în care accesul nu este permis decît persoanelor recunoscute ca demne de încredere, şi pusă sub supravegherea paznicilor care sunt în legătură strinsa cu unităţi speciale de intervenţie. … Măsurile deosebite prevăzute în acest context au ca obiect detectarea şi prevenirea oricărui atac, oricărui acces neautorizat sau oricărei sustrageri neautorizate de materiale.2. Nivelurile de protecţie fizica ce se aplică transporturilor nucleare internaţionale:a) pentru materialele din categoriile a II-a şi a III-a transportul se efectuează cu precautii deosebite comportind, în special, încheierea de aranjamente prealabile între expeditor, destinatar şi transportor şi a unui acord prealabil între persoanele fizice sau juridice depinzând de jurisdicţia şi reglementările statelor exportatoare şi importatoare, care precizează momentul, locul şi modalităţile de transfer al responsabilităţii transportului; … b) pentru materialele din categoria I transportul se efectuează cu precautiile deosebite enunţate mai sus pentru transportul materialelor din categoriile a II-a şi a III-a şi, în plus, sub supravegherea constanta a unei escorte şi în condiţii care asigura o legătură strinsa cu unităţi speciale de intervenţie; … c) pentru uraniul natural care se prezintă altfel decît sub forma de minereu sau de reziduuri de minereu, protecţia fizica pentru transportul de cantităţi ce depăşesc 500 kg de uraniu comporta notificarea prealabilă a expedierii, specificind modul de transport, ora de sosire prevăzută şi confirmarea ca incarcatura a fost primită. …  + 
Anexa 2               CATEGORIA MATERIALELOR NUCLEARE

–––––-*a) Orice fel de plutoniu, cu excepţia celui la care concentraţia izotopica depăşeşte 80% în plutoniu 238.*b) Materiale neiradiate într-un reactor sau materiale iradiate într-un reactor, care dau un nivel de radiatii egal sau mai mic de 100 rad./h la distanta de un metru fără ecran.*c) Alţi combustibili care, în virtutea conţinutului lor original de materiale fisionabile, fac parte din categoria I sau a II-a, înainte de iradiere, pot intră în categoria direct inferioară dacă nivelul de radiatii al combustibilului depăşeşte 100 rad./h la distanta de un metru fără ecran.––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește