CONVENŢIE din 29 iunie 1973

Redacția Lex24
Publicat in Repertoriu legislativ, 17/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Emitent: CONSILIUL DE STAT
Publicat în: BULETINUL OFICIAL nr. 197 din 11 decembrie 1973
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Actiuni suferite de acest act:

SECTIUNE ACTTIP OPERATIUNEACT NORMATIV
ActulINCETAT APLICABILITATEAORDIN 228 02/02/2004
ActulMODIFICAT DELEGE 29 16/01/2002
ActulMODIFICAT DECONVENTIE 04/07/2001
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulCONTINE PEPROTOCOL 29/06/1973
Acte care fac referire la acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulINCETAT APLICABILITATEAORDIN 228 02/02/2004
ActulMODIFICAT DELEGE 29 16/01/2002
ActulMOD DE APLICAREOG 7 19/07/2001
ActulMODIFICAT DECONVENTIE 04/07/2001
ActulREFERIT DELEGE 131 20/12/1994
ActulREFERIT DEACORD 29/11/1990
ActulCONTINUT DEDECRET 625 21/11/1973
ActulRATIFICAT DEDECRET 625 21/11/1973
ART. 2REFERIT DEPROTOCOL 29/06/1973
ART. 5REFERIT DEPROTOCOL 29/06/1973
ART. 7REFERIT DEPROTOCOL 29/06/1973
ART. 9PRECIZARI PENTRU APLICAREAORDIN 635 15/05/2002
ART. 9PRECIZARI PENTRU APLICAREAPRECIZARI 15/05/2002
ART. 9REFERIT DEPROTOCOL 29/06/1973
ART. 10PRECIZARI PENTRU APLICAREAORDIN 635 15/05/2002
ART. 10PRECIZARI PENTRU APLICAREAPRECIZARI 15/05/2002
ART. 13REFERIT DEPROTOCOL 29/06/1973
ART. 19REFERIT DEPROTOCOL 29/06/1973
ART. 20REFERIT DEPROTOCOL 29/06/1973

între Republica Socialistă România şi Republica Federala Germania privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii



Republica Socialistă România şi Republica Federala Germania,în dorinţa de a încheia o convenţie pentru evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii, în vederea promovării relaţiilor economice reciproce, au convenit următoarele: + 
Articolul 1Sfera de aplicare cu privire la persoanePrezenta convenţie se aplică persoanelor care au o reşedinţa în unu sau în ambele state contractante.
 + 
Articolul 2Impozitele care cad sub incidenţa convenţiei(1) Prezenta convenţie se aplică, indiferent de modul de percepere, impozitelor pe venit şi pe avere care se preleva în statele contractante, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.(2) Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau asupra unor părţi de venit sau de avere, inclusiv impozitele asupra veniturilor provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii.(3) Impozitele actuale care cad sub incidenţa prezentei convenţii sînt următoarele:a) În Republica Socialistă România:– impozitul pe veniturile din salarii, din lucrări de litere, arta şi ştiinţa, precum şi veniturile din colaborări la publicaţii, la spectacole, din expertize şi din alte surse;– impozitul asupra veniturilor societăţilor mixte la care participa organizaţii economice române şi parteneri străini;– impozitul pe veniturile din activităţi productive – meserii, profesii libere -, precum şi din întreprinderi altele decît cele de stat;– impozitul asupra veniturilor realizate din activităţi agricole;– impozitul pe clădiri şi terenuri din oraşe;– taxele asupra mijloacelor de transport.b) În Republica Federala Germania:– impozitul asupra venitului (die Eincommensteuer), inclusiv impozitul complimentar la impozitul pe venit (Erganzungsabgabe);– impozitul asupra societăţilor (die Korperschaftsteuer), inclusiv impozitul complimentar la impozitul asupra societăţilor (Erganzungsabgabe);– impozitul asupra averii (die Vermogensteuer);– impozitul funciar (die Grundsteuer);– impozitul profesional (die Gewerbesteuer).(4) Dispoziţiile prezentei convenţii privind impozitul asupra veniturilor şi asupra averii se aplică, în mod corespunzător, asupra impozitului profesional (Gewerbesteuer) perceput în Republica Federala Germania pe alte baze decît venitul sau averea.(5) Aceasta convenţie se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identică sau analoga care se vor adauga celor existente sau care le vor înlocui. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunică reciproc, la finele fiecărui an, în măsura în care este necesar, modificările aduse legislaţiei fiscale respective.
 + 
Articolul 3Definiţii generale(1) În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant indica, după context, Republica Socialistă România sau Republica Federala Germania;b) termenul persoana cuprinde persoanele fizice şi societăţile;c) termenul societate indica toate persoanele juridice, inclusiv societăţile mixte prevăzute de legislaţia română sau subiectele de drept care sînt considerate ca persoane juridice în vederea aplicării impozitelor;d) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, după caz, o întreprindere exploatată de o persoană care îşi are reşedinţa într-un stat contractant sau o întreprindere care este exploatată de o persoană care îşi are reşedinţa în celălalt stat contractant;e) expresia autoritate competentă indica, în Republica Socialistă România, Ministerul Finanţelor, iar în Republica Federala Germania, Ministerul Federal al Finanţelor.(2) Pentru aplicarea convenţiei de către un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definită prin convenţie şi în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita va avea sensul care i se atribuie de către legislaţia menţionatului stat care reglementează impozitele făcînd obiectul convenţiei.
 + 
Articolul 4Domiciliul fiscal(1) În sensul prezentei convenţii, expresia o persoană care îşi are reşedinţa într-un stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale statului menţionat, este subiect de impunere în acest stat, datorită domiciliului sau, reşedinţei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoga.(2) Dacă, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizica este rezidenţă în ambele state contractante, se aplică următoarele dispoziţii:a) aceasta persoana este considerată ca rezidenţă a statului contractant în care are o locuinta permanenta. Dacă ea are o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, este considerată ca rezidenţă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse;b) dacă nu se poate stabili în care dintre statele contractante persoana respectiva îşi are legăturile personale şi economice cele mai strinse, sau aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre statele contractante, ea este considerată ca rezidenţă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit.(3) Dacă, în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezidenţă în ambele state contractante, se considera ca reşedinţa ei este în statul contractant unde se afla sediul conducerii efective a afacerilor sale.
 + 
Articolul 5Sediu stabil(1) În sensul prezentei convenţii, expresia sediu stabil indica o unitate permanenta a întreprinderii în care aceasta exercita, în total sau în parte, activitatea sa.(2) Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:a) un sediu al conducerii;b) o sucursala;c) un birou;d) o fabrica;e) un atelier;f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a bogăţiilor naturale;g) un şantier de construcţie sau de montaj a cărui durata depăşeşte 12 luni.(3) Nu se considera sediu stabil:a) amenajările folosite exclusiv pentru depozitarea, expunerea sau livrarea de bunuri sau mărfuri ale întreprinderii, precum şi mărfurile insesi, inclusiv vînzarea unor astfel de mărfuri după închiderea unui tirg;b) stocurile de bunuri sau mărfuri ale unei întreprinderi destinate exclusiv în scopul prelucrării lor de către o alta întreprindere;c) o unitate permanenta folosită exclusiv în scopul de a cumpara bunuri sau mărfuri pentru întreprindere, culegere de informaţii ori pentru reclama;d) o unitate permanenta intretinuta exclusiv în scopul de a efectua cercetări ştiinţifice pentru întreprindere, de a da informaţii sau de a exercita activităţi similare care au un caracter pregatitor sau reprezintă o activitate auxiliara.(4) Dacă o persoană – cu excepţia unui reprezentant independent în sensul paragrafului 5 – desfăşoară o activitate într-un stat contractant pentru o întreprindere a celuilalt stat contractant, se considera ca exista un sediu stabil în primul stat atunci cînd persoana este imputernicita sa încheie contracte în numele întreprinderii şi face uz de aceasta împuternicire în mod obişnuit în acel stat, cu excepţia cazului în care îşi limitează activitatea la cumpărarea de bunuri sau mărfuri pentru întreprindere.(5) O întreprindere a unuia dintre statele contractante nu se considera ca avînd un sediu stabil în celălalt stat contractant numai prin faptul ca îşi exercită activitatea aici printr-un intermediar, un comisionar sau printr-un alt reprezentant independent, în măsura în care aceste persoane lucrează în cadrul activităţii lor comerciale în mod regulat.(6) Faptul ca o societate care îşi are reşedinţa într-un stat contractant controlează sau este controlată de o societate care îşi are reşedinţa în celălalt stat contractant sau îşi exercită în acel stat activitatea sa (fie printr-un sediu stabil sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face ca una dintre cele doua societăţi sa devină un sediu stabil al celeilalte.
 + 
Articolul 6Venituri din proprietăţi imobiliare(1) Veniturile provenind din bunuri imobile sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.(2) Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant în care sînt situate bunurile respective. Expresia cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobiliare, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dispoziţiile dreptului privat cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile, precum şi drepturile asupra remunerarilor variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoare şi alte bogatii ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.(3) Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din folosirea directa, din închiriere, arendare, precum şi din folosirea în orice alta forma a proprietăţii imobiliare.(4) Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind de la bunurile imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor de la bunurile imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.
 + 
Articolul 7Beneficiile întreprinderilor(1) Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu stabil aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest fel, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celălalt stat (al doilea), dar numai în măsura în care pot fi atribuite acelui sediu stabil.(2) Dacă o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa şi în celălalt stat contractant printr-un sediu stabil aflat în acel stat, beneficiile vor fi atribuite în fiecare stat contractant acelui sediu stabil care le-ar fi putut realiza dacă ar fi exercitat, ca întreprindere independenta, o activitate identică sau similară în condiţii identice sau similare şi ar fi fost complet independent în relaţiile cu întreprinderea a cărui sediu stabil este.(3) La stabilirea beneficiilor unui sediu stabil cheltuielile efectuate pentru acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, sînt admise la scădere, indiferent de faptul dacă s-au produs în statul în care se afla sediul stabil sau în altă parte.(4) În măsura în care într-un stat contractant este uzual ca beneficiile ce urmează să fie atribuite unui sediu stabil să fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diferitele ei părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu împiedica ca acest stat contractant sa stabilească beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzuală; modul de repartizare adoptat trebuie, în orice caz, să fie astfel încît rezultatul sa concorde cu principiile acestui articol.(5) Simpla cumpărare de bunuri şi mărfuri pentru întreprindere de către un sediu stabil nu poate da loc la atribuirea de beneficii pentru acel sediu stabil.(6) În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil se vor determina în fiecare an în acelaşi mod, afară de cazul cînd exista motive suficiente de a proceda în alt fel.(7) Dacă beneficiile cuprind venituri menţionate în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sînt afectate de prevederile prezentului articol.
 + 
Articolul 8Navigaţie maritima, pe ape interioare şi aeriană(1) Beneficiile provenind din exploatarea, în trafic internaţional, a navelor sau aeronavelor pot fi impuse numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.(2) Beneficiile provenind din exploatarea navelor în transporturi interne pe apa pot fi impuse numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.(3) Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător şi participarilor pe care le are o întreprindere de transporturi aeriene sau navele într-un pool, o exploatare în comun sau o alta organizaţie internationala de exploatare.
 + 
Articolul 9Dividende(1) Dividendele plătite de către o societate care are o reşedinţa în unul dintre statele contractante către o persoană care are o reşedinţa în celălalt stat contractant pot fi impuse în acest celălalt stat.(2) Cu toate acestea, dividendele pot fi impuse şi în statul contractant în care societatea plătitoare de dividende are o reşedinţa potrivit legislaţiei acestui stat, impozitul nu poate însă depăşi:a) 10 la suta din suma bruta a dividendelor, dacă beneficiarul dividendelor este o societate (cu excepţia societăţilor de persoane) care deţine nemijlocit cel puţin 25 la suta din capitalul societăţii plătitoare de dividende;b) 15 la suta din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri.(3) În măsura în care în unul dintre statele contractante cota de impozit asupra beneficiului unei societăţi privitoare la beneficiul distribuit este mai mica decît cota de impozit pentru beneficiul nedistribuit, iar diferenţa este de 20 la suta sau mai mare, impozitul care este perceput în acest stat asupra dividendelor poate, prin derogare de la prevederile alineatului 2, să fie de 25,75 la suta din suma bruta a dividendelor, dacă acestea provin de la o societate care îşi are sediul în acest stat contractant, sînt încasate de o societate care îşi are sediul în celălalt stat contractant şi care, fie singura sau împreună cu alte persoane care o controlează sau cu care împreună este controlată, deţine direct sau indirect cel puţin 25 la suta din părţile sociale cu drept de vot în societatea care îşi are sediul pe teritoriul primului stat.(4) Termenul dividende, folosit în acest articol, indica veniturile provenind din acţiuni, drepturi de folosinţă sau titluri de folosinţă, acţiuni miniere, participari la beneficii sau alte drepturi cu participare la beneficii – cu excepţia creanţelor -, precum şi alte venituri provenind din părţile sociale care, în conformitate cu legislaţia fiscală a statului în care societatea distribuitoare a beneficiului îşi are sediul, sînt echivalente cu veniturile din acţiuni, inclusiv veniturile provenind din participari la o activitate comercială în calitate de asociat tacit în sensul dreptului Republicii Federale Germania, din obligaţii cu cistiguri sau din împrumuturi dînd dreptul la o participare a creditorului la beneficiile debitorului, precum şi din distribuiri asupra titlurilor de participare ale societăţilor de investiţii de capitaluri (Investment fonds).(5) Prevederile paragrafelor 1 şi 3 nu se aplică dacă beneficiarul dividendelor care îşi are reşedinţa în unul dintre statele contractante are un sediu stabil în celălalt stat contractant în care se afla sediul societăţii plătitoare de dividende şi dacă participarea pentru care se plătesc dividendele se referă efectiv la acel sediu stabil. În acest caz se aplică prevederile articolului 7.(6) Dacă o societate rezidenţă a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri în celălalt stat contractant, acest celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate unor persoane care nu îşi au reşedinţa în acest celălalt stat, nici sa preleve impozite asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri realizate în acest celălalt stat.
 + 
Articolul 10Dobinzi(1) Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unei persoane care are reşedinţa în celălalt stat contractant pot fi impuse în acest celălalt stat contractant.(2) Aceste dobinzi pot fi însă impuse şi în stat contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma dobinzilor.(3) Termenul dobinzi, folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din împrumuturi publice, din titluri de obligaţiuni, indiferent dacă sînt cu participare la beneficii sau garantate ipotecar, veniturile care provin din creanţe de orice natura, precum şi toate celelalte venituri care sînt asimilate, de legislaţia fiscală a statului din care provin, cu veniturile din împrumuturi.(4) Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică cînd beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin dobinzile un sediu stabil şi creanta pentru care se plătesc dobinzi aparţine efectiv acelui sediu stabil. În acest caz se aplică prevederile articolului 7.(5) Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci cînd debitorul îşi are reşedinţa în acel stat. Cu toate acestea, dacă debitorul dobinzilor, indiferent dacă este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil şi creanta pentru care se plătesc aceste dobinzi a fost contractată pentru trebuinţele acelui sediu stabil, iar dobinzile se plătesc le acel sediu, aceste dobinzi sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabilit.(6) Dacă între debitor şi creditor sau între fiecare dintre ei şi o terta persoana exista relaţii speciale şi din aceasta cauza dobinzile plătite şi evaluate conform creanţei de baza depăşesc suma pe care debitorul şi creditorul ar fi plătit-o fără existenta acestor relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea care excede poate fi impusa în conformitate cu legislaţia fiecărui stat contractant, tinindu-se seama şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
 + 
Articolul 11Drepturile de licenţă(1) Drepturile de licenţă care provin dintr-un stat contractant şi sînt plătite unei persoane care îşi are reşedinţa în celălalt stat contractant pot fi impuse numai în acest celălalt stat contractant.(2) Aceste drepturi de licenţă pot fi însă impuse şi în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat; impozitul nu poate însă depăşi 10 la suta din suma reprezentind drepturile de licenţă.(3) Termenul folosit în acest articol de drepturi de licenţă înseamnă remunerari de orice fel plătite pentru folosirea sau pentru concesionarea folosirii unor drepturi de autor asupra unor opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele cinematografice, asupra brevetelor, marcilor de fabrica, desene sau modele, planuri, formule sau procedee secrete sau pentru folosirea ori concesionarea folosirii unor echipamente industriale, comerciale sau ştiinţifice ori pentru comunicarea de informaţii privitoare la o experienta dobîndită în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.(4) Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul drepturilor de licenţă care îşi are reşedinţa într-un stat contractant are în celălalt stat contractant din care provin drepturile de licenţă un sediu stabil şi drepturile sau valorile patrimoniale pentru care se plătesc drepturile de licenţă aparţin efectiv acelui sediu stabil. În acest caz se aplică prevederile articolului 7.(5) Se considera ca drepturile de licenţă provin dintr-un stat contractant atunci cînd debitorul acestora este statul însuşi sau o persoană care îşi are reşedinţa în acel stat. Dacă, totuşi, debitorul drepturilor de licenţă, indiferent dacă are sau nu reşedinţa în unul dintre statele contractante, are un sediu stabil într-un stat contractant, iar contractul pe baza căruia urmează să fie plătite drepturile de licenţă a fost încheiat pentru trebuinţele sediului stabil şi drepturile de licenţă sînt plătite de acest sediu stabil, se considera ca drepturile de licenţă provin din statul contractant în care se afla acest sediu stabil.(6) Dacă între debitor şi creditor sau între fiecare dintre ei şi o terta persoana exista relaţii speciale şi din aceasta cauza drepturile de licenţă plătite şi evaluate conform prestaţiei de baza depăşesc drepturile de licenţă pe care debitorul şi creditorul le-ar fi convenit fără existenta acestor relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea care excede poate fi impusa în conformitate cu legislaţia fiecărui stat contractant, tinindu-se seama şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
 + 
Articolul 12Profesiuni libere(1) Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau din alta activitate independenta similară pot fi impuse numai în acest stat, afară de cazul cînd persoana dispune în mod obişnuit de un centru stabil pentru exercitarea activităţii sale în celălalt stat contractant. Dacă el dispune de un astfel de centru stabil, veniturile pot fi impuse în acest celălalt stat, dar numai în măsura în care pot fi atribuite acelui centru stabil.(2) Expresia profesiuni libere cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activitatea independenta a medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitectilor, dentistilor şi contabililor.
 + 
Articolul 13Salarii şi alte forme de remunerare a muncii(1) Sub rezerva prevederilor articolelor 14 şi 16, salariile şi remuneraţiile similare pe care o persoană care îşi are reşedinţa într-un stat contractant le primeşte pentru munca prestată ca angajat pot fi impuse numai în acel stat, în afară de cazul cînd munca este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă munca este exercitată în acest stat, remuneraţiile primite pot fi impuse în acest celălalt stat.(2) Indiferent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care o persoană care îşi are reşedinţa într-un stat contractant le primeşte pentru o munca prestată ca angajat în celălalt stat contractant pot fi impuse numai în primul stat contractant, dacă:a) beneficiarul nu locuieşte, în total, în celălalt stat mai mult de 183 zile în cursul anului calendaristic respectiv;b) remuneraţiile sînt plătite de o persoană care angajează sau pentru o persoană care angajează şi care nu îşi are reşedinţa în celălalt stat;c) remuneraţiile nu sînt plătite de către un sediu stabil sau de un centru stabil pe care cel care angajează îl are în celălalt stat.(3) Indiferent de prevederile de mai sus ale prezentului articol, remuneraţiile încasate pentru o munca prestată ca angajat la bordul unei nave maritime sau aeronave în trafic internaţional ori la bordul unei nave care serveşte transportului pe ape interioare pot fi impuse în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
 + 
Articolul 14Remunerarea consiliilor de administraţie şi de conducereRemuneraţiile consiliilor de administraţie şi de conducere sau plăţile similare pe care o persoană care îşi are reşedinţa într-un stat contractant le primeşte în calitate de membru al unui consiliu de administraţie sau de conducere al unei societăţi care îşi are reşedinţa în celălalt stat contractant pot fi impuse în acest celălalt stat contractant.
 + 
Articolul 15Artişti şi sportivi(1) Veniturile pe care le realizează artiştii profesionisti cum sînt actorii de teatru, de cinematograf, artiştii de radio sau de televiziune, interpreţii muzicali, precum şi sportivii, din activitatea exercitată personal în aceasta calitate pot fi impuse în statul contractant în care aceste activităţi sînt exercitate. Prevederile articolelor 12 şi 13 nu au aplicaţie în aceste cazuri.(2) Prin derogare de la prevederile alineatului 1, veniturile realizate din activităţi de natura celor menţionate la alineatul 1, de către persoane care dau spectacole în cadrul schimburilor culturale aprobate de statele contractante, nu pot fi impuse decît în statul în care îşi au reşedinţa acele persoane.
 + 
Articolul 16Plati din fonduri publice(1) Remuneraţiile, inclusiv pensiile, acordate de unul dintre statele contractante sau de una dintre colectivitatile sale teritoriale direct sau dintr-un patrimoniu special creat de către acel stat sau de o colectivitate teritorială unei persoane fizice pentru serviciile aduse acelui stat sau colectivităţii teritoriale prin exercitarea unor funcţii publice, pot fi impuse în acel stat.Aceasta dispoziţie nu se aplică atunci cînd remuneraţia este plătită unei persoane fizice care domiciliază permanent în celălalt stat.(2) În cazul remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru servicii prestate în cadrul unei activităţi comerciale sau industriale a unuia dintre statele contractante sau a uneia dintre colectivitatile sale teritoriale se aplică prevederile articolelor 13 şi 14.
 + 
Articolul 17Studenţi şi alte persoane în curs de instruireDacă o persoană fizica este rezidenţă a unui stat contractant înainte de a merge direct în celălalt stat contractant şi rămîne temporar în acest celălalt stat contractant exclusiv în calitate de student al unei universităţi, al altei instituţii de învăţămînt superior, al unei şcoli sau al unui alt institut de învăţămînt similar din cel de-al doilea stat contractant sau ca ucenic (în Republica Federala Germania inclusiv ca voluntar sau practicant) ori pentru perfecţionare profesională, ea este scutită de impozit din ziua primei sosiri, în aceste scopuri, în cel de-al doilea stat contractant, după cum urmează:a) pentru transferurile din străinătate destinate întreţinerii, educării sau instruirii ei;b) pe timp de maximum 3 ani pentru toate remuneraţiile de pînă la 6.000 D.M. sau contravaloarea lor în valută română, pe an calendaristic, primite pentru munca pe care o exercită în celălalt stat contractant, cu scopul de a-şi întregi mijloacele de întreţinere, educare sau instruire.
 + 
Articolul 18Bunuri(1) Bunurile imobiliare în sensul prevederilor articolului 6 paragraful 2 pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.(2) Bunurile mobile care reprezintă mijloacele de exploatare ale unui sediu stabil al unei întreprinderi sau care aparţin unui centru stabil ce serveşte exercitării unei profesii libere pot fi impuse în statul contractant în care se afla sediul sau centrul stabil.(3) Navele maritime şi aeronavele exploatate în trafic internaţional şi navele servind la navigaţia interioară, precum şi bunurile mobile afectate exploatării acestor nave şi aeronave, sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.(4) Toate celelalte elemente ale averii unei persoane care îşi are reşedinţa într-un stat contractant pot fi impuse numai în acel stat.
 + 
Articolul 19Înlăturarea dublei impuneri(1) Pentru o persoană care îşi are reşedinţa în Republica Socialistă România impozitul se stabileşte în felul următor:La impozitul care se percepe în Republica Socialistă România asupra veniturilor provenind din Republica Federala Germania şi asupra valorilor patrimoniale aflate în Republica Federala Germania se ia în considerare, ţinînd seama de prevederile legislaţiei fiscale din Republica Socialistă România privitoare la luarea în considerare a impozitelor străine, impozitul care a fost plătit în conformitate cu legislaţia Republicii Federale Germania şi în concordanta cu prezenta convenţie.Suma care urmează a fi luată în considerare nu trebuie să depăşească totuşi partea din impozitul Republicii Socialiste România aferentă acestor venituri, stabilită înainte de luarea în considerare.(2) Pentru o persoană care îşi are reşedinţa în Republica Federala Germania:a) Din baza de impunere a Republicii Federale Germania se exceptează veniturile provenind din surse aflate în Republica Socialistă România sau valorile patrimoniale aflate în Republica Socialistă România care, în conformitate cu prezenta convenţie, pot fi impuse în Republica Socialistă România în măsura în care nu sînt aplicabile prevederile de la litera b). Republica Federala Germania îşi rezerva dreptul sa ţină seama de veniturile astfel exceptate la stabilirea cotelor de impunere. Fraza 1 se aplică la dividende numai în cazul cînd dividendele sînt plătite de o societate care îşi are sediul în Republica Socialistă România unei societăţi de capitaluri care îşi are reşedinţa în Republica Federala Germania şi care poseda cel puţin 25 la suta din părţile sociale cu drept de vot al primei societăţi. Din baza de impunere pentru impozitul Republicii Federale Germania se exceptează, de asemenea, participările ale căror dividende, în conformitate cu fraza anterioară, sînt exceptate din baza de impunere sau ar fi exceptate la plata.b) Impozitul care, în conformitate cu legislaţia Republicii Socialiste România şi în concordanta cu prezenta convenţie, se plăteşte pentru venituri]e menţionate mai jos, provenite din surse aflate în Republica Socialistă România, se ia în considerare la impozitul perceput în Republica Federala Germania asupra acestor venituri, ţinînd seama de prevederile legislaţiei fiscale a Republicii Federale Germania privitoare la luarea în considerare a impozitelor străine:1. dividendele, în sensul articolului 9, care nu cad sub incidenţa prevederilor de la litera a);2. dobinzile, în sensul prevederilor articolului 10;3. drepturile de licenţă, în sensul prevederilor articolului 11;4. veniturile, în sensul prevederilor articolului 14;5. veniturile, în sensul prevederilor articolului 15.
 + 
Articolul 20Procedura amiabila(1) Cînd o persoană care îşi are reşedinţa într-un stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante au avut sau vor avea ca urmare o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenţie, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţionala a acestor state, sa supună cazul sau autorităţii competente a statului al cărui rezident este.(2) Dacă aceasta autoritate competentă considera ca reclamaţia este intemeiata şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa aducă o rezolvare satisfăcătoare, se va strădui sa rezolve pe cale amiabila cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenţia.(3) Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui ca, de comun acord, sa înlăture dificultăţile sau indoielile la care poate da loc aplicarea sau interpretarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, să se consulte împreună în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.(4) Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în vederea aplicării dispoziţiilor prezentei convenţii.
 + 
Articolul 21Schimb de informaţii(1) Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prezentei convenţii.Toate informaţiile obţinute pe aceasta cale vor fi ţinute în secret şi nu vor putea fi comunicate decît persoanelor sau autorităţilor care au sarcina stabilirii şi încasării impozitelor vizate de prezenta convenţie.(2) Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligaţia:a) de a lua măsuri administrative contrare prevederilor legislaţiei sau practicii administrative proprii sau a celuilalt stat contractant;b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza prevederilor legislaţiei în vigoare sau în cadrul practicii administrative normale proprii sau a celuilalt stat contractant;c) de a transmite informaţii care ar da la iveala un secret comercial, de afaceri, profesional sau un procedeu comercial ori informaţii a căror comunicare ar fi contrară ordinii publice.
 + 
Articolul 22Privilegii diplomatice şi consulareDispoziţiile prezentei convenţii nu afectează privilegiile diplomatice şi consulare conforme cu regulile generale ale dreptului internaţional sau stabilite pe baza unor acorduri internaţionale speciale.
 + 
Articolul 23Prezenta convenţie se extinde şi asupra Berlinului (occidental), conform Acordului cvadripartit din 3 septembrie 1971, în concordanta cu procedurile stabilite.
 + 
Articolul 24Intrarea în vigoare(1) Prezenta convenţie necesita ratificarea; instrumentele de ratificare vor fi schimbate, cît mai curînd posibil, la Bucureşti.(2) Prezenta convenţie va intra în vigoare în termen de o luna de la data schimbului instrumentelor de ratificare şi se va aplica:a) în Republica Socialistă România, la impozitele care se percep pentru perioada de impunere pe anul 1972 şi următoarele perioade de impunere;b) în Republica Federala Germania, la impozitele care se percep pentru perioada de impunere pe anul 1972 şi următoarele perioade de impunere;c) în ambele state contractante, la impozitele realizate, prin reţinere, din veniturile încasate după data de 31 decembrie 1971.
 + 
Articolul 25DenunţareaPrezenta convenţie va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată, dar fiecare stat contractant va putea sa denunţe convenţia, în scris, pe cale diplomatică faţă de celălalt stat contractant, pînă la data de 30 iunie a fiecărui an calendaristic, după expirarea anului care urmează anului în care convenţia a intrat în vigoare; în acest caz convenţia nu se mai aplica:a) la perioadele de impunere care încep după data de 31 decembrie a anului în care s-a făcut denunţarea;b) la impozitele realizate, pe cale de reţinere, din veniturile încasate după data de 31 decembrie a anului în care s-a făcut denunţarea.Încheiată la Bonn la data de 29 iunie 1973, în doua exemplare originale în limbile română şi germană, fiecare text avînd aceeaşi valabilitate.
 + 
PROTOCOLRepublica Socialistă România şi Republica Federala Germania,cu prilejul semnării convenţiei intervenite între ambele state, privitoare la evitarea dublei impuneri pe venit şi pe avere, au stabilit, de comun acord, la data de 29 iunie 1973, la Bonn, următoarele prevederi care fac parte integrantă din aceasta convenţie:(1) Privitor la articolele 2 şi 19La aplicarea prevederilor acestor articole, în Republica Socialistă România, beneficiul pe care întreprinderile de stat române îl vărsa la bugetul de stat se considera ca impozit al Republicii Socialiste România în sensul acestor articole.(2) Privitor la articolul 5Un şantier de construcţii care este întreţinut într-un stat contractant de o întreprindere a celuilalt stat contractant nu se considera sediu stabil dacă durata sa nu depăşeşte 18 luni. Aceasta regula este aplicabilă numai pentru perioada de impunere menţionată de articolul 24 şi pentru următoarele patru perioade de impunere.Centrele stabile de presa, radio şi televiziune nu se considera sedii stabile dacă informaţiile culese sînt transmise exclusiv întreprinderii care întreţine acele centre stabile.(3) Privitor la articolul 7La stabilirea venitului impozabil al unui sediu stabil, plăţile făcute de o întreprindere de construcţii unei subantreprize pentru lucrările efectuate de aceasta pot fi scăzute ca fiind cheltuieli ale întreprinderii, în conformitate cu legislaţia statului în care se afla sediul stabil.(4) Privitor la articolul 9Exista consensul ca impozitul perceput în Republica Socialistă România potrivit articolului 13 din Decretul nr. 425/1972, asupra părţilor din beneficiul societăţilor mixte transferat în străinătate, este considerat ca impozit pe dividende în sensul articolului 9 paragraful 4.(5) Privitor la articolul 13În cazul unei persoane care îşi are reşedinţa într-un stat contractant conform prevederilor articolului 4 şi locuieşte temporar în celălalt stat contractant în sensul articolului 13 paragraful 2, ca sa exercite în acest al doilea stat contractant o activitate pe un şantier de construcţii ca angajat al unei întreprinderi din primul stat contractant care întreţine acel şantier, în locul termenului prevăzut de articolul 13 paragraful 2 litera a) se ia în considerare durata şederii temporare, în măsura în care aceasta şedere nu depăşeşte termenul înăuntrul căruia, în conformitate cu prevederile protocolului final privitoare la articolul 5, un şantier nu se considera ca este un sediu stabil.Aceasta regula este valabilă numai pentru perioadele de impunere menţionate la articolul 24 şi pentru următoarele patru perioade de impunere.(6) Privitor la articolul 19Prevederile articolului 19 paragraful 2 litera a) al prezentei convenţii se aplică numai în cazul cînd sediul stabil sau societatea în care exista participarea obţine veniturile sale exclusiv sau aproape exclusiv din următoarele activităţi exercitate în Republica Socialistă România; fabricarea sau vînzarea de bunuri sau mărfuri, prestări de servicii tehnice, afaceri de banca sau de asigurări. În cazul cînd aceste condiţii nu sînt îndeplinite, se vor aplica prevederile articolului 19 paragraful 2 litera b); în cazul impunerii averii, impozitul încasat în Republica Socialistă România asupra valorilor patrimoniale va fi scăzut din impozitul perceput în Republica Federala Germania potrivit prevederilor legislaţiei fiscale a Republicii Federale Germania privitor la deducerea impozitelor percepute în străinătate.(7) Privitor la articolul 20Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc, la cerere, privitor la modificările importante survenite în legislaţia lor fiscală şi se vor consulta în comun pentru a stabili dacă sînt necesare modificări ale convenţiei.–––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x