între România şi Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate
România şi Republica Turcia, în dorinţa de a adinci cooperarea în materie penală şi de a permite condamnaţilor să execute pedepsele private de libertate în ţara ai căror cetăţeni sînt, în vederea reintegrarii lor sociale, au convenit următoarele: +
Capitolul 1Principii generale +
Articolul 1În înţelesul prezentei convenţii: a) expresia statul de condamnare înseamnă statul în care a fost condamnat infractorul şi de unde urmează să fie transferat; … b) expresia statul de executare înseamnă statul în care urmează să fie transferat condamnatul în vederea executării pedepsei; … c) termenul condamnat înseamnă orice persoană care, făcînd obiectul unei hotărîri judecătoreşti de condamnare pe teritoriul unuia sau celuilalt stat, este obligată să execute o pedeapsă privată de libertate şi se afla în stare de detenţie. … +
Articolul 2Cele doua state contractante se angajează să-şi acorde reciproc, în condiţiile prevăzute de prezenta convenţie, transferarea persoanelor condamnate. +
Articolul 3Cererea de transferare poate fi facuta: a) fie de către statul de condamnare; … b) fie de către statul de executare; … c) fie personal de către condamnat, care prezintă, în acest scop, o cerere unuia dintre cele doua state. … +
Articolul 4Prezenta convenţie se aplică în următoarele condiţii: a) infracţiunea care face obiectul cererii trebuie să fie incriminata de legislaţia ambelor state; … b) hotărîrea judecătorească prevăzută la art. 1 lit. c) trebuie să fie definitivă şi executorie; … c) condamnatul trebuie să aibă cetăţenia statului în care urmează să fie transferat; … d) condamnatul trebuie să-şi dea consimţămîntul la transferare; … e) în momentul cererii de transferare, condamnatul trebuie să mai aibă de executat cel puţin un an de pedeapsa privativă de libertate. În mod excepţional, cele doua state pot conveni asupra transferării şi în cazul în care durata pedepsei care a rămas de executat este mai mica decît cea sus-menţionată. … +
Articolul 5Statul de condamnare aduce la cunoştinţa celuilalt stat orice condamnare pronunţată împotriva unui cetăţean al acestui de pe urma stat, care ar putea duce la transferare, potrivit prevederilor prezentei convenţii. Autorităţile competente din statul de condamnare aduc la cunoştinţa oricărui cetăţean al celuilalt stat, împotriva căruia s-a dat o hotărîre definitivă de condamnare, faptul ca are posibilitatea, în condiţiile prezentei convenţii, sa ceara transferarea sa în vederea executării pedepsei în ţara al cărui cetăţean este. Condamnatul trebuie încunoştinţat în scris despre orice hotărîre luată de vreunul dintre cele doua state în legătură cu o cerere de transferare. +
Articolul 6Transferarea condamnatului este respinsă: a) dacă unul dintre cele doua state considera ca transferarea ar putea aduce atingere suveranităţii, securităţii, ordinii sale publice, principiilor fundamentale ale ordinii de drept sau altor interese fundamentale ale sale; … b) dacă autorităţile competente din statul de executare au pronunţat împotriva condamnatului respectiv, pentru aceleaşi fapte, o hotărîre judecătorească definitivă; … c) dacă hotărîrea pronunţată împotriva condamnatului nu poate fi pusă în executare în statul de executare, întrucît face obiectul prescripţiei sau al altei cauze care, în conformitate cu dispoziţiile legale din acel stat, împiedica punerea în executare a condamnării respective; … d) dacă condamnarea a fost pronunţată în cazul unei infracţiuni de natura strict militară. … +
Articolul 7Transferarea condamnatului poate fi respinsă: a) dacă autorităţile competente din statul de executare au hotărît sa nu pornească urmărirea sau sa înceteze urmărirea începută pentru aceleaşi fapte; … b) dacă faptele care stau la baza condamnării fac obiectul urmăririi în statul de executare; … c) dacă condamnatul nu a achitat despăgubirile care-i revin. Totuşi, sumele datorate cu titlu de despăgubiri, amenzi, cheltuieli de judecată şi condamnări pecuniare de orice fel pot fi executate în statul de executare, în conformitate cu legislaţia acestuia; … d) dacă condamnatul are şi cetăţenia statului de condamnare. Calitatea de cetăţean este apreciată în raport cu data condamnării. … +
Articolul 81. Condamnatul trebuie să-şi dea consimţămîntul la transferarea de bunăvoie şi în deplina cunoştinţa de cauza în privinta consecinţelor juridice care decurg din aceasta. Dacă unul dintre cele doua state considera necesar, avînd în vedere vîrsta sau starea fizica ori psihică a condamnatului, consimţămîntul este dat de reprezentantul acestuia. Procedura urmată în acest sens este reglementată de dreptul din statul de condamnare. 2. Statul de condamnare trebuie să-i permită statului de executare, la cerere, sa verifice, prin intermediul unui funcţionar consular, dacă consimţămîntul la transferare a fost dat în condiţiile prevăzute în paragraful anterior. +
Articolul 91. Pedeapsa pronunţată în statul de condamnare este direct executorie în statul de executare pentru partea care n-a fost executată în statul de condamnare.Totuşi, autorităţile competente din statul de executare decid, printr-o hotărîre judecătorească, asupra modalităţilor de punere în executare a hotărîrii pronunţate în statul de condamnare. 2. Dacă pedeapsa data de statul de condamnare este, sub aspectul naturii şi al duratei, mai grava decît cea prevăzută de legea statului de executare pentru aceleaşi fapte, acest de pe urma stat o înlocuieşte cu o pedeapsă privativă de libertate care corespunde cel mai bine în legislaţia sa sau reduce pedeapsa pronunţată la maximum legal aplicabil. 3. Pedeapsa înlocuită nu poate nici agrava, prin natura sau durata, pedeapsa privativă de libertate pronunţată de statul de condamnare şi nici depăşi maximum prevăzut de legea statului de executare. +
Articolul 10Statul de executare informează statul de condamnare, la cererea acestuia, asupra modului de executare a condamnării. +
Articolul 11Modalităţile de executare a pedepsei sînt reglementate de legea statului de executare, singurul competent sa ia orice decizii referitoare la aceasta. +
Articolul 12Numai statul de condamnare are dreptul de a statua în privinta oricărui recurs de revizuire introdus împotriva condamnării. +
Articolul 131. Condamnaţii transferati beneficiază de amnistia şi graţierea intervenite în vreunul dintre cele doua state. 2. Statul de condamnare informează neîntîrziat statul de executare în legătură cu orice decizie sau măsura care conduce la încetarea, în întregime sau în parte, a executării pedepsei. 3. Autorităţile competente din statul de executare pun capăt executării pedepsei de îndată ce li se aduce la cunoştinţa vreo decizie sau măsura care are ca efect înlăturarea caracterului executoriu al pedepsei. +
Articolul 14Nici un condamnat transferat în aplicarea prezentei convenţii nu mai poate fi urmărit, arestat sau deţinut în statul de executare pentru infracţiunea ce a atras pedeapsa pronunţată de către statul de condamnare, care a dat loc transferării. +
Articolul 15Prezenta convenţie se va aplica la executarea condamnărilor pronunţate fie înainte, fie după intrarea ei în vigoare. +
Capitolul 2Procedura +
Articolul 16Orice cerere de transferare se formulează în scris. Ea cuprinde datele de identificare a condamnatului, locul de detenţie din statul de condamnare şi domiciliul (reşedinţa) din statul de executare. Aceasta este însoţită de o declaraţie constatatoare a consimtamintului sau al reprezentantului acestuia la transferare. +
Articolul 17Statul de condamnare adresează statului de executare o copie conformă a hotărîrii de condamnare. Aceasta atesta caracterul executoriu al hotărîrii şi precizează, pe cît posibil, împrejurările infracţiunii, data şi locul comiterii ei, precum şi calificarea acesteia şi dispoziţiile legale aplicabile. Ea oferă toate informaţiile necesare privind durata pedepsei rămase de executat, durata detentiei preventive executate şi reducerile de pedeapsa acordate, precum şi cele referitoare la personalitatea condamnatului şi comportarea acestuia în statul de condamnare înainte şi după pronunţarea deciziei de condamnare. Statul de executare aduce la cunoştinţa statului de condamnare, înainte de acceptarea cererii de transferare, pedeapsa maxima prevăzută de propria legislaţie pentru aceleaşi fapte. Dacă unul dintre cele doua state considera ca informaţiile furnizate de către celălalt stat nu sînt suficiente ca să-i permită să aplice prezenta convenţie acesta cere completarea lor. +
Articolul 18Cererile de transferare se transmit direct între ministerele de justiţie. +
Articolul 19Actele şi documentele transmise în aplicarea prezentei convenţii sînt scutite de formalităţile de legalizare; ele poarta semnatura şi ştampila autorităţii competente. Aceste documente vor fi însoţite de o traducere, fie în limba statului de executare, fie în limbile franceza sau engleza. +
Articolul 20Atunci cînd propunerea de transferare este aprobată. ministerele de justiţie din ambele state sînt obligate neîntîrziat asupra locului, datei şi a modalităţilor de transferare a condamnatului. +
Articolul 21Cheltuielile de transferare revin statului de executare, excepţind totuşi cheltuielile angajate exclusiv pe teritoriul celuilalt stat. Statul căruia îi revin cheltuielile de transferare asigura escorta. +
Capitolul 3Dispoziţii finale +
Articolul 221. Fiecare dintre cele doua state va notifica celuilalt stat îndeplinirea procedurilor impuse de propria legislaţie pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Schimbul notificărilor de constatare a îndeplinirii acestor proceduri se va face cît mai curînd posibil. 2. Prezenta convenţie va intra în vigoare după 30 (treizeci) de zile de la data schimbului instrumentelor de ratificare. 3. Prezenta convenţie se încheie pe o perioadă nelimitată. Totuşi, fiecare dintre cele doua state va putea s-o denunţe în orice moment, adresind celuilalt, pe cale diplomatică, o notificare scrisă de denunţare; în acest caz, denunţarea va produce efecte la un an de la data primirii sus-menţionatei notificări. Drept pentru care, reprezentanţii împuterniciţi ai celor două state au semnat prezenta convenţie. Facuta la Ankara la 28 mai 1991, în doua exemplare originale în limbile română, turca şi franceza, toate cele trei texte avînd aceeaşi valoare. Deosebirile de interpretare se vor rezolva pe baza textului în limba franceza. Pentru România,Victor Babiuc,ministrul justiţieiPentru Republica Turcia,Oltan Sungurlu,ministrul justiţiei––
