între Republica Socialistă România şi Regatul Olandei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale în materie de impozit pe venit şi pe avere
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Olandei,în dorinţa de a încheia o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale în materie de impozit pe venit şi pe avere,au convenit asupra următoarelor: +
Capitolul 1Sfera de aplicare a convenţiei +
Articolul 1Persoane vizatePrezenta convenţie se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale fiecăruia din cele doua state. +
Articolul 2Impozite vizate1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecăruia din state, al unităţilor sale administrativ-teritoriale sau al subdiviziunilor politice şi al colectivităţilor sale locale, care ar fi sistemul de percepere.2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală ori pe elemente de venit sau avere, inclusiv impozitele pe cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitele pe retribuţiile plătite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii averii.3. Impozitele actuale la care se aplică convenţia sînt:a) în ce priveşte România: … – impozitul pe retributie, pe veniturile din lucrări literare, artistice şi ştiinţifice, pe veniturile din colaborarea la publicaţii şi la spectacole şi pe veniturile din expertize, precum şi din alte surse asemănătoare;– impozitul pe veniturile realizate de persoane fizice şi juridice nerezidente;– impozitul pe veniturile societăţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice române şi a partenerilor străini;– impozitul pe veniturile din activităţi lucrative (meserii, profesii libere) ca şi din întreprinderi altele decît cele de stat;– impozitul pe veniturile din închirierea de clădiri şi terenuri;– impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole,(denumite în cele ce urmează impozitul român);b) în ce priveşte Olanda: … – impozitul pe venit;– impozitul pe retribuţii, salarii, pensii;– impozitul societăţilor;– impozitul pe dividende;– impozitul pe avere,(denumite în cele ce urmează impozitul olandez).4. Convenţia se va aplica de asemenea impozitelor viitoare de natura identică sau analoagă care s-ar adauga la actualele impozite sau care le-ar înlocui. Autorităţile competente ale celor două state îşi vor comunică modificările importante aduse legislatiilor fiscale respective. +
Capitolul 2Definiţii +
Articolul 3Definiţii generale1. În sensul prezentei convenţii, afară de cazul cînd contextul reclama o interpretare diferita:a) termenul stat indica, potrivit contextului, România sau Olanda; … b) termenul România indica Republica Socialistă România şi zonele situate în afară apelor teritoriale ale Republicii Socialiste România asupra cărora, în conformitate cu dreptul internaţional şi potrivit legislaţiei sale, Republica Socialistă România exercita drepturi în legătură cu fundul marii, cu subsolul marin şi cu resursele naturale ale acestora; … c) termenul Olanda indica partea din Regatul Olandei situata în Europa şi zonele situate în afară apelor teritoriale ale Regatului Olandei asupra cărora, în conformitate cu dreptul internaţional şi potrivit legislaţiei sale, Regatul Olandei exercita drepturi în legătură cu fundul marii, cu subsolul marin şi cu resursele naturale ale acestora; … d) termenul persoana cuprinde persoanele fizice şi societăţile; … e) termenul societate indica orice persoană juridică, societatea mixtă în sensul dreptului românesc sau orice entitate considerată ca persoana juridică în scopuri de impunere; … f) expresiile întreprindere a unui stat şi întreprindere a celuilalt stat indica respectiv o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat; … g) expresia autoritate competentă indica: … 1) în România: ministrul finanţelor sau reprezentantul sau legal;2) în Olanda: ministrul finanţelor sau reprezentantul sau legal.2. Pentru aplicarea convenţiei de fiecare dintre state, orice expresie care nu este altfel definită are sensul atribuit de legislaţia acelui stat care guvernează impozitele ce fac obiectul convenţiei, afară de cazul cînd contextul reclama o interpretare diferita.3. În scopurile prezentei convenţii, expresia unitate administrativ-teritorială se referă la România şi expresia subdiviziune politica se referă la Olanda. +
Articolul 4Domiciliu fiscal1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unuia dintre state indica orice persoană care, în baza legislaţiei acelui stat, este supusă impozitului în acel stat, în baza domiciliului sau, a rezidentei sale, a sediului de conducere sau a oricărui alt criteriu de natura analoagă.2. În scopurile prezentei convenţii, membrii unei reprezentante diplomatice sau consulare a unuia dintre state în celălalt stat sau într-un stat terţ, care poseda naţionalitatea statului acreditant sau de trimitere, sînt consideraţi rezidenţi ai acelui stat dacă sînt supuşi aceloraşi obligaţii cu privire la impozitul pe venit sau pe avere ca şi rezidentii numitului stat.3. Dacă, potrivit dispoziţiei din paragraful 1, o persoană fizica este considerată rezidenţă a fiecăruia dintre state, cazul se rezolva după regulile următoare:a) aceasta persoana este considerată rezidenţă a statului unde dispune de o locuinta permanenta. Dacă dispune de o locuinta permanenta în fiecare din state, ea este considerată rezidenţă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale); … b) dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul din state, ea este considerată rezidenţă a statului în care locuieşte în mod obişnuit; … c) dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare din state sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul din acestea, ea este considerată rezidenţă a acelui stat a cărui naţionalitate o poseda; … d) dacă aceasta persoana poseda naţionalitatea fiecăruia dintre state sau nu poseda naţionalitatea nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor transeaza problema de comun acord. … 4. Atunci cînd, potrivit dispoziţiei paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este considerată rezidenţă a fiecăruia dintre state, ea este considerată rezidenţă a statului unde se afla sediul sau de conducere efectivă. +
Articolul 5Sediu stabil1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu stabil indica un loc fix de afaceri în care întreprinderea desfăşoară în total sau în parte activitatea sa.2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:a) un sediu al conducerii; … b) o sucursala; … c) un birou; … d) o uzina; … e) un atelier; … f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale; … g) un şantier de construcţii sau de montaj a cărui durata depăşeşte 12 luni. … 3. Nu se considera sediu stabil dacă:a) se folosesc amenajări în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării de mărfuri, aparţinînd întreprinderii; … b) mărfurile aparţinînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul stocării, expunerii sau al livrării; … c) mărfurile aparţinînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul prelucrării lor de către o alta întreprindere; … d) mărfurile aparţinînd întreprinderii care au fost expuse la un tirg comercial sau la o expoziţie sînt vîndute de întreprindere la încheierea acestui tirg sau a expoziţiei; … e) un loc fix de afaceri este utilizat numai în scopul cumpărării de mărfuri sau stringerii de informaţii pentru întreprindere; … f) un loc fix de afaceri este utilizat pentru întreprindere numai în scopuri de publicitate, de furnizare de informaţii, de cercetări ştiinţifice sau de activităţi analoage care au un caracter pregatitor sau auxiliar. … 4. O persoana care desfăşoară o activitate într-unul din state în contul unei întreprinderi a celuilalt stat – alta decît un agent cu statut independent, vizata la paragraful 5 – este considerată sediu stabil în primul stat dacă:a) dispune în acest stat de împuterniciri pe care le exercita în mod obişnuit, care-i permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea acestei persoane se limitează la achiziţionarea de mărfuri pentru întreprindere; sau … b) dispune în acest stat de un stoc de mărfuri aparţinînd întreprinderii, cu care executa în mod regulat comenzi pe care le-a primit în contul întreprinderii. … 5. Nu se considera ca o întreprindere a unuia dintre state are un sediu stabil în celălalt stat, pentru faptul ca îşi desfăşoară acolo activitatea prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar care se bucura de un statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa lucreze în cadrul activităţii lor obişnuite.6. Faptul ca o societate care este rezidenţă a unuia dintre state controlează sau este controlată de o societate care este rezidenţă a celuilalt stat sau care-şi desfăşoară acolo activitatea (fie prin intermediul unui sediu stabil sau nu) nu este suficient prin sine spre a face din oricare dintre aceste societăţi un sediu stabil al celeilalte. +
Capitolul 3Impunerea veniturilor +
Articolul 6Venituri imobiliare1. Veniturile provenind din bunuri imobile sînt impozabile în statul în care aceste bunuri sînt situate.2. Expresia bunuri imobile se defineste în conformitate cu dreptul statului unde sînt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde în orice caz toate accesoriile, inventarul viu sau mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dispoziţiile dreptului privat privind proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la redevenţe variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării de zăcăminte minerale, izvoare şi alte bogatii ale solului şi creanţele de orice natura – care nu îmbracă forma obligaţiilor de împrumut – care sînt prevăzute cu garanţii ipotecare pe bunuri imobile; navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.3. Dispoziţia de la paragraful 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închiriere ca şi din orice alta forma de exploatare de bunuri imobile.4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplică atît veniturilor provenind din bunurile imobile ale unei întreprinderi, cît şi veniturilor din bunuri imobile ce servesc exercitării unei profesii libere. +
Articolul 7Beneficiile întreprinderilor1. Beneficiile unei întreprinderi a unuia dintre state nu sînt impozabile decît în acel stat, afară de cazul cînd întreprinderea îşi exercită activitatea în celălalt stat prin intermediul unui sediu stabil situat acolo. Dacă întreprinderea îşi exercită activitatea în acest mod, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celălalt stat, însă numai în măsura în care sînt imputabile acelui sediu stabil.2. Cînd o întreprindere a unuia dintre state îşi exercită activitatea în celălalt stat prin intermediul unui sediu stabil situat acolo (în celălalt stat), se atribuie, în fiecare stat, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată exercitind activităţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage, şi tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu stabil este.3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil sînt admise la scădere cheltuielile pentru scopurile urmărite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul unde este situat acest sediu stabil sau în altă parte.4. În măsura în care, într-unul din state, se obişnuieşte să se determine beneficiile imputabile unui sediu stabil pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele sale unităţi, nici una din dispoziţiile paragrafului 2 nu împiedica acest stat sa determine beneficiile impozabile potrivit repartiţiei în uz; totuşi, metoda de repartizare adoptată trebuie să fie în asa fel încît rezultatul obţinut să fie conform cu principiile enunţate în prezentul articol.5. Nici un beneficiu nu se poate atribui unui sediu stabil numai pentru faptul ca acest sediu stabil a cumpărat mărfuri pentru întreprindere.6. În vederea aplicării paragrafelor precedente, beneficiile care se considera realizate de către sediul stabil sînt calculate în fiecare an după aceeaşi metoda, în afară de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile pentru a se proceda altfel.7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol. +
Articolul 8Întreprinderi de transport1. Beneficiile realizate din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor nu sînt impozabile decît în statul unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.2. Dacă sediul conducerii efective a unei întreprinderi de navigaţie se afla la bordul unei nave, acest sediu este considerat situat în statul unde se afla portul de origine al acestei nave sau, în lipsa portului de origine, în statul al cărui rezident este persoana care exploatează nava.3. Beneficiile rezultate din exploatarea în trafic internaţional de vehicule feroviare sau rutiere nu sînt impozabile decît în statul în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplică şi atunci cînd o întreprindere de transport participa la un pool, o exploatare în comun sau la un alt organism internaţional de exploatare. +
Articolul 9Întreprinderi asociate1. Atunci cînd doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi convenite între întreprinderi independente, toate beneficiile pe care una din întreprinderi nu le-a realizat datorită exclusiv acestor condiţii pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţa.2. În aplicarea paragrafului 1, întreprinderile sînt considerate legate atunci cînd:a) o întreprindere a unuia din state participa direct sau indirect la conducerea, la controlul şi la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat, sau dacă … b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul şi la capitalul unei întreprinderi a unuia din state şi unei întreprinderi a celuilalt stat. … +
Articolul 10Dividende1. Dividendele plătite de către o societate care este rezidenţă a unuia din state, unui rezident al celuilalt stat, sînt impozabile în acest celălalt stat.2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse şi în statul al carei rezident este societatea care plăteşte dividendele, potrivit legislaţiei acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăşi:a) 10 la suta din suma bruta a dividendelor, dacă beneficiarul este o societate al carei capital, în total sau în parte, este împărţit în acţiuni şi care dispune direct de cel puţin 25 la suta din capitalul societăţii care plăteşte dividendele; … b) 15 la suta din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri. … 3. Dispoziţiile paragrafului 2 nu privesc impunerea societăţii pe beneficiile care servesc la plata dividendelor.4. Termenul dividende folosit în acest articol indica veniturile provenind din acţiuni sau bonuri de folosinţă, părţi de mina, părţi de fondator sau alte părţi din beneficii (cu excepţia creanţelor), precum şi veniturile altor părţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni prin legislaţia fiscală a statului a cărui rezidenţă este societatea distribuitoare.5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică atunci cînd beneficiarul dividendelor, rezident al unuia dintre state, are în celălalt stat al cărui rezident este societatea care plăteşte dividendele un sediu stabil de care este efectiv legată participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7.6. Cînd o societate care este rezidenţă a unuia dintre state realizează beneficii sau venituri din celălalt stat, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit cu titlu de impunere a beneficiilor nedistribuite asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constau în total sau în parte din beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat. +
Articolul 11Dobinzi1. Dobinzile provenind dintr-unul din state şi plătite unui rezident al celuilalt stat sînt impozabile în acest celălalt stat.2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse şi în statul din care provin în conformitate cu legislaţia acestui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma dobinzilor.3. Contrar dispoziţiilor paragrafului 2, dobinzile provenind dintr-unul din state nu pot fi impuse în acest stat atunci cînd sînt plătite unei bănci sau unei alte instituţii financiare sau atunci cînd sînt plătite pe bază de împrumuturi de orice fel acordate, garantate, asigurate sau finanţate direct sau indirect de celălalt stat sau de către un organism public al acestui celălalt stat.4. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol indica venituri din efecte publice, din obligaţii de împrumut, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii şi din creanţe de orice natura care nu sînt însoţite de garanţii ipotecare, precum şi orice venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de către legislaţia fiscală a statului din care provin veniturile.5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplică atunci cînd beneficiarul dobinzilor, rezident al unuia dintre state, are în celălalt stat de unde provin dobinzile un sediu stabil de care este efectiv legată creanta generatoare a dobinzilor. În acest caz sînt aplicabile dispoziţiile art. 7.6. Dobinzile sînt considerate ca provin dintr-unul din state atunci cînd debitor este chiar acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o subdiviziune politica, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, dacă debitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unuia dintre state, are, într-unul din state, un sediu stabil pentru care a fost contractat împrumutul generator al dobinzilor şi care plăteşte aceste dobinzi, dobinzile menţionate sînt considerate ca provin din statul în care este situat sediul stabil.7. Dacă, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau relaţiilor pe care şi unul şi altul le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor plătite, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt vărsate, depăşeşte pe aceea pe care ar fi convenit-o debitorul şi creditorul în absenta unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decît asupra acestei din urma sume. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă în conformitate cu legislaţia fiecăruia dintre state, ţinînd cont de alte dispoziţii ale prezentei convenţii. +
Articolul 12Redevenţe1. Redevenţele provenind dintr-unul din state şi plătite unui rezident al celuilalt stat sînt impozabile în acest celălalt stat.Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse şi în statul din care provin, în conformitate cu legislaţia acestui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma lor bruta.3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indica remuneraţiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele cinematografice şi filmele şi benzile magnetice de televiziune sau de radiodifuziune, a unui brevet, a unei mărci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret şi a informaţiilor în legătură cu o experienta dobîndită în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică atunci cînd beneficiarul redevenţelor, rezident al unuia dintre state, are, în celălalt stat de unde provin redevenţele, un sediu stabil de care este efectiv legat dreptul sau bunul generator al redevenţelor. În acest caz se aplică dispoziţiile art. 7.5. Redevenţele sînt considerate ca provin dintr-unul din state atunci cînd debitorul este chiar acel stat, o unitate administrativ-teritorială sau o subdiviziune politica, o colectivitate locală sau un rezident al acelui stat. Totuşi, dacă debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unuia dintre state, are într-unul din state un sediu stabil de care este legat efectiv dreptul generator al redevenţelor şi care suporta ca atare plata redevenţelor, redevenţele sînt considerate ca provin din statul în care este situat sediul stabil.6. Dacă, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau relaţiilor pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plătite, ţinînd cont de prestaţia pentru care acestea sînt vărsate, depăşeşte pe cea pe care ar fi convenit-o debitorul şi creditorul în absenta unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decît acestei din urma sume. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă în conformitate cu legislaţia fiecăruia dintre state ţinînd cont şi de alte dispoziţii ale prezentei convenţii. +
Articolul 13Comisioane1. Comisioanele provenind dintr-unul din state şi plătite unui rezident al celuilalt stat sînt impozabile în acest celălalt stat.2. Totuşi, aceste comisioane pot fi impuse şi în statul din care provin, în conformitate cu legislaţia acestui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 5 la suta din suma lor bruta.3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol indica remuneraţiile plătite oricărei persoane pentru serviciile pe care le-a furnizat în calitate de intermediar; acest termen nu cuprinde remuneraţiile plătite cu titluri de venituri din activităţi independente vizate la art. 15 sau de venituri din profesiuni dependente vizate la art. 16.4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică atunci cînd beneficiarul comisioanelor, rezident al unuia dintre state, are în celălalt stat, din care provin comisioanele, un sediu stabil de care se leagă efectiv plata comisioanelor. În acest caz se aplică dispoziţiile art. 7.5. Comisioanele sînt considerate ca provin dintr-unul din state atunci cînd debitor este chiar acel stat, o unitate administrativ-teritorială sau o subdiviziune politica, o colectivitate locală sau un rezident al acelui stat. Totuşi, dacă debitorul comisioanelor fie ca este sau nu rezident al unuia dintre state are, într-unul din state, un sediu stabil de care este legată obligaţia plăţii comisioanelor şi care suporta ca atare plata acestora, aceste comisioane sînt considerate ca provin din statul în care este situat sediul stabil.6. Dacă, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau relaţiilor pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma comisioanelor, ţinînd cont de serviciile pentru care acestea sînt plătite, depăşeşte pe cea pe care ar fi convenit-o debitorul şi creditorul în absenta unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decît la aceasta din urma suma. În acest caz, partea excedentară a comisioanelor rămîne impozabilă în conformitate cu legislaţia fiecăruia dintre state ţinînd cont şi de alte dispoziţii ale prezentei convenţii.7. Atunci cînd un rezident al unuia dintre stat care primeşte comisioane provenind din celălalt stat solicita pentru un an de impunere sau pentru un an financiar determinat, impozitul asupra comisioanelor se va putea stabili în statul din care acestea provin ca şi cum numitul rezident ar avea un sediu stabil în acel stat şi ca şi cum comisioanele ar fi impozabile în conformitate cu art. 7, ca beneficii aferente acestui sediu stabil. +
Articolul 14Cistiguri din capital1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul unde sînt situate bunurile.2. Cistigurile provenite din înstrăinarea de bunuri mobile ce fac parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unuia dintre state îl are în celălalt stat sau de bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe de care dispune un rezident al unuia dintre state în celălalt stat pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv acele cistiguri provenind din înstrăinarea globală a acestui sediu stabil (singur sau împreună cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celălalt stat.3. Contrar prevederilor paragrafului 2, cîştigurile provenite din înstrăinarea mijloacelor de transport exploatate în trafic internaţional ca şi a bunurilor mobile afectate exploatării acestor mijloace de transport nu sînt impozabile decît în statul în care este situat sediul de conducere efectivă a întreprinderii, ţinînd seama de dispoziţiile paragrafului 2 al art. 8.4. Cistigurile provenite din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele precedente, nu sînt impozabile decît în statul al cărui rezident este cel care înstrăinează.5. Dispoziţiile paragrafului 4 nu afectează dreptul fiecăruia din state de a percepe, conform propriei sale legislaţii, impozit pe cîştigurile provenind din înstrăinarea de acţiuni sau de bonuri de folosinţă ale unei societăţi rezidente a acestui stat, atunci cînd aceste cistiguri sînt realizate de o persoană fizica rezidenţă a celuilalt stat şi care a fost rezidenţă a primului stat în cursul ultimilor 5 ani anteriori înstrăinării. +
Articolul 15Profesii independente1. Veniturile pe care un rezident al unuia dintre state le realizează dintr-o profesie libera sau din alte activităţi independente cu caracter analog nu sînt impozabile decît în acest stat, afară de cazul cînd acest rezident dispune în mod obişnuit în celălalt stat de o baza fixa pentru exercitarea activităţilor sale. Dacă dispune de o asemenea baza, veniturile sînt impozabile în celălalt stat, însă numai în măsura în care acestea sînt imputabile acelei baze fixe.Un rezident al unuia dintre state care exercită o asemenea profesie libera sau alte activităţi independente cu caracter analog în celălalt stat va fi considerat ca dispune de o baza fixa în acest celălalt stat, dacă locuieşte în acest celălalt stat pe o perioadă sau pe perioade ce depăşesc în total 183 zile în cursul anului fiscal considerat.2. Expresia profesii libere cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, ca şi activităţile independente de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil. +
Articolul 16Profesii dependente1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, retribuţiile, indemnizaţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unuia dintre state le primeşte pentru un serviciu retribuit nu sînt impozabile decît în acest stat, afară de cazul cînd serviciul este prestat în celălalt stat. Dacă serviciul este prestat în celălalt stat, remuneraţiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acest celălalt stat.2. Derogînd de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unuia dintre state le primeşte pentru un serviciu retribuit prestat în celălalt stat nu sînt impozabile decît în primul stat, dacă:a) beneficiarul locuieşte în celălalt stat pe o perioadă sau pe perioade ce nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal considerat; şi … b) remuneraţiile sînt plătite de către o persoană care angajează sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezident al celuilalt stat; şi … c) sarcina remunerării nu este suportată de un sediu stabil sau de o baza fixa pe care o persoană care angajează o are în celălalt stat. … 3. Contrar prevederilor prezentului articol, remuneraţiile pe care un rezident al unuia dintre state le primeşte pentru un serviciu retribuit prestat la bordul unui mijloc de transport în trafic internaţional nu sînt impozabile decît în acest stat. +
Articolul 17Administratori, directori (bestuurders) şi comisari (commissarissen) de societăţi1. Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii, pe care un rezident al Olandei le primeşte în calitatea sa de membru în consiliul de administraţie sau de cenzor al unei societăţi pe acţiuni rezidenţă în România, sînt impozabile în România.2. Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii pe care un rezident al României le primeşte în calitatea sa de director (bestuurder) sau de comisar (commissaris) al unei societăţi pe acţiuni rezidenţă în Olanda sînt impozabile în Olanda.3. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2 remuneraţiile sus-menţionate primite de persoane care exercită funcţiuni în mod efectiv într-un sediu stabil situat într-un stat altul decît acela în care este rezidenţă societatea şi care sînt suportate ca atare de acest sediu stabil sînt impozabile în statul în care se afla acest sediu stabil. +
Articolul 18Artişti şi sportivi1. Contrar prevederilor art. 15 şi 16, veniturile pe care artiştii de spectacole, cum ar fi artiştii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi muzicantii, precum şi sportivii, le realizează din activităţile lor personale în aceasta calitate sînt impozabile în statul în care se desfăşoară aceste activităţi.2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, veniturile pe care un rezident al unuia dintre state le primeşte pentru activităţile menţionate la paragraful 1, exercitate în celălalt stat în cadrul unui schimb cultural aprobat de cele doua state, nu sînt impozabile decît în primul stat. +
Articolul 19PensiiPensiile, inclusiv pensiile primite în baza unui sistem de asigurări sociale de drept public, cu excepţia pensiilor reglementate la paragraful 1 al art. 20, şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unuia dintre state, precum şi rentele viagere plătite unui asemenea rezident, nu sînt impozabile decît în acest stat. +
Articolul 20Funcţii publice1. Remuneraţiile, inclusiv pensiile, plătite de unul dintre state sau de una din unităţile sale administrativ-teritoriale ori de subdiviziunile sale politice sau de una din colectivitatile sale locale, fie direct fie prin prelevare din fondurile constituite de acestea, unei persoane fizice pentru servicii prestate acestui stat sau acestei subdiviziuni sau colectivităţi, în exerciţiul unei funcţiuni cu caracter public, sînt impozabile în acest stat.2. Totuşi, dispoziţiile art. 16, 17 şi 19 se aplică remuneraţiilor sau pensiilor plătite pentru servicii prestate în cadrul unei activităţi comerciale sau industriale, exercitate de unul dintre state sau de una din unităţile sale administrativ-teritoriale ori de subdiviziunile sale politice sau de una din colectivitatile sale locale.3. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplică atunci cînd serviciile sînt efectuate pentru unul dintre state în celălalt stat de către o persoană fizica care este rezidenţă a acestui celălalt stat şi care poseda naţionalitatea acestui alt stat. +
Articolul 21Profesori1. Remuneraţiile pe care profesorii şi alţi membri ai personalului didactic, rezidenţi ai unuia dintre state, care predau într-o universitate sau orice alta instituţie de învăţămînt din celălalt stat, le primesc pentru aceasta predare nu sînt impozabile decît în primul stat pe durata unei perioade care nu depăşeşte doi ani de la începerea predării.2. Aceasta dispoziţie este de asemenea aplicabilă remuneraţiilor pe care o persoană fizica, rezidenţă a unuia dintre state, le primeşte pentru lucrări de cercetare executate în celălalt stat, dacă aceste lucrări sînt întreprinse în interesul public şi nu în vederea realizării unui avantaj special de care profita o întreprindere sau o persoană. +
Articolul 22Studenţi, stagiari şi persoane în curs de pregătire profesională1. Sumele pe care un student sau un stagiar, inclusiv orice persoană în curs de perfecţionare, care este sau care a fost înainte rezident al unuia dintre state şi locuieşte în celălalt stat le primeşte pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere, de studii sau de pregătire, cu unicul scop de a urma acolo studiile sau pregătirea, nu sînt impozabile în acest celălalt stat, cu condiţia sa provină din surse situate în afară acestui alt stat.2. Persoanele vizate la paragraful 1, care exercită o activitate remunerată în celălalt stat în vederea completării resurselor necesare întreţinerii şi pentru acoperirea cheltuielilor lor de studiu sau de pregătire, nu sînt supuse impozitului în acest ultim stat pe o perioadă de maximum patru ani pentru remuneraţia primită cu acest titlu şi care nu depăşeşte 6.000 florini olandezi sau echivalentul în lei pe an calendaristic. +
Articolul 23Alte venituriVeniturile realizate de un rezident al unuia dintre state, care nu sînt prevăzute la articolele precedente ale prezentei convenţii, nu sînt impozabile decît în acel stat. +
Capitolul 4 +
Articolul 24Impunerea pe avere1. Averea constituită din bunuri imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul în care sînt situate aceste bunuri.2. Averea constituită din bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe care serveşte exercitării unei profesii libere este impozabilă în statul în care este situat sediul stabil sau baza fixa.3. Mijloacele de transport exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatării lor, nu sînt impozabile decît în statul în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii, ţinînd seama de dispoziţiile paragrafului 2 al art. 8.Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unuia dintre state nu sînt impozabile decît în acel stat. +
Capitolul 5 +
Articolul 25Dispoziţii pentru evitarea dublei impuneriSe înţelege ca dubla impunere va fi evitata în modul următor:A. În ce priveşte România:Impozitul olandez plătit de un rezident român pe veniturile sau averea impozabile în Olanda în aplicarea prezentei convenţii va fi scăzut din suma impozitului român exigibilă conform legislaţiei fiscale române.B. În ce priveşte Olanda:1. Pentru a determina impozitele datorate de rezidentii săi, Olanda va putea cuprinde în baza de calcul a acestor impozite elementele de venit sau de avere care, conform dispoziţiilor prezentei convenţii, sînt impozabile în România.2. Totuşi, sub rezerva dispoziţiilor legislaţiei interne olandeze privind compensarea pierderilor, Olanda va scădea din suma impozitelor, calculată potrivit paragrafului 1, o sumă egala cu fracţiunea acestor impozite care corespunde raportului existent între suma elementelor de venit sau de avere cuprinse în baza impozabilă menţionată la paragraful 1 şi impozabilă în România în virtutea art. 6, 7, 10 paragraful 5; 11 paragraful 5; 12 paragraful 4; 13 paragraful 4; 14 paragrafele 1 şi 2; 15; 16 paragraful 1; 17 paragrafele 1 şi 3; 20; 24 paragrafele 1 şi 2 ale prezentei convenţii şi suma venitului total sau a averii totale reţinută ca baza de impunere în aplicarea paragrafului 1 menţionat.3. În ceea ce priveşte elementele de venit cuprinse în baza impozabilă menţionată la paragraful 1 şi care sînt impozabile în România în virtutea art. 10 paragraful 2; 11 paragraful 2; 12 paragraful 2; 13 paragraful 2; şi 18, Olanda acorda asupra impozitului olandez, astfel calculat, o reducere egala cu cea mai scăzută din sumele următoare:a) o sumă egala cu impozitul reţinut în România fie în baza art. 18, fie în limita cotelor prevăzute la art. 10 paragraful 2; 11 paragraful 2; 12 paragraful 2; şi 13 paragraful 2; … b) o sumă egala cu fracţiunea impozitului olandez calculată potrivit paragrafului 1, care corespunde raportului existent între suma sus-mentionatelor elemente de venit şi suma totală a venitului ce constituie baza impozabilă prevăzută la paragraful 1 de mai sus. … +
Capitolul 6Dispoziţii speciale +
Articolul 26Nediscriminare1. Naţionalii unuia dintre state, fie ca sînt sau nu rezidenţi ai unuia dintre state, nu sînt supuşi în celălalt stat la nici o impozitare sau obligaţie legată de impunere, diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau vor putea fi supuşi naţionalii acestui celălalt stat care se afla în aceeaşi situaţie.2. Termenul naţionali indica:a) toate persoanele fizice care poseda cetăţenia unuia din cele doua state; … b) toate persoanele juridice, societăţi de persoane şi asociaţii, constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare în fiecare din cele doua state. … 3. Impunerea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unuia dintre state îl are în celălalt stat nu se va stabili în acest celălalt stat în mod mai puţin favorabil decît impunerea întreprinderilor acestui celălalt stat care exercită aceeaşi activitate. Aceasta dispoziţie nu poate fi interpretată ca obliga vreunul dintre state sa acorde rezidenţilor celuilalt stat deduceri personale, scaderi şi reduceri de impozit, în funcţie de situaţia sau de sarcinile de familie, pe care le acorda propriilor rezidenţi.4. Întreprinderile unuia dintre state, al căror capital este în total sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat, nu sînt supuse în primul stat la nici un impozit sau obligaţii în legătură cu impozitarea care să fie diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau vor putea fi supuse celelalte întreprinderi de aceeaşi natura ale acestui prim stat.5. Termenul impunere indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire. +
Articolul 27Aplicarea convenţieiAutorităţile competente ale celor două state vor determina modalităţile de aplicare a prezentei convenţii. +
Articolul 28Procedura amiabila1. Cînd un rezident al unuia dintre state considera ca măsurile luate de unul dintre state sau de fiecare din două state antreneaza sau vor antrena pentru el o impunere neconforma cu prezenta convenţie, el poate, independent de căile prevăzute de legislaţia naţionala a acestor state, sa supună cazul sau autorităţii competente a statului al cărui rezident este.2. Aceasta autoritate competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare intemeiata şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa dea o soluţie satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea înţelegerii amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat, în vederea evitării unei impuneri neconforme cu convenţia.3. Autorităţile competente ale statelor se vor strădui, pe cale de înţelegere amiabila, sa rezolve dificultăţile şi sa înlăture dubiile la care pot da loc interpretarea sau aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.4. Autorităţile competente ale statelor pot comunică direct între ele, în vederea realizării unei înţelegeri, după cum se prevede la paragrafele precedente. +
Articolul 29Schimb de informaţii1. Autorităţile competente ale celor două state vor schimba informaţiile de care dispun în mod normal, pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii, în special pentru prevenirea fraudei. Orice informaţie comunicată va fi ţinuta secret şi nu va putea fi transmisă decît persoanelor sau autorităţilor însărcinate cu stabilirea sau cu încasarea impozitelor vizate prin prezenta convenţie.2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot în nici un caz să fie interpretate ca impun vreunuia din state obligaţia:a) sa ia măsuri administrative care să deroge de la propria legislaţie sau de la practica sa administrativă ori a celor ale celuilalt stat; … b) sa furnizeze informaţii care nu pot fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat; … c) sa transmită informaţii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a căror comunicare ar fi contrară ordinii publice. … +
Articolul 30Funcţionari diplomatici şi consulari1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază funcţionarii diplomatici sau consulari în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului gintilor, fie a dispoziţiilor unor acorduri speciale.2. Convenţia nu se aplică organizaţiilor internaţionale, organelor şi funcţionarilor acestora, nici persoanelor care sînt membre ale misiunilor diplomatice sau consulare ale terţelor state, atunci cînd acestea se afla pe teritoriul unuia din state şi nu sînt tratate ca rezidente într-unul sau în celălalt stat în materie de impozit pe venit şi pe avere. +
Articolul 31Extinderea aplicabilitatii teritoriale1. Prezenta convenţie poate fi extinsă, sub aceeaşi forma sau cu modificările necesare, la Antilele olandeze, atunci cînd aceasta ţara va percepe impozite cu caracter analog celor la care se aplică convenţia. O asemenea extindere va intra în vigoare de la data care, împreună cu modificările şi în condiţiile, inclusiv condiţiile referitoare la încetarea aplicării, se va stabili de comun acord prin schimb de note diplomatice.2. În măsura în care nu se va conveni altfel, atunci cînd prezenta convenţie nu va mai fi în vigoare, ea nu va inceta să se aplice în Antilele olandeze, dacă a fost extinsă conform prezentului articol. +
Capitolul 7Dispoziţii finale +
Articolul 32Intrare în vigoarePrezenta convenţie va fi aprobată în conformitate cu dispoziţiile constituţionale în vigoare în fiecare din state. Ea va intra în vigoare în a 30-a zi următoare celei în care va avea loc schimbul de notificări prin care se va confirma ca ai o parte şi cealaltă au îndeplinit aceste dispoziţii. Convenţia va fi aplicabilă pe ani şi perioade fiscale, începînd de la întîi ianuarie al anului intrării în vigoare. +
Articolul 33DenunţarePrezenta convenţie rămîne în vigoare pe nedeterminată.Fiecare stat va putea, pînă la 30 iunie al fiecărui an calendaristic, începînd din al cincilea an următor intrării în vigoare, sa o denunţe sub forma scrisă sau pe cale diplomatică. În asemenea caz, convenţia va inceta să-şi producă efectul pentru anii şi perioadele fiscale, începînd de la întîi ianuarie următor al anului calendaristic în cursul căruia a fost notificată denunţarea.Drept care, subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop de guvernele respective, au semnat prezenta convenţie.Facuta la Bucureşti la 27 martie 1979, în doua exemplare, în limbile română, olandeza şi franceza, toate trei textele fiind egal valabile. În caz de divergenta de interpretare între textele român şi olandez, textul francez are precădere.Pentru guvernulRepublicii Socialiste România,Ştefan AndreiPentru guvernulRegatul Olandei,Cristoph A. van der Klaauw +
PROTOCOLOdată cu semnarea Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale în materie de impozit pe venit şi pe avere, încheiată astăzi între Republica Socialistă România şi Regatul Olandei, subsemnaţii au căzut de acord asupra următoarelor dispoziţii care formează parte integrantă a convenţiei:I. La articolele 2 şi 25Pentru aplicarea art. 2 şi 25, vărsarea obligatorie a unei părţi din beneficiile întreprinderilor de stat române va fi considerată ca impozit român, în sensul acestor articole.II. La articolul 5Instalaţiile organelor de presa, de radiodifuziune şi de televiziune nu sînt considerate ca sediu stabil, dacă informaţiile obţinute nu sînt transmise decît întreprinderii care utilizează acele instalaţii.III. La articolul 10Este subinteles ca impozitul perceput în România în virtutea art. 13 al Decretului nr. 425 din 2 noiembrie 1972 asupra distribuirii beneficiilor societăţilor mixate, care sînt transferate în străinătate, va fi considerat ca impozit prelevat asupra dividendelor în sensul art. 10 paragraful 4.IV. La articolele 10, 11, 12 şi 13Pentru aplicarea dispoziţiilor art. 10, 11, 12 şi 13, cererile de rambursare trebuie făcute autorităţii competente a statului care a perceput impozitul, în termen de trei ani după expirarea anului calendaristic în cursul căruia a fost perceput impozitul.V. La articolul 25Se înţelege ca în ce priveşte impozitul olandez asupra venitului sau impozitul olandez pe societăţi, baza impozabilă vizata la art. 25 lit. B paragraful 1 este totalul veniturilor nete (onzuivere inkomen) sau beneficiul (winst) în sensul legislaţiei olandeze privind impozitul pe venit sau respectiv impozitul pe societăţi.VI. La articolul 29Obligaţia de a face schimb de informaţii nu priveşte informaţiile provenind de la bănci sau instituţii asimilate cu acestea. Expresia instituţii asimilate cu acestea cuprinde, printre altele, societăţile de asigurare.Făcut la Bucureşti la 27 martie 1979, în doua exemplare, în limbile română, olandeza şi franceza, toate trei textele fiind egal valabile. În caz de divergenta de interpretare între textele român şi olandez, textul francez are precădere.Pentru guvernulRepublicii Socialiste România,Ştefan AndreiPentru guvernulRegatul Olandei,Cristoph A. van der Klaauw–––
