între Republica Populara Română şi Republica Cehoslovaca, privind colaborarea în domeniul problemelor sociale
Republica Populara Română şi Republica Cehoslovaca, calauzite de dorinţa de a reglementa relaţiile reciproce în domeniul problemelor sociale, în spiritul prieteniei şi colaborării între ambele state, au hotărât sa încheie o Convenţie privind colaborarea în acest domeniu. În acest scop au numit ca împuterniciţi: pentru Republica Populara Română, adjunctul ministrului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale dr. Octavian Berlogea, pentru Republica Cehoslovaca preşedintele Oficiului Naţional de Securitate Socială Evzen Erban, care după schimbul deplinelor puteri găsite în buna şi cuvenită forma,au convenit la următoarele prevederi: I. Stipulaţiuni generale +
Articolul 1Domeniul de aplicare al Convenţiei 1. Părţile Contractante colaborează în toate problemele sociale şi în toate domeniile de securitate socială. Aceasta colaborare serveşte progresului social. 2. Pentru atingerea acestui tel, Părţile Contractante vor sprijini schimbul de experienta în domeniul securităţii sociale ca şi colaborarea dintre Administraţiile, Instituţiile organizaţiile sindicale şi alte organizaţii competente. 3. Părţile Contractante vor sprijini vizitele reciproce, organizate de către Administraţii, instituţii, organizaţii sindicale şi alte organizaţii şi anume, atunci cînd este cazul, prin acordarea de mijloace materiale în acest scop. 4. Părţile Contractante vor sprijini cu reciprocitate asigurarea odihnei şi tratamentului medical de orice fel pentru copii, tineri şi oamenii muncii, dintr-o ţara în cealaltă, efectuate pe linie de stat, de organizaţii sindicale sau alte organizaţii cat şi schimbul de experienta în aceste probleme. 5. Amănuntele vor fi stabilite printr-o înţelegere între organele centrale competente ale ambelor state. 6. Aceasta Convenţie reglementează de asemenea relaţiile reciproce dintre părţile contractante, în domeniul asigurărilor (securităţii) sociale. +
Articolul 21. Cetăţenii unuia dintre state, care lucrează pe teritoriul celuilalt stat, precum şi membrii familiilor lor, sînt trataţi în ce priveşte prevederile legislaţiei muncii precum şi asigurările (securitatea) sociale ale oamenilor muncii, în deosebi la acordarea dreptului la munca, ca şi proprii cetăţeni în măsura în care prin aceasta Convenţie nu se stabileşte altfel ei au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii proprii. 2. Aceeaşi reglementare este valabilă în mod asemănător pentru cetăţenii unui stat, care se afla în mod trecator pe teritoriul celuilalt stat sau locuiesc în celălalt stat şi sînt lipsiţi de mijloace materiale proprii de trai. II. Asigurările (securitatea) sociale +
Articolul 3Executarea asigurărilor 1. Obligaţia de asigurare şi de contribuţie la asigurările (securitatea) sociale se reglementează, în măsura în care în aceasta Convenţie nu se stabileşte altfel, potrivit prevederilor legale ale statului, pe al cărui teritoriu se exercită ocupaţia (activitatea) determinata pentru asigurare (mai departe menţionat ca "statul locului de muncă"). 2. Pentru stabilirea şi acordarea asigurărilor (securităţii) sociale sînt competente organele din statul locului de muncă. +
Articolul 4Acordarea pensiilor 1. Pensiile sînt acordate de organele de asigurare ale statului pe al cărui teritoriu îşi are domiciliul asiguratul, respectiv membrul de familie îndreptăţit la pensie, la data cînd ia naştere dreptul potrivit prevederilor legale ale statului (în continuare denumit "stat de reşedinţa"). La aceasta, organele de asigurare iau în consideraţie atît timpul de asigurare (vechime în producţie) din statul propriu, cat şi din celălalt. 2. Pentru pensionarul care se muta în celălalt stat, organul de asigurare, care a plătit pensia, încetează plata începînd cu ziua întîi a lunii următoare. 3. Organele de asigurare ale statului în care s-a mutat pensionarul, acorda acestuia pensie potrivit prevederilor legale ale statului de reşedinţa; aci se aplică în mod analog stipulatia paragrafului 1, propozitia finala, a acestui articol. Drepturile la acordarea pensiei sînt considerate în aceste cazuri de fiecare data ca menţinute. 4. Dacă pensionarul se reintoarce, organul de asigurare al statului de reşedinţa reia, începînd cu ziua de întîi a lunii următoare, plata pensiei care a fost oprită conform paragrafului 2 al acestui articol. 5. Prevederile paragrafului 3 al acestui articol sînt valabile în mod analog dacă asiguratul sau un membru de familie îndreptăţit se muta în celălalt stat, după ce a luat naştere dreptul la pensie, însă înainte de stabilirea cuantumului pensiei. +
Articolul 5Acordarea de plati pe termen scurt în bani şi în efecte 1. Organul de asigurare al statului de reşedinţa acorda plati în numerar pe termen scurt din asigurările sociale, conform prevederilor sale legale. La aceasta el ia în consideraţie şi perioadele de asigurare (vechime în producţie) avute pe teritoriul celuilalt stat. 2. Dacă un asigurat, care este îndreptăţit la plati în bani pe termen scurt din asigurările sociale, se muta în celălalt stat, atunci efectuarea plăţilor în bani pe termen scurt încetează din ziua mutării. Organul de asigurare al statului de reşedinţa acorda în acest caz plăţile în bani pe termen scurt, potrivit prevederilor legale ale statului de reşedinţa, ţinînd seama de perioadele de asigurare (vechimea în producţie) avute în ambele state. 3. Drepturile în efecte din asigurările sociale (îngrijiri preventive şi curative) se acordă de organele statului pe al cărui teritoriu se afla asiguratul, respectiv membrul de familie îndreptăţit. Amănunte, în special asupra volumului sumelor de plată, se vor stabili prin înţelegere a organelor centrale competente ale celor două părţi contractante. 4. Drepturile în efecte din asigurările sociale (îngrijiri preventive şi curative) către persoanele care potrivit cu aceasta Convenţie obţin o pensie, sînt acordate potrivit cu prevederile legale ale statului de reşedinţa de către organele statului în care se plăteşte pensia. Dacă pensionării, respectiv membrii lor de familie, rămîn pentru o perioadă în celălalt stat, sînt valabile în mod analog prevederile paragrafului 3 al acestui articol. 5. Indemnizaţiile familiale se achită în acelaşi mod ca şi drepturile în bani pe termen scurt din asigurările sociale. Amănuntele vor fi stabilite prin înţelegerea organelor competente ale ambelor Părţi Contractante. +
Articolul 6Stipulaţii speciale pentru unele categorii de profesii 1. Pentru asiguraraile sociale ale personalului reprezentantelor diplomatice şi consulare şi al altor oficii şi organe ale uneia din părţile contractante care îşi au reşedinţa în celălalt stat, se aplică prevederile legale ale statului trimiţător, dacă aceste persoane sînt cetăţeni ai acestui stat. Aceleaşi prevederi sînt valabile pentru asigurarea persoanelor aflate în serviciul personalului susmentionatelor oficii, dacă aceştia sînt cetăţeni ai statului trimiţător. 2. Organele de asigurare ale statului trimiţător sînt competente pentru stabilirea şi plata drepturilor la asigurările sociale, conform prevederilor legale din statul lor, pentru:a) Personalul întreprinderilor de trafic public de orice fel ale unui stat, care este trimis în exercitarea temporară sau permanenta a unei funcţiuni, în celălalt stat; … b) Personalul care este trimis de către o întreprindere care se afla pe teritoriul unui stat şi nu este cuprinsă în cele menţionate sub punctul "a", pentru exercitarea temporară a unei funcţiuni pe teritoriul celuilalt stat. … 3. Pentru acordarea drepturilor de asigurări sociale prevăzute pentru persoanele amintite la paragraful 2 din acest articol, se aplică prevederile articolului 5 paragraful 3 al acestei Convenţii. +
Articolul 7Excluderea compensaţiilor reciproce 1. Organul de asigurare, care acorda plăţile potrivit cu aceasta Convenţie, nu primeşte din partea orlganului de asigurare al celuilalt stat nici o compensaţie pentru plăţile acordate. 2. Acelaşi lucru este valabil şi în cazurile în care un organ de asigurare acorda avansuri potrivit prevederilor sale legale. +
Articolul 8Prevederi de executare 1. În ambele state pot fi emise instrucţiuni pentru îndeplinirea părţii a II-a a acestei Convenţii, în special pentru calcularea drepturilor. Asemenea instrucţiuni se transmit de fiecare data, organelor centrale competente ale celuilalt stat. 2. Organele centrale ale ambelor state îşi comunică reciproc, fără întîrziere, schimbările intervenite în legislaţia lor, în domeniul asigurărilor (securităţii) sociale. III. Ocrotirea socială +
Articolul 9Ajutor şi ocrotire socială pentru persoane neasigurate 1. Cetăţenilor unuia din ambele state, care locuiesc pe teritoriul celuilalt stat şi care nu au dreptul din propria asigurare sau ca membru de familie ai unui asigurat, li se acordă ajutor şi ocrotire de către statul în care locuiesc, în cazul ca ei au nevoie de acest ajutor şi anume în acelaşi volum şi în aceleaşi condiţiuni ca propriilor cetăţeni. Compensaţie reciprocă a cheltuielilor nu se face. 2. Prevederile paragrafului 1, propozitia finala, ale acestui articol, nu exclud ca, compensaţia să fie cerută persoanei căreia i s-a acordat ajutorul sau ocrotirea, sau membrilor de familie ai acestei persoane care au obligaţia de a o întreţine. 3. Ocrotirea şi ajutorul se acordă în caz de nevoie cetăţenilor celuilalt stat şi în cazul cînd aceştia primesc o pensie. 4. Organele centrale ale ambelor state îşi vor comunică reciproc, fără întîrziere, schimbările intervenite în legislaţia lor, în domeniul ocrotirii sociale. IV. Prevederi comune +
Articolul 10Colaborare juridică 1. Organele de asigurare, Administraţiile precum şi alte organe din ambele state, care participa la executarea acţiunilor în problemele sociale, vor conlucra pentru stabilirea documentaţiei necesare, în aceeaşi măsura ca şi în propriul stat. 2. Organul de asigurare (securitate) socială al unui stat este dator sa transmită organului de asigurarae (securitate) socială din celălalt stat, informaţiile necesare asupra condiţiilor determinate pentru acordarea drepturilor. El este obligat sa ia măsurile necesare pentru verificarea acestor condiţii. 3. Legăturile între organele de asigurare (securitate) socială, Administraţii şi celelalte organe ale ambelor state, în scopul aplicării acestei Convenţii, se fac direct. +
Articolul 11Folosirea limbii oficiale a celuilalt stat Faptul ca cererile, petitiile şi alte acţiuni legale ale cetăţenilor unui stat în probleme de asigurare (securitate) socială şi de ocrotire socială, care se înaintează sau se depun la organul de asigurare (securitate) socială ca şi la Administraţii sau alte organe ale celuilalt stat, au fost întocmite în limba oficială a propriului stat, nu constituie un motiv de respingere. +
Articolul 12Respectarea termenelor de procedura Cererile, petitiile şi alte acţiuni legale care trebuie înaintate sau depuse într-un termen stabilit la Administraţii, organe de asigurare (securitate) socială sau alte organe ale unuia dintre cele doua state, se considera ca au fost înaintate sau depuse în termen, dacă ele au intrat în termenul stabilit la organul de asigurare (securitate) socială, Administraţii sau alte organe ale celuilalt stat. În asemenea cazuri trebuie să se facă transmiterea neîntârziată către organele competente. +
Articolul 13Reprezentarea cetăţenilor celuilalt stat Consulii părţilor contractante au dreptul sa ajute personal sau printr-o persoană imputernicita în acest scop, cetăţenii statului lor, în toate problemele care rezultă din aceasta Convenţie, în faţa organelor de asigurare (securitate) socială, Administraţii sau a celorlalte organe ale celuilalt stat. +
Articolul 14Organele centrale care executa aceasta Convenţie 1. Aceasta Convenţie se executa în ambele state de către organele centrale care sînt competente. Aceste organe centrale comunică între ele în mod permanent şi direct. La nevoie, au loc intalniri ale reprezentanţilor acestor organe pentru a trata executarea Convenţiei şi pentru a face schimb reciproc de experienta în domeniul problemelor sociale. 2. Părţile îşi vor comunică reciproc, îndată după intrarea în vigoare a acestei Convenţii, care organe sînt competente pentru executarea Convenţiei. Îşi vor comunică, fără întîrziere, toate schimbările care vor interveni în viitor. +
Articolul 15Colaborarea cu organizaţiile sindicale Părţile contractante executa Convenţia în strânsă colaborare cu organizaţiile sindicale. +
Articolul 16Prevederi suplimentare În cazul ca în aplicarea acestei Convenţii se naşte dubiu, ca urmare a condiţiilor neprevăzute sau a schimbărilor dispoziţiilor legale sau în caz ca în executare se produc divergenţe de interpretare, organele centrale competente ale părţilor contractante se vor pune de acord asupra modului de aplicare a stipulaţiilor acestei convenţii. V. Dispoziţiuni tranzitorii şi finale +
Articolul 17Retroactivitatea 1. La acordarea drepturilor de asigurări (securitate) sociale, potrivit cu aceasta Convenţie, organele de asigurare iau în consideraţie perioadele de asigurare (vechime în producţie) avute înaintea intrării în vigoare a acestei Convenţii, atît în statul propriu cat şi în celălalt stat. 2. Prevederile Convenţiei sînt valabile şi pentru cazurile în care dreptul la pensie a luat naştere înaintea intrării în vigoare a acestei convenţii. +
Articolul 18Dispoziţii finale 1. Aceasta Convenţie va fi ratificată şi va intra în vigoare după schimbarea instrumentelor de ratificare, care se va face la Bucureşti. 2. Prezenta Convenţie se încheie pe o perioadă de cinci ani. Valabilitatea să se prelungeşte de fiecare data cu câte cinci ani, după una din părţile contractante nu denunta aceasta Convenţie cel puţin cu şase luni înaintea expirării termenului de valabilitate. 3. În cazul denunţării Convenţiei, organele competente vor acorda mai departe pensiile pe care le-au recunoscut pe baza acestei Convenţii pînă în ziua expirării valabilităţii sale. 4. Drepturile, care au fost menţinute conform stipulaţiilor acestei Convenţii, nu se sting prin denunţarea Convenţiei. Menţinerea mai departe a acestor drepturi, după stingerea valabilităţii acestei Convenţii, se reglementează potrivit prevederilor legale ale părţii contractante. Aceasta Convenţie a fost întocmită la Praga, în 2 mai 1957, în doua exemplare, fiecare în limba română şi ceha, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept împuterniciţi au semnat şi sigilat aceasta Convenţie. Pentru Republica Populara Română ss. Dr. O. Berlogea Pentru Republica Cehoslovacass. E. Erban +
PROTOCOL FINAL La Convenţia între Republica Populara Română şi Republica Cehoslovaca, privind colaborarea în domeniul problemelor sociale, s-a convenit asupra următoarelor: I La articolul 1 paragrafele 3 şi 4.Schimbul de experienta în domeniul problemelor sociale se realizează în special: a) prin organizarea schimbului de cărţi, reviste şi alte publicaţii de specialitate, între administraţiile corespunzătoare, organizaţii sindicale şi alte organizaţii ale ambelor state; … b) prin schimb de instrucţiuni legale şi material statistic; … c) prin vizite reciproce al oamenilor de specialitate care se ocupa de probleme sociale. … II La articolul 2 paragraful 1.Ca prevederi ale legislaţiei muncii se considera în special: prevederile privind contractul de muncă, timpul de muncă şi de concediu, salariile, protecţia muncii, ocrotirea tineretului, ocrotirea mamei şi copilului, drepturile femeii şi ocrotirea invalizilor. III La articolele 4 şi 5Prin mutarea sau revenirea persoanei îndreptăţite, în celălalt stat se înţelege cazul cînd persoana indreptatita îşi schimba domiciliul cu aprobarea ambelor părţi contractante. Aceasta este valabilă în mod analog şi pentru cazurile mutării înaintea intrării în vigoare a Convenţiei. IV La articolul 10Actele necesare, pentru acordarea drepturilor, se vor transmite la cererea organelor competente ale celuilalt stat. V La articolul 17 paragraful 2Pensiile se acordă la cerere. Pensiile, stabilite şi plătite înaintea intrării în vigoare a Convenţiei, rămîn bine plătite; în viitor, la aceste cazuri se aplică prevederile Convenţiei. Stipulaţiile articolului 7 al Convenţiei, potrivit căruia nu se face compensaţie reciprocă a plăţilor sînt valabile şi pentru aceste cazuri.Convenţia nu se aplică pensiilor onorifice. Acest protocol final face parte integrantă din Convenţia între Republica Populara Română şi Republica Cehoslovaca, privind colaborarea în domeniul problemelor sociale. Întocmit la Praga, în 2 mai 1957, în doua exemplare, fiecare în limba română şi ceha, ambele avînd aceeaşi valabilitate. Pentru Republica Populara Română: ss. Dr. O. BerlogeaPentru Republica Cehoslovaca: ss. E. Erban ––––
