între Republica Socialistă România şi Republica Austria cu privire la asistenţa juridică în materia dreptului civil şi de familie şi la valabilitatea şi transmiterea actelor şi Protocolul anexa la convenţie
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România şi Preşedintele Federal al Republicii Austria, în vederea reglementării asistenţei juridice în materia dreptului civil şi de familie şi a valabilităţii şi transmiterii actelor între cele doua state, au hotărît sa încheie o convenţie şi în acest scop şi-au desemnat plenipotenţiarii:Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, pe Cornel Manescu, ministrul afacerilor externe;Preşedintele Federal al Republicii Austria, pe Dr. Bruno Kreisky, ministru pentru afaceri străine, şi Dr. Christian Brada, ministru pentru justiţie, care, după schimbul deplinelor puteri, găsite în buna şi cuvenită forma, au convenit asupra celor ce urmează: +
Capitolul 1Dispoziţii generale +
Articolul 1Ocrotirea juridică1. Cetăţenii unui stat contractant au dreptul să se adreseze liber şi nestînjenit instanţelor judecătoreşti ale celuilalt stat contractant, să facă cereri, sa introducă acţiuni şi să-şi susţină interesele în faţa lor în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii.2. Prevederile prezentei convenţii referitoare la cetăţenii unuia dintre statele contractante se aplică şi persoanelor juridice, inclusiv societăţilor comerciale, înfiinţate în conformitate cu legile statului contractant pe teritoriul căruia îşi au sediul. +
Articolul 2Scutirea de cauţiune procesualaCetăţenii unui stat contractant care se adresează instanţelor judecătoreşti ale celuilalt stat contractant, în calitate de reclamanţi (petitionari) sau intervenienţi, dacă au domiciliul, reşedinţa sau sediul pe teritoriul unuia dintre statele contractante, nu pot fi obligaţi să depună cauţiune pentru motivul ca sînt străini sau că nu au domiciliul, reşedinţa ori sediul în statul căruia îi aparţine instanţa solicitată. +
Articolul 3Modul de legăturăÎn îndeplinirea prevederilor prezentei convenţii şi în măsura în care aceasta nu stabileşte altfel, instanţele judecătoreşti ale celor două state contractante comunică între ele prin intermediul ministerelor de justiţie. +
Articolul 4Limba folosită şi traducerile1. În aplicarea prevederilor prezentei convenţii, instanţele judecătoreşti ale unui stat contractant se pot folosi de limba lor proprie în cererile adresate instanţelor judecătoreşti ale celuilalt stat contractant. Cererile trebuie să poarte ştampila oficială; ele nu trebuie să fie legalizate.2. În măsura în care prin prezenta convenţie nu se stabileşte altfel, anexele la cererile menţionate la punctul 1 vor fi însoţite de traduceri în limba statului contractant căruia îi aparţine instanţa judecătorească solicitată.3. Certificarea traducerilor prevăzute la punctul 2 se va face de un traducător autorizat sau de un organ competent al unuia dintre statele contractante, inclusiv, în cadrul atribuţiilor lor, de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al statului contractant de la a cărui instanţa judecătorească provine cererea; o alta certificare nu este necesară. +
Articolul 5Informaţii juridiceMinisterele de justiţie ale statelor contractante îşi vor comunică reciproc, la cerere informaţii cu privire la dispoziţiile legale care sînt sau au fost în vigoare în statul lor în materia dreptului civil şi de familie şi a dreptului procesual civil. +
Articolul 6Notariate de stat şi autorităţi tutelarePrevederile prezentei convenţii cu privire la instanţele judecătoreşti se aplică în mod corespunzător notariatelor de stat şi autorităţilor tutelare din Republica Socialistă România. +
Capitolul 2Executarea silită a cheltuielilor de judecată +
Articolul 71. În cazul în care reclamantul (petiţionarul) sau intervenientul, scutit de cauţiune procesuala în conformitate cu articolul 2 sau cu legea statului în care a fost intentată acţiunea, a fost obligat printr-o hotărîre definitivă şi executorie sa plătească cheltuieli de judecată, dispoziţiile hotărîrii cu privire la aceste cheltuieli sînt executorii şi pe teritoriul celuilalt stat contractant, la cererea părţii interesate.2. Prevederile punctului 1 se aplică şi hotărîrilor prin care se stabileşte ulterior cuantumul cheltuielilor de judecată. +
Articolul 81. Cererea de încuviinţare a executării silite poate fi introdusă la instanţa judecătorească competenţa să se pronunţe asupra ei sau la instanţa judecătorească care a hotărît în prima instanţa asupra cheltuielilor de judecată.2. Dacă cererea este introdusă la instanţa judecătorească care a hotărît în prima instanţa, ea va fi transmisă instanţei competente a celuilalt stat contractant.3. Executarea hotărîrilor prevăzute în articolul 7 se va incuviinta fără citarea părţilor, cu drept de recurs pentru partea interesată, potrivit legii statului în care are loc executarea. +
Articolul 91. Petiţionarul trebuie să prezinte:a) o copie certificată a dispozitivului hotărîrii, cu menţiunea ca aceasta este definitivă şi executorie; … b) o traducere certificată a acestei copii în limba instanţei judecătoreşti competente să se pronunţe asupra cererii; … e) o traducere certificată a cererii în limba instanţei judecătoreşti competente să se pronunţe asupra ei, în cazul în care cererea a fost introdusă la instanţa judecătorească care a hotărît în prima instanţa. … 2. Cheltuielile pentru certificarile prevăzute la punctul 1 litera a şi pentru traducerile prevăzute la punctul 1 literele b şi c sînt considerate cheltuieli de judecată. Ele vor fi stabilite, la cerere, de instanţa judecătorească care urmează să se pronunţe asupra încuviinţării executării. +
Capitolul 3Scutiri de taxe şi alte înlesniri +
Articolul 101. Cetăţenii unui stat contractant beneficiază în faţa instanţelor judecătoreşti ale celuilalt stat contractant de înlesnirile care se acordă cetăţenilor acestuia în legătură cu situaţia lor materială şi de familie (pentru partea austriaca "Armenrecht"), în aceeaşi măsura şi în aceleaşi condiţii.2. Înlesnirile prevăzute la punctul 1, acordate unei părţi într-o acţiune intentată la o instanţa judecătorească a unuia dintre statele contractante, se extind şi la îndeplinirea comisiilor rogatorii şi la inminarea de acte în aceeaşi cauza, efectuate pe teritoriul celuilalt stat contractant. +
Articolul 111. Adeverinta cu privire la situaţia materială şi de familie, necesară pentru obţinerea înlesnirilor prevăzute de articolul 10, va fi eliberata de autoritatea competentă a statului contractant pe teritoriul căruia îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana care a făcut cererea.Dacă petiţionarul are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul unui al treilea stat, este suficienta adeverinta eliberata de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al statului contractant al cărui cetăţean este petiţionarul, competente în locul unde acestea îşi are domiciliul sau reşedinţa. +
Articolul 12Autoritatea căreia i s-a adresat cererea pentru acordarea înlesnirilor prevăzute la articolul 10 punctul 1 hotărăşte în conformitate cu legea statului sau, putind cere, la nevoie, date suplimentare. +
Articolul 131. Dacă un cetăţean al unui stat contractant, avînd domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul unuia dintre statele contractante, voieşte sa beneficieze în faţa unei instanţe judecătoreşti a celuilalt stat contractant de înlesnirile prevăzute la articolul 10 punctul 1, el poate face cerere în acest sens, în scris sau verbal, la instanţa judecătorească competenţa de la domiciliul sau reşedinţa sa, potrivit legii statului acesteia.2. Instanţa judecătorească care, potrivit punctului 1, a primit cererea, o va trimite, împreună cu adeverinta prevăzută de articolul 11 şi eventualele anexe, instanţei judecătoreşti competente a celuilalt stat contractant. +
Articolul 141. Cererea prevăzută de articolul 13 punctul 1 trebuie soluţionată fără a se tine seama de faptul că nu ar fi redactată în limba autorităţii care urmează sa hotărască asupra ei. De traducerea cererii, a adeverintei prevăzute la articolul 11 şi a eventualelor anexe trebuie să se îngrijească autoritatea solicitată.2. În cazul acordării înlesnirilor, instanţa judecătorească competenţa va numi din oficiu petitionarului un reprezentant, în conformitate cu legea statului sau. +
Capitolul 4Inminarea actelor şi comisiile rogatorii +
Articolul 15Statele contractante vor efectua, la cerere, prin instanţele judecătoreşti, inminari de acte şi comisii rogatorii în materia dreptului civil şi de familie. +
Articolul 16Cererea pentru inminari de acte sau pentru efectuarea de comisii rogatorii va cuprinde următoarele date:a) obiectul cererii; … b) numele şi prenumele părţilor, calitatea, ocupaţia, domiciliul sau reşedinţa lor, iar la persoanele juridice, inclusiv societăţile comerciale, denumirea şi sediul lor; … c) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor părţilor, dacă este cazul: … d) datele necesare cu privire la obiectul cererii, îndeosebi adresa destinatarului – la cererea de inminari de acte, iar la comisiile rogatorii – împrejurările în legătură cu care urmează să se facă o proba şi, dacă este cazul, întrebările care trebuie puse persoanelor de audiat. … +
Articolul 171. Îndeplinirea cererilor de inminari de acte şi de efectuare a comisiilor rogatorii se face potrivit dispoziţiilor legale ale statului contractant căruia îi aparţine instanţa judecătorească solicitată.2. Instanţa judecătorească solicitată va aplica un anumit mod de a proceda cerut de instanţa judecătorească solicitanta, în măsura în care aceasta nu contravine principiilor de baza ale legislaţiei statului sau. +
Articolul 181. Dacă adresa persoanei care urmează să fie audiată sau căreia urmează sa i se inmineze un act nu este indicată precis sau dacă se constată că ea este inexactă, instanţa judecătorească solicitată va stabili, în măsura posibilităţii, adresa exactă.2. Dacă instanţa judecătorească solicitată nu este competenţa sa îndeplinească cererea, ea o va transmite, din oficiu, instanţei judecătoreşti competente şi va informa despre această instanţă judecătorească solicitanta. +
Articolul 191. În cazul în care actele de inminat sînt redactate în limba instanţei judecătoreşti solicitate sau sînt însoţite de o traducere în această limbă, instanţa va efectua inminarea aplicind prevederile sale legale; aceasta dispoziţie nu aduce atingere prevederilor articolului 17.2. În alte cazuri decît acelea prevăzute la punctul 1, actele se vor inmina numai dacă destinatarul le accepta de buna voie. +
Articolul 20Proba inminarii actelor se va face fie printr-o dovadă de inminare, fie printr-un proces-verbal, care var trebui sa conţină semnatura primitorului şi a agentului inminator şi data inminarii. +
Articolul 211. Instanţa judecătorească căreia i-a fost adresată o cerere de comisie rogatorie o va efectua folosind, atunci cînd este necesar, aceleaşi mijloace de constringere ca şi la efectuarea de comisii rogatorii cerute de instanţele judecătoreşti din statul sau. Nu se vor folosi mijloace de constringere pentru prezentarea personală a părţilor, chiar dacă ele sînt prevăzute de legea unuia dintre statele contractante.2. La cererea instanţei judecătoreşti solicitante, instanţa solicitată va incunostinta în timp util instanţa solicitanta sau părţile despre locul şi data la care urmează să fie efectuată comisia rogatorie. +
Articolul 22În cazul în care cererea nu a putut fi satisfacuta, se vor înapoia actele şi se vor comunică motivele pentru care ea nu a fost îndeplinită sau pentru care îndeplinirea ei a fost refuzată. +
Articolul 231. Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea cererilor nu vor fi rambursate între statele contractante, cu excepţia celor pentru remunerarea experţilor şi a altor cheltuieli pentru efectuarea expertizelor.2. Cuantumul şi natura cheltuielilor făcute vor fi comunicate instanţei judecătoreşti solicitante. +
Articolul 24Îndeplinirea unei cereri va putea fi refuzată numai în cazul în care statul contractant solicitat va socoti ca îndeplinirea ei ar putea atinge drepturile sale suverane, primejdui securitatea sa sau contraveni principiilor de baza ale legislaţiei sale. +
Capitolul 5Valabilitatea şi transmiterea actelor +
Articolul 251. Actele eliberate de o instanţa judecătorească sau de o autoritate administrativă a unui stat contractant în limitele competentei sale şi prevăzute cu semnatura oficială şi cu sigiliul oficial vor avea şi în faţa instanţelor judecătoreşti şi a autorităţilor administrative ale celuilalt stat contractant puterea probatorie a actelor oficiale. Aceasta prevedere este valabilă şi pentru alte acte cărora, potrivit dispoziţiilor legale ale statului contractant pe teritoriul căruia au fost eliberate, le este atribuită puterea probatorie a actelor oficiale.2. Aceasta putere probatorie o va avea şi legalizarea semnăturii pe un act sub semnatura privată, facuta de către o instanţa judecătorească sau de către o autoritate administrativă a unuia dintre statele contractante ori de un notar public austriac. +
Articolul 26Actele prevăzute la articolul 25 punctul 1 şi legalizarea prevăzută la articolul 25 punctul 2 nu au nevoie de nici o alta certificare pentru a fi folosite în faţa instanţelor judecătoreşti şi a autorităţilor administrative ale celuilalt stat contractant. +
Articolul 271. Statele contractante îşi vor transmite, fără plata vreunei taxe, la cerere şi pentru folosinţă oficială a organelor lor, certificate de stare civilă şi copii legalizate de pe hotărîrile instanţelor judecătoreşti referitoare la starea civilă. În cerere se va motiva suficient interesul oficial.2. În aplicarea prevederilor punctului 1 se va folosi calea diplomatică. +
Articolul 28În cazul decesului unui cetăţean al unui stat contractant, înregistrat pe teritoriul celuilalt stat contractant, autoritatea competentă a acestuia va înştiinţa de îndată despre deces misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului contractant al cărui cetăţean era cel decedat. +
Capitolul 6Dispoziţii finale +
Articolul 29Prezenta convenţie nu aduce nici o atingere prevederilor altor convenţii care, în momentul intrării ei în vigoare, leagă unul sau ambele state contractante. +
Articolul 301. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti cît mai curînd posibil.2. Convenţia intră în vigoare în a saizecea zi după schimbul instrumentelor de ratificare. +
Articolul 31Convenţia se încheie pe durata nedeterminată. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia printr-o comunicare scrisă facuta celuilalt stat contractant. Denunţarea îşi va produce efectul după un an de la data la care a fost comunicată.Prezenta convenţie s-a încheiat la Viena la data de 17 noiembrie 1965, în doua exemplare originale, fiecare în limba română şi în limba germană, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.Drept care plenipotenţiarii celor două state contractante au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliile lor.PROTOCOL 17/11/1965 +
PROTOCOL ADIŢIONALla Convenţia dintre Republica Socialistă România şi Republica Austria cu privire la asistenţa juridică în materia dreptului civil şi de familie şi la valabilitatea şi transmiterea actelorÎn scopul reglementării asistenţei juridice în probleme de asigurări sociale, părţile contractante au convenit următoarele: +
Articolul 1Actele eliberate de organele de asigurări sociale ale unei părţi contractante, în cadrul competentei lor, care sînt prevăzute cu semnatura şi sigiliul oficial, nu au nevoie de nici o alta certificare pentru a fi folosite în faţa tribunalelor, autorităţilor administrative sau a instituţiilor de asigurări sociale ale celeilalte părţi contractante. +
Articolul 2Prevederile Convenţiei din 17 noiembrie 1965 dintre Republica Socialistă România şi Republica Austria cu privire la asistenţa juridică în materia dreptului civil şi de familie şi la valabilitatea şi transmiterea actelor îşi găsesc aplicarea corespunzătoare şi asupra cererilor de asistenţa juridică făcute de instituţiile celor două părţi contractante, competente să soluţioneze cereri de asigurări sociale. Cheltuielile ocazionate de soluţionarea unor asemenea cereri de asistenţa juridică vor fi recuperate. +
Articolul 3Instituţiile centrale competente ale celor două părţi contractante îşi vor transmite, la cerere, pentru uz oficial, acte şi informaţii în domeniul asigurărilor sociale, fără plata taxelor şi a cheltuielilor. +
Articolul 41. Prezentul protocol adiţional va fi supus ratificării. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti, cît mai curînd posibil.2. Prezentul protocol adiţional intră în vigoare în a saizecea zi după schimbul instrumentelor de ratificare.3. Prezentul protocol adiţional se încheia pe timp nedeterminat. Fiecare parte contractantă îl poate denunta printr-o notificare scrisă, adresată celuilalt stat contractant. Denunţarea îşi va produce efectele după un an de la data notificării ei.Încheiat la Viena la 18 februarie 1972, în doua exemplare originale, fiecare în limba română şi în limba germană, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.Drept care plenipotenţiarii celor două părţi contractante au semnat prezentul protocol adiţional şi au aplicat sigiliile lor.––––
