privind consimţămîntul la căsătorie, vîrsta minimă pentru căsătorie şi înregistrarea căsătoriilor*)
*)TRADUCERE PREAMBUL Statele contractante, în dorinţa, potrivit Cartei Naţiunilor Unite, de a favoriza respectul universal şi efectiv al drepturilor omului şi al libertăţilor pentru toţi, fără deosebire de rasa, de sex, de limba sau de religie, reamintind ca art. 16 din Declaraţia universala a drepturilor omului stipulează ca: "1) Începînd de la vîrsta nubila, bărbatul şi femeia, fără vreo restrictie privitor la rasa, naţionalitate sau religie, au dreptul să se căsătorească şi sa întemeieze o familie. Ei au drepturi egale cu privire la căsătorie, în timpul căsătoriei şi la desfacerea acesteia. 2) Căsătoria nu se poate încheia decît cu liberul şi deplinul consimtamint al viitorilor soţi.", reamintind, deopotrivă, ca în Rezoluţia sa nr. 843 (IX), din 17 decembrie 1954, Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a declarat ca anumite cutume, legi şi practici din trecut, privind căsătoria şi familia erau incompatibile cu principiile enunţate în Cartea Naţiunilor Unite şi în Declaraţia universala a drepturilor omului, afirmind din nou ca toate statele, inclusiv cele care au sau îşi asuma răspunderea administrării de teritorii neautonome ori de teritorii sub tutela pînă la accesul lor la independenta, urmează sa ia toate măsurile utile în vederea abolirii acestor cutume, legi şi practici din trecut, asigurind, între altele, întreaga libertate în alegerea soţului, abolind în totalitate căsătoria copiilor şi practica logodnei tinerelor fete mai înainte de vîrsta nubila, instituind, după caz, sancţiunile potrivite şi infiintind un serviciu de stare civilă sau un alt serviciu care să înregistreze toate căsătoriile, au convenit asupra dispoziţiilor ce urmează: +
Articolul 11. Nici o căsătorie nu se va putea încheia legal fără liberul şi deplinul consimtamint al ambelor părţi, acest consimtamint trebuind a fi exprimat de ele însele personal, în prezenta autorităţii competente sa oficieze căsătoria şi a martorilor, în urma unei publicitati suficiente, potrivit dispoziţiilor legii. 2. Independent de cele dispuse în paragraful 1 de mai sus, prezenta uneia dintre părţi nu se va cere dacă autoritatea competentă deţine dovada ca împrejurările sînt excepţionale şi ca aceasta parte şi-a exprimat consimţămîntul sau înaintea unei autorităţi competente şi în formele pe care le poate prescrie legea şi nu l-a retractat. +
Articolul 2Statele părţi la prezenta convenţie vor lua măsurile legislative necesare, spre a specifică o vîrsta minimă pentru căsătorie. Nu vor putea încheia legal căsătoria persoanele care nu vor fi împlinit aceasta vîrsta, în afară unei dispense de vîrsta încuviinţate de autoritatea competentă, şi anume pentru motive grave şi în interesul viitorilor soţi. +
Articolul 3Toate căsătoriile trebuie să fie înscrise de autoritatea competentă într-un registru oficial. +
Articolul 41. Prezenta convenţie va fi deschisă, pînă la 31 decembrie 1963, semnării de către toate statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membre ale uneia dintre instituţiile specializate şi de către celelalte state pe care Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite le va fi invitat sa devină părţi la convenţie. 2. Prezenta convenţie este supusă ratificării, iar instrumentele de ratificare se vor depune pe lîngă Secretariatul General al Naţiunilor Unite. +
Articolul 5Toate statele vizate la paragraful 1 al art. 4 vor putea adera la prezenta convenţie. 2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare pe lîngă Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. +
Articolul 61. Prezenta convenţie va intra în vigoare în cea de-a nouazecea zi ce va urma datei depunerii celui de-al optulea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica convenţia sau vor adera la aceasta după depunerea celui de-al optulea instrument de ratificare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în cea de-a nouazecea zi ce va urma datei depunerii de către acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. +
Articolul 71. Orice stat contractant poate denunta prezenta convenţie prin notificare scrisă adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea dobîndeşte efect după un an de la data la care secretarul general a primit notificarea acesteia. 2. Prezenta convenţie va inceta de a fi în vigoare începînd de la data la care dobîndeşte efect denunţarea care va readuce numărul părţilor la mai puţin de opt. +
Articolul 8Orice diferend între doua sau mai multe state contractante cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii, care nu va fi fost soluţionat pe cale de negocieri, va fi supus, spre a decide, Curţii Internaţionale de Justiţie, la cererea tuturor părţilor aflate în diferend, afară dacă numitele părţi nu au convenit asupra unui alt mod de reglementare. +
Articolul 9Se vor notifica, de către secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, tuturor statelor membre ale organizaţiei şi statelor nemembre vizate la paragraful 1 al art. 4 din prezenta convenţie: a) semnăturile date şi instrumentele de ratificare primite potrivit art. 4; … b) instrumentele de aderare primite potrivit art. 5; … c) data la care convenţia va intra în vigoare potrivit art. 6; … d) notificările de denunţare primite potrivit dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 7; … e) încetarea rezultată din aplicarea paragrafului 2 al art. 7. … +
Articolul 101. Prezenta convenţie, ale carei texte în limbile engleza, chineza, spaniola, franceza şi rusa fac deopotrivă credinţa, va fi depusa în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va comunică o copie, certificată conform convenţiei tuturor statelor membre ale organizaţiei şi statelor nemembre vizate la paragraful 1 al art. 4. Drept pentru care subsemnaţii, împuterniciţi în regula, au semnat în numele guvernelor respective prezenta convenţie, care a fost deschisă semnării la sediul Naţiunilor Unite, la New York, în 10 decembrie 1962. ––––
