la Convenţia internationala privind transportul călătorilor şi bagajelor pe căile ferate (CIV), din 25 februarie 1961, referitoare la răspunderea caii ferate în caz de moarte sau ranire a călătorilor*)
––-* Traducere.Plenipotenţiarii semnati mai jos, recunoscind utilitatea unificării regulilor de răspundere a caii ferate pentru pagubele survenite în timpul unui transport internaţional şi rezultind din moartea, ranirea sau oricare alta vătămare a integrităţii fizice sau mintale a unui călător, precum şi din deteriorarea sau pierderea obiectelor pe care le avea cu sine,au hotărît sa completeze Convenţia internationala privind transportul călătorilor şi bagajelor pe căile ferate (CIV), din 25 februarie 1961, cu o convenţie adiţională şiau convenit asupra următoarelor articole: +
Articolul 1Domeniul de aplicare1. Prezenta convenţie reglementează răspunderea caii ferate pentru pagubele provocate călătorilor printr-un accident survenit pe teritoriul unuia dintre statele părţi la aceasta convenţie. În sensul prezentei convenţii se înţelege prin călători:a) călătorii al căror transport este reglementat de Convenţia internationala privind transportul călătorilor şi bagajelor pe căile ferate (CIV), din 25 februarie 1961; … b) insotitorii transporturilor ce se efectuează în conformitate cu Convenţia internationala privind transportul mărfurilor pe căile ferate (CIM), din 25 februarie 1961. … 2. Fiecare stat contractant va putea, în momentul în care semnează prezenta convenţie sau în care depune instrumentul de ratificare sau de aderare, sa declare ca îşi rezerva dreptul de a nu aplica prezenta convenţie călătorilor victime ale unor accidente produse pe teritoriul sau, în cazul cînd aceştia sînt cetăţeni ai săi sau persoane care îşi au reşedinţa obişnuită în acest stat. +
Articolul 2Întinderea răspunderii1. Calea ferată răspunde de pagubele rezultind din moartea, ranirea sau orice alta vătămare a integrităţii fizice sau mintale a unui călător, provocată printr-un accident în legătură cu exploatarea feroviara, produs în timpul în care călătorul se afla în vehicule, intra sau iese din acestea.Calea ferată răspunde şi de pagubele provocate prin avarierea ori pierderea totală sau parţială a obiectelor pe care călătorul victima a unui astfel de accident le avea, fie asupra sa, fie cu el ca bagaje de mina, inclusiv animalele.2. Calea ferată este exonerată de aceasta răspundere dacă accidentul a fost provocat de împrejurări străine de exploatare şi pe care calea ferată, cu toate diligenţele cerute de circumstanţele cazului respectiv, nu le putea evita şi ale căror consecinţe nu le putea preveni.3. Calea ferată este exonerată total sau parţial de aceasta răspundere în măsura în care accidentul se datorează unei culpe a călătorului sau unei comportări a acestuia care nu este conformă cu comportarea normală a călătorilor.4. Calea ferată este exonerată de aceasta răspundere dacă accidentul se datorează comportamentului unui terţ pe care calea ferată, cu toate diligenţele cerute de circumstanţele cazului respectiv, nu-l putea evita şi ale cărui consecinţe nu le putea preveni.Dacă răspunderea caii ferate nu este exclusa, potrivit alineatului precedent, calea ferată răspunde pentru tot, în limitele prezentei convenţii şi fără prejudiciul eventualului sau recurs contra terţului.5. Prezenta convenţie nu influenţează răspunderea pe care o poate avea calea ferată pentru cazurile neprevăzute în 1.6. Calea ferată răspunzătoare, în sensul prezentei convenţii este aceea care, potrivit listei liniilor prevăzute în art. 59 al CIV, exploatează linia pe care a avut loc accidentul. Dacă, potrivit listei menţionate, exploatarea se face de către doua cai ferate, fiecare dintre acestea răspunde. +
Articolul 3Despăgubirile în caz de moarte a călătorului1. În caz de moarte a călătorului, despăgubirile cuprind:a) cheltuielile necesare ca urmare a decesului, în special cheltuielile pentru transportul rămăşiţelor pamintesti, pentru inmormintare şi incinerare; … b) dacă moartea nu s-a produs imediat, despăgubirile indicate în art. 4. … 2. Dacă în urma morţii călătorului rămîn lipsite de sustinator persoane faţă de care călătorul avea sau ar fi avut în viitor o obligaţie alimentara în virtutea legii, aceste persoane trebuie să primească o indemnizaţie pentru aceasta pierdere. Acţiunea în daune a persoanelor pe care călătorul le intretinea, fără a fi obligat prin lege, rămîne supusă dreptului naţional. +
Articolul 4Despăgubirile în caz de ranire a călătoruluiÎn caz de ranire a călătorului sau orice alta vătămare a integrităţii fizice sau mintale a acestuia, despăgubirile cuprind:a) cheltuielile necesare, în special cheltuielile pentru tratament şi pentru transport; … b) repararea prejudiciului cauzat, fie prin incapacitatea de muncă totală sau parţială, fie prin sporirea trebuintelor. … +
Articolul 5Repararea altor dauneDreptul naţional stabileşte dacă şi în ce măsura calea ferată este obligată sa plătească despăgubiri pentru pagube, altele decît acelea prevăzute în art. 3 şi 4, în special pentru prejudiciul moral sau fizic (pretium doloris) şi prejudiciul estetic. +
Articolul 6Forma şi limitarea despăgubirilor în caz de moarte sau ranire a călătorilor1. Despăgubirile prevăzute în art. 3 2 şi în art. 4 lit. b) trebuie acordate sub forma de suma globală; totuşi, dacă dreptul naţional permite alocarea unei rente, ele se acordă sub aceasta forma cînd călătorul vătămat sau cei în drept, arătaţi în art. 3 2, o cer.2. Totalul despăgubirilor ce urmează a fi acordate potrivit 1 se stabileşte în conformitate cu dreptul naţional. Totuşi, în aplicarea prezentei convenţii, se fixează pentru fiecare călător o limita maxima de 200.000 franci, platibili în suma globală sau sub forma de renta anuală corespunzind sumei globale acordate, ori de cîte ori dreptul naţional prevede o limita maxima de valoare mai mica. +
Articolul 7Limitarea despăgubirilor în caz de avariere sau de pierdere a unor obiecteCînd, în baza dispoziţiilor prezentei convenţii, calea ferată este obligată sa plătească despăgubiri pentru avarierea sau pentru pierderea totală ori parţială a obiectelor pe care călătorul victima a unui accident le avea, fie asupra sa, fie cu el ca bagaje de mina, inclusiv animalele, se pot cere despăgubiri pînă la limita sumei de 2.000 franci de fiecare călător. +
Articolul 8Valoarea despăgubirilor în caz de dol sau de culpa gravaDispoziţiile art. 6 şi 7 ale prezentei convenţii sau cele prevăzute de dreptul naţional, care limitează despăgubirile la un cuantum determinat, nu se aplică dacă paguba rezultă dintr-un dol sau dintr-o culpa grava a caii ferate. +
Articolul 9Dobinzile şi restituirea indemnizaţiilor1. Cel în drept a primi o indemnizaţie poate pretinde dobinzi calculate la 5% pe an. Aceste dobinzi încep să curgă de la data reclamaţiei administrative sau, dacă nu s-a făcut reclamaţie, de la data chemării în justiţie. Totuşi, pentru indemnizaţiile datorate pe baza art. 3 şi 4, dobinzile se calculează începînd din ziua cînd s-au produs faptele care au servit la stabilirea cuantumului lor, dacă aceasta zi este posterioară datei reclamaţiei sau intervenţiei făcute în faţa justiţiei.2. Orice indemnizaţie plătită nejustificat trebuie restituită. +
Articolul 10Interzicerea de a limita răspundereaDispoziţiile tarifare şi înţelegerile speciale dintre calea ferată şi călător, care urmărească sa scutească dinainte, total sau parţial, calea ferată de răspunderea sa derivînd din prevederile prezentei convenţii sau care au drept efect sa rastoarne sarcina probei incumbind caii ferate, sau care stabilesc limite mai mici decît acelea fixate în art. 6 2 şi în art. 7, sînt nule de drept. Aceasta nulitate nu atrage însă şi pe aceea a contractului de transport, care rămîne supus dispoziţiilor CIV ai ale prezentei convenţii. +
Articolul 11Răspunderea caii ferate pentru prepuşii săiCalea ferată răspunde pentru agenţii din serviciul sau şi pentru alte persoane pe care le foloseşte pentru executarea unui transport pe care îl are de efectuat.Dacă însă, la cererea călătorilor, prepuşii caii ferate prestează acestora servicii care nu-i revin caii ferate, ei se considera ca acţionează pe seama călătorilor cărora le fac aceste servicii. +
Articolul 12Exercitarea unor acţiuni neprevăzute de prezenta convenţieÎn cazurile prevăzute în art. 2 1, orice acţiune în daune, cu orice titlu, nu poate fi exercitată împotriva caii ferate decît în condiţiile şi limitele prevăzute în prezenta convenţie.Prevederea de mai sus se aplică, de asemenea, oricărei acţiuni intentate împotriva persoanelor pentru care răspunde calea ferată potrivit art. 11. +
Articolul 13Reclamaţiile administrative1. Reclamaţiile pentru despăgubiri pe baza prezentei convenţii sînt facultative; ele pot fi prezentate uneia dintre următoarele cai ferate, cu condiţia ca aceasta să-şi aibă sediul social pe teritoriul unui stat care este parte la convenţie:1*. caii ferate răspunzătoare; dacă, în conformitate cu art. 2 6, răspund doua cai ferate, uneia dintre acestea;2*. caii ferate de plecare;3*. caii ferate de destinaţie;4*. caii ferate a domiciliului sau a reşedinţei obişnuite a călătorului.2. Reclamaţiile trebuie făcute în scris; documentele pe care cel în drept considera ca este util să le anexeze reclamaţiei sale trebuie prezentate fie în original, fie în copie legalizată conform legii, dacă o pretinde calea ferată. +
Articolul 14Calea ferată împotriva căreia poate fi intentată acţiunea judiciarăAcţiunea judiciară de despăgubiri bazată pe prezenta convenţie nu poate fi intentată decît împotriva caii ferate răspunzătoare.În cazul coexploatarii de către doua cai ferate, reclamantul are dreptul sa aleagă între acestea. Acest drept de opţiune încetează din momentul în care acţiunea a fost intentată împotriva uneia dintre ele. +
Articolul 15CompetenţaAcţiunile judiciare bazate pe prezenta convenţie pot fi intentate numai în faţa judecătorului competent al statului pe teritoriul căruia s-a produs accidentarea călătorului, afară de cazul în care prin convenţii între state sau în actele de concesionare se prevede altfel. +
Articolul 16Stingerea acţiunii1. Cel îndreptăţit pierde dreptul sau la acţiune dacă, în termen de 3 luni de la cunoaşterea pagubei, nu semnaleaza accidentarea călătorului uneia dintre căile ferate căreia i se poate prezenta o reclamaţie administrativă în conformitate cu art. 13.Cînd accidentul este semnalat verbal de către cel îndreptăţit, calea ferată căreia i se semnaleaza accidentul trebuie să elibereze o dovadă care să confirme aceasta înştiinţare verbală.2. Totuşi acţiunea nu se stinge:a) dacă în termenul prevăzut în 1, cel îndreptăţit a prezentat o reclamaţie administrativă uneia dintre căile ferate menţionate în art. 13 1; … b) dacă cel îndreptăţit face dovada ca accidentul a avut drept cauza o culpa a caii ferate; … c) dacă accidentarea nu a fost semnalata sau a fost semnalata cu întîrziere, ca urmare a unor împrejurări neimputabile celui îndreptăţit; … d) dacă în termenul menţionat în 1, calea ferată răspunzătoare sau cînd, în conformitate cu art. 2 6, răspund doua cai ferate, una dintre acestea a avut cunoştinţa pe alta cale de accidentarea călătorului. … +
Articolul 17Prescripţia acţiunii1. Acţiunile pentru despăgubiri bazate pe prezenta convenţie se prescriu:a) pentru victima, în 3 ani socotiţi din ziua următoare celei în care s-a produs accidentul; … b) pentru ceilalţi îndreptăţiţi, în 3 ani socotiţi din ziua următoare celei în care victima a decedat, fără însă ca acest termen să poată depăşi 5 ani, socotiţi din ziua următoare accidentului. … 2. În caz de reclamaţie administrativă adresată caii ferate în conformitate cu art. 13, cele trei termene de prescripţie prevăzute în 1 se suspenda pînă în ziua în care calea ferată respinge în scris reclamaţia şi restituie documentele anexate acesteia. În caz de admitere parţială a reclamaţiei, prescripţia nu-şi reia cursul decît pentru partea din reclamaţie rămasă în litigiu. Proba primirii reclamaţiei sau a răspunsului la aceasta şi proba restituirii documentelor sînt în sarcina părţii care invoca acest fapt.Reclamaţiile ulterioare avînd acelaşi obiect nu suspenda prescripţia.3. Acţiunea prescrisă nu mai poate fi exercitată nici sub forma unei cereri reconventionale, nici sub forma unei excepţii.4. Sub rezerva dispoziţiilor de mai sus, prescripţia este reglementată de dreptul naţional. +
Articolul 18Dreptul naţional1. În lipsa de prevederi în prezenta convenţie, se aplică dreptul naţional.2. În aplicarea acestei convenţii, prin drept naţional se înţelege dreptul statului pe teritoriul căruia s-a produs accidentarea călătorului, inclusiv regulile relative la conflictele de legi. +
Articolul 19Reguli generale de proceduraPentru toate litigiile la care da loc aplicarea prezentei convenţii procedura care urmează a se utiliza este aceea a judecătorului competent, sub rezerva dispoziţiilor contrare ale acestei convenţii. +
Articolul 20Executarea hotărîrilor. Cauţiuni1. Cînd hotărîrile pronunţate în contradictoriu sau în lipsa de judecătorul competent, în baza dispoziţiilor prezentei convenţii, au devenit executorii potrivit legilor aplicate de acest judecător, ele devin executorii în fiecare dintre celelalte state contractante, imediat după îndeplinirea formalităţilor prevăzute în statul interesat. Revizuirea fondului litigiului nu este admisă.Aceasta dispoziţie nu se aplică hotărîrilor executorii provizoriu şi nici obligarilor unui reclamant la alte despăgubiri decît cheltuielile de judecată, pe motivul respingerii cererii sale.Tranzacţiile încheiate între părţi în faţa judecătorului competent în vederea lichidării unui litigiu şi în legătură cu care s-a încheiat un proces-verbal pe cale judiciară au valoare de hotărîre judecătorească.2. Pentru acţiunile judecătoreşti avînd drept temei prevederile prezentei convenţii nu se poate pretinde depunerea de cauţiune pentru asigurarea plăţii cheltuielilor de judecată. +
Articolul 21Unitatea monetaraSumele indicate în franci în prezenta convenţie se considera ca se referă la francul aur în greutate de 10/31 grame, cu titlul de 0,900. +
Articolul 22Transporturi mixte1. Sub rezerva dispoziţiei din 2, prezenta convenţie nu este aplicabilă pagubelor produse în timpul transportului pe liniile serviciilor auto sau de navigaţie înscrise în lista liniilor prevăzute în art. 59 al CIV.2. Totuşi, cînd vehiculele feroviare se transporta cu feribotul, prezenta convenţie este aplicabilă pagubelor la care se referă art. 2 1, provocate de un accident în legătură cu exploatarea feroviara, produs în timp ce călătorul se afla în vehiculele menţionate, ori în timpul în care intra sau iese din ele.Pentru aplicarea prezentului paragraf, prin statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul se înţelege statul al cărui pavilion îl are feribotul.3. Cînd, ca urmare a unor împrejurări excepţionale, calea ferată este obligată să-şi intrerupa provizoriu exploatarea şi transporta pe călători sau dispune transportul acestora cu un alt mijloc de transport, ea răspunde potrivit dreptului aferent acestui mijloc de transport. Dispoziţiile art. 13-17, 18 2, art. 19 şi 20 din prezenta convenţie rămîn totuşi aplicabile. +
Articolul 23Răspunderea în caz de accidente nucleareCalea ferată este exonerată de răspunderea ce-i revine pe baza prezentei convenţii, cînd paguba a fost provocată de un accident nuclear şi cînd, pe baza unor prescripţii speciale în vigoare într-un stat contractant, prin care se reglementează răspunderea în domeniul energiei nucleare, acela care exploatează o instalatie nucleara sau altă persoană substituită acestuia răspunde de o atare paguba. +
Articolul 24SemnareConvenţia de faţa rămîne deschisă pentru semnare pînă la 1 iulie 1966 de către statele care au fost invitate sa trimită reprezentanţi la conferinţa ţinuta la Berna de la 21 la 26 februarie 1966. +
Articolul 25Ratificare şi punere în vigoarePrezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi depuse cît mai curînd posibil la guvernul elvetian.Cînd convenţia va fi fost ratificată de către cincisprezece state, guvernul elvetian se va pune în legătură cu guvernele interesate în vederea fixării de comun acord cu acestea a datei intrării în vigoare. +
Articolul 26AderariDacă un stat parte la Convenţia internationala privind transportul călătorilor şi bagajelor pe calea ferată (CIV), din 25 februarie 1961, nu a semnat prezenta convenţie şi doreşte sa adere la ea, el va informa despre dorinţa sa guvernul elvetian, care o va aduce la cunoştinţa statelor contractante.Orice aderare îşi produce efectul după o luna de la data cînd guvernul elvetian a adus la cunoştinţa statelor contractante cererea facuta. +
Articolul 27Durata, revizuirePrezenta convenţie are aceeaşi durata ca şi Convenţia internationala privind transportul călătorilor şi bagajelor pe căile ferate (CIV), din 25 februarie 1961; ea poate fi revizuită în conformitate cu procedura prevăzută în art. 68 1 din aceasta, putindu-i-se eventual integra. +
Articolul 28Textele convenţiei. Traduceri oficialePrezenta convenţie a fost încheiată şi semnată în limba franceza, conform uzantei diplomatice stabilite.La textul în limba franceza s-a anexat cîte un text în limba germană, în limba engleza şi în limba italiana care au valoare de traduceri oficiale.În caz de divergenta, textul în limba franceza este cel autentic.Drept care împuterniciţii de mai jos, investiti cu depline puteri, care au fost găsite în buna şi cuvenită forma, au semnat prezenta convenţie.Încheiată la Berna la douăzeci şi şase februarie una mie noua sute şaizeci şi şase, într-un singur exemplar, care va rămîne depus la arhivele Confederatiei elvetiene, cîte o copie autentică urmînd a fi trimisa fiecărei părţi.–-
