pentru protecţia proprietăţii industriale, revizuită la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2 iunie 1911 şi la Haga la 6 noiembrie 1925*
–––Notă …
*) Traducere. +
Articolul 1Ţările contractante sînt constituite în Uniunea pentru protecţia proprietăţii industriale. Protecţia proprietăţii industriale are ca obiect brevetele de invenţie, modelele de utilitate, desenele şi modelele industriale, mărcile de fabrica sau de comerţ, numele comercial şi indicaţiile de provenienţă sau denumirile de origine, precum şi reprimarea concurentei neloiale. Proprietatea industriala se înţelege în sensul cel mai larg şi se aplică nu numai industriei şi comerţului propriu-zis, ci şi domeniului industriilor agricole (vinuri, graunte, foi de tutun, fructe, vite etc.) şi al industriilor extractive (minereuri, ape minerale etc.).Termenul de brevete industriale sînt admise de legislatiile ţărilor contractante, ca brevete de import, brevete de perfecţionare, brevete şi certificate adiţionale etc. +
Articolul 2Cetăţenii fiecărei tari contractante se vor bucura în toate celelalte tari ale Uniunii, în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii industriale, de avantajele pe care legile respective le acorda în prezent sau le vor acorda de acum înainte cetăţenilor lor, aceasta fără a prejudicia drepturile în mod special prevăzute de prezenta Convenţie. În consecinţa, ei vor avea aceeaşi protecţie ca şi aceştia din urma şi aceleaşi mijloace legale împotriva oricărei atingeri adusă drepturilor lor, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor şi formalităţilor impuse cetăţenilor tarii respective. Totuşi nici o condiţie cu privire la domiciliu sau la stabilirea în ţara în care este cerută protecţia nu poate fi impusa cetăţenilor ţărilor care fac parte din Uniune, pentru a se bucura de vreun drept de proprietate industriala. Sînt în mod expres rezervate dispoziţiile legislative fiecărei tari contractante referitoare la procedura judiciară şi administrativă şi la competenţa, precum şi cu privire la alegerea de domiciliu sau la stabilirea unui mandatar, pe care le-ar cere legile asupra proprietăţilor industriale. +
Articolul 3Sînt asimilaţi cetăţenilor ţărilor contractante cetăţenii ţărilor care fac parte din Uniune şi care sînt domiciliaţi sau au întreprinderi industriale şi comerciale efective şi serioase pe teritoriul uneia din ţările contractante. +
Articolul 4a) Orice persoană care a făcut în condiţii reglementare depozitul unei cereri de brevet de invenţie, al unui model de utilitate, al unui desen sau model industrial, al unei mărci de fabrica sau de comerţ într-una din ţările contractante, sau reprezentantul sau (ayant cause) va beneficia, pentru a efectua depozitul în celelalte tari şi sub rezerva drepturilor terţilor, de un drept de prioritate în termenele stabilite mai jos. … b) În consecinţa, depozitul efectuat ulterior într-una din celelalte tari ale Uniunii înainte de expirarea acestor termene nu va putea fi invalidat de fapte petrecute între timp, cum ar fi mai ales un alt depozit, publicarea inventiei sau exploatarea sa, punerea în vânzare a unor exemplare ale desenului sau ale modelului, folosirea marcii. … c) Termenele de prioritate menţionate mai sus vor fi de douasprezece luni pentru brevetele de invenţie şi modelele de utilitate şi de şase luni pentru desenele şi modelele industriale şi pentru mărcile de fabrica sau de comerţ. … Aceste termene încep să curgă de la data depozitului primei cereri într-una din ţările Uniunii; ziua depozitului nu este cuprinsă în termen. Dacă ultima zi a termenului este o sărbătoare legală în ţara în care se cere protecţia termenul va fi prelungit pînă la prima zi lucrătoare care urmează. d) Oricine va voi să se prevaleze de prioritatea unui depozit anterior va trebui să facă o declaraţie arătând data şi ţara acestui depozit. … Fiecare ţara va stabili termenul pînă la care va trebui facuta aceasta declaraţie. Aceste indicaţii vor fi menţionate în publicaţiile care emana de la administraţia competenţa, în special cele cu privire la brevete şi la descrierea acestora. Ţările contractante vor putea pretinde de la cel care face o declaraţie de prioritate să prezinte o copie a cererii (descriere, desene etc.) depusa anterior. Copia, certificată pentru conformitate de către Administraţia care a primit aceasta cerere, va fi scurtita de orice legalizare şi va putea fi depusa în toate cazurile şi în orice moment în termen de trei luni de la depozitul cererii ulterioare. Se va putea pretinde ca aceasta copie să fie însoţită de un certificat constatând data depozitului emis de aceasta Adminsitratie, şi de o traducere. Alte formalităţi nu vor putea fi cerute pentru declaraţia de prioritate, în momentul depozitului cererii. Fiecare ţara contractantă va stabili consecinţele omisiunii formalităţilor prevăzute de prezentul articol, fără ca aceste consecinţe să fie mai grave decât pierderea dreptului de prioritate. Ulterior, vor putea fi cerute alte justificări. e) Cînd un desen sau model industrial a fost depus într-o ţara în virtutea unui drept de prioritate întemeiat pe depozitul unui model de utilitate, termenul de prioritate nu va fi decât cel stabilit pentru desene şi modele industriale. … În afară de acestea, este ingaduit să se depună într-o ţara un model de utilitate în virtutea unui drept de prioritate întemeiat pe depozitul unei cereri de brevet, şi viceversa. f) Dacă o cerere de brevet conţine revendicarea de prioritati multiple sau dacă examinarea dovedeşte ca o cerere este complexa, Administraţia va trebui, cel puţin, sa autorizeze, pe cel care a depus cererea, sa o divida în condiţiile pe care le va stabili legea interna, păstrând ca data a fiecărei cereri divizate data cererii iniţiale şi, dacă este cazul, beneficiul dreptului de prioritate. … +
Articolul 4 BISBrevetele cerute în diferitele tari contractante de către cetăţeni ai ţărilor care fac parte din Uniune vor fi independente de brevetele obţinute pentru aceeaşi invenţie în celelalte tari care au aderat sau nu la Uniune. Aceasta dispoziţie trebuie inteleasa în mod absolut, mai ales în sensul că brevetele cerute în termenul de prioritate sînt independente atît din punct de vedere al cauzelor de nulitate şi de decădere cat şi din punct de vedere al duratei normale. Ea se aplică la toate brevetele care exista la data intrării sale în vigoare. Ea se va aplica de asemenea, în cazul aderării unor tari noi, brevetelor care exista de o parte şi de alta la data aderării. +
Articolul 5Introducerea, de către brevetat, în ţara unde a fost acordat brevetul de obiecte fabricate într-una din ţările Uniunii nu va avea ca urmare decăderea din drepturile conferite de brevet. Totuşi, fiecare din ţările contractante va avea dreptul de a lua măsurile legislative necesare pentru a preveni abuzurile care ar putea să rezulte din exercitarea dreptului exclusiv conferit de brevet, cum ar fi de exemplu neexploatarea. Aceste măsuri nu vor putea sa prevadă decăderea din drepturile conferite de brevet decât dacă concesiunea de licenţe obligatorii nu ar fi suficienta pentru a preveni aceste abuzuri. În orice caz, brevetul nu va putea face obiectul unor astfel de măsuri decât după expirarea a cel puţin trei ani de la data acordării şi dacă brevetatul nu prezintă justificări legitime. Protecţia desenelor şi a modelelor industriale nu poate fi atinsa de vreo decădere din cauza introducerii de obiecte întocmai celor care sînt protejate. Pentru recunoaşterea dreptului nu se va pretinde nici un semn sau menţiune a înregistrării pe produse. Dacă într-o ţara folosirea marcii înregistrate este obligatorie, înregistrarea nu va putea fi anulată decât după un termen echitabil şi dacă cel interesat nu justifica cauzele inacţiunii sale. +
Articolul 5 BISUn termen de graţie, care va trebui să fie de minimum trei luni, va fi acordat pentru plata taxelor prevăzute pentru menţinerea drepturilor de proprietate industriala, în schimbul plăţii unei taxe suplimentare dacă legislaţia naţionala o impune. Pentru brevetele de invenţie, ţările contractante se mai obliga fie sa prelungească termenul de graţie la cel puţin şase luni, fie sa prevadă restabilirea brevetului lipsit de valabilitate ca urmare a neplatii taxelor, aceste măsuri rămînînd supuse condiţiilor prevăzute de legislaţia interna. +
Articolul 5 TERÎn nici una din ţările contractante nu se va considera ca aducând atingere drepturilor brevetului: 1. folosirea, pe bordul navelor celorlalte tari ale Uniunii, a mijloacelor care formează obiectul brevetului sau în corpul navei, în maşini, aparate de manevrare, echipament de navigaţie şi alte accesorii, cînd aceste nave vor pătrunde în mod temporar sau accidental în apele tarii, cu condiţia ca aceste mijloace să fie folosite acolo exclusiv pentru trebuinţele navei; 2. folosirea mijloacelor care formează obiectul brevetului în construcţia sau în funcţionarea aeronavelor sau vehiculelor terestre aparţinînd altor tari ale Uniunii, sau a accesoriilor aeronavelor sau vehiculelor terestre, atunci cînd acestea vor pătrunde în mod temporar sau accidental în ţara respectiva. +
Articolul 6Orice marca de fabrica sau de comerţ înregistrată reglementar în ţara de origine va fi admisă la depozit şi protejata, ca atare, în celelalte tari ale Uniunii. Totuşi, vor putea fi refuzate sau invalidate: 1. mărcile care sînt de natura sa aducă o atingere drepturilor dobândite de către terţi în ţara în care este cerută protecţia; 2. mărcile lipsite de orice caracter distinctiv sau formate exclusiv din semne sau indicaţii putând servi, în comerţ, pentru a indica specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, locul de origine al produselor sau data producţiei, sau care au devenit uzuale în vorbirea curenta sau în obiceiurile de buna-credinţa şi constante ale comerţului din ţara în care este cerută protecţia. În aprecierea caracterului distinctiv al unei mărci va trebui să se ţină seama de toate circumstanţele de fapt, mai ales de durata de folosire a marcii; 3. mărcile care sînt contrare moralei sau ordinii publice. O marca nu va putea fi considerată ca fiind contrară ordinii publice pentru simplu fapt ca ea nu este în conformitate cu vreo dispoziţie a legislaţiei asupra marcilor, în afară de cazul cînd însăşi dispoziţia priveşte ordinea publică. Va fi considerată ca ţara de origine: Acea ţara a Uniunii în care depunatorul are o întreprindere industriala sau comercială efectivă şi serioasă sau, dacă nu are o astfel de întreprindere, acea ţara a Uniunii în care îşi are domiciliul şi, dacă nu are domiciliul în cadrul Uniunii, ţara naţionalităţii sale în cazul cînd este cetăţeanul unei tari a Uniunii. În nici un caz reînnoirea înregistrării unei mărci în ţara de origine nu va atrage obligaţia de a reînnoi înregistrarea în celelalte tari ale Uniunii în care marca a fost înregistrată. Beneficiul priorităţii rămîne cîştigat depozitelor de mărci efectuate în termenul prevăzut la articolul 4, chiar atunci cînd înregistrarea în ţara de origine nu intervine decât după expirarea acestui termen. Dispoziţia alineatului 1 nu exclude dreptul de a pretinde de la depunator un certificat de înregistrare reglementara eliberat de către autoritatea competentă a tarii de origine, însă nu va fi cerută nici o legalizare pentru acest certificat. +
Articolul 6 BISŢările contractante se obliga sa refuze sau sa invalideze, fie din oficiu, dacă legislaţia tarii o permite, fie la cererea celui interesat, înregistrarea unei mărci de fabrica sau de comerţ care ar constitui reproducerea sau imitatia susceptibilă de a crea confuzie cu o marca pe care autoritatea competentă a tarii unde are loc înregistrarea o va considera ca este notoriu cunoscută în acea ţara ca fiind deja marca unui cetăţean al unei alte tari contractante şi folosită pentru produse de acelaşi gen sau de un gen similar. Un termen de minimum trei ani va trebui să fie acordat pentru a cere radierea acestor mărci. Termenul va curge de la data înregistrării marcii. Nu se va stabili nici un termen pentru a cere radierea marcilor înregistrate cu rea-credinţa. +
Articolul 6 TERŢările contractante convin sa refuze sau sa invalideze înregistrarea şi sa interzică prin măsuri corespunzătoare folosirea fără autorizaţia autorităţilor competente, fie ca mărci de fabrica sau de comerţ, fie ca elemente ale acestor mărci, a stemelor, a drapelelor şi a altor embleme de stat ale ţărilor contractante, a semnelor şi sigiliilor oficiale de control şi de garanţie adoptate de către acestea, precum şi a oricărei imitatii de blazoane. Interzicerea semnelor şi a sigiliilor oficiale de control şi de garanţie se va aplica numai în cazul cînd mărcile care le vor cuprinde vor fi destinate folosirii pe mărfurile de acelaşi gen sau de un gen similar. Pentru aplicarea acestor dispoziţii, ţările contractante convin să-şi comunice reciproc, prin intermediul Biroului internaţional de la Berna, lista emblemelor de stat, a semnelor şi a sigiliilor oficiale de control şi de garanţie pe care doresc sau vor dori să le pună, în mod absolut sau în anumite limite, sub protecţia prezentului articol precum şi orice modificări ulterioare aduse acestei liste. Fiecare ţara contractantă va pune la dispoziţia publicului, în timp util, listele notificate. Orice ţara contractantă va putea sa transmită tarii interesate, în termen de douasprezece luni de la primirea notificării, eventualele sale obiecţiuni, prin intermediul Biroului internaţional de la Berna. Pentru emblemele de stat notoriu cunoscute, măsurile prevăzute la alineatului 1 se vor aplica numai marcilor înregistrare după semnarea prezentului Act.Pentru emblemele de stat care nu ar fi notoriu cunoscute şi pentru semnele şi sigiliile oficiale, aceste dispoziţii nu se vor aplica decât marcilor înregistrate după doua luni de la primirea notificării prevăzute la alineatul 3. În caz de rea-credinţa, ţările vor avea dreptul sa radieze chiar şi mărcile înregistrate înainte de semnarea prezentului Act şi care comporta embleme de stat, semne şi sigilii. Cetăţenii fiecare tari care vor fi autorizaţi sa folosească embleme de stat, semne şi sigilii ale tarii lor vor putea să le folosească, chiar dacă exista similitudine cu cele dintr-o alta ţara. Ţările contractante se obliga sa interzică folosirea neautorizata, în comerţ, a stemelor de stat ale celorlalte tari contractante, atunci cînd aceasta folosire ar fi de natura sa induca în eroare asupra originii produselor. Dispoziţiile precedente nu constituie o piedica pentru exercitarea de către tari a dreptului de a refuza sau de a invalida, prin aplicarea alineatului 2 şi pct. 3 al articolului 6, mărcile care conţin, fără autorizaţie, steme, drapele, decoraţii şi alte embleme de stat sau semne şi sigilii oficiale adoptate de o ţara a Uniunii. +
Articolul 7Natura produsului pe care trebuie să fie aplicată marca de fabrica sau de comerţ nu poate, în nici un caz, sa constituie un obstacol la înregistrarea marcii. +
Articolul 7 BISŢările contractante se obliga sa admită în depozit şi sa protejeze mărcile aparţinînd colectivităţilor a căror existenta nu este contrară legii tarii de origine, chiar dacă aceste colectivităţi nu poseda o întreprindere industriala sau comercială. Totuşi, fiecare ţara va decide asupra condiţiilor speciale în care o colectivitate va putea fi admisă să-şi protejeze mărcile sale. +
Articolul 8Numele comercial va fi protejat în toate ţările Uniunii, fără obligaţia depozitului sau a înregistrării, indiferent dacă el face sau nu parte dintr-o marca de fabrica sau de comerţ. +
Articolul 9Orice produs care poarta în mod ilicit o marca de fabrica sau de comerţ sau un nume comercial va fi sechestrat la import în acele tari ale Uniunii în care aceasta marca sau acest nume comercial au dreptul la protecţia legală. Sechestrarea va fi de asemenea efectuată în ţara în care a avut loc aplicarea ilicită sau în ţara în care va fi importat produsul. Sechestrarea va fi efectuată la cererea fie a procuraturii, fie a oricărei alte autorităţii competente, fie a unei părţi interesate, persoana fizica sau juridică, în conformitate cu legislaţia interna a fiecărei tari. Autorităţile nu vor fi obligate să efectueze sechestrarea în caz de tranzit. Dacă legislaţia unei tari nu admite sechestrarea la import, aceasta va fi înlocuită cu prohibirea importului sau cu sechestrarea în interior. Dacă legislaţia unei tari nu admite nici sechestrarea la import, nici prohibirea importului, nici sechestrarea în interior, aceste măsuri vor fi înlocuite, pînă la modificarea corespunzătoare a legislaţiei, cu acţiunile şi mijloacele pe care legea acestei tarii le asigura, în asemenea caz, cetăţenilor săi. +
Articolul 10Dispoziţiile articolului precedent vor fi aplicabile oricărui produs care poarta în mod fals, ca indicaţie de provenienţă, numele unei localităţi sau al unei tari determinate, cînd aceasta indicaţie va fi legată de un nume comercial fictiv sau folosită cu intenţie frauduloasă.Va fi în orice caz recunoscut ca parte interesată, fie ca este vorba de o persoană fizica sau juridică, orice producător, fabricant sau comerciant, angajat în producţia, fabricarea sau comerţul acestui produs şi stabilit fie în localitatea indicată în mod fals ca loc de provenienţă, fie în regiunea în care este situata aceasta localitate, fie în ţara indicată în mod fals. +
Articolul 10 BISŢările contractante sînt obligate să asigure cetăţenilor ţărilor care fac parte din Uniune protecţie efectivă împotriva concurentei neloiale. Constituie un act de concurenta neloială orice act de concurenta contrar uzantelor cinstite în materie industriala sau comercială. Mai ales vor trebui interzise: 1. orice fapte de natura a crea confuzie, prin orice mijloc, cu produsele unui concurent; 2. afirmatiile false, în exercitarea comerţului, de natura a discredita produsele unui concurent. +
Articolul 10 TERŢările contractante se obliga să asigure cetăţenilor celorlalte tari ale Uniunii mijloace legale corespunzătoare pentru reprimarea eficace a tuturor faptelor prevăzute la articolele 9, 10 şi 10 bis. În afară de aceasta, ele se obliga sa prevadă măsuri care să permită sindicatelor şi asociaţiilor care reprezintă industria sau comerţul interesat şi a căror existenta nu este contrară legilor tarii lor, sa acţioneze în justiţie sau în faţa autorităţilor administrative, în scopul reprimării faptelor prevăzute de articolele 9, 10 şi 10 bis, în măsura în care legea tarii în care este cerută protecţia o permite sindicatelor şi asociaţiilor acestei tari. +
Articolul 11Ţările contractante vor acorda în conformitate cu legislaţia lor interna, protecţie temporară inventiilor brevetabile, modelelor de utilitate, desenelor sau modelelor industriale, ca şi marcilor de fabrica sau de comerţ pentru produsele care vor figura la expoziţiile internaţionale oficiale sau oficial recunoscute organizate pe teritoriul uneia dintre ele. Aceasta protecţie temporară nu va prelungi termenele prevăzute la articolul 4. Dacă mai târziu este invocat dreptul de prioritate, Administraţia fiecărei tari va putea stabili ca termenul să curgă de la data introducerii produsului în expoziţie. Fiecare ţara va putea cere ca dovada a identităţii obiectului expus şi a datei introducerii, actele justificative pe care le va socoti necesare. +
Articolul 12Fiecare din ţările contractante se obliga sa stabilească un serviciu special al proprietăţii industriale şi un depozit central pentru comunicarea către public a brevetelor de invenţie, a modelor de utilitate, a desenelor sau modelelor industriale şi a marcilor de fabrica sau de comerţ. Acest serviciu va edita o publicaţie periodică oficială. +
Articolul 13Oficiul internaţional instituit la Berna sub numele de Biroul internaţional pentru protecţia proprietăţii industriale este pus sub înaltă autoritate a Guvernului Confederatiei elvetiene, care îi reglementează organizarea şi îi supraveghează funcţionarea. Limba oficială a Biroului internaţional este limba franceza. Biroul internaţional centralizează informaţiile de orice natura referitoare la protecţia proprietăţii industriale, le reuneste şi le publică. Ele procedează la efectuarea studiilor de utilitate comuna care interesează Uniunea şi redactează, pe baza documentelor care îi sînt puse la dispoziţie de către diferitele Administraţii, o publicaţie periodică, în limba franceza, asupra problemelor care privesc obiectul Uniunii. Fiecare număr al acestei publicaţii precum şi toate documentele publicate de Biroul internaţional sînt repartizate Administraţiilor ţărilor Uniunii în proporţia numărului unităţilor de contribuţie menţionate mai jos. Exemplarele şi documentele suplimentare care ar fi cerute, fie de Administraţiile menţionate, fie de societăţi sau de particulari, vor fi plătite separat. Biroul internaţional trebuie să fie oricînd la dispoziţia ţărilor Uniunii pentru a le da informaţiile speciale de care ar putea avea nevoie asupra chestiunilor privind serviciul internaţional al proprietăţii industriale. Directorul Biroului internaţional face un raport anual asupra gestiunii sale, care este comunicat tuturor ţărilor Uniunii. Cheltuielile Biroului internaţional vor fi suportate în comun de ţările contractante. Pînă la o noua dispoziţie, ele nu vor putea depăşi suma de o suta douăzeci de mii de franci elvetieni anual. Acesta suma va putea fi marita, la nevoie, prin hotărîrea unanima a uneia din Conferinţele prevăzute la articolul 14. Pentru a determina contribuţia fiecărei tari la totalul cheltuielilor, ţările contractante şi cele care vor adera ulterior la Uniune sînt împărţite în şase clase, contribuind fiecare în proporţia unui anumit număr de unităţi şi anume: Clasa 1 ………………….. 25 unităţi Clasa a 2-a ………………. 20 unităţi Clasa a 3-a ………………. 15 unităţi Clasa a 4-a ………………. 10 unităţi Clasa a 5-a ………………. 5 unităţi Clasa a 6-a ………………. 3 unităţi Aceşti coeficienţi se inmultesc cu numărul de tari din fiecare clasa şi suma produselor astfel obţinute da numărul de unităţi la care trebuie să fie împărţit totalul cheltuielilor. Catul reprezintă cuantumul unităţii de cheltuiala. Fiecare din ţările contractante va desemna, în momentul aderării sale, clasa în care doreşte să fie încadrată. Guvernul Confederatiei elvetiene supraveghează cheltuielile Biroului internaţional, acorda avansurile necesare şi stabileşte bilanţul anual care va fi comunicat tuturor celorlalte Administraţii. +
Articolul 14Prezenta Convenţie va fi supusă revizuirii periodice, în vederea introducerii imbunatatirilor de natura a perfectiona sistemul Uniunii. În acest scop, vor avea loc succesiv, în câte una din ţările contractante, Conferinţe ale delegatiilor acestor tari. Administraţia tarii unde va avea loc Conferinţa va pregati, cu concursul Biroului internaţional, lucrările acestei Conferinţe. Directorul Biroului internaţional va asista la şedinţele Conferinţelor şi va lua parte la discuţii fără vot deliberativ. +
Articolul 15Ţările contractante îşi rezerva dreptul de a încheia între ele, în mod separat, aranjamente speciale pentru protecţia proprietăţii industriale, în măsura în care aceste aranjamente nu ar conveni dispoziţiilor prezentei Convenţii. +
Articolul 16Ţările care nu au participat la prezenta Convenţie vor fi admise, la cerere, sa adere la ea. Aceasta aderare va fi notificată pe cale diplomatică Guvernului Confederatiei elvetiene şi de către aceasta tuturor celorlalte tari. Ea va atrage, de plin drept, accesiunea la toate clauzele şi admiterea la toate avantajele stipulate prin prezenta Convenţie şi va produce efecte la o luna după notificarea facuta de către Guvernul elvetian celorlalte tari ale Uniunii, afară de cazul cînd ţara care a aderat nu a indicat o dată posterioară. +
Articolul 16 BISŢările contractante au dreptul sa adere oricînd la prezenta Convenţie pentru coloniile, posesiunile, ţările dependente şi protectoratelor lor, sau pentru teritoriile administrate în virtutea unui mandat al Societăţii Naţiunilor, sau pentru unele din ele. În acest scop, ele pot face, fie o declaraţie generală prin care sînt cuprinse la aderare toate coloniile, posesiunile, ţările dependente şi protectoratele lor şi teritoriile prevăzute în alineatul 1, fie sa numească în mod expres pe cele care sînt cuprinse în declaraţie, fie să se limiteze la indicarea celor care sînt excluse. Aceasta declaraţie va fi notificată în scris Guvernului Confederatiei elvetiene şi, de către aceasta, tuturor celorlalte tari. Ţările contractante vor putea, în aceleaşi condiţii, sa denunţe Convenţia pentru coloniile, posesiunile, ţările dependente şi protectoratele lor, sau pentru teritoriile prevăzute în alineatul 1, sau pentru unele din ele. +
Articolul 17Executarea obligaţiilor reciproce cuprinse în prezenta Convenţie este subordonata, în măsura în care acest lucru este necesar, îndeplinirii formalităţilor şi regulilor stabilite de legile constituţionale ale acestor tari contractante care sînt ţinute să le pună în aplicare, ceea ce ele se obliga să facă în cel mai scurt termen posibil. +
Articolul 17 BISConvenţia va rămîne în vigoare un timp nedeterminat, pînă la expirarea unui an din ziua cînd se va face denunţarea ei. Aceasta denunţare va fi adresată Guvernului Confederatiei elvetiene. Ea nu va produce efect decât faţă de ţara care o va fi făcut, Convenţia rămînînd executorie pentru celelalte tari contractante. +
Articolul 18Prezentul Act va fi ratificat şi ratificarile vor fi depuse la Haga cel mai târziu la 1 mai 1928. Ele vor intra în vigoare la o luna după această dată între ţările care l-au ratificat. Totuşi, dacă actul va fi ratificat mai înainte de această dată de cel puţin şase tari, el va intra în vigoare între aceste tari la o luna după ce Guvernul Confederatiei elvetiene le va notifica depunerea celei de-a sasea ratificări, iar pentru ţările care îl vor ratifica după aceea, la o luna după notificarea fiecăreia din aceste ratificări. Acest Act va înlocui, în raporturile dintre ţările care îl vor ratifica, Convenţia Uniunii de la Paris din 1883, revizuită la Waschington la 2 iunie 1911 şi Protocolul de încheiere, care vor rămîne în vigoare în raporturile cu ţările care nu vor ratifica prezentul Act. +
Articolul 19Prezentul Act va fi semnat într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Guvernului Olandei. O copie certificată va fi remisă de către aceasta fiecăruia dintre guvernele ţărilor contractante. Drept care, plenipotenţiarii respectivi au semnat prezentul Act. Făcut la Haga, într-un singur exemplar, la 6 noiembrie 1925. –––
