cu privire la imunităţile de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora*)
_______Notă …
*) Traducere.Adunarea Generală a ONU,având în vedere paragraful 1 al art. 13 din Carta ONU,reamintind Rezoluţia sa 32/151 din 19 decembrie 1977, în care recomanda Comisiei de drept internaţional să realizeze un studiu de drept relativ la imunităţile de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora, în vederea dezvoltării progresive şi codificării sale, precum şi rezoluţiile adoptate ulterior, de exemplu rezoluţiile 46/55 din 9 decembrie 1991, 49/61 din 9 decembrie 1994, 52/151 din 15 decembrie 1997, 54/101 din 9 decembrie 1999, 55/150 din 12 decembrie 2000, 56/78 din 12 decembrie 2001, 57/16 din 19 noiembrie 2002 şi 58/74 din 9 decembrie 2003,reamintind, de asemenea, proiectul final însoţit de observaţii asupra dreptului relativ la imunităţile de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora, prezentat de Comisia de drept internaţional în cap. II al raportului său asupra lucrărilor celei de-a 43-a sesiuni,reamintind, de asemenea, raporturile Grupului de lucru cu componenţă nelimitată al Comisiei a VI-a, precum şi raportul Grupului de lucru asupra imunităţilor de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora al Comisiei de drept internaţional, prezentat în aplicarea Rezoluţiei 53/98 a Adunării Generale a ONU din data de 8 decembrie 1998,reamintind, între altele, Rezoluţia sa 55/150 din 12 decembrie 2000, prin care a decis înfiinţarea Comitetului special asupra imunităţilor de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora, deschis participării statelor membre ale instituţiilor specializate ONU, în vederea urmăririi lucrărilor, consolidării punctelor de convergenţă şi reglării chestiunilor asupra cărora nu s-a ajuns la o soluţie, în vederea elaborării unui instrument capabil să întrunească consensul general, bazat pe proiectul de articole relativ la imunităţile de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora, adoptat de Comisia de drept internaţional, şi pe baza discuţiilor Grupului de lucru cu componenţă nelimitată al Comisiei a VI-a,după examinarea raportului Comitetului special asupra imunităţilor de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora,subliniind importanţa uniformităţii şi clarităţii dreptului relativ la imunităţile de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora şi evidenţiind rolul pe care o convenţie l-ar avea în acest scop,luând notă de faptul că încheierea unei convenţii asupra imunităţilor de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora se bucură de un larg sprijin,considerând declaraţia făcută de preşedintele Comitetului special la prezentarea raportului acestui comitet:1. exprimă profunda sa satisfacţie pentru rezultatul la care a ajuns Comisia de drept internaţional şi Comitetul special asupra imunităţilor de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora în domeniul dreptului relativ la imunităţile de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora;2. împărtăşeşte concluzia generală la care a ajuns Comitetul special, potrivit căreia Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la imunităţile de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora nu trebuie să acopere urmărirea în domeniul penal;3. adoptă Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la imunităţile de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora, care figurează în anexa la prezenta rezoluţie, şi îl roagă pe secretarul general, în calitatea sa de depozitar, să o deschidă spre semnare;4. invită statele să devină părţi la această convenţie. +
AnexăCONVENŢIA NAŢIUNILOR UNITEcu privire la imunităţile de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestoraStatele părţi la prezenta convenţie,considerând că imunităţile de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora constituie un principiu general acceptat în dreptul internaţional cutumiar,având în vedere principiile dreptului internaţional consacrate de Carta ONU,convinse de faptul că o convenţie internaţională asupra imunităţilor de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora ar întări preeminenţa dreptului şi securităţii juridice, în special în interiorul raporturilor dintre state şi persoanele fizice şi juridice, şi ar contribui la codificarea şi la dezvoltarea dreptului internaţional şi la armonizarea practicii în acest domeniu,ţinând cont de evoluţia practicii statelor în ceea ce priveşte imunităţile de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora,afirmând că regulile de drept internaţional cutumiar continuă să guverneze chestiunile care nu au fost reglementate de dispoziţiile prezentei convenţii,au convenit asupra următoarelor: +
Partea IIntroducere +
Articolul 1Domeniul de aplicare a prezentei convenţiiPrezenta convenţie se aplică imunităţii de jurisdicţie a unui stat şi a bunurilor sale în faţa instanţelor unui alt stat. +
Articolul 2Folosirea termenilor1. În scopul prezentei convenţii:a) termenul instanţă înseamnă orice organ al unui stat, oricare ar fi denumirea sa, abilitat să exercite atribuţii judiciare; … b) termenul stat desemnează: … (i) statul şi organele sale de guvernare;(îi) componentele unui stat federal sau subdiviziunile politice ale statului, care sunt abilitate să îndeplinească şi îndeplinesc efectiv acte în cadrul exercitării autorităţii suverane a statului;(iii) stabilimentele sau organismele statului ori alte entităţi, în măsura în care sunt abilitate să îndeplinească şi îndeplinesc efectiv acte care presupun exerciţiul autorităţii suverane de stat;(iv) reprezentanţii statului, când aceştia acţionează sub acest titlu;c) expresia tranzacţie comercială desemnează: … (i) orice contract sau tranzacţie cu caracter comercial făcută în scopul vânzării de bunuri sau furnizării de servicii;(îi) orice contract de împrumut sau altă tranzacţie de natură financiară, inclusiv orice obligaţie de garanţie ori de indemnizare care are legătură cu un asemenea împrumut sau o asemenea tranzacţie;(iii) orice alt contract sau orice altă tranzacţie de natură comercială, industrială sau care priveşte prestarea de lucrări ori servicii, cu excepţia contractelor individuale de muncă.2. Pentru a determina dacă un contract sau o tranzacţie este o tranzacţie comercială în sensul lit. c) a paragrafului 1, trebuie să se ţină seama în primul rând de natura contractului sau a tranzacţiei, dar va trebui, de asemenea, să se ţină seama şi de scopul său, dacă părţile la contract sau la tranzacţie au convenit astfel sau dacă, în practica statului forului, acest scop este de natură să determine caracterul necomercial al contractului sau al tranzacţiei.3. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 privind sensul termenilor folosiţi în prezenta convenţie nu afectează utilizarea acestora şi nici sensul care le-ar putea fi atribuit de alte instrumente internaţionale sau de dreptul intern al unui stat. +
Articolul 3Privilegii şi imunităţi neafectate de prezenta convenţie1. Prezenta convenţie nu afectează privilegiile şi imunităţile de care se bucură un stat în virtutea dreptului internaţional în ceea ce priveşte exercitarea funcţiilor:a) misiunilor diplomatice, posturilor consulare, misiunilor speciale, misiunilor pe lângă organizaţiile internaţionale sau delegaţiilor lor în organele organizaţiilor internaţionale ori la conferinţele internaţionale; şi … b) persoanelor care au legătură cu acestea. … 2. Prezenta convenţie nu afectează nici privilegiile şi imunităţile pe care dreptul internaţional le recunoaşte ratione personae şefilor de stat.3. Prezenta convenţie nu afectează privilegiile şi imunităţile pe care dreptul internaţional le recunoaşte unui stat cu privire la aeronavele sau obiectele spaţiale aflate în proprietatea ori care sunt exploatate de respectivul stat. +
Articolul 4Neretroactivitatea prezentei convenţiiFără a prejudicia aplicarea oricăror reguli enunţate în prezenta convenţie, la care imunităţile de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora sunt supuse în virtutea dreptului internaţional, independent de prevederile prezentei convenţii, aceasta din urmă nu se aplică niciunei chestiuni relative la imunităţile de jurisdicţie ale statelor sau ale bunurilor acestora, ridicată într-un proces care a fost intentat contra unui stat în faţa instanţei altui stat înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii între statele respective. +
Partea a II-aPrincipii generale +
Articolul 5Imunitatea statelorUn stat beneficiază, pentru el şi bunurile sale, de imunitate de jurisdicţie în faţa instanţelor unui alt stat, sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii. +
Articolul 6Modalităţi pentru a da efect imunităţii statelor1. Un stat dă efect imunităţii statelor, prevăzută în art. 5, atunci când se abţine să-şi exercite jurisdicţia într-un proces care se derulează în faţa instanţelor sale contra unui alt stat şi când, în acest scop, veghează ca instanţele să stabilească din oficiu că imunitatea acestui alt stat, prevăzută la art. 5, este respectată.2. Un proces care are loc în faţa instanţelor unui stat este considerat ca fiind intentat contra unui alt stat când acesta:a) este citat ca parte la proces; sau … b) chiar dacă nu este citat ca parte la proces, procesul vizează în fapt să aducă atingere bunurilor, drepturilor, intereselor sau activităţilor acestui alt stat. … +
Articolul 7Consimţământul expres pentru exercitarea jurisdicţiei1. Un stat nu poate invoca imunitatea de jurisdicţie într-un proces care se derulează în faţa instanţei unui alt stat într-o materie sau într-un caz, dacă a consimţit în mod expres la exercitarea jurisdicţiei acestei instanţe cu privire la această materie sau la acest caz:a) printr-un acord internaţional; … b) printr-un contract scris; sau … c) printr-o declaraţie făcută în faţa unei instanţe sau printr-o comunicare scrisă într-un proces determinat. … 2. Acordul dat de un stat pentru aplicarea legii unui alt stat nu se consideră consimţământ la exercitarea jurisdicţiei de către instanţele acestui ultim stat. +
Articolul 8Efectul participării la un proces în faţa unei instanţe1. Niciun stat nu poate invoca imunitatea de jurisdicţie într-un proces aflat pe rolul instanţei unui alt stat:a) dacă a intentat el însuşi acel proces; sau … b) dacă, pe fond, a intervenit la acel proces sau a participat în orice fel la el. Totuşi, dacă statul dovedeşte instanţei că nu a luat cunoştinţă de faptele asupra cărora o cerere de acordare a imunităţii poate fi fondată, după ce a participat la proces, statul poate invoca imunitatea pe baza acestor fapte, cu condiţia să o facă fără întârziere. … 2. Nu se consideră că un stat a consimţit la exercitarea jurisdicţiei instanţei unui alt stat dacă intervine într-o procedură sau participă la aceasta având drept unic scop:a) invocarea imunităţii; sau … b) valorificarea unui drept sau a unui interes în privinţa bunurilor în cauză în acel proces. … 3. Prezentarea reprezentantului unui stat în faţa instanţei unui alt stat ca martor nu se consideră ca valorând consimţământ al primului stat la exercitarea jurisdicţiei acestei instanţe.4. Absenţa reprezentării unui stat într-o procedură în faţa instanţei unui alt stat nu se consideră ca având valoare de consimţământ al primului stat la exercitarea jurisdicţiei acestei instanţe. +
Articolul 9Cereri reconvenţionale1. Un stat care iniţiază un proces în faţa instanţei unui alt stat nu poate invoca imunitatea de jurisdicţie în faţa acelei instanţe în ceea ce priveşte o cerere reconvenţională care este fondată pe acelaşi raport de drept sau pe aceleaşi fapte ca cererea principală.2. Un stat care intervine pentru a introduce o cerere într-un proces care se derulează în faţa instanţei unui alt stat nu poate invoca imunitatea de jurisdicţie în faţa acelei instanţe în ceea ce priveşte o cerere reconvenţională care este fondată pe acelaşi raport de drept sau pe aceleaşi fapte ca cererea introdusă de el.3. Un stat care introduce o cerere reconvenţională într-un proces intentat contra lui în faţa instanţei unui alt stat nu poate invoca imunitatea de jurisdicţie în faţa acelei instanţe în ceea ce priveşte cererea principală. +
Partea a III-aSituaţii în care statele nu pot invoca imunitatea +
Articolul 10Tranzacţiile comerciale1. Dacă un stat efectuează cu o persoană fizică sau juridică o tranzacţie comercială şi dacă, în virtutea regulilor aplicabile de drept internaţional privat, contestaţiile relative la această tranzacţie comercială sunt de competenţa instanţelor unui alt stat, primul stat nu poate invoca imunitatea de jurisdicţie în faţa acestor instanţe într-o procedură care decurge din această tranzacţie.2. Paragraful 1 nu se aplică:a) în cazul unei tranzacţii comerciale între state; sau … b) dacă părţile la tranzacţia comercială au convenit altfel în mod expres. … 3. Când o întreprindere de stat sau o altă entitate creată de stat, dotată cu personalitate juridică distinctă şi care are capacitatea:a) să stea în justiţie; şi … b) să dobândească, să posede, să deţină, să cedeze bunuri, inclusiv bunuri pe care statul a autorizat-o să le exploateze sau să le gereze, … este implicată într-un proces care are legătură cu o tranzacţie comercială în care este angajată, imunitatea de jurisdicţie de care beneficiază statul respectiv nu este afectată. +
Articolul 11Contractele de muncă1. Cu excepţia situaţiei în care statele respective nu decid altfel, un stat nu poate să invoce imunitatea de jurisdicţie în faţa instanţei unui alt stat, competentă în speţă, într-o procedură privitoare la un contract de muncă dintre stat şi o persoană fizică pentru o activitate efectuată sau care trebuie efectuată, în totalitate ori parţial, pe teritoriul acestui alt stat.2. Paragraful 1 nu se aplică:a) dacă lucrătorul a fost angajat pentru a exercita funcţii particulare în exercitarea prerogativelor de putere publică; … b) dacă este: … (i) diplomat, aşa cum este definit în Convenţia de la Viena din 1961 asupra relaţiilor diplomatice;(îi) funcţionar consular, aşa cum este definit în Convenţia de la Viena din 1963 asupra relaţiilor consulare;(iii) membru al personalului diplomatic al unei misiuni permanente pe lângă o organizaţie internaţională sau al unei misiuni speciale ori dacă este angajat pentru a reprezenta un stat într-o conferinţă internaţională; sau(iv) orice altă persoană care beneficiază de imunitate diplomatică;c) dacă acţiunea are ca obiect angajarea, reînnoirea angajării sau reinstalarea unei persoane; … d) dacă acţiunea are ca obiect concedierea sau rezilierea contractului unui lucrător şi dacă, potrivit avizului şefului statului, al şefului guvernului sau al ministrului afacerilor externe al statului angajator, această acţiune riscă să interfereze cu interesele statului în materie de securitate; … e) dacă angajatul este resortisant al statului angajator la momentul la care este intentată acţiunea, cu excepţia cazului când are rezidenţa permanentă în statul forului; sau … f) dacă angajatul şi statul angajator au convenit altfel în scris, sub rezerva consideraţiilor de ordin public care conferă instanţelor statului forului jurisdicţie exclusivă determinată de obiectul acţiunii. … +
Articolul 12Prejudicii asupra persoanelor sau bunurilorCu excepţia situaţiei în care statele respective nu decid altfel, un stat nu poate invoca imunitatea de jurisdicţie în faţa instanţei unui alt stat, competentă în acea speţă, î nt r-o procedură care se raportează la o acţiune în reparaţie pecuniară în caz de deces sau de vătămare a integrităţii fizice a unei persoane ori în caz de prejudiciu sau de pierdere a unui bun corporal, datorată unui act sau unei omisiuni imputabile statului, dacă acest act sau această omisiune s-a produs, în totalitate sau în parte, pe teritoriul acestui alt stat şi dacă autorul actului sau al omisiunii era prezent pe acel teritoriu la momentul actului sau al omisiunii. +
Articolul 13Proprietatea, posesia şi utilizarea bunurilorCu excepţia situaţiei în care statele respective nu decid altfel, un stat nu poate invoca imunitatea de jurisdicţie în faţa instanţei unui alt stat, competentă în acea speţă, într-o procedură relativă la determinarea:a) unui drept sau a unui interes al statului asupra unui bun imobiliar situat pe teritoriul statului forului, posesiei sau utilizării bunului imobiliar de către stat ori unei obligaţii a statului, care îi incumbă acestuia fie în calitatea de titular al unui drept asupra bunului imobiliar, fie în calitate de posesor sau utilizator al acestui bun; … b) unui drept sau interes al statului asupra unui bun mobiliar ori imobiliar născut dintr-o succesiune, donaţie sau vacanţă a moştenirii; ori … c) unui drept sau interes al statului legat de administrarea unor bunuri cum ar fi bunurile aflate în custodie, bunurile care fac parte din patrimoniul unei persoane aflate în faliment ori bunurile unei societăţi în caz de dizolvare a acesteia. … +
Articolul 14Proprietatea intelectuală şi industrialăCu excepţia situaţiei în care statele interesate nu decid altfel, un stat nu poate invoca imunitatea de jurisdicţie în faţa instanţei altui stat, competentă în acel caz, într-o procedură care se raportează la:a) determinarea oricărui drept pe care statul îl are asupra unui brevet, desen sau model industrial, denumirii comerciale ori de afaceri, copyright sau asupra unui drept de autor sau oricărei alte forme de proprietate intelectuală ori industrială care beneficiază de o măsură de protecţie juridică, chiar provizorie, din partea statului forului; sau … b) alegaţii privind nerespectarea de către un stat, pe teritoriul statului forului, a unui drept de natura celor vizate la lit. a) care aparţine unui terţ şi este protejat de statul forului. … +
Articolul 15Participarea la societăţi sau alte organisme colective1. Niciun stat nu poate invoca imunitatea de jurisdicţie în faţa instanţei unui alt stat, competentă în acel caz, într-un proces relativ la participarea sa într-o companie sau într-un alt organism colectiv, dotat sau nu cu personalitate juridică, în privinţa raporturilor dintre stat şi grupul respectiv sau alţi asociaţi, dacă societatea sau grupul:a) are şi alţi membri în afara statelor sau organizaţiilor internaţionale; şi … b) este constituit după legea statului forului sau îşi are sediul ori locul principal de activitate în acest stat. … 2. Un stat poate, totuşi, să invoce imunitatea de jurisdicţie într-un astfel de proces dacă statele interesate au decis astfel, dacă părţile la diferend au convenit astfel printr-un acord scris sau dacă instrumentul care stabileşte ori prevede funcţionarea societăţii sau grupului vizat conţine dispoziţii în acest sens. +
Articolul 16Navele aflate în proprietatea sau în exploatarea unui stat1. Cu excepţia situaţiei în care statele interesate nu decid altfel, un stat care deţine în proprietate sau exploatare o navă nu poate invoca imunitatea de jurisdicţie în faţa instanţei unui alt stat, competentă în acel caz, într-o procedură relativă la exploatarea acelei nave dacă, la momentul producerii faptului care a dat naştere acţiunii, nava era utilizată în alte scopuri decât cele guvernamentale necomerciale.2. Paragraful 1 nu se aplică navelor de război, navelor auxiliare sau altor nave deţinute ori prin care operează un stat şi care sunt, pentru moment, folosite în mod exclusiv doar pentru scopuri guvernamentale necomerciale.3. Cu excepţia situaţiei în care statele interesate nu decid altfel, un stat nu poate invoca imunitatea de jurisdicţie în faţa instanţei unui alt stat, competentă în acel caz, într-o procedură relativă la transportul unei încărcături la bordul unei nave al cărei proprietar sau exploatant este statul, dacă, la momentul producerii faptului care a dat naştere acţiunii, nava era utilizată pentru alte scopuri decât cele guvernamentale necomerciale.4. Paragraful 3 nu se aplică încărcăturilor transportate la bordul navelor vizate la paragraful 2, ca şi oricărei alte încărcături al cărei proprietar este statul şi care este folosită sau destinată a fi folosită exclusiv pentru scopuri guvernamentale necomerciale.5. Statele pot invoca toate mijloacele de apărare, prescripţie, limitare a responsabilităţii care pot fi invocate de reprezentanţii navelor şi cargourilor private sau de către proprietarii lor.6. Dacă într-un proces este pus sub semnul îndoielii caracterul neguvernamental şi necomercial al navei aflate în proprietatea sau sub operarea unui stat sau al unei încărcături aflate în proprietatea unui stat, prezentarea către instanţă a unui certificat semnat de un reprezentant diplomatic sau de către o altă autoritate competentă a acestui stat va constitui mijloc de probă în ceea ce priveşte caracterul acestei nave sau încărcături. +
Articolul 17Efectul unui acord de arbitrajDacă un stat încheie în scris un acord cu o persoană fizică sau juridică străină pentru a supune procedurii de arbitraj contestaţii relative la o tranzacţie comercială, acest stat nu poate invoca imunitatea de jurisdicţie în faţa instanţei unui alt stat, competentă în speţă, într-o procedură relativă la:a) validitatea, interpretarea sau aplicarea acordului de arbitraj; … b) procedura de arbitraj; sau … c) confirmarea sau anularea sentinţei arbitrale, cu excepţia cazului în care prin acordul de arbitraj se prevede altfel. … +
Partea a IV-aImunitatea statelor faţă de măsurile asigurătorii privitoare la un proces în faţa unei instanţe +
Articolul 18Imunitatea statului faţă de măsuri asigurătorii anterioare judecăţiiNicio măsură asiguratorie, cum ar fi confiscarea, reţinerea/poprirea, executarea, nu poate fi luată anterior judecăţii împotriva bunurilor unui stat relativ la o procedură în faţa instanţei unui alt stat, decât dacă şi în măsura în care:a) statul a consimţit expres la aplicarea măsurilor sus-menţionate: … (i) printr-un acord internaţional;(îi) printr-o convenţie de arbitraj ori printr-un contract scris; sau(iii) printr-o declaraţie în faţa instanţei sau printr-o comunicare scrisă ulterior apariţiei diferendului dintre părţi; orib) statul a rezervat sau a afectat bunuri pentru satisfacerea creanţei asupra căreia poartă procesul. … +
Articolul 19Imunitatea statului faţă de măsuri asigurătorii ulterioare judecăţiiNicio măsură asiguratorie, cum ar fi confiscarea, reţinerea/poprirea, executarea, nu poate fi luată ulterior judecăţii împotriva bunurilor unui stat în legătură cu o procedură intentată în faţa instanţei unui alt stat, decât dacă şi în măsura în care:a) statul şi-a exprimat expres consimţământul la luarea unor astfel de măsuri: … (i) printr-un acord internaţional;(îi) printr-un acord de arbitraj sau contract scris; ori(iii) printr-o declaraţie în faţa tribunalului sau printr-o comunicare scrisă ulterior apariţiei unui diferend între părţi; orib) statul a rezervat/afectat bunuri pentru satisfacerea cererii care constituie obiectul acestei proceduri; sau … c) a fost stabilit că bunurile sunt utilizate/destinate a fi utilizate de către stat în alte scopuri decât cele guvernamentale necomerciale şi sunt situate pe teritoriul statului forului, cu condiţia ca măsurile asigurătorii ulterioare judecăţii să nu se refere decât la bunurile care au legătură cu entitatea împotriva căreia a fost intentat procesul. … +
Articolul 20Efectul consimţământului la exercitarea jurisdicţiei asupra consimţământului la adoptarea măsurilor asigurătoriiÎn cazul în care consimţământul la adoptarea măsurilor asigurătorii este cerut în aplicarea art. 18 şi 19, consimţământul la exercitarea jurisdicţiei în virtutea art. 7 nu implică existenţa consimţământului la adoptarea măsurilor asigurătorii. +
Articolul 21Categorii specifice de bunuri1. Următoarele categorii de bunuri ale statului nu sunt considerate a fi bunuri utilizate sau destinate a fi utilizate de stat în alte scopuri decât cele de serviciu public necomercial în sensul dispoziţiilor lit. c) a art. 19:a) bunurile, inclusiv conturile bancare, folosite sau care sunt destinate a fi folosite în exercitarea funcţiilor misiunii diplomatice a statului sau ale oficiilor consulare, misiunilor speciale, misiunilor la organizaţiile internaţionale ori ale delegaţiilor la organizaţiile internaţionale sau la conferinţele internaţionale; … b) bunurile cu caracter militar sau bunurile utilizate ori care se intenţionează a fi utilizate în exerciţiul funcţiilor militare; … c) bunurile băncii centrale sau ale unei autorităţi monetare a statului; … d) bunurile care fac parte din patrimoniul cultural al statului sau al arhivelor sale şi care nu sunt puse în vânzare şi nici nu sunt destinate punerii în vânzare; … e) bunurile care fac parte dintr-o expoziţie de obiecte de interes ştiinţific, cultural sau istoric şi care nu sunt puse în vânzare şi nici nu sunt destinate punerii în vânzare. … 2. Paragraful 1 nu prejudiciază art. 18 şi 19, lit. a) şi b). +
Partea a V-aDispoziţii diverse +
Articolul 22Notificarea cererii introductive de instanţă1. Cererea introductivă de instanţă sau orice alt act prin care se iniţiază un proces împotriva unui stat se va efectua:a) în conformitate cu orice convenţie internaţională aplicabilă care obligă statul forului şi statul interesat; sau … b) conform oricărui aranjament particular în materie de notificare intervenit între cel care face cererea şi statul interesat, dacă legea statului forului nu se opune; sau … c) în absenţa unei asemenea convenţii sau a unui asemenea aranjament particular: … (i) printr-o comunicare adresată pe cale diplomatică ministerului afacerilor externe al statului interesat; sau(îi) prin orice alt mijloc acceptat de statul interesat, dacă legea statului forului nu o interzice.2. Notificarea cererii introductive de instanţă la care se referă lit. c) (i) din paragraful 1 se consideră efectuată la primirea documentelor de către ministerul afacerilor externe.3. Aceste documente vor fi însoţite, dacă este cazul, de o traducere în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului vizat.4. Orice stat care compare pe fond într-o procedură intentată contra lui nu poate apoi să susţină că notificarea cererii introductive de instanţă a fost făcută cu nerespectarea dispoziţiilor paragrafelor 1 şi 3. +
Articolul 23Pronunţarea deciziei în lipsă1. Pentru ca o decizie în lipsă să poată fi pronunţată împotriva unui stat, instanţa trebuie să se asigure:a) de respectarea condiţiilor prevăzute la paragrafele 1 şi 3 ale art. 22; … b) de trecerea unei perioade de cel puţin 4 luni de la data la care cererea introductivă de instanţă sau alt document care instituie această procedură a fost efectuată sau se presupune că a fost efectuată conform dispoziţiilor paragrafelor 1 şi 2 ale art. 22; şi … c) că prezenta convenţie nu îi interzice acestei instanţe să-şi exercite jurisdicţia. … 2. O copie de pe decizia pronunţată în lipsă, însoţită, dacă este cazul, de o traducere în limba sau într-una dintre limbile oficiale ale statului respectiv, va fi transmisă statului şi va fi comunicată acestuia printr-unul dintre mijloacele menţionate la paragraful 1 al art. 22 şi în conformitate cu dispoziţiile acestui paragraf.3. Termenul pentru a înainta un recurs de anulare a unei decizii pronunţate în absenţă nu va putea fi mai mic de 4 luni şi va începe să curgă de la data la care statul respectiv a primit sau se presupune că a primit copia de pe decizie. +
Articolul 24Privilegii şi imunităţi în timpul derulării procesului1. Orice omisiune sau refuz din partea unui stat de a se conforma deciziei unei instanţe a unui alt stat, care îi impune să îndeplinească sau să se abţină de la a îndeplini un act determinat, de a prezenta un document ori de a divulga orice altă informaţie în scopul unui proces, nu antrenează alte consecinţe în afara celor care pot rezultă, cu privire la fondul problemei, din acest comportament. Existenţa acestei omisiuni sau a unui asemenea refuz nu va putea motiva aplicarea niciunei amenzi sau alte pedepse asupra statului.2. Niciun stat nu este ţinut să depună o cauţiune şi nici să constituie un depozit, sub orice denumire ar fi acesta, pentru a garanta plata taxelor şi a cheltuielilor ocazionate de un proces la care este parte în faţa instanţei unui alt stat. +
Partea A VI-AClauze finale +
Articolul 25AnexaAnexa la prezenta convenţie face parte integrantă din aceasta. +
Articolul 26Alte acorduri internaţionaleDispoziţiile prezentei convenţii nu aduc atingere drepturilor şi obligaţiilor pe care statele părţi le pot avea în virtutea acordurilor internaţionale în vigoare şi la care sunt părţi, în privinţa problematicii care face obiectul prezentei convenţii. +
Articolul 27Soluţionarea diferendelor1. Statele părţi se angajează să soluţioneze diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii pe calea negocierilor.2. Orice diferend între două sau mai multe state părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, care nu poate fi soluţionat pe cale de negociere într-un interval de 6 luni, va fi, la cererea oricăruia dintre statele părţi, supus procedurii de arbitraj. Dacă într-o perioadă de 6 luni începând de la data cererii de arbitraj statele părţi nu se pot înţelege asupra organizării procedurii de arbitraj, oricare dintre ele poate prezenta diferendul în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie, adresând o cerere acesteia în conformitate cu regulile prevăzute în statutul Curţii.3. Fiecare stat parte poate, la momentul semnării, al ratificării, acceptării sau aprobării prezentei convenţii sau al aderării la aceasta, să declare că nu se consideră legat de dispoziţiile paragrafului 2. Celelalte state părţi nu sunt legate de dispoziţiile paragrafului 2 în relaţia cu un stat parte care a făcut o asemenea declaraţie.4. Oricare stat parte care a făcut o declaraţie în virtutea paragrafului 3 poate să şi-o retragă în orice moment, adresând o notificare în acest sens secretarului general al ONU. +
Articolul 28SemnareaPrezenta convenţie va fi deschisă spre semnare de către toate statele până la data de 17 ianuarie 2007, la sediul ONU din New York. +
Articolul 29Ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea1. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare.2. Prezenta convenţie va fi deschisă spre aderare oricărui stat.3. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse pe lângă secretarul general al ONU. +
Articolul 30Intrarea în vigoare1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi de la data depunerii pe lângă secretarul general al ONU a celui de-al 30-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.2. Pentru fiecare stat care va ratifica, va accepta, va aproba prezenta convenţie sau va adera la aceasta după depunerea celui de-al 30-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, convenţia va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi care urmează datei depunerii instrumentului pertinent de către acest stat. +
Articolul 31Denunţarea1. Orice stat parte poate denunţa prezenta convenţie printr-o notificare scrisă adresată secretarului general al ONU.2. Denunţarea produce efecte la un an de la data primirii notificării de către secretarul general al ONU. Totuşi, prezenta convenţie va continua să se aplice în orice chestiune relativă la imunităţile de jurisdicţie ale statelor sau în ceea ce priveşte bunurile lor, ridicată într-un proces care a fost intentat contra unui stat în faţa unei instanţe a altui stat, înainte de data la care denunţarea produce efecte faţă de oricare dintre statele respective.3. Denunţarea nu va aduce atingere în niciun fel obligaţiei pe care o are fiecare stat parte de a îndeplini orice obligaţie prevăzută în prezenta convenţie, care i-ar fi revenit în virtutea dreptului internaţional, independent de prevederile prezentei convenţii. +
Articolul 32Depozitarul şi notificări1. Secretarul general al ONU este depozitarul prezentei convenţii.2. În calitatea sa de depozitar al prezentei convenţii, secretarul general al ONU notifică tuturor statelor:a) orice semnare a prezentei convenţii şi orice depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare ori a unei notificări de denunţare, potrivit prevederilor art. 29 şi 31; … b) data intrării în vigoare a prezentei convenţii, conform art. 30; … c) orice alt act şi orice altă notificare sau comunicare care are legătură cu prezenta convenţie. … +
Articolul 33Texte autenticeTextele în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă ale prezentei convenţii sunt egal autentice.Drept care subsemnaţii, care au fost autorizaţi de guvernele lor, au semnat prezenta convenţie, care este deschisă spre semnare la sediul ONU din New York începând din data de 17 ianuarie 2005. +
Anexă─────la convenţie────────────INTERPRETĂRI CONVENITEîn ceea ce priveşte sensul anumitor dispoziţii ale convenţieiPrezenta anexă are ca scop stabilirea sensului anumitor dispoziţii care nu au fost clar definite în textul prezentei convenţii.În privinţa art. 10Termenul imunitate folosit la art. 10 trebuie să fie înţeles în contextul general al prezentei convenţii.Paragraful 3 al art. 10 nu afectează angajarea răspunderii personale a acţionarilor sau angajaţilor şi nici chestiunile referitoare la situaţia în care o entitate a statului a ascuns în mod deliberat situaţia sa financiară sau şi-a redus activele pentru a evita satisfacerea unei pretenţii sau orice alte situaţii asemănătoare acesteia.În privinţa art. 11Referirea la interese în materie de securitate ale statului angajator, cuprinsă în art. 11 paragraful 2 lit. d), vizează în principal chestiunile de securitate naţională şi de securitate a misiunilor diplomatice şi a oficiilor consulare.Conform prevederilor art. 41 din Convenţia de la Viena din 1961 asupra relaţiilor diplomatice şi ale art. 55 din Convenţia de la Viena din 1963 asupra relaţiilor consulare, toate persoanele vizate în aceste articole au datoria de a respecta legile şi reglementările statului de rezidenţă, inclusiv în ceea ce priveşte legislaţia muncii. De asemenea, conform prevederilor art. 38 din Convenţia de la Viena din 1961 asupra relaţiilor diplomatice şi ale art. 71 din Convenţia de la Viena din 1963 asupra relaţiilor consulare, statul acreditar trebuie să-şi exercite jurisdicţia asupra acestor persoane în aşa fel încât să nu obstrucţioneze într-o manieră excesivă îndeplinirea funcţiilor misiunii sau pe cele ale oficiului consular.În privinţa art. 13 şi 14Termenul determinare este folosit pentru a se referi nu numai la stabilirea sau verificarea existenţei drepturilor protejate, ci şi la evaluarea sau aprecierea substanţei, inclusiv a conţinutului, scopului şi întinderii acestor drepturi.În privinţa art. 17Expresia tranzacţie comercială include investiţiile.În privinţa art. 19Termenul entitate folosit la lit. c) vizează statul ca persoană juridică independentă, dar include şi unităţile constitutive ale unui stat federal, subdiviziunile statului, un organism ori o instituţie de stat sau orice altă entitate, dotată cu personalitate juridică independentă.Expresia bunurile care au legătură cu entitatea, utilizată la lit. c), are un sens mai larg decât numai proprietatea sau posesia.Art. 19 nu afectează angajarea răspunderii personale a acţionarilor sau angajaţilor şi nici chestiunile referitoare la situaţia în care o entitate a statului a ascuns în mod deliberat situaţia sa financiară sau şi-a redus activele pentru a evita satisfacerea unei pretenţii sau orice alte situaţii asemănătoare acesteia._________
