––––PARTEA GENERALĂTitlul I – Legea penală și limitele ei de aplicare art. 1-14Capitolul I - Principii generale art. 1-2Capitolul II – Aplicarea legii penale art. 3-14Secțiunea 1 - Aplicarea legii penale în timp art. 3-7Secțiunea a 2-a – Aplicarea legii penale în spațiu art. 8-14Titlul II - Infracțiunea art. 15-52Capitolul I – Dispoziții generale art. 15-17Capitolul II - Cauzele justificative art. 18-22Capitolul III – Cauzele de neimputabilitate art. 23-31Capitolul IV - Tentativa art. 32-34Capitolul V – Unitatea și pluralitatea de infracțiuni art. 35-45Capitolul VI - Autorul și participanții art. 46-52Titlul III – Pedepsele art. 53-106Capitolul I - Categoriile pedepselor art. 53-55Capitolul II – Pedepsele principale art. 56-64Secțiunea 1 - Detențiunea pe viață art. 56-59Secțiunea a 2-a – Închisoarea art. 60Secțiunea a 3-a - Amenda art. 61-64Capitolul III – Pedeapsa accesorie și pedepsele complementare art. 65-70Secțiunea 1 - Pedeapsa accesorie art. 65Secțiunea a 2-a – Pedepsele complementare art. 66-70Capitolul IV - Calculul duratei pedepselor art. 71-73Capitolul V – Individualizarea pedepselor art. 74-106Secțiunea 1 - Dispoziții generale art. 74Secțiunea a 2-a – Circumstanțele atenuante șicircumstanțele agravante art. 75-79Secțiunea a 3-a – Renunțarea la aplicarea pedepsei art. 80-82Secțiunea a 4-a - Amânarea aplicării pedepsei art. 83-90Secțiunea a 5-a – Suspendarea executării pedepseisub supraveghere art. 91-98Secțiunea a 6-a – Liberarea condiționată art. 99-106Titlul IV - Măsurile de siguranță art. 107-112Capitolul I – Dispoziții generale art. 107-108Capitolul II - Regimul măsurilor de siguranță art. 109-112Titlul V – Minoritatea art. 113-134Capitolul I - Regimul răspunderii penale a minorului art. 113-116Capitolul II – Regimul măsurilor educative neprivativede libertate art. 117-123Capitolul III – Regimul măsurilor educative privativede libertate art. 124-127Capitolul IV – Dispoziții comune art. 128-134Titlul VI - Răspunderea penală a persoanei juridice art. 135-151Capitolul I – Dispoziții generale art. 135-137Capitolul II - Regimul pedepselor complementare aplicatepersoanei juridice art. 138-145Capitolul III - Dispoziții comune art. 146-151Titlul VII – Cauzele care înlătură răspunderea penală art. 152-159Titlul VIII - Cauzele care înlătură sau modificăexecutarea pedepsei art. 160-164Titlul IX - Cauzele care înlătură consecințele condamnării art. 165-171Titlul X – Înțelesul unor termeni sau expresii înlegea penală art. 172-187PARTEA SPECIALĂTitlul I - Infracțiuni contra persoanei art. 188-227Capitolul I – Infracțiuni contra vieții art. 188-192Capitolul II - Infracțiuni contra integrității corporalesau sănătății art. 193-198Capitolul III - Infracțiuni săvârșite asupra unui membrude familie art. 199-200Capitolul IV - Agresiuni asupra fătului art. 201-202Capitolul V – Infracțiuni privind obligația de asistențăa celor în primejdie art. 203-204Capitolul VI – Infracțiuni contra libertății persoanei art. 205-208Capitolul VII - Traficul și exploatarea persoanelorvulnerabile art. 209-217Capitolul VIII - Infracțiuni contra libertății șiintegrității sexuale art. 218-223Capitolul IX - Infracțiuni ce aduc atingere domiciliuluiși vieții private art. 224-227Titlul II - Infracțiuni contra patrimoniului art. 228-256Capitolul I – Furtul art. 228-232Capitolul II - Tâlhăria și pirateria art. 233-237Capitolul III – Infracțiuni contra patrimoniului prinnesocotirea încrederii art. 238-248Capitolul IV – Fraude comise prin sisteme informatice șimijloace de plată electronice art. 249-252Capitolul V – Distrugerea și tulburarea de posesie art. 253-256Titlul III - Infracțiuni privind autoritatea șifrontiera de stat art. 257-265Capitolul I - Infracțiuni contra autorității art. 257-261Capitolul II – Infracțiuni privind frontiera de stat art. 262-265Titlul IV - Infracțiuni contra înfăptuirii justiției art. 266-288Titlul V – Infracțiuni de corupție și de serviciu art. 289-309Capitolul I - Infracțiuni de corupție art. 289-294Capitolul II – Infracțiuni de serviciu art. 295-309Titlul VI - Infracțiuni de fals art. 310-328Capitolul I – Falsificarea de monede, timbre sau dealte valori art. 310-316Capitolul II – Falsificarea instrumentelor de autentificaresau de marcare art. 317-319Capitolul III – Falsuri în înscrisuri art. 320-328Titlul VII - Infracțiuni contra siguranței publice art. 329-366Capitolul I – Infracțiuni contra siguranței circulațieipe căile ferate art. 329-333Capitolul II – Infracțiuni contra siguranței circulațieipe drumurile publice art. 334-341Capitolul III – Nerespectarea regimului armelor, munițiilor,materialelor nucleare și al materiilorexplozive art. 342-347Capitolul IV - Infracțiuni privitoare la regimul stabilitpentru alte activități reglementate de lege art. 348-351Capitolul V - Infracțiuni contra sănătății publice art. 352-359Capitolul VI – Infracțiuni contra siguranței și integritățiisistemelor și datelor informatice art. 360-366Titlul VIII – Infracțiuni care aduc atingere unor relațiiprivind conviețuirea socială art. 367-384Capitolul I – Infracțiuni contra ordinii și liniștii publice art. 367-375Capitolul II - Infracțiuni contra familiei art. 376-380Capitolul III – Infracțiuni contra libertății religioase șirespectului datorat persoanelor decedate art. 381-384Titlul IX – Infracțiuni electorale art. 385-393Titlul X - Infracțiuni contra securității naționale art. 394-412Titlul XI – Infracțiuni contra capacității de luptăa forțelor armate art. 413-437Capitolul I – Infracțiuni săvârșite de militari art. 413-431Capitolul II - Infracțiuni săvârșite de militarisau de civili art. 432-437Titlul XII - Infracțiuni de genocid, contra umanitățiiși de război art. 438-445Capitolul I - Infracțiuni de genocid și contra umanității art. 438-439Capitolul II – Infracțiuni de război art. 440-445Titlul XIII - Dispoziții finale art. 446 +
Partea GENERALĂ +
Titlul ILegea penală și limitele ei de aplicareLegea penală și limitele ei de aplicare +
Capitolul IPrincipii generalePrincipii generale +
Articolul 1Legalitatea incriminării(1)Legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni.(2)Nicio persoană nu poate fi sancționată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârșită. +
Articolul 2Legalitatea sancțiunilor de drept penal(1)Legea penală prevede pedepsele aplicabile și măsurile educative ce se pot lua față de persoanele care au săvârșit infracțiuni, precum și măsurile de siguranță ce se pot lua față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.(2)Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranță dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârșită.(3)Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită și aplicată în afara limitelor generale ale acesteia. +
Capitolul IIAplicarea legii penaleAplicarea legii penale +
Secţiunea 1Aplicarea legii penale în timpAplicarea legii penale în timp +
Articolul 3Activitatea legii penaleLegea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. +
Articolul 4Aplicarea legii penale de dezincriminareLegea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. +
Articolul 5Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei(1)În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile. +
Articolul 6Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei(1)Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.(2)Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune.(3)Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amendă, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.(4)Măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.(5)Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.(6)Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.(7)Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alin. (1)-(6). +
Articolul 7Aplicarea legii penale temporare(1)Legea penală temporară se aplică infracțiunii săvârșite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.(2)Legea penală temporară este legea penală care prevede data ieșirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situației care a impus adoptarea sa. +
Secţiunea a 2-aAplicarea legii penale în spațiuAplicarea legii penale în spațiu +
Articolul 8Teritorialitatea legii penale(1)Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României.(2)Prin teritoriul României se înțelege întinderea de pământ, marea teritorială și apele cu solul, subsolul și spațiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.(3)Prin infracțiune săvârșită pe teritoriul României se înțelege orice infracțiune comisă pe teritoriul arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România.(4)Infracțiunea se consideră săvârșită pe teritoriul României și atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infracțiunii. +
Articolul 9Personalitatea legii penale(1)Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean român sau de o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detențiunea pe viață ori închisoarea mai mare de 10 ani.(2)În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean român sau de o persoană juridică română, dacă fapta este prevăzută ca infracțiune și de legea penală a țării unde a fost săvârșită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicției niciunui stat.(3)Punerea în mișcarea a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Termenul în care procurorul poate emite autorizarea este de până la 30 de zile de la data solicitării autorizării și poate fi prelungit, în condițiile legii, fără ca durata totală să depășească 180 de zile.––––Alin. (3) al art. 9 a fost modificat de pct. 1 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. +
Articolul 10Realitatea legii penale(1)Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean străin sau o persoană fără cetățenie, contra statului român, contra unui cetățean român ori a unei persoane juridice române.(2)Punerea în mișcare a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și numai dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul căruia s-a comis. +
Articolul 11Universalitatea legii penale(1)Legea penală română se aplică și altor infracțiuni decât celor prevăzute în art. 10, săvârșite în afara teritoriului țării de un cetățean străin sau o persoană fără cetățenie, care se află de bunăvoie pe teritoriul României, în următoarele cazuri:a)s-a săvârșit o infracțiune pe care statul român și-a asumat obligația să o reprime în temeiul unui tratat internațional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă; ... b)s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului și aceasta a fost refuzată. … (2)Dispozițiile alin. (1) lit. b) nu se aplică atunci când, potrivit legii statului în care s-a săvârșit infracțiunea, există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată.(3)Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispozițiilor legale privitoare la recunoașterea hotărârilor străine. +
Articolul 12Legea penală și tratatele internaționaleDispozițiile art. 8-11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat internațional la care România este parte. +
Articolul 13Imunitatea de jurisdicțieLegea penală nu se aplică infracțiunilor săvârșite de către reprezentanții diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaționale, nu sunt supuse jurisdicției penale a statului român. +
Articolul 14Extrădarea(1)Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat internațional la care România este parte ori pe bază de reciprocitate, în condițiile legii.(2)Predarea sau extrădarea unei persoane în relația cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită în condițiile legii.(3)Predarea unei persoane către un tribunal penal internațional se acordă în condițiile legii. +
Titlul IIInfracțiuneaInfracțiunea +
Capitolul IDispoziții generaleDispoziții generale +
Articolul 15Trăsăturile esențiale ale infracțiunii(1)Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.(2)Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale. +
Articolul 16Vinovăția(1)Fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală.(2)Vinovăție există când fapta este comisă cu intenție, din culpă sau cu intenție depășită.(3)Fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul:a)prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte; ... b)prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui. … (4)Fapta este săvârșită din culpă, când făptuitorul:a)prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; … b)nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. ... (5)Există intenție depășită când fapta constând într-o acțiune sau inacțiune intenționată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.(6)Fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție. Fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres. +
Articolul 17Săvârșirea infracțiunii comisive prin omisiuneInfracțiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârșită și prin omisiune, când:a)există o obligație legală sau contractuală de a acționa; ... b)autorul omisiunii, printr-o acțiune sau inacțiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului. … +
Capitolul IICauzele justificativeCauzele justificative +
Articolul 18Dispoziții generale(1)Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege.(2)Efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participanților. +
Articolul 19Legitima apărare(1)Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în legitimă apărare.(2)Este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.(3)Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condițiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta, fără drept, prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea modalități nelegale ori în timpul nopții. +
Articolul 20Starea de necesitate(1)Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de necesitate.(2)Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat. +
Articolul 21Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații(1)Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta.(2)Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligații impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală. +
Articolul 22Consimțământul persoanei vătămate(1)Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită cu consimțământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.(2)Consimțământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infracțiunilor contra vieții, precum și atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia. +
Capitolul IIICauzele de neimputabilitateCauzele de neimputabilitate +
Articolul 23Dispoziții generale(1)Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă în condițiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.(2)Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanților, cu excepția cazului fortuit. +
Articolul 24Constrângerea fizicăNu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. +
Articolul 25Constrângerea moralăNu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod. +
Articolul 26Excesul neimputabil(1)Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depășit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului.(2)Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de necesitate, care nu și-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. +
Articolul 27Minoritatea făptuitoruluiNu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de un minor, care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal. +
Articolul 28IresponsabilitateaNu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze. +
Articolul 29IntoxicațiaNu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive. +
Articolul 30Eroarea(1)Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației ori împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei.(3)Nu constituie circumstanță agravantă sau element circumstanțial agravant starea, situația ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii.(4)Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și în cazul necunoașterii unei dispoziții legale extrapenale.(5)Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită ca urmare a necunoașterii sau cunoașterii greșite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată. +
Articolul 31Cazul fortuitNu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. +
Capitolul IVTentativaTentativa +
Articolul 32Tentativa(1)Tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.(2)Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este consecința modului cum a fost concepută executarea. +
Articolul 33Pedepsirea tentativei(1)Tentativa se pedepsește numai când legea prevede în mod expres aceasta.(2)Tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracțiunea consumată legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, iar instanța s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. +
Articolul 34Desistarea și împiedicarea producerii rezultatului(1)Nu se pedepsește autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a încunoștințat autoritățile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată, sau a împiedicat el însuși consumarea infracțiunii.(2)Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracțiune, se aplică pedeapsa pentru această infracțiune. +
Capitolul VUnitatea și pluralitatea de infracțiuniUnitatea și pluralitatea de infracțiuni +
Articolul 35Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe(1)Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.(2)Infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element constitutiv sau ca element circumstanțial agravant, o acțiune sau o inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală. +
Articolul 36Pedeapsa pentru infracțiunea continuată și infracțiunea complexă(1)Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majoră cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.(2)Infracțiunea complexă se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.(3)Infracțiunea complexă săvârșită cu intenție depășită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acțiunii secundare, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea complexă consumată. +
Articolul 37Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată sau complexăDacă cel condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau complexă este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior. +
Articolul 38Concursul de infracțiuni(1)Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.(2)Există concurs formal de infracțiuni când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni. +
Articolul 39Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni(1)În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează:a)când s-au stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață; ... b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite; … c)când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite; ... d)când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii; … e)când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c). ... (2)Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăși cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață. +
Articolul 40Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente(1)Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 39.(2)Dispozițiile art. 39 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă.(3)Dacă infractorul a executat integral sau parțial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente.(4)Dispozițiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.(5)În cazul contopirii pedepselor conform alin. (1)-(4) se ține seama și de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o infracțiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii. +
Articolul 41Recidiva(1)Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.(2)Există recidivă și în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detențiunea pe viață.(3)Pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii. +
Articolul 42Condamnări care nu atrag starea de recidivăLa stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la:a)faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală; ... b)infracțiunile amnistiate; … c)infracțiunile săvârșite din culpă. … +
Articolul 43Pedeapsa în caz de recidivă(1)Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.(2)Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.(3)Dacă prin însumarea pedepselor în condițiile alin. (1) și alin. (2) s-ar depăși cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile săvârșite pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață.(4)Când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă este detențiunea pe viață, se va executa pedeapsa detențiunii pe viață.(5)Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.(6)Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracțiune și mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanța aplică dispozițiile alin. (1)-(5).(7)Dispozițiile alin. (6) se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii. +
Articolul 44Pluralitatea intermediară(1)Există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.(2)În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni. +
Articolul 45Pedepsele complementare, pedepsele accesorii și măsurile de siguranță în caz de pluralitate de infracțiuni(1)Dacă pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.(2)Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală.(3)Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut:a)în caz de concurs de infracțiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea; ... b)în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune. … (4)În cazul condamnărilor succesive pentru infracțiuni concurente, partea din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată.(5)Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică dispozițiile alin. (1)-(3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.(6)Măsurile de siguranță de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, luate în cazul infracțiunilor săvârșite, se cumulează.(7)Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranță de aceeași natură și cu același conținut, dar pe durate diferite, se aplică măsura de siguranță cu durata cea mai mare. Măsurile de siguranță luate conform art. 112 se cumulează. +
Capitolul VIAutorul și participanțiiAutorul și participanții +
Articolul 46Autorul și coautorii(1)Autor este persoana care săvârșește în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală.(2)Coautori sunt persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă prevăzută de legea penală. +
Articolul 47InstigatorulInstigator este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. +
Articolul 48Complicele(1)Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.(2)Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. +
Articolul 49Pedeapsa în cazul participanțilorCoautorul, instigatorul și complicele la o infracțiune săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ține seama de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 74. +
Articolul 50Circumstanțe personale și reale(1)Circumstanțele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți.(2)Circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra autorului și a participanților numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut. +
Articolul 51Împiedicarea săvârșirii infracțiunii(1)Participantul nu se pedepsește dacă, înainte de descoperirea faptei, denunță săvârșirea infracțiunii, astfel încât consumarea acesteia să poată fi împiedicată, sau dacă împiedică el însuși consumarea infracțiunii.(2)Dacă actele îndeplinite până în momentul denunțării sau împiedicării constituie o altă infracțiune, participantului i se aplică pedeapsa pentru această infracțiune. +
Articolul 52Participația improprie(1)Săvârșirea nemijlocită, cu intenție, de către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală la care, din culpă sau fără vinovăție, contribuie cu acte de executare o altă persoană se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenție.(2)Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenție.(3)Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.(4)Dispozițiile art. 50 și art. 51 se aplică în mod corespunzător. +
Titlul IIIPedepselePedepsele +
Capitolul ICategoriile pedepselorCategoriile pedepselor +
Articolul 53Pedepsele principalePedepsele principale sunt:a)detențiunea pe viață; ... b)închisoarea; … c)amenda. … +
Articolul 54Pedeapsa accesoriePedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării unor drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate. +
Articolul 55Pedepsele complementarePedepsele complementare sunt:a)interzicerea exercitării unor drepturi; ... b)degradarea militară; … c)publicarea hotărârii de condamnare. … +
Capitolul IIPedepsele principalePedepsele principale +
Secţiunea 1Detențiunea pe viațăDetențiunea pe viață +
Articolul 56Regimul detențiunii pe viațăDetențiunea pe viață constă în privarea de libertate pe durată nedeterminată și se execută potrivit legii privind executarea pedepselor. +
Articolul 57Neaplicarea detențiunii pe viațăDacă la data pronunțării hotărârii de condamnare inculpatul a împlinit vârsta de 65 de ani, în locul detențiunii pe viață i se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă. +
Articolul 58Înlocuirea detențiunii pe viațăÎn cazul în care cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 65 de ani în timpul executării pedepsei, pedeapsa detențiunii pe viață poate fi înlocuită cu pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă, dacă a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei, a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, și a făcut progrese constante și evidente în vederea reintegrării sociale. +
Articolul 59Calculul pedepsei în cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detențiunii pe viațăÎn cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, perioada de detențiune executată se consideră ca parte executată din pedeapsa închisorii. +
Secţiunea a 2-aÎnchisoareaÎnchisoarea +
Articolul 60Regimul închisoriiÎnchisoarea constă în privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă între 15 zile și 30 de ani, și se execută potrivit legii privind executarea pedepselor. +
Secţiunea a 3-aAmendaAmenda +
Articolul 61Stabilirea amenzii(1)Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.(2)Cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile și 400 de zile.(3)Instanța stabilește numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.––––Alin. (3) al art. 61 a fost modificat de pct. 2 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.(4)Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:a)60 și 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa amenzii; … b)120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani; ... c)180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani. … (5)Dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanța optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majoră cu o treime.(6)Fracțiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. (4) și alin. (5). +
Articolul 62Amenda care însoțește pedeapsa închisorii(1)Dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii, se poate aplica și pedeapsa amenzii.(2)Limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute în art. 61 alin. (4) lit. b) și lit. c) se determină în raport de durata pedepsei închisorii stabilite de instanță și nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.(3)La stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă se va ține seama de valoarea folosului patrimonial obținut sau urmărit. +
Articolul 63Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii(1)Dacă persoana condamnată, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.(2)Dacă amenda neexecutată a însoțit pedeapsa închisorii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, care se adaugă la pedeapsa închisorii, pedeapsa astfel rezultată fiind considerată o singură pedeapsă.(3)În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în condițiile alin. (1) și alin. (2), unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare. +
Articolul 64Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității(1)În cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimțământul acesteia, instanța înlocuiește obligația de plată a amenzii neexecutate cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Unei zile-amendă îi corespunde o zi de muncă în folosul comunității.(2)Dacă amenda înlocuită conform dispozițiilor alin. (1) a însoțit pedeapsa închisorii, obligația de muncă în folosul comunității se execută după executarea pedepsei închisorii.(3)Coordonarea executării obligației de muncă în folosul comunității se face de serviciul de probațiune.(4)Executarea muncii în folosul comunității dispusă în condițiile alin. (1) încetează prin plata amenzii corespunzătoare zilelor-amendă rămase neexecutate.(5)Instanța înlocuiește zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunității cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, dacă:a)persoana condamnată nu execută obligația de muncă în folosul comunității în condițiile stabilite de instanță; ... b)persoana condamnată săvârșește o nouă infracțiune descoperită înainte de executarea integrală a obligației de muncă în folosul comunității. Zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunității la data condamnării definitive pentru noua infracțiune, înlocuite cu închisoarea, se adaugă la pedeapsa pentru noua infracțiune. … ––––Lit. b) a alin. (5) al art. 64 a fost modificată de pct. 3 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.(6)Dacă persoana condamnată, aflată în situația prevăzută în alin. (1), nu își dă consimțământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, amenda neexecutată se înlocuiește cu pedeapsa închisorii conform art. 63. +
Capitolul IIIPedeapsa accesorie și pedepsele complementarePedeapsa accesorie și pedepsele complementare +
Secţiunea 1Pedeapsa accesoriePedeapsa accesorie +
Articolul 65Conținutul și modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi(1)Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d)-o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.––––Alin. (1) al art. 65 a fost modificat de pct. 4 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.(2)În cazul detențiunii pe viață, pedeapsa accesorie constă în interzicerea de către instanță a exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a)-o) sau a unora dintre acestea.Alin. (2) al art. 65 a fost modificat de pct. 4 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.(3)Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.(4)În cazul detențiunii pe viață, pedeapsa accesorie având conținutul prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. c) se pune în executare la data liberării condiționate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată.Alin. (4) al art. 65 a fost modificat de pct. 4 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. +
Secţiunea a 2-aPedepsele complementarePedepsele complementare +
Articolul 66Conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi(1)Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; ... b)dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; … c)dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României; ... d)dreptul de a alege; … e)
