pentru construcția și echipamentul unităților mobile de foraj marin
Notă …
──────────
Adoptat prin Rezoluția A.1023(26) din 2 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 224 bis din 2 aprilie 2015.
────────── +
CUPRINS*Font 9* CAPITOLUL 1 – GENERALITĂȚI 1.1 Scop 1.2 Domeniul de aplicare 1.3 Definiții 1.4 Scutiri 1.5 Echivalențe 1.6 Inspecții și certificare 1.7 Control 1.8 Accidente 1.9 Revizuirea Codului CAPITOLUL 2 - CONSTRUCȚIE, REZISTENȚĂ ȘI MATERIALE 2.1 Generalități 2.2 Accesul 2.3 Sarcini de calcul 2.4 Analiza structurală 2.5 Considerații speciale pentru unitățile de suprafață 2.6 Considerații speciale pentru unitățile autoridicătoare 2.7 Considerații speciale pentru unitățile stabilizate prin coloane 2.8 Dispozitive de remorcare 2.9 Analiza comportamentului la oboseală 2.10 Materiale 2.11 Sisteme antivegetative 2.12 Acoperiri de protecție a tancurilor destinate balastării cu apă de mare 2.13 Dosar de construcție 2.14 Sudarea 2.15 Probe 2.16 Drenajul și controlul sedimentelor CAPITOLUL 3 – COMPARTIMENTARE, STABILITATE ȘI BORD LIBER 3.1 Proba de înclinări 3.2 Curbele momentelor de redresare și ale momentelor de înclinare 3.3 Criterii de stabilitate în stare intactă 3.4 Compartimentarea și stabilitatea după avarie 3.5 Extinderea avariei 3.6 Integritatea etanșeității la apă 3.7 Bordul liber CAPITOLUL 4 – INSTALAȚII DE MAȘINI PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂȚI 4.1 Generalități 4.2 Moduri alternative de proiectare și de dispunere 4.3 Mașini 4.4 Căldări de aburi și instalații de alimentare a căldărilor 4.5 Tubulaturi de aburi 4.6 Comenzi mașini 4.7 Instalații de aer comprimat 4.8 Instalații pentru combustibil lichid, ulei de ungere și alte hidrocarburi inflamabile 4.9 Instalații de santină 4.10 Instalații de pompare a balastului la unitățile stabilizate prin coloane 4.11 Protecția împotriva inundării 4.12 Instalațiile de ancorare la unitățile de suprafață și la unitățile stabilizate prin coloane 4.13 Instalații de poziționare dinamică 4.14 Instalații de ridicare-coborâre a corpului pentru unitățile autoridicătoare CAPITOLUL 5 - INSTALAȚII ELECTRICE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂȚI 5.1 Generalități 5.2 Moduri alternative de proiectare și de dispunere 5.3 Sursa principală de energie electrică 5.4 Sursa de energie electrică de avarie 5.5 Instalația de pornire a generatoarelor de avarie 5.6 Măsuri împotriva electrocutării, incendiului și altor pericole de origine electrică 5.7 Alarme și comunicații interioare CAPITOLUL 6 – INSTALAȚII DE MAȘINI ȘI INSTALAȚII ELECTRICE ÎN ZONELE PERICULOASE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂȚI 6.1 Zone 6.2 Clasificarea zonelor potențial periculoase 6.3 Deschideri, acces și condiții de ventilație care influențează extinderea zonelor potențial periculoase 6.4 Ventilația spațiilor potențial periculoase 6.5 Situații de urgență datorate operațiilor de foraj 6.6 Instalații electrice în zonele potențial periculoase 6.7 Instalații de mașini în zonele potențial periculoase CAPITOLUL 7 – INSTALAȚII DE MAȘINI ȘI INSTALAȚII ELECTRICE PENTRU UNITĂȚILE AUTOPROPULSATE 7.1 Generalități 7.2 Marșul înapoi 7.3 Căldări de abur și instalații de alimentare a căldărilor 7.4 Comenzi mașini 7.5 Instalația de guvernare 7.6 Instalația de guvernare electrică și electrohidraulică 7.7 Comunicații între puntea de navigație și încăperea de mașini 7.8 Instalația de alarmă pentru mecanici 7.9 Sursa principală de energie electrică 7.10 Sursa de energie electrică de avarie CAPITOLUL 8 - ÎNCĂPERI DE MAȘINI PERIODIC NESUPRAVEGHEATE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂȚI 8.1 Generalități 8.2 Domeniul de aplicare 8.3 Protecția contra incendiului 8.4 Protecția contra inundării 8.5 Comanda de pe puntea de navigație a mașinilor de pro 8.6 Comunicații 8.7 Instalația de alarmă 8.8 Prevederi speciale pentru mașini, căldări și instalații electrice 8.9 Sisteme de siguranță CAPITOLUL 9 - PROTECȚIA CONTRA INCENDIULUI 9.1 Moduri alternative de proiectare și de dispunere 9.2 Protecția constructivă contra incendiului 9.3 Protecția încăperilor de locuit, de serviciu și a posturilor de comandă 9.4 Mijloace de evacuare 9.5 Instalațiile de protecție contra incendiului 9.6 Aparate de respirat pentru evacuare în caz de urgență 9.7 Pompe de incendiu, magistrala de incendiu, hidranți și furtunuri 9.8 Instalații de stingere a incendiului în încăperile de mașini și în spații conținând procese tehnologice de ardere. 9.9 Stingătoare de incendiu portabile în încăperile de locuit, de serviciu și în spațiile de lucru 9.10 Instalații pentru detectarea incendiului și de alarmă 9.11 Instalații pentru detectarea gazelor inflamabile și de alarmă 9.12 Instalații pentru detectarea hidrogenului sulfurat și de alarmă 9.13 Echipamente de pompieri 9.14 Reîncărcarea buteliilor de aer 9.15 Amenajări în încăperi de mașini și spații de lucru 9.16 Prevederi aplicabile instalațiilor pentru elicoptere 9.17 Depozitarea buteliilor de gaz 9.18 Planuri pentru combaterea incendiului 9.19 Pregătirea operațională și întreținerea CAPITOLUL 10 - MIJLOACE ȘI DISPOZITIVE DE SALVARE 10.1 Generalități 10.2 Moduri alternative de proiectare și de dispunere 10.3 Ambarcațiuni de salvare 10.4 Amenajarea locurilor pentru apel și îmbarcare în ambarcațiuni de salvare 10.5 Posturi de lansare la apă a ambarcațiunilor de salvare 10.6 Arimarea ambarcațiunilor de salvare 10.7 Instalații de lansare la apă și de recuperare a ambarcațiunilor de salvare 10.8 Bărci de urgență 10.9 Arimarea bărcilor de urgență 10.10 Dispozitive de îmbarcare, lansare la apă și de recuperare pentru bărcile de urgență 10.11 Veste de salvare 10.12 Costume hidrotermice și costume antiexpunere 10.13 Colaci de salvare 10.14 Mijloace radio de salvare 10.15 Facle de semnalizare a sinistrului 10.16 Aparate de lansare a bandulei 10.17 Instrucțiuni de exploatare 10.18 Pregătire operațională, întreținere și inspecții CAPITOLUL 11 - RADIOCOMUNICAȚIILE ȘI NAVIGAȚIA 11.1 Generalități 11.2 Pregătirea 11.3 Unități autopropulsate 11.4 Unități nepropulsate, remorcate 11.5 Unități staționare pe locație sau efectuând operațiuni de foraj 11.6 Comunicații cu elicopterele 11.7 Comunicații interioare 11.8 Standarde de funcționare 11.9 Inspecția stației radio 11.10 Echipamente de navigație CAPITOLUL 12 – INSTALAȚII DE RIDICARE ȘI DE TRANSFER AL PERSONALULUI ȘI PILOȚILOR 12.1 Macarale 12.2 Ascensoare și echipamente de ridicat 12.3 Ascensoare pentru personal 12.4 Transferul personalului și pilotului 12.5 Turle de foraj CAPITOLUL 13 – AMENAJĂRI PENTRU ELICOPTERE 13.1 Generalități 13.2 Definiții 13.3 Construcție 13.4 Dotări 13.5 Mijloace vizuale 13.6 Sistemul de detectare a mișcării 13.7 Scutiri CAPITOLUL 14 – REGULI DE EXPLOATARE 14.1 Manuale de exploatare 14.2 Amenajări pentru elicoptere 14.3 Formulare de date privind siguranța materialului 14.4 Mărfuri periculoase 14.5 Prevenirea poluării 14.6 Transferul de materiale, de echipament sau de personal 14.7 Instalații de scufundare 14.8 Siguranța navigației 14.9 Proceduri în caz de urgență 14.10 Instrucțiuni în caz de urgență 14.11 Manuale de instruire și mijloace de instruire la bord 14.12 Apeluri și exerciții 14.13 Instruirea și formarea la bord 14.14 Înregistrări Apendice Formular model al Certificatului de Siguranță pentru Unitatea Mobilă de Foraj Marin (2009) +
PREAMBUL1. Prezentul Cod a fost elaborat cu scopul de a oferi o normă internațională pentru unitățile mobile de foraj marin nou construite, care va facilita deplasarea și exploatarea acestor unități la nivel internațional și care va asigura un nivel de siguranță pentru astfel de unități și pentru personalul de la bord, echivalent celui cerut de Convenția internațională din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare, așa cum a fost amendată, și de Protocolul din 1988 privind Convenția internațională din 1966 asupra liniilor de încărcare, pentru navele clasice care efectuează voiaje internaționale. Nu se intenționează ca prevederile Codului de siguranță pentru navele cu destinație specială să se aplice în plus față de prevederile prezentului Cod.2. Pe parcursul elaborării Codului s-a convenit ca acesta să se bazeze pe principii corecte de arhitectură și mecanică navală, precum și pe experiența acumulată în timpul exploatării unor asemenea unități; mai mult decât atât, s-a admis că tehnologia de proiectare a unităților mobile de foraj marin este nu numai complexă, ci și în continuă evoluție. Din acest motiv Codul nu trebuie să fie imuabil, ci va trebui să fie reevaluat și revizuit ori de câte ori este nevoie. În acest scop Organizația va revizui periodic Codul, ținând cont atât de experiența, cât și de evoluția viitoare în acest domeniu.3. Orice unitate existentă care îndeplinește cerințele prezentului Cod trebuie să fie considerată ca îndeplinind condițiile necesare pentru a i se emite un certificat în conformitate cu prezentul Cod.4. Prezentul Cod nu vizează interzicerea utilizării unei unități existente numai datorită faptului că proiectul său, construcția sa și echipamentul său nu sunt conforme cu prezentul Cod. Multe unități mobile de foraj marin existente au fost exploatate cu succes și în deplină siguranță, pe perioade lungi de timp și trebuie să se țină cont de experiența lor în materie de exploatare atunci când se evaluează dacă acestea sunt adecvate pentru desfășurarea de operațiuni la nivel internațional.5. Un stat costier poate permite, ținând seama de condițiile locale (de exemplu meteorologice și oceanografice), exploatarea oricărei unități concepută conform unor norme mai puțin exigente decât cele prevăzute în Cod. Totuși, orice unitate de acest fel trebuie să îndeplinească cerințele de siguranță care, în opinia statului costier, sunt corespunzătoare pentru exploatarea prevăzută și garantează siguranța generală a unității și a personalului de la bord.6. Prezentul Cod nu conține cerințe pentru foraj și nici proceduri de control al sondelor submarine. Astfel de operațiuni de foraj sunt supuse controlului statului costier. +
Capitolul 1GENERALITĂȚI1.1. ScopScopul Codului din 2009 pentru construcția și echipamentul unităților mobile de foraj marin, denumit în continuare "Codul", este să recomande criterii de proiectare, norme de construcție și alte măsuri de siguranță pentru unitățile mobile de foraj marin, astfel încât să se reducă la minimum riscurile la care sunt supuse aceste unități, personalul de la bord și mediul înconjurător.1.2. Domeniul de aplicare1.2.1. Codul se aplică unităților mobile de foraj marin definite în secțiunea 1.3, a căror chilă a fost pusă sau a căror construcție se găsește într-un stadiu echivalent, la 1 ianuarie 2012 sau după această dată.1.2.2. Statul costier poate impune condiții suplimentare privitoare la exploatarea industrială netratată de Cod.1.3. DefinițiiÎn scopul aplicării Codului, dacă nu se prevede în mod expres altfel, termenii folosiți în acesta au semnificațiile definite în prezenta secțiune.1.3.1. Protocolul LL din 1988 înseamnă Protocolul din 1988 privind Convenția internațională din 1966 asupra liniilor de încărcare, așa cum a fost amendat.1.3.2. Construcții de tip "A" sunt construcțiile definite în regula II-2/3 din SOLAS.1.3.3. Încăperi de locuit sunt acele spații folosite ca încăperi sociale, coridoare, spălătoare, cabine, birouri, infirmerii, cinema, săli de jocuri și de recreere, oficii fără instalații de gătit și spații similare. Încăperile sociale sunt acele părți din amenajările de locuit care sunt folosite ca vestibule, săli de mese, saloane și alte spații similare permanent închise.1.3.4. Administrație înseamnă Guvernul Statului al cărui pavilion unitatea este autorizată să-l arboreze.1.3.5. Data aniversară înseamnă ziua și luna din fiecare an care vor corespunde datei de expirare a certificatului.1.3.6. Instalația de guvernare auxiliară este echipamentul prevăzut pentru a realiza deplasarea cârmei în scopul guvernării unității în cazul avarierii instalației de guvernare principală.1.3.7. Construcții de tip "B" sunt construcțiile definite în regula II-2/3 din SOLAS.1.3.8 Construcții de tip "C" sunt construcțiile definite în regula II-2/3 din SOLAS.1.3.9. Certificatul înseamnă Certificatul de Siguranță pentru Unitatea Mobilă de Foraj Marin.1.3.10. Stat costier înseamnă Guvernul Statului care exercită controlul administrativ asupra operațiilor de foraj ale unității.1.3.11. Unitate stabilizată prin coloane este o unitate a cărei punte principală este legată de corpul imersat sau de tălpile de rezemare prin coloane sau chesoane.1.3.12. Plafoane sau căptușeli continue de tip "B" sunt acele plafoane sau căptușeli de tip "B" care se extind numai până la o construcție de tip "A" sau "B".1.3.13. Posturi de comandă sunt acele spații în care se găsesc echipamentele radio, aparatele principale de navigație, sursa de energie electrică de avarie, instalațiile centrale de detectare și stingere a incendiului, sistemul central de comandă a poziționării dinamice a unității sau o instalație de stingere a incendiului care deservește diferite amplasamente. În cazul unităților stabilizate prin coloane, postul central de comandă a balastului constituie un "post de comandă". Totuși, în scopul aplicării capitolului 9, spațiul unde se găsește sursa de energie de avarie nu este considerat ca fiind un post de comandă.1.3.14. D sau valoarea D reprezintă cea mai mare dimensiune a elicopterului atunci când rotorul(rotoarele) său(sale) se rotește(rotesc), măsurată de la extremitatea cea mai din față a discului de rotație a palelor rotorului principal până la extremitatea cea mai din spate a structurii elicopterului sau a discului de rotație a palelor rotorului anticuplu codal.1.3.15. Nava lipsită de energie este starea navei în care mașinile principale de propulsie, căldările și mașinile auxiliare nu sunt în funcțiune datorită lipsei de energie.1.3.16. Înălțimea pentru bord liber are același înțeles cu cel definit în regula 3 din Protocolul LL din 1988.1.3.17. Instalația de scufundare este instalația și echipamentul necesare pentru dirijarea în siguranță a operațiunilor de scufundare efectuate de pe o unitate mobilă de foraj marin.1.3.18. Inundare prin deschideri superioare înseamnă orice inundare a interiorului oricărei părți a structurii care asigură flotabilitatea unei unități, prin deschideri care nu pot fi închise etanș la apă sau la intemperii, după caz, pentru îndeplinirea criteriilor de stabilitate în stare intactă sau de avarie, sau care, din rațiuni de exploatare trebuie să rămână deschise.1.3.19. Sursa de energie electrică de avarie este o sursă de energie electrică destinată să alimenteze serviciile necesare în cazul defectării sursei principale de energie electrică.1.3.20. Tabloul de distribuție de avarie este tabloul de distribuție care, în cazul defectării sistemului principal de alimentare cu energie electrică, este alimentat direct de la sursa de energie electrică de avarie și/sau de la sursa tranzitorie de energie de avarie și care este destinat să distribuie energie electrică serviciilor de avarie.1.3.21. Spații închise sunt spațiile delimitate de planșee, pereți și/sau punți care pot avea uși sau ferestre.1.3.22. Bordul liber este distanța măsurată pe verticală în jos, în secțiunea maestră a navei, între marginea superioară a liniei punții și marginea superioară a liniei de încărcare corespunzătoare.1.3.23. Codul FSS înseamnă Codul internațional pentru instalațiile de protecție contra incendiului, adoptat de Comitetul de siguranță maritimă al Organizației prin Rezoluția MSC.98 (73), așa cum a fost amendat.1.3.24. Codul FTP înseamnă Codul internațional pentru aplicarea metodelor de încercare la foc, adoptat de Comitetul de siguranță maritimă al Organizației prin Rezoluția MSC.61(67), așa cum a fost amendat.1.3.25. Ușa etanșă la gaze este o ușă solidă, bine ajustată și compactă, concepută să reziste trecerii gazelor în condiții atmosferice normale.1.3.26. Zonele potențial periculoase sunt toate acele zone în care, datorită eventualei prezențe a unei atmosfere inflamabile rezultată din operațiile de foraj, utilizarea imprudentă a mașinilor sau a echipamentului electric poate conduce la pericol de incendiu sau explozie.1.3.27. Puntea heliport este o platformă special concepută pentru aterizarea elicopterelor, care este situată pe o unitate mobilă de foraj marin (MODU).1.3.28. Mașini și echipamente de tip industrial sunt mașinile și echipamentele utilizate în legătură cu operațiunile de foraj.1.3.29 Lungimea (L) are același înțeles cu cel definit în regula 3 din Protocolul LL din 1988.1.3.30. Greutatea navei goale este deplasamentul unei unități, exprimat în tone, exceptând încărcătura variabilă de pe punte, combustibilul, uleiul lubrifiant, apa de balast, apa potabilă și apa de alimentare din tancuri, proviziile consumabile, personalul și bunurile sale.1.3.31. Propagarea lentă a flăcării are același înțeles cu cel definit în regula II-2/3 din SOLAS.1.3.32. Codul LSA înseamnă Codul internațional al mijloacelor de salvare, adoptat de Comitetul de siguranță maritimă al Organizației prin Rezoluția MSC.48(66), așa cum a fost amendat.1.3.33. Încăperi de mașini sunt toate încăperile de mașini de categoria A și toate celelalte încăperi care conțin mașini de propulsie, căldări sau alte instalații de ardere, instalații de combustibil lichid, mașini cu aburi și motoare cu combustie internă, generatoare și mașini electrice importante, stații de ambarcare a combustibilului, instalații de ventilație și aer condiționat, instalații frigorifice sau dispozitive de stabilizare și toate încăperile similare împreună cu puțurile aferente acestor încăperi.1.3.34. Încăperi de mașini de categoria A sunt toate încăperile care conțin mașini cu combustie internă utilizate fie:.1 pentru propulsia principală; fie.2 pentru alte scopuri când aceste mașini au împreună o putere totală de cel puțin 375 kW;sau care conțin vreo căldare cu combustibil lichid sau vreo instalație de combustibil lichid, precum și puțurile care duc la aceste încăperi.1.3.35. Sursa principală de energie electrică este o sursă destinată să alimenteze cu energie electrică toate serviciile necesare menținerii unității în condiții normale de exploatare și de locuit.1.3.36. Instalația de guvernare principală cuprinde mașinile, agregatele de forță (dacă există) și accesoriile instalației de guvernare, precum și mijloacele utilizate pentru transmiterea momentului la axul cârmei, cum ar fi echea sau sectorul cârmei, care sunt necesare pentru a realiza deplasarea cârmei în scopul guvernării unității în condiții normale de serviciu.1.3.37. Tabloul principal de distribuție este tabloul de distribuție care este alimentat direct de la sursa principală de energie electrică și care este destinat să distribuie energia electrică serviciilor unității.1.3.38. Viteza maximă de serviciu la marș înainte înseamnă cea mai mare viteză pe care unitatea este proiectată să o mențină în serviciu pe mare, la pescajul maxim de exploatare.1.3.39. Viteza maximă la marș înapoi este viteza estimată pe care unitatea o poate atinge la puterea maximă de marș înapoi, prevăzută prin proiect și la pescajul maxim de exploatare.1.3.40. Unitate mobilă de foraj marin (MODU) sau unitate este o navă capabilă să efectueze operații de foraj pentru explorarea sau exploatarea resurselor subsolului marin, cum ar fi hidrocarburile lichide sau gazoase, sulful sau sarea.1.3.41. Modul de exploatare înseamnă o condiție sau manieră în care o unitate poate fi exploatată sau poate funcționa în locație sau când este în tranzit. Modurile de exploatare ale unei unități includ următoarele:.1 Condiții de exploatare - situații în care unitatea se găsește în locație pentru operații de foraj și când este supusă în timpul solicitărilor de mediu și exploatare la sarcini al căror total este în limitele corespunzătoare stabilite pentru aceste operațiuni conform proiectului unității. Unitatea poate fi în plutire sau rezemată pe fundul mării, după caz..2 Condiții de furtună puternică – situații în care unitatea poate fi supusă în timpul solicitărilor de mediu la cele mai mari sarcini pentru care unitatea a fost proiectată. Operațiile de foraj sunt presupuse întrerupte datorită solicitărilor puternice provocate de mediul înconjurător. Unitatea poate fi în condiții de plutire sau rezemată pe fundul mării, după caz..3 Condiții de deplasare - situații în care unitatea este în deplasare de la o locație geografică la alta.1.3.42. Material incombustibil are același înțeles cu cel definit în regula II-2/3 din SOLAS.1.3.43. Condiții normale de exploatare și locuit înseamnă:.1 condițiile în care unitatea în ansamblul său, mașinile, serviciile, mijloacele și dispozitivele sale destinate să garanteze siguranța navigației în timpul deplasării, siguranța când unitatea este în serviciul industrial, protecția contra incendiului și inundării, semnalele și comunicațiile interioare și exterioare, mijloacele de evacuare, vinciurile bărcilor de urgență, precum și mijloacele de asigurare a unor condiții minime de confort și locuit sunt în stare de funcționare și funcționează normal; și.2 operațiunile de foraj.1.3.44. Instalație de combustibil lichid este echipamentul utilizat pentru prepararea combustibilului lichid destinat alimentării unei căldări sau echipamentul utilizat pentru preîncălzirea combustibilului lichid destinat unui motor cu combustie internă și include orice pompe de combustibil sub presiune, filtre și încălzitoare care lucrează cu combustibilul la o presiune mai mare de 0,18 N/mm². Pompele de transfer combustibil nu sunt considerate instalații de combustibil lichid.1.3.45. Organizație înseamnă Organizația Maritimă Internațională (OMI).1.3.46. Barcă de urgență are același înțeles cu cel definit în regula III/3 din SOLAS.1.3.47. Unitate autoridicătoare este o unitate cu picioare mobile, capabilă să-și ridice corpul deasupra suprafeței mării și să-l coboare înapoi în mare.1.3.48. Amplasamente semiînchise sunt amplasamentele unde condițiile naturale de ventilație sunt semnificativ deosebite față de acelea de pe punțile deschise, datorită prezenței unor structuri cum ar fi rufuri, paravânturi și pereți care sunt dispuse astfel încât să nu se poată produce dispersarea gazelor.1.3.49. Încăperi de serviciu sunt acele spații utilizate pentru bucătării, oficii care conțin instalații de gătit, dulapuri de serviciu, spații pentru depozitare, ateliere - altele decât cele care fac parte din încăperile de mașini - și spații de aceeași natură, precum și puțurile aferente acestora.1.3.50. SOLAS înseamnă Convenția internațională din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare, așa cum a fost amendată.1.3.51. Încercarea standard a rezistenței la foc este definită în regula II-2/3 din SOLAS.1.3.52 Oțel sau material echivalent are același înțeles cu cel definit în regula II-2/3 din SOLAS.1.3.53. Agregatul de forță al instalației de guvernare înseamnă:.1 în cazul unei mașini de cârmă electrice, un motor electric și materialul electric asociat;.2 în cazul unei mașini de cârmă electrohidraulice, un motor electric și echipamentul electric asociat și pompa cuplată la motor;.3 în cazul altor mașini de cârmă hidraulice, un motor de antrenare și pompa cuplată la motor.1.3.54. Unitate de suprafață este o unitate având un corp de deplasament de tip navă sau barjă, cu corp unic sau multiplu, destinată să fie exploatată în regim de plutire.1.3.55 Ambarcațiune de salvare are același înțeles cu cel definit în regula III/3 din SOLAS.1.3.56. Vizitatori sunt persoanele care nu sunt desemnate în mod normal să-și desfășoare activitatea pe unitate.1.3.57. Etanș la apă înseamnă capacitatea de a împiedica pătrunderea apei prin structură, în orice direcție, sub presiunea unei coloane de apă la care structura înconjurătoare a fost proiectată.1.3.58. Etanș la intemperii înseamnă că oricare ar fi condițiile întâlnite pe mare, apa nu va pătrunde în unitate.1.3.59. Spații de lucru sunt acele spații deschise sau închise conținând echipamente și procese tehnologice, asociate cu operațiile de foraj, care nu sunt incluse în zone potențial periculoase și încăperi de mașini.1.4. ScutiriO Administrație poate scuti orice unitate care încorporează caracteristici de concepție nouă de la aplicarea oricărei cerințe din Cod care ar putea împiedica cercetările vizând perfecționarea acestor caracteristici. Totuși, orice astfel de unitate trebuie să îndeplinească cerințele de siguranță care, în opinia Administrației, sunt adecvate pentru serviciul pe care unitatea intenționează să-l facă și care să asigure siguranța generală a unității. Administrația care acordă orice astfel de scutire trebuie să înscrie mențiuni corespunzătoare în certificat și să comunice Organizației detaliile și motivele, pentru ca Organizația, la rândul ei, să le poată comunica celorlalte guverne pentru informarea funcționarilor lor.1.5. Echivalențe1.5.1. Acolo unde Codul prevede ca la bordul unei unități să fie montat sau prevăzut un element de proiectare sau construcție, o instalație, un material, un dispozitiv sau un aparat particular sau de un anumit tip, sau ca o anumită dotare să fie făcută, Administrația poate permite ca oricare alt element de proiectare sau construcție, instalație, material, dispozitiv sau aparat particular sau de un anumit tip să fie montat sau prevăzut la bord, sau ca oricare altă dotare să fie făcută la bordul unității, dacă se stabilește, spre satisfacția Administrației, ca urmare a unor probe sau de o altă manieră, că acel element de proiectare sau construcție, instalație, material, dispozitiv sau aparat sau tipul acestora, sau dotarea au o eficacitate cel puțin egală cu aceea prevăzută de Cod.1.5.2. Atunci când o Administrație autorizează astfel înlocuirea unei instalații, unui material, unui dispozitiv, unui aparat, unui element de echipament, sau tipului acestora, ori unei dispoziții, unei proceduri, unei dotări, unei concepții sau utilizări noi, Administrația trebuie să comunice caracteristicile acestora către Organizație, împreună cu un raport asupra rațiunilor avansate, pentru ca Organizația, la rândul ei, să le poată transmite altor Guverne pentru informarea funcționarilor lor.1.6. Inspecții și certificare1.6.1. Fiecare unitate trebuie să fie supusă inspecțiilor precizate mai jos:.1 o inspecție inițială înainte de punerea sa în exploatare sau înaintea eliberării certificatului pentru prima oară;.2 o inspecție de reînnoire efectuată la intervale de timp precizate de Administrație, dar nedepășind cinci ani, cu excepția cazurilor când se aplică paragrafele 1.6.11.2.1, 1.6.11.5 sau 1.6.11.6;.3 o inspecție intermediară efectuată într-un termen de trei luni înainte sau după a doua dată aniversară sau într-un termen de trei luni înainte sau după a treia dată aniversară a Certificatului, care trebuie să înlocuiască una din inspecțiile anuale precizate la paragraful 1.6.1.4;.4 o inspecție anuală efectuată într-un termen de trei luni înainte sau după fiecare dată aniversară a Certificatului;.5 cel puțin două inspecții cu andocare în timpul oricărei perioade de cinci ani, cu excepția cazului când se aplică paragraful 1.6.11.5. Atunci când se aplică paragraful 1.6.11.5, această perioadă de cinci ani poate fi prelungită pentru a coincide cu prelungirea valabilității Certificatului. În toate cazurile intervalul dintre oricare două inspecții de acest tip nu trebuie să depășească 36 de luni;.6 inspecțiile stației radio, în conformitate cu secțiunea 11.9; și.7 inspecții suplimentare, atunci când este necesar.1.6.2. Inspecțiile precizate la paragraful 1.6.1 trebuie să fie efectuate după cum urmează:.1 inspecția inițială trebuie să cuprindă o verificare completă a structurii, a echipamentului de siguranță și a altor echipamente, dispozitive, amenajări și materiale pentru a se asigura că ele sunt conforme cu prevederile Codului, că sunt în stare satisfăcătoare și că sunt adaptate serviciului pentru care unitatea este destinată;.2 inspecția de reînnoire trebuie să cuprindă o verificare a structurii, a echipamentului de siguranță și a altor echipamente menționate la paragraful 1.6.2.1 pentru a se asigura că ele sunt conforme cu prevederile Codului, că sunt în stare satisfăcătoare și că sunt adaptate serviciului pentru care unitatea este destinată;.3 inspecția intermediară trebuie să cuprindă o verificare a structurii, a dispozitivelor, a amenajărilor și a echipamentului de siguranță pentru a se asigura că ele rămân în stare satisfăcătoare pentru serviciul pentru care unitatea este destinată;.4 inspecția anuală trebuie să cuprindă o verificare generală a structurii, a echipamentului de siguranță și a altor echipamente menționate la paragraful 1.6.2.1, pentru a se asigura că ele au fost menținute în condițiile prevăzute la paragraful 1.6.6.1 și că ele rămân în stare satisfăcătoare pentru serviciul pentru care unitatea este destinată;.5 inspecția cu andocare și verificarea elementelor examinate în același timp trebuie să permită să se asigure că acestea rămân în stare satisfăcătoare pentru serviciului pentru care unitatea este destinată. O Administrație poate autoriza o inspecție subacvatică în locul unei inspecții cu andocare cu condiția ca aceasta să considere că o asemenea inspecție este echivalentă cu inspecția cu andocare;.6 inspecția stației radio trebuie să permită să se asigure că stația radio este conformă cu prevederile relevante din capitolul IV din SOLAS aplicabile navelor de marfă; și.7 o inspecție suplimentară generală sau parțială, după caz, trebuie efectuată după o reparație rezultată din investigațiile prevăzute la paragraful 1.6.6.3 sau de fiecare dată când unitatea suferă reparații sau reînnoiri importante. Inspecția trebuie să permită să se asigure că reparațiile sau reînnoirile necesare au fost realmente efectuate, că materialele folosite pentru aceste reparații sau reînnoiri și execuția lucrărilor sunt din toate punctele de vedere satisfăcătoare și că unitatea îndeplinește în toate privințele prevederile Codului.1.6.3. Inspecțiile anuale, intermediare și cu andocare menționate la paragrafele 1.6.2.3, 1.6.2.4 și 1.6.2.5 trebuie să fie înscrise în certificat.1.6.4. Ca alternativă la inspecțiile de reînnoire și intermediare menționate la paragraful 1.6.2.2 și, respectiv, 1.6.2.3, Administrația poate, la cererea armatorului, să aprobe un program de inspecții continue, cu condiția ca frecvența și conținutul acestor inspecții să fie aceleași cu cele ale inspecțiilor de reînnoire și intermediare. La bordul unității trebuie să fie păstrată o copie a programului pentru inspecții continue împreună cu un registru de inspecții, iar certificatul trebuie să aibă înscrisurile corespunzătoare.1.6.5.1. Verificarea și inspecția unităților în ceea ce privește aplicarea prevederilor prezentului Cod și acordarea de scutiri de la acestea, trebuie să fie efectuate de funcționari ai Administrației. Totuși, Administrația poate încredința verificarea și inspecția unităților sale fie unor inspectori desemnați în acest scop, fie unor organizații recunoscute de ea.1.6.5.2. Administrația care desemnează inspectori sau organizații recunoscute pentru efectuarea de verificări și inspecții conform paragrafului 1.6.5.l trebuie cel puțin să împuternicească orice inspector desemnat sau organizație recunoscută:.1 să solicite ca unitatea să fie supusă reparațiilor; și.2 să efectueze verificări și inspecții la solicitarea autorităților competente ale statului portului sau statului costier.Administrația trebuie să notifice Organizației responsabilitățile specifice încredințate inspectorilor desemnați sau organizațiilor recunoscute și condițiile în care le-a fost delegată autoritatea.1.6.5.3. Când un inspector desemnat sau o organizație recunoscută stabilește că starea unității sau a echipamentului său nu corespunde în mod substanțial cu indicațiile din certificat sau că unitatea nu este aptă să fie operată fără să fie în pericol ea însăși sau personalul de la bord, inspectorul sau organizația respectivă trebuie imediat să se asigure că sunt luate măsuri corective și trebuie să informeze Administrația în timp util. Dacă aceste măsuri corective nu sunt luate, certificatul trebuie retras și Administrația trebuie informată imediat; iar dacă unitatea se găsește într-o zonă aflată sub jurisdicția altui guvern, autoritățile competente ale statului portului sau statului costier vor fi, de asemenea, informate imediat. Când un funcționar al Administrației, un inspector desemnat sau o organizație recunoscută a informat autoritățile competente ale statului portului sau statului costier, guvernul statului portului sau statului costier în cauză trebuie să acorde funcționarului, inspectorului sau organizației respective orice asistență necesară pentru a-i permite să se achite de obligațiile sale în temeiul prezentei reguli. Dacă este cazul, guvernul statului portului sau statului costier în cauză trebuie să împiedice unitatea să continue să opereze până când aceasta o va putea face astfel încât să nu pună în pericol persoanele, mediul înconjurător sau unitatea.1.6.5.4. În toate cazurile, Administrația trebuie să garanteze în totalitate efectuarea completă și eficiența inspecției și verificării și trebuie să se angajeze să ia măsurile necesare pentru îndeplinirea acestei obligații.1.6.6.1. Starea unității și a echipamentului său trebuie să fie menținută în conformitate cu prevederile Codului pentru a se asigura că unitatea va rămâne aptă din toate punctele de vedere să opereze, fără să pună în pericol persoanele, mediul sau unitatea însăși.1.6.6.2. După finalizarea oricărei inspecții efectuate la unitate în temeiul prezentei reguli, orice modificare a structurii, echipamentului, dispozitivelor, amenajărilor și materialelor care au făcut obiectul inspecției trebuie să fie efectuată numai cu autorizația Administrației.1.6.6.3. Ori de câte ori se produce un incident sau se constată o defecțiune care afectează siguranța unității sau eficiența sau integritatea structurii, echipamentelor, dispozitivelor, amenajărilor și materialelor, persoana responsabilă sau proprietarul unității trebuie să raporteze incidentul sau defecțiunea către Administrație în cel mai scurt timp posibil. În plus, inspectorul desemnat sau organizația recunoscută responsabilă, care trebuie să declanșeze o investigație, trebuie să stabilească dacă este necesară efectuarea unei inspecții. Dacă unitatea se află într-o zonă care se găsește sub jurisdicția altui Guvern, persoana responsabilă sau proprietarul unității trebuie, de asemenea, să raporteze imediat incidentul sau defecțiunea către autoritățile competente ale statului portului sau statului costier, iar inspectorul desemnat sau organizația recunoscută trebuie să se asigure că un asemenea raport a fost făcut.1.6.7. Un certificat numit Certificat de Siguranță pentru Unitatea Mobilă de Foraj Marin (2009) poate fi eliberat după o inspecție inițială sau o inspecție de reînnoire, unei unități care respectă prevederile Codului. Certificatul trebuie emis sau vizat, fie de către Administrație, fie de orice persoană sau organizație recunoscută de către aceasta. În oricare caz, Administrația își asumă întreaga responsabilitate pentru certificat.1.6.8. Orice scutire acordată în baza secțiunii 1.4 trebuie să fie indicată explicit în Certificat.1.6.9. Un Guvern Contractant parte atât la SOLAS, cât și la Protocolul LL din 1988 poate, la cererea Administrației, să inspecteze o unitate și, dacă consideră că prevederile Codului sunt respectate, trebuie să emită sau să autorizeze emiterea unui certificat pentru unitate și, dacă e cazul, să vizeze sau să autorizeze aplicarea vizei pe certificatul aflat în posesia unității, în conformitate cu prezentul Cod. Orice certificat astfel emis trebuie să conțină o declarație care să stabilească faptul că certificatul a fost emis la cererea Guvernului Statului al cărui pavilion unitatea este autorizată să-l arboreze, iar el are aceeași valoare și trebuie să fie acceptat în aceleași condiții ca un certificat emis în temeiul paragrafului 1.6.7.1.6.10. Certificatul trebuie să aibă forma conform modelului care figurează în Apendicele la Cod. Dacă limba utilizată nu este nici engleza, nici franceza, textul trebuie să cuprindă o traducere într- una din aceste limbi.1.6.11.1. Certificatul de Siguranță pentru Unitatea Mobilă de Foraj Marin (2009) trebuie să fie emis pentru o perioadă a cărei durată este fixată de Administrație, fără ca această durată să depășească cinci ani.1.6.11.2.1. Fără a aduce atingere prevederilor paragrafului 1.6.11.1, atunci când inspecția de reînnoire este încheiată în intervalul de trei luni înaintea datei de expirare a certificatului existent, noul certificat trebuie să fie valabil de la data de încheiere a inspecției de reînnoire până la o dată care să nu depășească cinci ani de la data de expirare a certificatului existent.1.6.11.2.2. Când inspecția de reînnoire este încheiată după data de expirare a certificatului existent, noul certificat trebuie să fie valabil de la data încheierii inspecției de reînnoire până la o dată care să nu depășească cinci ani de la data de expirare a certificatului existent.1.6.11.2.3. Când inspecția de reînnoire este încheiată cu mai mult de trei luni înainte de data expirării certificatului existent, noul certificat trebuie să fie valabil de la data încheierii inspecției de reînnoire până la o dată care să nu depășească cinci ani de la data încheierii inspecției de reînnoire.1.6.11.3. Când un certificat este emis pe o durată mai mică de cinci ani, Administrația poate prelungi valabilitatea certificatului peste data expirării până la perioada maximă prevăzută la paragraful 1.6.11.1, cu condiția ca să fie efectuate inspecțiile care trebuie să aibă loc atunci când certificatul este eliberat pentru o perioadă de cinci ani.1.6.11.4. Dacă după încheierea inspecției de reînnoire nu poate fi eliberat sau furnizat unității un nou certificat înaintea datei de expirare a certificatului existent, persoana sau organizația autorizată de Administrație poate aplica o viză pe certificatul existent iar acest certificat trebuie să fie acceptat ca valabil pentru o perioadă care să nu depășească cinci luni calculând de la data expirării.1.6.11.5. Dacă la data expirării certificatului unitatea nu se găsește în locul unde trebuie să fie inspectată, Administrația poate prelungi perioada de valabilitate a certificatului. Totuși, o astfel de prelungire nu trebuie să fie acordată decât pentru a permite unității să ajungă în locul unde ea trebuie să fie inspectată și aceasta numai în cazul în care această măsură apare ca oportună și rezonabilă. Nici un certificat nu trebuie astfel prelungit pentru o perioada mai mare de trei luni și o unitate căreia i-a fost acordată această prelungire nu trebuie să fie autorizată, în baza acestei prelungiri, după sosirea sa la locul unde ea trebuie să fie inspectată, să părăsească acest loc fără să obțină un nou certificat. Când inspecția de reînnoire este încheiată, noul certificat este valabil până la o dată care nu depășește cinci ani de la data de expirare a certificatului existent înainte ca prelungirea să fie acordată.1.6.11.6. În anumite cazuri particulare stabilite de Administrație, nu este necesar ca valabilitatea unui nou certificat să înceapă de la data expirării certificatului existent, așa cum este prevăzut la paragraful 1.6.11.2.2 sau 1.6.11.5. În aceste cazuri particulare, noul certificat este valabil până la o dată care să nu depășească cinci ani de la data încheierii inspecției de reînnoire.1.6.11.7. Dacă o inspecție anuală sau intermediară este încheiată într-un termen inferior celui specificat în regula corespunzătoare, atunci:.1 data aniversară care figurează pe certificatul în cauză trebuie amendată printr-o viză cu o dată care să nu depășească cu trei luni data la care a avut loc încheierea inspecției;.2 inspecția anuală sau intermediară următoare, cerută de regulile corespunzătoare trebuie să fie încheiată la intervalele stipulate prin prezenta regulă, calculate pornind de la noua dată aniversară; și.3 data de expirare poate rămâne neschimbată, cu condiția ca una sau mai multe inspecții anuale sau intermediare, după caz, să fie efectuate în așa fel încât intervalele maxime dintre inspecții, cerute de paragrafele 1.6.1.3 și 1.6.1.4, să nu fie depășite.1.6.11.8. Un certificat eliberat în temeiul paragrafului 1.6.7 sau 1.6.9 încetează să mai fie valabil în oricare dintre cazurile următoare:.1 dacă inspecțiile corespunzătoare nu sunt încheiate în termenele precizate la paragraful 1.6.1;.2 dacă vizele prevăzute la paragraful 1.6.3 n-au fost puse pe certificat;.3 dacă o unitate trece sub pavilionul altui Stat. Un nou certificat nu trebuie eliberat decât dacă Guvernul care eliberează noul certificat are certitudinea că unitatea îndeplinește prevederile paragrafelor 1.6.6.1 și 1.6.6.2. În cazul unui transfer de pavilion între Guverne care sunt părți Contractante în același timp la SOLAS și la Protocolul LL din 1988, dacă cererea este făcută într-un termen de trei luni calculând de la data transferului, Guvernul Statului al cărui pavilion unitatea era autorizată anterior să-l arboreze, trebuie să transmită cât mai repede posibil Administrației, o copie a certificatului existent la unitate înaintea transferului, precum și copii după rapoartele de inspecție relevante, dacă sunt disponibile.1.6.12. Privilegiile oferite de Cod nu pot fi invocate în favoarea oricărei unități decât dacă aceasta posedă un certificat valabil.1.7. Control1.7.1. Fiecare unitate aflată într-o zonă sub jurisdicția altui Guvern este supusă unui control al funcționarilor oficial autorizați de către acest Guvern, în măsura în care acest control are ca obiect verificarea că certificatul eliberat în temeiul secțiunii 1.6 este valabil.1.7.2. Acest certificat, dacă este valabil, trebuie să fie acceptat dacă nu există motive temeinice să se creadă că starea unității sau a echipamentelor sale nu corespunde în mod substanțial indicațiilor din certificat sau că unitatea și echipamentele sale nu sunt conforme cu prevederile paragrafelor 1.6.6.1 și 1.6.6.2.1.7.3. În circumstanțele menționate la paragraful 1.7.2 sau în cazul în care certificatul a expirat sau a încetat să mai fie valabil, funcționarul care efectuează controlul trebuie să ia măsurile necesare pentru a împiedica unitatea să continue să opereze (după caz, cu titlu temporar) sau să părăsească zona pentru a se îndrepta într-o zonă unde ea trebuie să fie supusă reparațiilor, dacă operarea sau părăsirea zonei ar putea pune în pericol unitatea sau persoanele de la bord.1.7.4. În cazul în care acest control va da naștere unei intervenții de orice tip, funcționarul care efectuează controlul trebuie să informeze imediat, în scris, consulul sau, în absența acestuia, cel mai apropiat reprezentant diplomatic al Statului al cărui pavilion unitatea este autorizată să-l arboreze, cu privire la toate circumstanțelor care au făcut să se considere această intervenție ca fiind necesară. În plus, inspectorii desemnați sau organizațiile recunoscute care sunt însărcinate cu emiterea certificatelor trebuie, de asemenea, să fie informați. Informațiile privind intervenția trebuie să fie raportate Organizației.1.7.5. În exercitarea controlului în temeiul prezentei reguli, trebuie să se evite pe cât este posibil, întreruperea sau întârzierea nejustificată a exploatării unității. Orice unitate a cărei exploatare a fost întreruptă sau întârziată în mod nejustificat ca urmare a exercitării controlului, are dreptul la compensații pentru orice pierdere sau pagubă suferită.1.7.6. Fără a ține seama de paragrafele 1.7.1 și 1.7.2, prevederile secțiunii 1.6 nu afectează cu nimic dreptul statului costier, conform dreptului internațional, să aplice propriile cerințe în ce privește reglementarea, verificarea și inspecția unităților angajate sau care sunt destinate a fi angajate în explorarea sau exploatarea resurselor naturale ale acelor porțiuni ale fundului mării și subsolului asupra cărora acest Stat este îndreptățit să-și exercite drepturile suverane.1.8. Accidente1.8.1. Fiecare Administrație și fiecare stat costier trebuie să se angajeze să efectueze o investigație cu privire la orice accident produs la orice unitate aflată sub jurisdicția sa și supusă prevederilor Codului, atunci când consideră că o astfel de investigație poate ajuta la stabilirea oportunității unor modificări care ar putea fi aduse Codului.*1)Notă …
──────────
*1) Se face referire la Codul de standarde internaționale și practici recomandate pentru investigația privind siguranța în cazul accidentelor sau incidentelor maritime (Codul de investigație a accidentelor), adoptat de Comitetul de siguranță maritimă al Organizației prin Rezoluția MSC.255(84).
──────────1.8.2. Fiecare Administrație și fiecare stat costier trebuie să se angajeze să transmită Organizației toate informațiile pertinente privind concluziile unor astfel de investigații. Rapoartele sau recomandările stabilite de Organizație pe baza acestor informații nu trebuie să dezvăluie identitatea sau naționalitatea unităților în cauză, nici să impute în vreun fel responsabilitatea pentru accident unei unități sau unei persoane sau să lase să se poată prezuma responsabilitatea lor.1.9. Revizuirea Codului1.9.1. Codul trebuie să fie revizuit de către Organizație ori de câte ori se consideră necesară modificarea prevederilor existente și formularea de prevederi pentru noile dezvoltări în materie de proiectare, echipare sau tehnologie.1.9.2. Când o Administrație consideră acceptabilă o inovație în domeniul proiectării, echipamentului sau tehnologiei, ea poate comunica informații detaliate asupra acestei inovații către Organizație, pentru a se examina dacă este oportună includerea acesteia în Cod. +
Capitolul 2CONSTRUCȚIE, REZISTENȚĂ ȘI MATERIALE2.1. Generalități2.1.1. Administrațiile trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a asigura implementarea și folosirea uniformă a prevederilor prezentului capitol.2.1.2. Examinarea și aprobarea proiectului fiecărei unități trebuie făcute de către reprezentanții Administrației. Totuși, Administrația poate încredința această funcție unor autorități desemnate să elibereze certificate în acest scop sau unor organizații recunoscute de ea. În toate cazurile Administrația respectivă trebuie să garanteze pe deplin efectuarea completă și eficiența evaluării proiectului.2.1.3. Suplimentar prevederilor conținute în orice altă parte din prezentul Cod, unitățile trebuie să fie proiectate, construite și întreținute în conformitate cu cerințele structurale, mecanice și electrice ale unei societăți de clasificare care:.1 are competență și experiență recunoscute și relevante în domeniul activităților petroliere de larg;.2 a stabilit reguli și proceduri pentru clasificarea unităților mobile de foraj marin; și.3 este recunoscută de Administrație în conformitate cu prevederile regulii XI-1/1 din SOLAS, sau cu standardele naționale aplicabile ale Administrației care prevăd un nivel echivalent de siguranță.2.2. Accesul2.2.1. Mijloace de acces2.2.1.1. Fiecare spațiu din interiorul unității trebuie să fie prevăzut cu cel puțin un mijloc de acces permanent care să permită, pe toată durata vieții unei unități, efectuarea inspecțiilor generale și amănunțite și măsurarea grosimilor structurilor unității de către Administrație, companie, personalul unității și de către alții, după caz. Astfel de mijloace de acces trebuie să respecte prevederile paragrafului 2.2.4 și Prevederile tehnice pentru mijloacele de acces pentru inspecții, adoptate de Comitetul de siguranță maritimă prin Rezoluția MSC.133(76), așa cum ar putea fi modificate de către Organizație.2.2.1.2. Dacă un mijloc permanent de acces poate fi susceptibil să se deterioreze în timpul operațiunilor normale sau dacă nu este posibil în practică să se instaleze mijloace permanente de acces, Administrația poate permite, în locul acestora, utilizarea unor mijloace de acces mobile sau portabile, așa cum este specificat în Prevederile tehnice, cu condiția ca dispozitivele care permit atașarea, instalarea, suspendarea sau susținerea mijloacelor de acces portative să facă permanent parte din structura unității. Toate echipamentele portabile trebuie să poată fi montate sau desfășurate cu ușurință de către personalul unității.2.2.1.3. Modul de construcție și materialele tuturor mijloacelor de acces și ale dispozitivelor lor de prindere la structura unității trebuie să fie considerate satisfăcătoare de către Administrație. Mijloacele de acces trebuie supuse inspecției înainte de, sau odată cu, utilizarea lor în efectuarea inspecțiilor în conformitate cu secțiunea 1.6.2.2.2. Accesul în siguranță la cale, tancuri, tancuri de balast și alte spații2.2.2.1. Accesul în siguranță*2) la cale, coferdamuri, tancuri și alte spații trebuie să se facă direct de pe puntea descoperită și astfel încât să poată fi asigurată inspecția lor completă. Acolo unde este imposibil din punct de vedere practic să se prevadă un astfel de acces de pe o punte descoperită, accesul în siguranță se poate face dintr-o încăpere de mașini, un compartiment al pompelor, un coferdam profund, un tunel pentru tubulaturi, o cală, un spațiu al dublului corp sau din alte compartimente similare care nu sunt destinate transportului de hidrocarburi sau alte substanțe potențial periculoase.Notă …
──────────
*2) Se face referire la Recomandările pentru intrarea în spații închise la bordul navelor, adoptate de Organizație prin Rezoluția A.864(20).
──────────2.2.2.2. Tancurile, precum și subdiviziunile tancurilor, având o lungime de 35 m sau mai mare, trebuie să fie dotate cu cel puțin două tambuchiuri și scări de acces, situate cât mai departe posibil unele față de celelalte. Tancurile având lungimea mai mică de 35 m trebuie să fie deservite de cel puțin un tambuchi și o scară de acces. Atunci când un tanc este compartimentat de unul sau mai mulți pereți diafragmă sau alte obstacole analoage care împiedică accesul facil la alte părți ale tancului, trebuie să fie prevăzute cel puțin două tambuchiuri și scări de acces.2.2.2.3. Fiecare cală trebuie să fie prevăzută cu cel puțin două mijloace de acces situate cât mai departe posibil unele față de celelalte. În general aceste mijloace de acces trebuie dispuse pe diagonală, unul găsindu-se, de exemplu, aproape de peretele dinspre prova la babord, celălalt aproape de peretele dinspre pupa la tribord.2.2.3. Manualul privind accesul2.2.3.1. Un mijloc de acces al unității destinat efectuării inspecțiilor generale și amănunțite și măsurării grosimilor trebuie să fie descris într-un manual privind accesul care poate fi încorporat în manualul de exploatare al unității. Manualul trebuie să fie actualizat atunci când este necesar și o copie actualizată trebuie să fie păstrată la bord. Manualul privind accesul la structura unității trebuie să includă, pentru fiecare spațiu, următoarele:.1.1 planuri care să ilustreze mijloacele de acces la spațiu, împreună cu specificațiile tehnice și dimensiunile corespunzătoare;.1.2 planuri care să ilustreze mijloacele de acces din interiorul fiecărui spațiu ce permit efectuarea unei inspecții generale, împreună cu specificațiile tehnice și dimensiunile corespunzătoare. Planurile trebuie să indice din ce loc poate fi inspectată fiecare zonă din spațiu..1.3 planuri care să ilustreze mijloacele de acces din interiorul spațiului ce permit efectuarea inspecțiilor amănunțite, împreună cu specificațiile tehnice și dimensiunile corespunzătoare. Planurile trebuie să indice pozițiile zonelor structurale critice, dacă mijloacele de acces sunt permanente sau portabile și din loc poate fi inspectată fiecare zonă;.1.4 instrucțiuni pentru inspectarea și menținerea rezistenței structurale a tuturor mijloacelor de acces și a dispozitivelor de fixare, ținând cont de orice atmosferă corozivă care ar putea fi în interiorul spațiului;.1.5 instrucțiuni pentru conducerea/ghidarea în siguranță atunci când este utilizată o plută pentru efectuarea inspecțiilor amănunțite și a măsurătorilor de grosime;.1.6 instrucțiuni pentru instalarea și utilizarea oricărui mijloc de acces într-o manieră sigură;.1.7 un inventar al tuturor mijloacelor de acces portabile; și.1.8 înregistrări privind inspecțiile periodice și întreținerea mijloacelor de acces ale unității.2.2.3.2. În scopul aplicării prezentului paragraf, expresia "zone structurale critice" desemnează zonele care au fost identificate în urma calculelor ca necesitând monitorizare sau despre care a rezultat din istoricul funcționării unei unități similare sau surori, că sunt predispuse la fisurare, flambaj, deformare sau coroziune, ceea ce ar putea afecta integritatea structurală a unității.2.2.4. Specificații tehnice generale2.2.4.1. Pentru a avea acces prin deschiderile orizontale, tambuchiurile sau gurile de vizitare, acestea trebuie să aibă dimensiuni suficiente pentru a permite unei persoane purtând un aparat de respirat autonom cu aer și un echipament de protecție să urce sau să coboare orice scară fără să fie incomodată și, de asemenea, trebuie să aibă o deschidere care să permită ridicarea unei persoane rănite pornind din partea cea mai de jos a spațiului considerat. Deschiderea minimă nu trebuie să fie mai mică de 600 mm x 600 mm. Atunci când accesul către o cală este amenajat printr-o gură de vizitare la același nivel cu puntea sau printr-un tambuchi, partea superioară a scării trebuie să fie situată cât mai aproape posibil de punte sau de rama tambuchiului. Ramele tambuchiurilor de acces care au o înălțime mai mare de 900 mm trebuie, de asemenea, să aibă prevăzute trepte pe partea exterioară în legătură cu scară.2.2.4.2. Pentru accesul prin deschideri verticale sau prin guri de vizitare în pereții diafragmă, varange, carlingi și coaste întărite care permit traversarea spațiului pe toată lungimea și lățimea sa, deschiderea minimă nu trebuie să fie mai mică de 600mm x 800 mm și trebuie să fie situată la o înălțime de cel mult 600 mm față de tabla învelișului fundului exceptând cazul în care sunt prevăzute grătare sau reazeme.2.3. Sarcini de calcul2.3.1. Modurile de exploatare ale fiecărei unități trebuie să fie studiate în funcție de condițiile de încărcare realiste, cuprinzând sarcinile gravitaționale și cele relevante datorate mediului înconjurător pentru zonele în care se intenționează să fie exploatată unitatea. Trebuie să se țină seama, după caz, de următoarele elemente ale mediului înconjurător: vânt, valuri, curenți, gheață, proprietăți ale fundului mării, temperatură, depuneri biologice și seisme.2.3.2. Acolo unde este posibil, condițiile de mediu de mai sus utilizate pentru proiectarea unității, trebuie să fie stabilite pe baza unor date semnificative având o perioadă de recurență de cel puțin 50 de ani pentru cele mai severe condiții de mediu anticipate.2.3.3. Pentru argumentarea calculelor sau pentru extinderea domeniului lor de aplicare pot fi utilizate rezultatele încercărilor relevante efectuate asupra modelelor.2.3.4. Limitele impuse prin proiect pentru fiecare mod de exploatare vor trebui să fie indicate în manualul de exploatare.Sarcini datorate vântului2.3.5. Pentru determinarea sarcinilor datorate vântului trebuie să se ia în considerație vitezele vântului susținut și la rafală, după caz. Presiunile și forțele rezultante trebuie să fie calculate conform metodei indicate în secțiunea 3.2 sau prin oricare altă metodă acceptată de către Administrație.Sarcini datorate valurilor2.3.6. Caracteristicile valului de calcul trebuie să fie determinate pe baza spectrului energetic al valului de calcul sau pe baza valurilor de calcul deterministe având forme și dimensiuni corespunzătoare. Trebuie să se țină cont de valurile cu înălțimea cea mai mică, care datorită perioadei lor, pot avea efecte mai mari asupra elementelor structurii.2.3.7. Forțele valurilor care intra în calculele de proiect trebuie să includă efectele imersiunii, canarisirii și accelerațiilor provocate de mișcare. Teoriile folosite pentru calculul forțelor provocate de valuri și alegerea coeficienților trebuie să fie considerate ca fiind satisfăcătoare de către Administrație.Sarcini datorate curenților2.3.8. Trebuie să se țină cont de interacțiunea curentului și valurilor. Dacă este necesar, se vor suprapune cele două mișcări combinând vectorial viteza curentului și viteza punctuală a valului. Viteza rezultantă se va folosi pentru calcularea forței cu care curentul și valurile solicită structura.Sarcini datorate curenților turbionari2.3.9. Se va ține cont de sarcinile induse în elementele structurii de către forțele curenților turbionari.Sarcini pe punți2.3.10. Trebuie elaborat un plan de încărcare, acceptat de către Administrație, care să indice sarcinile maxime de calcul, uniforme și concentrate, pentru fiecare zonă a punților și pentru fiecare mod de exploatare.Alte sarcini2.3.11. Alte sarcini importante trebuie determinate printr-o metodă acceptată de Administrație.2.4. Analiza structurală2.4.1. Pentru toate modurile de exploatare se vor analiza suficient de multe condiții de încărcare pentru a permite evaluarea cazurilor critice de proiectare pentru toate elementele structurale principale. Această analiză din cadrul proiectului trebuie să fie acceptată de către Administrație.2.4.2. Eșantionajul trebuie să fie determinat pe baza criteriilor care combină într-un mod rațional, componentele individuale ale tensiunilor care solicită fiecare element structural. Valorile tensiunilor admisibile trebuie să fie conform cerințelor Administrației.2.4.3. Tensiunile locale, inclusiv cele cauzate de sarcini circumferențiare asupra elementelor tubulare, trebuie cumulate cu tensiunile primare pentru evaluarea nivelurilor de tensiune combinată.2.4.4. Rezistența la flambaj a elementelor de structură trebuie să fie evaluată, acolo unde este cazul.2.4.5. Când Administrația consideră că este necesar, trebuie elaborată o analiză a rezistenței la oboseală în funcție de zonele sau mediile înconjurătoare în care este preconizată exploatarea.2.4.6. La proiectarea elementelor principale de structură trebuie ținut cont de efectul crestăturilor, concentrărilor locale de tensiuni și de alți factori care măresc tensiunile.2.4.7. Unde este posibil, nodurile structurale nu trebuie să fie proiectate astfel încât să transmită tensiunile primare de întindere, pe direcția grosimii tablelor solidare cu nodul. Când astfel de îmbinări sunt inevitabile, proprietățile materialelor tablelor și metodele de inspecție alese pentru prevenirea destrămării lamelare, trebuie să fie acceptate de către Administrație.2.5. Considerații speciale pentru unitățile de suprafață2.5.1. Rezistența cerută a unității de suprafață trebuie menținută la nivelul puțului de foraj și o atenție specială trebuie acordată continuității între elementele longitudinale. Tablele puțului trebuie, de asemenea, să fie întărite în mod corespunzător pentru prevenirea oricărei avarii când unitatea este în deplasare.2.5.2. Trebuie acordată atenție eșantionărilor necesare pentru menținerea rezistenței la nivelul gurilor mari de magazii.2.5.3. Elementele de structură în zona componentelor instalației de manevră de poziționare, precum șomare sau vinciuri, trebuie să fie proiectate astfel încât să reziste la solicitările ce apar când parâma de legare este tensionată până la limita sa de rupere.2.6. Considerații speciale pentru unitățile autoridicătoare2.6.1. Rezistența corpului trebuie evaluată în poziția ridicată, pentru condițiile de mediu specificate, cu sarcinile gravitaționale maxime la bord și cu unitatea susținută de toate picioarele. Repartizarea acestor sarcini în structura corpului trebuie determinată printr-o metodă de analiză rațională. Calculele de eșantionaj trebuie efectuate în funcție de această analiză, dar nu trebuie să fie inferioare celor cerute pentru alte moduri de exploatare.2.6.2. Unitatea trebuie proiectată în așa fel încât corpul să rămână deasupra celor mai înalte valuri de calcul incluzând efectul combinat al mareelor astronomice și de furtună. Distanța minimă între aceste valuri și corp poate fi cea mai mică valoare dintre 1,2 m și 10% din suma mareei astronomice, a mareei de furtună și înălțimea valului de calcul deasupra nivelului mediu al apei calme.2.6.3. Picioarele trebuie proiectate astfel încât să reziste sarcinilor dinamice la care pot fi expuse tronsoanele lor nesusținute în timpul coborârii pe fund și să reziste, de asemenea, șocului la contactul cu fundul, datorat acțiunii valului asupra corpului. Mișcările maxime de calcul, starea mării și caracteristicile fundului pentru operațiile de ridicare sau coborâre a corpului trebuie prevăzute cu claritate în manualul de exploatare.2.6.4. Pentru evaluarea rezistenței picioarelor când unitatea este în poziție ridicată, trebuie să se țină seama de momentul de răsturnare maxim ce se exercită asupra unității datorat celei mai defavorabile combinații posibile dintre sarcinile gravitaționale și cele datorate mediului înconjurător.2.6.5. Picioarele trebuie să fie proiectate să reziste condițiilor de mediu cele mai defavorabile anticipate în timpul deplasării unității, ținând cont în special de momentele datorate vântului, de momentele date de sarcinile gravitaționale și de accelerațiile rezultate din mișcările unității. Administrației trebuie să-i fie furnizate calculele, o analiză efectuată pe baza încercărilor pe model sau o combinație a acestora. În Manualul de exploatare trebuie prevăzute condițiile de deplasare acceptabile. Pentru anumite condiții de deplasare poate fi necesară ranforsarea sau susținerea picioarelor ori demontarea secțiunilor, pentru a le asigura integritatea structurală.2.6.6. Elementele structurale care transmit sarcini între picioare și corp trebuie proiectate pentru sarcinile maxime transmise și dispuse astfel încât să difuzeze sarcinile în structura corpului.2.6.7. Dacă este prevăzut un tanc auxiliar pentru rezemarea pe fund, trebuie acordată atenție fixării picioarelor în așa fel încât sarcinile să fie distribuite în interiorul tancului auxiliar.2.6.8. Dacă în interiorul unui tanc auxiliar sunt prevăzute chesoane care nu sunt în legătură cu marea (închise), acestea vor fi eșantionate la o presiune nominală calculată în funcție de adâncimea maximă a apei și de efectul mareei.2.6.9. Tancurile auxiliare trebuie să fie proiectate astfel încât să reziste sarcinilor apărute în timpul manevrei de coborâre, inclusiv șocului la contactul cu fundul datorat acțiunii valurilor asupra corpului.2.6.10. Trebuie ținut cont de efectul unei posibile acțiuni de eroziune (pierderea sprijinului pe fund). Trebuie studiat îndeosebi efectul plăcilor manta, dacă sunt prevăzute.2.6.11. Cu excepția unităților prevăzute cu tanc auxiliar, după poziționarea inițială pe locație, trebuie prevăzută capabilitatea de preîncărcare a fiecărui picior până la sarcina maximă combinată aplicabilă. Aceste proceduri de preîncărcare trebuie incluse în manualul de exploatare.2.6.12. Pentru rufurile situate aproape de bordajul exterior al unității poate fi cerut un eșantionaj similar cu cel pentru pereții frontali expuși. Eșantionajul altor rufuri trebuie să fie adaptat dimensiunilor, funcțiilor și amplasamentului lor.2.7. Considerații speciale pentru unitățile stabilizate prin coloane2.7.1. Cu excepția cazului când structurile punții sunt concepute să reziste impactului valurilor, trebuie să se mențină o distanță acceptată de către Administrație, între creasta valurilor și structura punții. Trebuie remise Administrației rezultatele probelor pe modele, rapoartele privind experiența exploatării recente a unor unități concepute de manieră similară sau calculele indicând că s-au luat măsuri adecvate pentru ca această distanță să fie respectată.2.7.2. Pentru unitățile proiectate astfel încât să se sprijine pe fundul mării, distanța prevăzută la paragraful 2.6.2 trebuie să fie menținută.2.7.3. Asamblarea structurală a părții emerse a corpului trebuie luată în considerație din punct de vedere al integrității structurale a unității, după o ipotetică deteriorare a oricărei grinzi principale. Administrația poate cere o analiză a structurii care să dovedească o protecție satisfăcătoare împotriva unei prăbușiri generale a unității ca urmare a unei astfel de deteriorări ipotetice, când structura este expusă unor sarcini datorate mediului înconjurător care corespunde unui an statistic pentru zona de exploatare prevăzută.2.7.4. Eșantionajul structurilor superioare nu trebuie să fie inferior celui cerut pentru sarcinile indicate în planul încărcării punții.2.7.5. Când un mod de exploatare aprobat sau o situație de avarie, care este conformă cu prevederile care reglementează stabilitatea, permite ca structura superioară să intre în stare de plutire, trebuie acordată o atenție deosebită sarcinilor care solicită structura din aceasta cauză.2.7.6. Eșantionajul coloanelor, părților imerse ale corpului și al tălpilor de rezemare trebuie să se bazeze pe evaluarea sarcinilor datorate presiunii hidrostatice și a sarcinilor combinate, inclusiv cele datorate valurilor și curenților.2.7.7. Când o coloană, o parte imersă a corpului sau o talpă de rezemare face parte din cadrul structural general al unei unități, trebuie, de asemenea, să se țină seama de tensiunile rezultate din deformațiile datorate încărcărilor combinate aplicabile.2.7.8. O atenție deosebită trebuie să se acorde modurilor de dispunere și detaliilor structurale în zonele supuse unor sarcini locale ridicate rezultate, de exemplu, din avarii exterioare, impactul valurilor, umplerea parțială a tancurilor sau din operații de rezemare pe fundul mării.2.7.9. Când o unitate este concepută să fie exploatată în timp ce este rezemată pe fundul mării, tălpile de rezemare trebuie să fie concepute astfel încât să reziste șocurilor la contactul cu fundul produse de acțiunea valurilor asupra corpului. Pentru aceste unități trebuie, de asemenea, evaluate efectele unei posibile acțiuni de eroziune (pierderea sprijinului pe fundul mării). Trebuie studiat îndeosebi efectul plăcilor manta dacă acestea sunt prevăzute.2.7.10. Elementele de structură ale instalației de manevră de poziționare, precum șomare sau vinciuri, trebuie să fie proiectate astfel încât să reziste la solicitările ce apar când parâma de legare este tensionată până la limita sa de rupere.2.7.11. Elementele de contravântuire trebuie concepute astfel încât să facă structura să reziste în mod eficace la efectul combinat al sarcinilor aplicabile și, când unitatea este așezată pe fundul mării, la o posibilă repartiție inegală a sarcinilor din rezemarea pe fund. După caz, elementele de contravântuire trebuie, de asemenea, să fie studiate în cazul eforturilor combinate cuprinzând solicitări de încovoiere locală datorită flotabilității, forțelor din valuri și forțelor din curenți.2.7.12. Structura unității trebuie să fie capabilă să reziste la pierderea oricărui element de contravântuire zvelt, fără să sufere o prăbușire totală când este expusă solicitărilor de mediu care corespund unei perioade de revenire de un an, pentru zona de exploatare prevăzută.2.7.13. După caz, trebuie ținut cont de tensiunile locale cauzate de impactul valurilor.2.7.14. Când contravântuirile sunt etanșe la apă, acestea trebuie concepute astfel încât să împiedice deformațiile datorate presiunii hidrostatice. Contravântuirile imersate trebuie să fie etanșe la apă și să fie prevăzute cu un sistem de detectare a infiltrațiilor.2.7.15. Trebuie studiată necesitatea prevederii de coaste inelare la contravântuirile tubulare pentru menținerea rigidității și formei.2.8. Dispozitive de remorcare2.8.1. Proiectarea și modul de dispunere a accesoriilor de remorcare trebuie să țină cont atât de condițiile normale cât și de situațiile critice.2.8.2. Dispozitivele, echipamentele și accesoriile prevăzute în conformitate cu paragraful 2.8.1 trebuie să respecte cerințele adecvate ale Administrației sau ale unei organizații recunoscute de către Administrație în temeiul paragrafului 1.6.5.1.*3)Notă …
──────────
*3) Se face referire la Liniile directoare pentru remorcarea în condiții de siguranță pe oceane (MSC/Circ.884).
──────────2.8.3. Fiecare accesoriu sau element al unui echipament prevăzut în temeiul prezentei reguli trebuie să posede o marcă vizibilă care să indice orice restricție legată de funcționarea sa în siguranță, ținând cont de rezistența punctelor sale de fixare la structura unității.2.9. Analiza comportamentului la oboseală2.9.1. Posibilitatea producerii de avarii datorită oboselii provocate de sarcinile ciclice trebuie să fie luată în considerare la proiectarea unităților autoridicătoare și stabilizate prin coloane.2.9.2. Analiza comportamentului la oboseală trebuie să se bazeze pe modul de operare și zona de exploatare prevăzute care trebuie luate în considerare la proiectarea unității.2.9.3. Analiza comportamentului la oboseală trebuie să țină seama de durata de viață proiectată a unității și de accesibilitatea pentru inspecție a elementelor portante.2.10. Materiale2.10.1. Unitățile trebuie să fie construite din oțel sau alt material adecvat având calități acceptate de către Administrație ținându-se cont de temperaturile extreme din zonele în care se intenționează exploatarea unității.2.10.2. În proiectarea și construcția unității trebuie acordată atenție reducerii la minimum a utilizării substanțelor potențial periculoase și trebuie facilitată reciclarea și eliminarea materialelor potențial periculoase.*4)Notă …
──────────
*4) Se face referire la Liniile directoare privind reciclarea navelor, adoptate de Organizație prin Rezoluția A. 962(23).
──────────2.10.3. Materialele care conțin azbest trebuie să fie interzise.2.11. Sisteme antivegetativeDacă sunt instalate sisteme antivegetative, acestea trebuie să fie conforme cu cerințele Convenției internaționale din 2001 privind controlul sistemelor antivegetative dăunătoare utilizate la nave.2.12. Acoperiri de protecție a tancurilor destinate balastării cu apă de mare2.12.1. Toate tancurile destinate balastării cu apă de mare trebuie să fie acoperite în timpul construcției în conformitate cu recomandările Organizației*5). În scopul aplicării prezentei secțiuni, tancurile de preîncărcare ale unităților autoridicătoare sunt considerate ca fiind tancuri destinate balastării cu apă de mare. Tancurile auxiliare pentru rezemarea pe fund și chesoanele de sprijin de pe aceste unități nu sunt considerate ca fiind tancuri destinate balastării cu apă de mare.Notă …
──────────
*5) Se face referire la Standardul de calitate pentru acoperirile de protecție de la tancurile destinate balastării cu apă de mare de la bordul tuturor tipurilor de nave și de la spațiile din dublu bordaj al vrachierelor, adoptat de Comitetul de siguranță maritimă prin Rezoluția MSC.215(82).
──────────2.12.2. Întreținerea sistemului de acoperire de protecție nu trebuie inclus în programul general de întreținere a unității. Eficacitatea sistemului de acoperire de protecție trebuie să fie verificată în cursul duratei de viață a unității, de către Administrație sau o organizație recunoscută de către Administrație, pe baza liniilor directoare elaborate de către Organizație*6).Notă …
──────────
*6) Se face referire la Liniile directoare pentru întreținerea și repararea acoperirilor de protecție (Circulara MSC.1/Circ.1330).
──────────2.13. Dosar de construcțieTrebuie pregătit un dosar de construcție și o copie a acestuia se va găsi la bordul unității. Acest dosar trebuie să conțină în special planurile indicând amplasamentul și domeniul de aplicare a diferitelor tipuri și rezistențe ale materialelor, precum și o descriere a materialelor și procedurilor de sudare folosite și orice alte informații importante privind construcția unității. Dosarul trebuie să conțină, de asemenea, restricții sau interdicții referitoare la reparații sau modificări.2.14. SudareaProcedurile de sudare utilizate în timpul construcției trebuie să fie conforme cu un standard internațional recunoscut. Sudorii trebuie să fie calificați pentru tehnologia și procedurile de sudare utilizate. Alegerea sudurilor pentru probe și procedurile utilizate trebuie să satisfacă cerințele unei societăți de clasificare recunoscute.2.15. ProbeLa finalul construcției, pereții tancurilor trebuie să fie supuși unor probe acceptate de către Administrație.2.16. Drenajul și controlul sedimentelor*7)Notă …
──────────
*7) Se face referire la Liniile directoare pentru controlul și managementul apei de balast a navelor în vederea reducerii la minim a transferului de organisme acvatice și agenți patogeni dăunători, adoptate de Organizație prin Rezoluția A.868(20).
──────────Toate tancurile de balast și de preîncărcare precum și sistemele de tubulaturi conexe trebuie să fie proiectate astfel încât să faciliteze drenarea și eliminarea eficace a sedimentelor. Acoperirile la care pot adera sedimentele și organismele acvatice dăunătoare trebuie să fie evitate. +
Capitolul 3COMPARTIMENTARE, STABILITATE ȘI BORD LIBER3.1. Proba de înclinări3.1.1. Pentru prima unitate dintr-o serie de același tip trebuie cerută o probă de înclinări, la o dată cât mai apropiată posibil de finalizarea sa, pentru a determina cât mai corect datele navei goale (greutatea și poziția centrului de greutate).3.1.2. Pentru unitățile următoare din serie, care au proiectele identice cu cel al primei unități din serie, datele privitoare la "nava goală" ale primei unități din serie pot fi acceptate de Administrație în locul probei de înclinări, cu condiția ca diferențele înregistrate la deplasamentul "navei goale" sau la poziția centrului de greutate ca urmare a modificărilor de greutate datorate unor mici diferențe referitoare la mașini, dotare sau echipament, confirmate de rezultatele unei inspecții privind greutatea navei goale, să fie mai mici de 1% din valoarea deplasamentului "navei goale" și, respectiv, din valoarea dimensiunilor principale orizontale determinate la prima unitate din serie. O atenție aparte trebuie acordată calculelor amănunțite de greutăți și comparării cu prima unitate dintr-o serie în cazul unităților semisubmersibile stabilizate prin coloane, deoarece, cu toate că proiectele lor sunt identice, se știe că este puțin probabil ca unitățile să atingă un nivel de similaritate acceptabil în ceea ce privește greutatea sau centrul de greutate pentru a justifica scutirea de proba de înclinări.3.1.3. Rezultatele probei de înclinări, sau cele ale inspecției privind greutatea navei goale împreună cu rezultatele probei de înclinări pentru prima unitate, trebuie să figureze în manualul de exploatare.3.1.4. Toate modificările aduse mașinilor, structurii, dotărilor și echipamentului care pot să influențeze datele privitoare la "nava goală" trebuie să fie consemnate într-un jurnal de date privitoare la "nava goală" și luate în considerație pentru operațiile zilnice.3.1.5. Pentru unitățile stabilizate prin coloane:.1 Trebuie efectuată o inspecție privind greutatea "navei goale" sau o probă de înclinări la prima inspecție de reînnoire. Dacă este efectuată o inspecție privind greutatea "navei goale" și aceasta indică o modificare a deplasamentului în exploatare cu mai mult de 1% în raport cu deplasamentul "navei goale" calculat, atunci fie trebuie efectuată o probă de înclinări, fie se ține cont de diferența de greutate modificând poziționarea pe verticală a centrului de greutate într-o manieră incontestabil prudentă și aprobată de Administrație..2 Dacă inspecția sau proba din timpul primei inspecții de reînnoire demonstrează că unitatea a menținut un program de control al greutății efective, și la următoarele inspecții de reînnoire acest lucru este confirmat de înregistrările efectuate în temeiul paragrafului 3.1.4, deplasamentul "navei goale" poate fi verificat în exploatare prin compararea pescajului calculat cu cel observat. În cazul în care diferența dintre deplasamentul prevăzut și cel real, calculat pe baza citirilor de pescaj, depășește 1% din deplasamentul în exploatare, trebuie efectuată o inspecție privind greutatea "navei goale" în conformitate cu paragraful 3.1.5.1.3.1.6. Proba de înclinări sau inspecția privind greutatea "navei goale" trebuie efectuată în prezența unui inspector al Administrației sau a unei persoane autorizate de ea sau a reprezentantului unei organizații aprobate.3.2. Curbele momentelor de redresare și ale momentelor de înclinare3.2.1. Curbele momentelor de redresare și ale momentelor de înclinare datorate vântului similare celor din figura 3-1, însoțite de calculele corespunzătoare, trebuie să fie determinate pentru toată gama de pescaje de exploatare, inclusiv pentru pescajele corespunzătoare condițiilor de deplasare, ținând cont de încărcătura maximă de materiale, în poziția cea mai defavorabilă aplicabilă. Curbele momentelor de redresare și de înclinare datorate vântului trebuie să fie raportate la axele cele mai critice. Trebuie ținut cont de efectul suprafețelor libere ale lichidelor în tancuri.3.2.2. Când echipamentul este de așa natură încât el poate fi coborât și arimat, pot fi necesare curbe suplimentare pentru momentele de înclinare datorate vântului, iar aceste date trebuie să indice în mod clar poziția acestui echipament. Prevederile referitoare la coborârea și arimarea efectivă a unui astfel de echipament trebuie să fie incluse în manualul de exploatare prevăzut la secțiunea 14.1.3.2.3. Curbele momentelor de înclinare datorate vântului trebuie determinate pentru forțe ale vântului calculate cu formula următoare: F = 0,5 C(s)C(H) rho V^2 Aunde:F = forța vântului (N)
