(actualizat până la data de 16 noiembrie 2012*)
–––-*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 16 noiembrie 2012 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către:DECRETUL nr. 1228 din 15 mai 1900, prin trei legi de accelerarea judecăţii: din 19 mai 1925, 11 iulie 1929 şi 23 iunie 1943; DECRETUL nr. 132 din 1 aprilie 1949 abrogat de LEGEA nr. 5 din 31 iulie 1958; DECRETUL nr. 185 din 29 aprilie 1949 abrogat de DECRETUL nr. 32 din 30 ianuarie 1954; DECRETUL nr. 208/1950; DECRETUL nr. 132/1952; DECRETUL nr. 40/1953 abrogat de LEGEA nr. 36 din 12 mai 1995; DECRETUL nr. 32 din 30 ianuarie 1954; DECRETUL nr. 228/1955; DECRETUL nr. 38/1959; DECRETUL nr. 334 din 27 august 1959; DECRETUL nr. 378 din 14 octombrie 1960; DECRETUL nr. 779 din 8 octombrie 1966; DECRETUL nr. 649/1967; DECRETUL nr. 38/1969; DECRETUL nr. 52/1969; DECRETUL nr. 680 din 7 octombrie 1969; DECRETUL nr. 174 din 30 iulie 1974; DECRETUL nr. 81 din 15 martie 1985 abrogat de LEGEA nr. 1 din 16 ianuarie 1992.LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992; LEGEA nr. 105 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 245 din 1 octombrie 1992; LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993; LEGEA nr. 7 din 13 martie 1996, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 61 din 26 martie 1996; LEGEA nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 18 februarie 1997; ORDONANŢA nr. 13 din 29 ianuarie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 30 ianuarie 1998 abrogată de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 290 din 29 decembrie 2000; LEGEA nr. 99 din 26 mai 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 236 din 27 mai 1999; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 59 din 25 aprilie 2001***), publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 217 din 27 aprilie 2001; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003; LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004; LEGEA nr. 493 din 10 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004; LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005; LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005; LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006; DECIZIA nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 816 din 29 noiembrie 2007; DECIZIA nr. 66 din 31 ianuarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 25 februarie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008; DECIZIA nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 25 iulie 2008; DECIZIA nr. 303 din 3 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 10 aprilie 2009; DECIZIA nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 17 aprilie 2009; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009; LEGEA nr. 177 din 28 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 4 octombrie 2010; LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010; DECIZIA nr. 233 din 15 februarie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 17 mai 2011; LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011; LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012; LEGEA nr. 206 din 9 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 762 din 13 noiembrie 2012.Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor**) CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 a fost republicat de LEGEA nr. 18 din 12 februarie 1948 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 12 februarie 1948.***) ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.****) Conform art. II din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006, toate sumele de bani exprimate în lei vechi (ROL) din cuprinsul dispoziţiilor Codului de procedură civilă se convertesc de drept în lei noi (RON).NOTA:ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000 prevede:"Art. 3. Următorii termeni din Codul de procedură civilă se înlocuiesc astfel:– "ajutor de primar" cu "viceprimar";– "casa de depuneri" cu "Casa de Economii şi Consemnaţiuni";*)– "datornic" cu "debitor";– "despărţenie" cu "divorţ";– "execuţiune", "execuţie" cu "executare";– "faptele de căpetenie" cu "faptele esenţiale";– "interogatorul" cu "interogatoriul";– "mişcător" cu "mobil";– "mort" cu "defunct";– "nemişcător" cu "imobil";– "nevârstnic" cu "minor";– "notarul comunei" cu "secretarul primăriei"**);– "pecete" cu "sigiliu";– "pensie alimentara" cu "pensie de întreţinere";– "sorocite" cu "fixate";– "tălmaci" cu "interpret";– "vârstnic" cu "major".Termenii "consiliu judiciar" şi "jurământul" – ca mijloc de probă – se elimină din tot cuprinsul Codului de procedură civilă.În vederea republicării, Ministerul Justiţiei este autorizat să înlocuiască sau să elimine, după caz, şi alţi termeni sau expresii, pentru actualizarea redactării textelor în conformitate cu terminologia consacrată de dispoziţiile legale în vigoare şi pentru corelarea cu normele privind ortografia limbii române.Art. 4. Prescripţiile care au început să curgă înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru a căror împlinire ar trebui să treacă mai mult de 3 ani, se vor împlini după trecerea unui termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă."––––*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede următoarele:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea următorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau orice altă instituţie bancara»;".**) Liniuţa a 12-a de la alin. (1) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000 a fost abrogată de pct. 87 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 3 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993 a prevăzut înlocuirea următorilor termeni din Codul de procedură civilă:" – "Republica Socialista România", cu "România";– "Buletinul Oficial al R. S. România", cu "Monitorul Oficial al României";– "Curtea de Casaţie" şi "Tribunalul Suprem", cu "Curtea Supremă de Justiţie";– "curte", cu "curte de apel";– "tribunal regional", cu "tribunal";– "Tribunalul Capitalei", cu "Tribunalul Municipiului Bucureşti";– "tribunal popular" şi "tribunal popular raional", cu "judecătorie";– "carte de judecată", cu sentinţă";– "portărel", "agent de executare", "agent de urmărire", precum şi alte asemenea denumiri ce desemnează funcţionarul cu atribuţii de executare silită, cu "executorul judecătoresc";– "agent poliţienesc" şi "comisar de politie", cu "subofiţer" şi "ofiţer de politie", după caz;– "camera de chibzuire", cu "camera de consiliu";– "sfat popular", cu "consiliu local" sau "consiliu judeţean", după caz." +
Cartea ICompetenta instanţelor judecătoreşti +
Titlul ICompetenţa după materie––––Titlul I a fost modificat iniţial prin LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 1Judecătoriile judecă:1. în prima instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe;1^1. în primă şi ultimă instanţă, procesele şi cererile privind creanţe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv;2. plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege.3. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.––––Pct. 2 al art. 1 a fost modificat de LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992.Art. 1 a fost modificat de pct. 2 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Pct. 1^1 al art. 1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 2Tribunalul judecă:1. în prima instanţă:a) abrogată; … b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţia cererilor de împărţeala judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, peţitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar; … c) conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe; … d) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel; … e) procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială; … f) procesele şi cererile în materie de expropriere; … g) cererile pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei; … h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale; … i) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine; … 2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în prima instanţă;3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului;4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.––––Lit. a) de la pct. 1 al art. 2 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, lit. a) pct. 1 al art. 2 avea următorul conţinut: „a) procesele şi cererile în materie comercială, cu excepţia celor al căror obiect are o valoare de până la 10 milioane lei inclusiv;”Lit. b) de la pct. 1 al art. 2 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, lit. b) 1 al art. 2 avea următorul conţinut: „b) procesele şi cererile privind drepturi şi obligaţii rezultând din raporturi juridice civile, al căror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei;”Lit. b^1) de la pct. 1 al art. 2 a fost introdusă prin art. 1 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Pct. 3 al art. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 3 al art. 2 avea următorul conţinut: „3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în ultima instanţă;”Literele a) şi b) ale pct. 1 al art. 2 au fost modificate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Litera f) a pct. 1 al art. 2 a fost modificată de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Literele g) şi h) ale pct. 1 al art. 2 au fost abrogate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Pct. 2 şi 3 ale art. 2 au fost abrogate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Pct. 2 şi 3 ale art. 2 au fost reintroduse şi modificate de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Lit. b) de la pct. 1 al art. 2 a fost modificată prin art. 1 pct. 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.Punctul 2 al articolului 2 a fost modificat prin art. 1 pct. 2 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.–––––Art. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Litera a) a pct. 1 al art. 2 a fost abrogată de pct. 1 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 3Curţile de apel judecă:1. în prima instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale;2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în prima instanţă;3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în prima instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.––––Pct. 1 al art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 1 al art. 3 avea următorul conţinut: „1. în prima instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judeţean, ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, ale autorităţilor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti;”Pct. 3 al art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 3 al art. 3 avea următorul conţinut: „3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cauze prevăzute de lege;”Art. 3 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Pct. 2^1 al art. 3 a fost introdus de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Punctele 2 şi 2^1 ale articolului 2 au fost modificate prin art. 1 pct. 3 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.–––––Art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.–––––*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 4Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;2. recursurile în interesul legii;3. abrogat;4. în orice alte materii date prin lege în competenţa sa.––––-Pct. 3 al art. 4 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003. +
Articolul 4^1Competenţa ce revine instanţelor judecătoreşti în legatură cu arbitrajul reglementat de cartea IV aparţine instanţei care ar fi fost competentă să soluţioneze litigiul în fond, în lipsa unei convenţii arbitrale. +
Titlul IICompetenta teritoriala +
Articolul 5Cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanţa reşedinţei sale din ţară, iar dacă nu are nici reşedinţa cunoscută, la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamatului. +
Articolul 6Când pârâtul, în afară de domiciliul sau, are în chip statornic o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe aşezări agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face şi la instanţa locului acelor aşezări sau îndeletniciri, pentru obligaţiile patrimoniale şi care sunt născute sau care urmează să se execute în acel loc. +
Articolul 7(1) Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal. … (2) Cererea se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanţa, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta. … (3) Cererea împotriva unei asociaţii sau societăţi fără personalitate juridică se face la instanţa domiciliului persoanei căreia, potrivit înţelegerii dintre asociaţi, i s-a încredinţat preşedenţia sau direcţia asociaţiei ori societăţii, iar, în lipsa unei asemenea persoane, la instanţa domiciliului oricăruia dintre asociaţi. În acest din urmă caz, reclamantul va putea cere instanţei numirea unui curator, care să reprezinte interesele asociaţilor. … +
Articolul 8(1) Cererile îndreptate împotriva statului, direcţiilor generale, regiilor publice, caselor autonome şi administraţiilor comerciale, se pot face la instanţele din capitala tarii sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul. … (2) Când mai multe judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal sunt deopotrivă competente, cererile în care figurează persoanele arătate la alin. 1 se introduc la judecătoria din localitatea de reşedinţă a judeţului, iar în Capitala, la judecătoria sectorului 4. … –––––Alin. (2) al art. 8 a fost modificat de pct. 3 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993 . +
Articolul 9Cererea îndreptată împotriva mai multor pârâţi poate fi făcută la instanţa competentă pentru oricare dintre ei; în caz când printre pârâţi sunt şi obligaţi accesorii, cererea se face la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali. +
Articolul 10În afară de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanţe:1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii;2. în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a unui imobil, în acţiunile în justificare sau în prestaţiune tabulară, instanţa locului unde se află imobilul;3. în cererile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, instanţa locului de plată;4. abrogat;5. în cererile izvorâte dintr-un contract de transport, instanţa locului de plecare sau de sosire;6. în cererile împotriva unei femei căsătorite, care are reşedinţa obişnuită deosebita de aceea a soţului, instanţa reşedinţei femeii;*)7. în cererile făcute de ascendenţi sau descendenţi pentru pensie de întreţinere, instanţa domiciliului reclamantului;8. în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt.––––-*) Textul considerat abrogat implicit ca urmare a consacrării principiului constituţional al egalităţii sexelor prin art. 4 alin. (2) din Constituţie.Pct. 4 al art. 10 a fost abrogat de pct. 2 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 11(1) În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se afla: … 1. domiciliul asiguratului;2. bunurile asigurate;3. locul unde s-a produs accidentul.(2) Alegerea competenţei prin convenţie este nulă dacă a fost făcută înainte de naşterea dreptului la despăgubire. … (3) Dispoziţiile de mai sus nu se aplică în materie de asigurări maritime şi fluviale. … +
Articolul 12Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. +
Articolul 13(1) Cererile privitoare la bunuri nemişcătoare se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află nemişcătoarele. … (2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă acestea se află în vreuna din aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare din instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul. … +
Articolul 14În materie de moştenire sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului:1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;2. cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia din moştenitori sau împotriva executorului testamentar. +
Articolul 15Cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării în fapt, sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal. +
Articolul 16Cererile în materia reorganizării judiciare şi a falimentului sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului.*)–––-*) Art. 16 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 16 avea următorul conţinut: „Art. 16. Cererile în materie de faliment sunt de competenţa instanţei în circumscripţia căreia comerciantul îşi are principala aşezare comercială.” +
Titlul IIIDispoziţii speciale +
Articolul 17Cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală. +
Articolul 18În cererile pentru constatarea existentei sau neexistenţei vreunui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având de obiect executarea prestaţiunii. +
Articolul 18^1Instanţa investită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.*)––––*) Art. 18^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Articolul 19Părţile pot conveni, prin înscris sau prin declaraţie verbală în faza instanţei, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii au competenţa teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 şi 16. +
Titlul IVConflictele de competenţă +
Articolul 20Există conflict de competenţă:1. când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece aceeaşi pricină;2. când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină*).–––––Pct. 2 al art. 20 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedură concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedură medierii." … +
Articolul 21Instanţa, înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă, va suspenda din oficiu altă procedură şi va înainta dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului. +
Articolul 22(1) Conflictul ivit între două judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal se judecă de acel tribunal. … (2) Dacă cele două judecătorii nu ţin de acelaşi tribunal sau dacă conflictul s-a născut între o judecătorie şi un tribunal, sau între două tribunale, competenţa este Curtea de Apel respectivă. … (3) Dacă cele două instanţe în conflict nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi Curţi de Apel, precum şi conflictul între două Curţi de Apel, se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. … (4) Există conflict de competenţă, în sensul art. 20, şi în cazul în care el se iveşte între instanţe judecătoreşti şi alte organe cu activitate jurisdicţională. În acest caz, conflictul de competenţă se rezolvă de instanţă judecătorească ierarhic superioară instanţei în conflict, dispoziţiile art. 21 fiind aplicabile. … (5) Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia celei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este irevocabilă. … ––––-Alin. (4) al art. 22 a fost introdus de pct. 4 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (5) al art. 22 a fost modificat prin art. 1 pct. 8 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138/2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. (5) al art. 22 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 22^1Abrogat.*)––––Art. 22^1 a fost abrogat de LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992.*) Art. 22^1 a fost abrogat prin Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, publicată în M.Of. nr. 177 din 26 iulie 1993, art. V, alin. (2).” +
Articolul 23Când, din pricina unor împrejurări excepţionale, instanţa competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcţioneze, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţii interesate, va desemna o altă instanţă de acelaşi grad care să judece pricina. +
Titlul VIncompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea judecătorilor +
Articolul 24(1) Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare. … (2) De asemenea nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricina. … +
Articolul 25Judecătorul care ştie că există un motiv de recuzare în privinţa sa este dator să înştiinţeze pe seful lui şi să se abţină de la judecarea pricinii. +
Articolul 26Abţinerea se propune de judecător şi se judecă potrivit normelor prevăzute de art. 30, 31 şi 32. +
Articolul 27Judecătorul poate fi recuzat:1. când el, soţul sau, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, ruda sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;2. când el este soţ, ruda sau afin în linie directa ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;3. când soţul în viaţă şi nedespărţit este ruda sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii;4. dacă el, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător;5. dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;6. dacă este tutore sau curator al uneia din părţi;*)7. dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.––––-Pct. 2 al art. 27 a fost modificat de pct. 5 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Pct. 6 al art. 27 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 6 al art. 27 avea următorul conţinut: „6. dacă este tutor, curator sau consiliu judiciar al uneia din părţi;” +
Articolul 28(1) Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutor, curator, consiliu judiciar*) sau director al unei instituţii publice sau societăţi comerciale, când aceştia nu au interes personal în judecarea pricinii. … (2) Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia. … (2^1) Cererile de recuzare a instanţelor ierarhic superioare formulate la instanţa care soluţionează litigiul sunt inadmisibile.(3) Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător. … ––––*) În actuala reglementare instituţia consiliului judiciar nu mai există.––––Alin. (2) şi (3) ale art. 28 au fost introduse de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (2^1) al art. 28 a fost introdus de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 29(1) Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte şi înainte de începerea oricărei dezbateri. … (2) Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute. … (3) Judecătorul împotriva căruia e propusă recuzarea poate declara că se abţine. … +
Articolul 30(1) Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat. … (2) În cazul când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanţa ierarhic superioară. … (3) Abrogat. … (4) Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se soluţionează de instanţa în faţa căreia au fost formulate. … ––––-Alin. (3) al art. 30 a fost modificat prin art. 1 pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. (2) al art. 30 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 30 a fost abrogat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (4) al art. 30 a fost introdus de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (4) al art. 30 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 31(1) Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat. … (2) Nu se admite interogatoriul sau jurământul*) ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare. … (3) În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedură. … ––––*) Jurământul, ca mijloc de probă, a fost desfiinţat prin Decretul nr. 208/1950.––––Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 32(1) Încheierea asupra recuzării se citeşte în şedinţa publică. … (2) Dacă recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii.*) … (3) Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează să fie păstrate. … ––––-*) Alin. (2) al art. 32 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 32 avea următorul conţinut: „(2) Dacă recuzarea s-a primit, judecătorul se retrage şi nu poate să stea faţă la chibzuirea asupra pricinii.” +
Articolul 33(1) Instanţa superioară investită cu judecarea cererii de recuzare în cazurile prevăzute de art. 30 alin. 2 va dispune trimiterea pricinii la o instanţă de acelaşi grad, în cazul când găseşte că cererea de recuzare este întemeiată. … (2) Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază spre judecare instanţei inferioare. … +
Articolul 34(1) Încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nici o cale de atac. … (2) Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul. … (3) Când instanţa superioară de fond constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă. … +
Articolul 35Abrogat.*)–––––*) Art. 35 a fost abrogat prin art. 1 pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 35 avea următorul conţinut: „Art. 35. Când cererea de recuzare a fost făcută cu rea-credinţă, instanţa va condamna pe cel care a făcut-o la o amendă de la 3.000 la 10.000 lei şi la despăgubirea părţii vătămate.” +
Articolul 36Dispoziţiile prezentului titlu, în afară de art. 24 şi 27 pct. 7, se aplică şi procurorilor, magistraţilor asistenţi şi grefierilor. +
Titlul VIStrămutarea pricinilor +
Articolul 37(1) Când una dintre părţi are două rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre magistraţii sau asistenţii judiciari ai instanţei, cealaltă parte poate să ceară strămutarea pricinii la o altă instanţă de acelaşi grad. … (2) Strămutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică. Bănuiala se socoteşte legitimă de câte ori se poate presupune că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorita împrejurării pricinii, calităţii părţilor ori vrăjmăşiilor locale. Constituie motive de siguranţă publică acele împrejurări care creează presupunerea că judecata procesului la instanţa competentă ar putea produce tulburarea ordinii publice. … ––––Art. 37 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 38(1) Strămutarea pentru motiv de rudenie sau afinitate trebuie cerută mai înainte de începerea oricărei dezbateri; cea întemeiată pe bănuiala legitimă sau pe siguranţa publică se poate cere în orice stare a pricinii. … (2) Strămutarea pentru siguranţă publică se poate cere numai de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. … ––––*) Alin. (2) al art. 38 a fost modificat prin art. 1 pct. 13 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.––––Alin. (1) al art. 38 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (2) al art. 38 a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 39(1) Cererea de strămutare întemeiată pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la instanţa imediat superioară. … (2) Cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. … ––––Alin. (2) al art. 39 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 40(1) Cererea de strămutare se judecă în camera de consiliu. … (2) Preşedintele instanţei va putea cere dosarul pricinii şi să ordone, fără citarea părţilor, suspendarea judecării pricinii, comunicând de urgenţă această măsură instanţei respective. … (3) În caz de admitere, pricina se trimite spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad. … (4) Hotărârea asupra strămutării se da fără motivare şi nu este supusă nici unei căi de atac. Ea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţa înainte de strămutare urmează să fie păstrate. … (5) Aceasta instanţă va fi înştiinţată de îndată despre admiterea cererii de strămutare. În cazul în care instanţa a săvârşit acte de procedură sau a procedat între timp la judecarea pricinii, actele de procedură îndeplinite ulterior strămutării şi hotărârea pronunţată sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.*) … (6) Abrogat.**) … ––––*) Alin. (5) al art. 40 a fost introdus prin art. 1 pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.**) Fostul alin. (5) al art. 40, devenit alin. (6), a fost abrogat prin art. 1 pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare fostul alin. (5) al art. 40 avea următorul conţinut: „(5) Dispoziţiile art. 35 se aplică prin asemănare”. +
Articolul 40^1Abrogat.*)––––-*) Art. 40^1 a fost abrogat prin Decretul nr. 471 din 30 septembrie 1957. +
Articolul 40^2Strămutarea pricinii nu poate fi cerută din nou, pentru acelaşi motiv, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia.Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. 1 este inadmisibilă.–––––Art. 40^2 a fost introdus de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Cartea a II – aProcedura contencioasă +
Titlul IPărţile +
Capitolul IFolosinţa şi exerciţiul drepturilor procedurale +
Articolul 41(1) Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată. … (2) Asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere. … +
Articolul 42Persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor. +
Articolul 43(1) Lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii. … (2) Actele de procedură îndeplinite de cel ce nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte.*) … –––––*) Alin. (2) al art. 43 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 16 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 43 avea următorul conţinut: „(2) Actele de procedură îndeplinite de cel ce nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului, curatorul sau consiliul judiciar va putea, însă, ratifica toate sau parte din aceste acte.” +
Articolul 44(1) În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu are reprezentant legal.*) … (2) Dispoziţiile alin. 1 se aplica, în mod corespunzător, şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.**) … (3) Numirea acestor curatori se va face de instanţa competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată. … –––––*) Alin. (1) al art. 44 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În veche reglementare, alin. (1) al art. 44 avea următorul conţinut: „(1) Dacă incapabilul nu are reprezentant legal şi există urgenţă, la cererea părţii interesate, instanţa va putea numi un curator special, care să-l reprezinte până la numirea reprezentantului legal; ea va putea numi, de asemenea, un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu are reprezentant.”**) Alin. (2) al art. 44 a fost introdus prin art. 1 pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (2) devenind alin. (3). +
Articolul 45(1) Ministerul Public poate porni acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. … (2) În cazul în care procurorul a pornit acţiunea, titularul dreptului la care se referă acţiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi de dispoziţiile prevăzute în art. 246, 247 şi în art. 271-273, iar, în cazul în care procurorul şi-ar retrage cererea, va putea cere continuarea judecăţii. … (3) Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. … (4) În cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziile de către procuror sunt obligatorii. … (5) Procurorul poate, în condiţiile legii, să exercite căile de atac împotriva oricăror hotărâri, iar în cazurile prevăzute de alin. 1 poate să ceară punerea în executare a hotărârilor pronunţate în favoarea persoanelor prevăzute la acel alineat.*) … ––––-*) Art. 45 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 19 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 45 avea următorul conţinut: „(1) Ministerul Public poate introduce orice acţiune, în afară de cele strict personale şi să participe la orice proces, în oricare fază a acestuia, în cazurile în care este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor şi ale persoanelor puse sub interdicţie, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.(2) În cazul în care procurorul a pornit acţiunea, titularul dreptului la care se referă acţiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi, dacă va fi cazul, de dispoziţiile prevăzute în art. 246 şi urm. şi art. 271 şi urm. din prezentul cod. … (3) Procurorul poate, în condiţiile legii, să exercite căile de atac şi să ceară punerea în executare a hotărârii." … +
Articolul 45^1Actele procesuale de dispoziţie reglementate de art. 246, 247 şi art. 271-273 sau de alte dispoziţii legale, făcute în orice proces de reprezentanţii persoanelor prevăzute la art. 45 alin. 1, nu vor împiedică judecata, dacă instanţa apreciază că ele nu sunt în interesul acelor persoane.*)––––*) Art. 45^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 20 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Articolul 46Abrogat.*)––––*) Art. 46 a fost abrogat prin Decretul nr. 38 din 16 februarie 1959. +
Capitolul IIPersoanele care sunt împreună reclamante sau pârâte +
Articolul 47Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţiune comuna ori dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauza. +
Articolul 48(1) Actele de procedură, apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu pot folosi nici păgubi celorlalţi. … (2) Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviinţate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc şi celorlalţi. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de actele cele mai favorabile. Reclamanţii sau pârâţii care nu s-au înfăţişat sau nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor continua totuşi să fie citaţi. … +
Capitolul IIIAlte persoane care pot lua parte la judecată +
Secţiunea IIntervenţia +
Articolul 49(1) Oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane. … (2) Intervenţia este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al sau. … (3) Ea este în interesul uneia din părţi când sprijină numai apărarea acesteia. … +
Articolul 50(1) Cererea de intervenţie în interes propriu va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată. … (2) Ea se poate face numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor. … (3) Cu învoirea părţilor, intervenţia în interes propriu se poate face şi în instanţa de apel. … +
Articolul 51Cererea de intervenţie în interesul uneia din părţi se poate face chiar înaintea instanţei de recurs. +
Articolul 52(1) După ascultarea părţilor şi a celui care intervine, instanţa va hotărî asupra încuviinţării în principiu a intervenţiei. … (2) Încheierea nu se poate ataca decât o dată cu fondul. … (3) După încuviinţarea în principiu, instanţa va dispune comunicarea intervenţiei şi, în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta va trebui depusă. … +
Articolul 53Cel care intervine va lua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenţiei; actele de procedură următoare se vor îndeplini şi faţă de cel care intervine. +
Articolul 54În intervenţia făcută în interesul uneia din părţi, cel care intervine poate face orice act de procedură care nu este potrivnic interesului părţii în folosul căreia intervine. +
Articolul 55Intervenţia se judecă o dată cu cererea principală. Când însă judecarea cererii ar fi întârziată prin intervenţia în interes propriu instanţa poate hotărî despărţirea ei spre a fi judecată deosebit. +
Articolul 56Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs.Secţiunea a II – aChemarea în judecată a altor persoane +
Articolul 57(1) Oricare din părţi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul. … (2) Cererea făcută de pârât se depune o dată cu întâmpinarea. Când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. … (3) Cererea făcută de reclamant se depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe. … (4) Cererea va fi motivată şi se va comunica atât celui chemat, cât şi părţii potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alătura copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar. … +
Articolul 58Cel chemat în judecată dobândeşte calitatea de intervenient în interes propriu, iar hotărârea îi va fi opozabilă. +
Articolul 59(1) În cazul prevăzut de art. 58, când pârâtul chemat în judecată pentru o datorie bănească recunoaşte datoria şi declară că voieşte să o execute faţă de cel care îşi va stabili judecătoreşte dreptul, el va fi scos din judecată dacă depune suma datorată. … (2) În acest caz, judecata va urma numai între partea reclamanta şi cel chemat în judecată. … Secţiunea a III – aChemarea în garanţie +
Articolul 60(1) Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţiuni cu o cerere în garanţie sau în despăgubiri. … (2) În aceleaşi condiţii, cel chemat în garanţie poate, la rândul sau, să cheme în garanţie o altă persoană. … +
Articolul 61(1) Cererea va fi făcută în condiţiile de forma pentru cererea de chemare în judecată. Cererea făcută de pârât se va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. … (2) Cererea de chemare în garanţie făcută de reclamant se poate depune, până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanţe. … +
Articolul 62Instanţa va dispune ca cererea să fie comunicată celui chemat în garanţie şi, dacă întâmpinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta urmează să fie depusă de cel chemat în garanţie. +
Articolul 63(1) Cererea de chemare în garanţie se judecă o dată cu cererea principală. … (2) Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanţie, instanţa poate dispune despărţirea ei spre a fi judecate deosebit. … Secţiunea a IV – aArătarea titularului dreptului +
Articolul 64Pârâtul care deţine un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deţine lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului. +
Articolul 65(1) Cererea privitoare la arătarea titularului dreptului va fi motivată şi se va depune o dată cu întâmpinarea, iar, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. … (2) Cererea va fi comunicată celui arătat ca titular, împreună cu citaţia, copiile de pe cerere şi înscrisurile de la dosar. … +
Articolul 66(1) Dacă cel arătat ca titular recunoaşte susţinerile pârâtului şi reclamantul consimte, el va lua locul pârâtului care va fi scos din judecată. … (2) Când cel chemat nu se înfăţişează sau tăgăduieşte arătările pârâtului, se vor aplica dispoziţiile art. 58. … +
Capitolul IVReprezentarea părţilor în judecată +
Articolul 67(1) Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar. … (2) Mandatarul cu procura generala poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. … (3) Dacă cel care a dat procura generala nu are domiciliul şi nici reşedinţa în ţară, sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat. … +
Articolul 68(1) Procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor. … (2) Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă. … (3) Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privinţă; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanţă. … (4) Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea. … (5) Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licenţiaţilor în drept când ei sunt mandatari în pricinile soţului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv. … (6) De asemenea asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii, când partea este reprezentată prin soţ sau ruda până la al patrulea grad inclusiv. … ––––Alin. (4) al art. 68 a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 4 al art. 68 avea următorul conţinut: „(4) Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat.”––––Alin. (4) al art. 68 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 69(1) Recunoaşterile privitoare la drepturile în judecată, renunţările, cum şi propunerile de tranzacţie nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale. … (2) Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de partea însăşi. … +
Articolul 70Când dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau dintr-o dispoziţie judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie. +
Articolul 71Mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuieşte până la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului. +
Articolul 72(1) Renunţarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusă celeilalte părţi decât de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în şedinţă în prezenţa părţii. … (2) Mandatarul care renunţă la împuternicire este ţinut să înştiinţeze atât pe cel care i-a dat mandatul cât şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de termenul de înfăţişare sau de împlinirea termenelor căilor de atac. … +
Articolul 73Abrogat.*)–––––*) Art. 73 a fost abrogat art. 1 pct. 21 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 73 avea următorul conţinut: „Art. 73. (1) Obştiile de moşneni ori răzeşi şi composesoratele vor fi reprezentate prin unul sau 3 mandatari aleşi sau numiţi din oficiu, afară dacă legile speciale nu dispun altfel.(2) Când toţi membrii unei asemenea colectivităţi se învoiesc, ei numesc mandatarii prin înscris autentificat la judecătorie în circumscripţia căreia se află comuna în care domiciliază majoritatea devălmaşilor. … (3) În lipsa unei asemenea învoieli, cei interesaţi vor cere judecătoriei competentă să proceadă la desemnarea mandatarilor. … (4) În acest caz, judecătorul va vesti pe devălmaşi prin secretarul consiliului local să se adune de preferinţă într-o zi de sărbătoare, la primăria comunei prevăzute la alineatul 2, pentru a alege pe mandatari. … (5) Vestirea, semnată de judecător, se va afişa prin îngrijirea secretarului consiliului local, la uşa primăriei comunelor în cuprinsul cărora se află nemişcătoarele devălmaşe cu cel puţin 15 zile înainte de ziua alegerii. În acelaşi termen, vestirea se va face şi verbal în fiecare sat, prin bătăi cu toba, sunete de goarnă sau alte mijloace de publicitate obişnuite în localitate. … (6) Îndeplinirea acestor formalităţi se va constata prin procese-verbale ce vor fi înaintate secretarului consiliului local, unde urmează să se adune devălmaşii. … (7) La ziua sorocită, judecătorul va face strigarea celor adunaţi, însemnând pe o lista pe cei prezenţi şi partea ce fiecare dintre ei are în bunurile devălmaşe. … (8) În cazurile când se contesta drepturile vreunui devălmaş, judecătorul va putea să nu-l înscrie, dacă contestaţia i se va părea întemeiată; neînscrierea dreptului nu împiedică invocarea lui pe calea dreptului comun. În nici un caz judecătorul nu va amâna alegerea din cauza contestaţiilor. … (9) Judecătorul va culege declaraţiile verbale ce fiecare din cei înscrişi în lista va face în privinţa acelora pe care voiesc să-i aleagă ca mandatari. Alegerea mandatarilor se va face cu majoritatea voturilor celor prezenţi, socotită atât asupra numărului celor de faţă, cât şi asupra drepturilor devălmaşe. … (10) Dacă locuitorii nu vin sau dacă cele două majorităţi arătate mai sus nu se pot întruni, judecătorul va numi din oficiu pe mandatari dintre membrii colectivităţii. … (11) Cele săvârşite înaintea judecătorului vor fi constatate printr-o încheiere, care va avea puterea unei procuri autentice. … (12) Orice viciu de procedură săvârşit cu prilejul alegerii sau numirii mandatarilor va trebui propus la prima zi de înfăţişare, sub pedeapsa decăderii. În caz de anulare a mandatului, instanţa va dispune refacerea procedurii pentru desemnarea altor mandatari. … (13) Mandatul dat prin alegere sau din oficiu este obligatoriu pentru mandatar, în tot cursul judecăţii. Pentru motive legitime instanţa va putea scuti pe mandatar de însărcinarea ce i s-a dat. … (14) Mandatul poate fi revocat pentru incapacitate sau rea-credinţă. … (15) Mandatul pentru stingerea pricinii prin tranzacţie va putea fi dat numai cu majoritate de două treimi, socotite atât asupra numărului celor de faţă cât şi asupra drepturilor devălmaşe. … (16) Dacă sunt mai mulţi mandatari, ei hotărăsc cu majoritate. … (17) În caz de încetarea împuternicirii unui mandatar, rânduielile prevăzute mai sus vor fi urmate pentru desemnarea înlocuitorului". … +
Capitolul VAsistenţa judiciară +
Articolul 74Abrogat.––––Art. 74 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 74 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008. +
Articolul 75Abrogat.––––Punctul 1 al alin. (1) al art. 75 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 75 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008. +
Articolul 76Abrogat.––––Art. 76 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.*) Conform art. III din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 dispoziţiile alin. (2) al art. 76 intra în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006.Art. 76 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008. +
Articolul 77Abrogat.––––Art. 77 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 77 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008. +
Articolul 78Abrogat.––––Art. 78 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 78 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008. +
Articolul 79Abrogat.––––Art. 79 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 79 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008. +
Articolul 80Abrogat.––––-Art. 80 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008. +
Articolul 81Abrogat.––––Alin. (1) al art. 81 a fost modificat prin art. 1 pct. din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Art. 81 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.––––-Art. 81 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008. +
Titlul IIDispoziţii generale de procedură +
Capitolul ICererile +
Articolul 82(1) Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul cererii şi semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax, adresa de poştă electronică sau altele asemenea.*) … (2) În cazul în care, din orice motive, cererea nu poate fi semnată, judecătorul va stabili mai întâi identitatea părţii şi îi va citi acesteia conţinutul cererii. Despre toate acestea judecătorul va face menţiune pe cerere.**) … (3) Abrogat.***) … (4) Abrogat.****) … ––––*) Alin. (1) al art. 82 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 24 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 82 avea următorul conţinut: „(1) Orice cerere îndreptată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor şi ale reprezentantului, curatorului sau consiliului judiciar, obiectul cererii şi semnătura.”**) Alin. (2) al art. 82 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 25 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 82 avea următorul conţinut: „(2) Cererile celor domiciliaţi în comunele rurale, care sunt de competenţa judecătoriei, se pot face şi verbal. În acest caz arătările părţii pot fi trecute într-un proces-verbal, semnat de judecător, grefier şi parte, care va înlocui cererea scrisă. Dacă partea nu poate semna, se va face vorbire despre aceasta în procesul-verbal.”***) şi ****) Alin. (3) şi (4) ale art. 82 au fost abrogate prin art. 1 pct. 26 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) şi (4) ale art. 82 aveau următorul conţinut: „(3) Cererile scrise ale persoanelor care nu pot semna vor fi semnate prin punere de deget în faţa preşedintelui instanţei sau înlocuitorului sau, iar în comunele rurale şi în faţa secretarului consiliului local; cererea va fi mai întâi citită părţii, făcându-se arătarea despre aceasta pe cerere.(4) În cazurile prevăzute de alineatele 2 şi 3, se va face arătarea de chipul cum s-a stabilit identitatea părţii." … Alin. (1) al art. 82 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 83(1) Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată. … (2) Mandatarul avocat certifica el însuşi copia de pe procura sa. … (3) Reprezentantul legal va alătura copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale.*) … (4) Abrogat.**) … ––––*) Alin. (3) al art. 83 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 27 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 83 avea următorul conţinut: „(3) Reprezentantul legal, curatorul sau consiliul judiciar, va alătura copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale.”**) Alin. (4) al art. 84 a fost abrogat prin art. 1 pct. 28 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 83 avea următorul conţinut: „(4) Reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor arăta Monitorul Oficial în care este publicată împuternicirea lor.” +
Articolul 84Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poarta o denumire greşită. +
Capitolul IICitaţiile şi comunicarea actelor de procedură +
Articolul 85Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel. +
Articolul 86(1) Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul. … (2) Instanţa solicitată, când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanţă, este obligată să ia de îndată măsurile necesare, potrivit legii, şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii. … (3) În cazul în care comunicarea potrivit alin. 1 nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovada de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.*) … ––––*) Art. 86 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 29 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 86 avea următorul conţinut: „Art. 86. (1) Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face din oficiu, prin poştă prin corpul executorilor judecătoreşti sau prin orice angajat al instanţei respective.” +
Articolul 86^1După sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările sau alte acte se pot comunica direct între aceştia. În acest caz, cel care primeşte actul va atesta primirea şi va consemna data primirii pe însuşi exemplarul care se va depune la instanţă, de îndată, sub sancţiunea neluării în seamă. Dovada comunicării actelor poate fi făcută şi prin orice alt înscris depus la dosarul cauzei prin care se atestă, sub semnătură, primirea fiecărui act de procedură care a fost comunicat.––––Art. 86^1 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 86^2În scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele electronice de date sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice.Autorităţile şi instituţiile prevăzute la alin. 1 au obligaţia de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanţelor la bazele electronice de date şi sistemele de informare prevăzute la acelaşi alineat.––––Art. 86^2 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 87Vor fi citaţi:1. statul, judeţul, comuna şi celelalte persoane juridice de drept public, în persoana capului autorităţii la contenciosul sediului central al administraţiei respective sau, în lipsă de contencios, la sediul administraţiei;2. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanţei;*)3. asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridică, prin organele lor de conducere, la sediul administraţiei lor;4. Abrogat.**)5. cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar;***)6. incapabilii, prin reprezentanţii lor legali. În caz de numire a unui curator special, citarea se va face prin acest curator;7. personalul misiunilor diplomatice şi oficiile consulare ale României, cetăţenii români trimişi ca funcţionari la organizaţii internaţionale, precum şi membrii lor de familie care locuiesc cu ei, aflaţi în străinătate, prin Ministerul Afacerilor Externe.Cetăţenii români, alţii decât cei prevăzuţi în alineatul precedent, aflaţi în străinătate în interes de serviciu, prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se află cei care i-au trimis;8. în cazul în care prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, cei care se află în străinătate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscută, printr-o citaţie trimisă cu scrisoare recomandată, cu dovada de primire. Dispoziţiile art. 114^1 alin. (4) sunt aplicabile.****)Dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate nu sunt cunoscute, citarea se face potrivit art. 95.În toate cazurile, dacă cei aflaţi în străinătate au mandatar cunoscut în ţară, va fi citat şi acesta.9. cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscută, potrivit art. 95;10. moştenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special, numit de instanţă.–––––*) Pct. 2 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 30 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 87 avea următorul conţinut: „2. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, la sediul principal al administraţiei sau la cel al sucursalei din circumscripţia instanţei;”**) Pct. 4 al art. 87 a fost abrogat prin art. 1 pct. 31 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al art. 87 avea următorul conţinut:”4. obştile de moşneni sau de răzeşi şi composesoratele, prin mandatarii lor;”***) Pct. 5 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 32 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.5 al art. 87 avea următorul conţinut: „5. masa creditorilor falimentului prin judecătorul sindic;”****) Alin. (1) al pct. 8 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 33 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al pct. 8 al art. 87 avea următorul conţinut: „8. (1) în cazul în care prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, cei care se află în străinătate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscută, printr-o citaţie trimisă cu scrisoare recomandată, recipisa de predare a scrisorii, în cuprinsul căreia se va menţiona ce acte se expediază ţinând loc de dovada.” +
Articolul 88(1) Citaţia va cuprinde: … 1. numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;2. arătarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăţişare;3. arătarea instanţei şi sediul ei;4. numele, domiciliul şi calitatea celui citat:5. numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii;5^1. menţiunea că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată;*)5^2. alte menţiuni prevăzute de lege;6. parafa sefului instanţei, şi semnătura grefierului.(2) Arătările de la punctele 2, 3, 4 şi 6 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. … ––––-*) Pct. 5^1 al alin. (1) al art. 88 a fost introdus prin art. 1 pct. 34 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Pct. 5^1 al alin. (1) al art. 88 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Pct. 5^2 al alin. (1) al art. 88 a fost introdus de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 89(1) Citaţia, sub pedeapsa nulităţii, va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. În pricinile urgente, termenul poate fi şi mai scurt, după aprecierea instanţei. … (2) Înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură. Partea este însă în drept să ceară amânarea dacă nu i s-a înmânat citaţia în termen. … +
Articolul 90(1) Înmânarea citaţiei şi tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat. Când acesta are o aşezare agricola, comercială, industrială sau profesională în altă parte, înmânarea se poate face şi la locul acestor aşezări. … (2) Înmânarea se poate face oriunde, când cel citat primeşte citaţia. … (3) Abrogat.*) … (4) Pentru cei ce se găsesc sub arme, citaţia se înmânează la comandamentul superior cel mai apropiat. … (5) Pentru cei care alcătuiesc echipajul unui vas de comerţ, înmânarea se face, în lipsa unui domiciliu cunoscut, la căpitănia portului unde se găseşte înregistrat vasul. … (6) Pentru deţinuţi, înmânarea se face la administraţia închisorii. … (7) Pentru bolnavii aflaţi în spitale, ospicii ori sanatorii, la direcţia aşezământului. … ––––-*) Art. 90 alin. 3 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952. +
Articolul 91Înmânarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7, precum şi în cele prevăzute de art. 90 alin. 3, 4, 5 şi 6 sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat ori notar public, se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondentei, care îşi va arăta în clar numele şi prenumele, precum şi calitatea, iar apoi va semna dovada.*)––––*) Art. 91 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 35 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 91 avea următorul conţinut: „Art. 91. Înmânarea citaţiilor şi tuturor actelor de procedură, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7, precum şi în cele prevăzute de art. 90 alineatele 4, 5, 6 şi 7, sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat sau notar public se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondentei, care va semna dovada.” +
Articolul 92(1) Înmânarea citaţiei se va face personal celui citat, care va semna adeverinţa de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea şi semnătura acestuia. … (2) Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citaţia sau, primind-o, nu voieşte ori nu poate să semneze adeverinţa de primire, agentul va lăsa citaţia în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afişa pe uşa locuinţei acestuia, încheind despre acestea proces-verbal. … (3) Dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuieşte, agentul va înmâna citaţia, în primul caz unei persoane din familie, sau în lipsă, oricărei alte persoane care locuieşte cu dânsul, sau care, în mod obişnuit, primeşte corespondenta, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obişnuit îl înlocuieşte; persoana care primeşte citaţia va semna adeverinţa de primire, agentul certificându-i identitatea şi semnătura şi încheind proces-verbal despre cele urmate. … (4) Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverinţa de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citaţia în mina lor; dacă cer arătaţi nu voiesc să primească citaţia sau sunt lipsă, agentul va afişa citaţia, fie pe uşa locuinţei celui citat, fie, dacă nu are indicaţia apartamentului sau camerei locuite, pe uşa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea. … (5) Înmânarea citaţiei nu se poate face unui minor sub 14 ani împliniţi sau unei persoane lipsite de judecată. Puterea de judecată este presupusă până la dovada contrarie. … (6) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură. … +
Articolul 92^1Comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societăţilor care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.––––Art. 92^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Art. 92^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––-*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 93În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii. +
Articolul 94Când comunicarea actelor de procedură nu se poate face din cauză că s-a dărâmat clădirea, a devenit de nelocuit sau din alt motiv asemănător, agentul va depune actul la grefa instanţei, care va înştiinţa din timp partea despre această împrejurare, dispoziţiile art. 95 fiind aplicabile în mod corespunzător.––––-Art. 94 a fost modificat de pct. 7 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 95(1) Când reclamantul învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate. … (2) Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei. Citaţia se publică şi în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, în cazurile în care preşedintele tribunalului sau completul de judecată apreciază că o asemenea măsură este necesară. … (3) Afişarea, precum şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit se fac cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată. În cazurile urgente, preşedintele tribunalului sau completului de judecată va putea reduce acest termen la 5 zile. … (4) Dacă pârâtul se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, reclamantul putând fi sancţionat cu amendă şi obligat la despăgubiri, potrivit legii.*) … ––––*) Alin. (4) al art. 95 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 37 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 95 avea următorul conţinut: „(4) Dacă pârâtul se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi condamnat la o amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei şi la despăgubirea părţii vătămate.” +
Articolul 96Partea prezentă în instanţă, în persoană sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedură şi a înscrisurilor care i se comunică în şedinţă. În acest caz, instanţa poate încuviinţa, la cerere, un termen pentru a lua cunoştinţă de acte. +
Articolul 97Nici un act de procedură nu se poate îndeplini în zilele de sărbătoare legală, afară de cazuri grabnice, după încuviinţarea preşedintelui. +
Articolul 98Schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seama, să fie adusă la cunoştinţă instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a carei recipisa de predare se va depune la dosar o dată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului. +
Articolul 99Abrogat.*)––––-*) Art. 99 a fost abrogat prin art. 1 pct. 38 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 99 avea următorul conţinut: „Art.99 (1) Cei însărcinaţi de lege cu îndeplinirea actelor de procedură, din a căror vina s-a pricinuit amânarea judecăţii, vor fi condamnaţi de instanţă, printr-o încheiere executorie, la o amendă de la 500 la 3.000 lei şi la despăgubirea părţii vătămate.(2) Cel condamnat poate să prezinte instanţei o petiţie motivată pentru scutirea sau micşorarea amenzii ori despăgubirii. … (3) El va fi citat de urgenţă, împreună cu partea vătămată, căreia i s-a încuviinţat despăgubirea, în camera de consiliu şi instanţa va hotărî prin încheiere irevocabilă. Citarea se va face prin grefa şi este scutită de timbru şi taxe." … +
Articolul 100(1) Procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă: … 1. anul, luna şi ziua când a fost încheiat;2. numele celui care l-a încheiat;3. funcţiunea acestuia;4. numele, prenumele şi domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu arătarea numărului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel căruia i s-a făcut comunicarea locuieşte într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel, şi dacă actul de procedură a fost înmânat la locuinţa sa, ori a fost afişat pe uşa acestei locuinţe.5. arătarea instanţei de la care porneşte actul de procedură şi identificarea lui, iar pentru citaţii şi a termenului de înfăţişare;6. arătarea înscrisurilor comunicate;7. numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau locul unde s-a făcut afişarea;8. semnătura celui care a încheiat procesul-verbal.(2) Dacă cei care urmează să semneze dovada de primire sau procesul-verbal refuză sau nu pot s-o facă, se va face vorbire despre aceasta în cuprinsul procesului-verbal. … (3) Arătările de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 şi 8 sunt prevăzute sub pedeapsa nulităţii. … (4) Procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat. … +
Capitolul IIITermenele +
Articolul 101(1) Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul. … (2) Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare. … (3) Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare. … (4) Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârşeşte într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii. Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare. … +
Articolul 102(1) Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel. … (2) Termenele încep să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea, de la data când a cerut-o. … +
Articolul 103(1) Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. … (2) În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării. … +
Articolul 104Actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui. +
Capitolul IVNulitatea actelor de procedură +
Articolul 105(1) Actele de procedură îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică sau privată vor fi declarate nule în condiţiile prevăzute de lege*). … (2) Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie. … ––––-Alin. (1) al art. 105 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedură concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedură medierii." … +
Articolul 106(1) Anularea unui act de procedură atrage şi nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existenta de sine stătătoare. … (2) Judecătorul va putea să dispună îndreptarea neregularităţilor săvârşite cu privire la actele de procedură. … +
Articolul 107Preşedintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii. +
Articolul 108(1) Nulităţile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii. … (2) Celelalte nulităţi se declară numai după cererea părţii care are interes să o invoce. … (3) Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond. … (4) Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul sau fapt. … +
Capitolul IV^1Amenzi judiciare şi despăgubiri*)––––*) Capitolul IV^1 (art. 108^1-108^5) a fost introdus prin art. 1 pct. 39 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Articolul 108^1(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legatură cu procesul, astfel: … 1. cu amenda judiciară de la 500.000 la 7.000.000 lei:a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri vădit netemeinice; … b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare; … c) obţinerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părţi; … d) obţinerea, cu rea-credinţă, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea, a unor măsuri de asigurare prin care pârâtul a fost păgubit; … e) contestarea, cu rea-credinţă, a scrierii sau semnăturii unui înscris; … f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii. … 2. cu amenda judiciară de la 300.000 lei la 5.000.000 lei:a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este prezent în instanţă, în afară de cazul în care acesta este minor; … b) neprezentarea avocatului, a reprezentantului sau a celui care asistă partea, ori nerespectarea de către aceştia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanţă, dacă în acest mod s-a cauzat amânarea judecării procesului; … c) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în termenul fixat, ori refuzul de a da lămuririle cerute; … c^1) nerespectarea de către agenţii forţei publice a obligaţiei de acordare a concursului la îndeplinirea efectivă a executării silite, potrivit art. 373^2 alin. 1;d) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii; … e) neprezentarea unui înscris sau a unui bun, de către cel care îl deţine, la termenul fixat în acest scop de instanţă; … f) refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunica la cererea instanţei, la termenul fixat în acest scop, datele care rezulta din actele şi evidentele ei; … g) cauzarea amânării judecării sau executării silite de către cel însărcinat cu îndeplinirea actelor de procedură. … h) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legatură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecătorilor, experţilor desemnaţi de instanţă în condiţiile legii, agenţilor procedurali, precum şi altor salariaţi ai instanţei; … i) abrogată. … (2) Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă pct. 2 al alin. (1), dacă motive temeinice le-au împiedicat să aducă la îndeplinire obligaţiile ce le revin. … –––––Partea introductivă a art. 108^1 şi litera d) de la punctul 2 al alin. (1) al art. 108^1 au fost modificate de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Literele h) şi i) ale punctului 2 al alin. (1) al art. 108^1 au fost introduse de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Litera c^1) de la pct. 2 al alin. (1) al art. 108^1 a fost introdusă de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Litera i) de la pct. 2 al alin. (1) al art. 108^1 a fost abrogată de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Litera f) de la pct. 1 al alin. (1) al art. 108^1 a fost introdusă de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 108^2(1) Nerespectarea de către oricare dintre părţi sau de către alte persoane a măsurilor luate de către instanţă pentru asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată se sancţionează cu amendă de la 300.000 lei la 2.000.000 lei. … (2) Nerespectarea de către orice persoană a dispoziţiilor privind desfăşurarea normală a executării silite se sancţionează de către preşedintele instanţei de executare, la cererea executorului, cu amendă de la 500.000 lei la 5.000.000 lei. … (3) O dată cu aplicarea sancţiunii se va stabili în ce constă abaterea săvârşită. … +
Articolul 108^3Cel care, cu intenţie sau din culpa, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute în art. 108^1 sau art. 108^2, la cererea părţii interesate va putea fi obligat de către instanţa de judecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare. +
Articolul 108^4Amenda şi despăgubirea se stabilesc prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia. +
Articolul 108^5(1) Împotriva încheierii prevăzute la art. 108^4 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora. … (2) Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii. … (3) Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, data în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea. … +
Titlul IIIProcedura înaintea primei instanţe +
Capitolul IProcedura înainte de judecată +
Secţiunea IDispoziţii generale +
Articolul 109Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente.Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil şi de lege. În acest caz neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată nu numai de către pârât, ci şi de către instanţă, din oficiu.––––*) Alin. (2) al art. 109 a fost introdus prin art. 1 pct. 40 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Art. 109 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 109^1Abrogat.*)––––*) Art. 109^1 a fost abrogat prin art. 5, pct. 2 din Legea nr. 104/1992 pentru modificarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a altor legi precum şi pentru abrogarea Legii nr. 59/1968 şi a Decretului nr. 218/1977. +
Articolul 110(1) Cererea pentru predarea unui imobil, la împlinirea termenului de locaţiune, poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen. … (2) Se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligaţii alimentare sau altei prestaţiuni periodice. … (3) Preşedintele mai poate încuviinţa, în general, înainte de împlinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligaţiuni, ori de câte ori va socoti că cererile sunt îndreptăţite pentru a preîntâmpina reclamantului o paguba însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aştepta împlinirea termenului. … +
Articolul 111Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. +
Secţiunea IIChemarea în judecată +
Articolul 112(1) Cererea de chemare în judecată va cuprinde: … 1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;*)2. numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;**)3. obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.Pentru identificarea imobilelor se va arăta comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsa, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul topografic;4. arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.(2) Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii citi pârâţi sunt, mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanţa; copiile vor fi certificate de reclamant că sunt la fel cu originalul. … (3) Se va putea depune şi numai o parte dintr-un înscris privitor la pricina, rămânând ca instanţa să dispună, la nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime. … (4) Dacă înscrisurile sunt scrise în limba străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte. … (5) Când reclamantul voieşte să-şi dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul sau jurământul***) pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia. … (6) Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele şi locuinţa martorilor, dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător; … 6. semnătura.––––*) şi **) Pct. 1 şi 2 ale art. 112 sunt reproduse astfel cum a fost modificate prin art. 1 pct. 41 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 1 şi 2 ale art. 112 aveau următorul conţinut: „1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor; 2. calitatea judiciară în care părţile stau în judecată, atunci când nu stau în numele lor propriu;”***) Jurământul, ca mijloc de probă, nu mai există în actuala reglementare.Pct. 1, 2 şi ultima teză a pct. 5 de la art. 112 au fost modificate de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 113(1) La cererea de chemare în judecată se vor alătura atâtea copii de pe cerere câţi pârâţi sunt. … (2) Dacă mai mulţi pârâţi au un singur reprezentant sau dacă pârâtul are mai multe calităţi juridice, se va comunica o singură copie de pe acţiune şi de pe înscrisuri şi se va înmâna o singură citaţie. … +
Articolul 114(1) La primirea cererii de chemare în judecată preşedintele sau judecătorul care îl înlocuieşte va verifica dacă aceasta întruneşte cerinţele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea şi să depună, potrivit art. 112 alin. 2 şi art. 113, cererea şi copii certificate de pe toate înscrisurile pe care îşi întemeiază cererea. … (2) Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibilă, cererea se va înregistra şi i se va acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primită prin poştă, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile ei, cu menţiunea că, până la termenul acordat, urmează să facă completările sau modificările necesare. … (3) Acordarea termenului, potrivit alin. 2, se face, în toate cazurile, cu menţiunea că neîndeplinirea în acest termen a obligaţiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecăţii. … (4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. 2, suspendarea judecăţii se pronunţă prin încheiere potrivit dispoziţiilor art. 339. … (5) În procesele în care, în condiţiile art. 47, sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi, preşedintele instanţei, ţinând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfăşurarea normală a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar şi îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulţi mandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispoziţiile art. 68 şi art. 114^1 fiind aplicabile în mod corespunzător. Dovada mandatului va fi depusă de către reclamanţi, în condiţiile prevăzute la alin. 2, iar de către pârâţi, odată cu întâmpinarea. Dacă părţile nu-şi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, în cazul reclamanţilor vor fi aplicabile dispoziţiile alin. 4, iar în cazul pârâţilor, preşedintele instanţei va numi un curator special. … ––––*) "Art. 114 a fost modificat prin art. 1 pct. 42 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 114 avea următorul conţinut: „Art. 114. (2) Când reclamantul este de faţă la fixarea termenului, el ia termenul în cunoştinţă; preşedintele îi va pune în vedere lipsurile cererii de chemare în judecată, spre a le întregi înainte de comunicare.(3) Preşedintele va dispune în acelaşi timp să se comunice pârâtului, o dată cu citaţia, copii de pe cerere şi înscrisuri, punându-i-se în vedere să depună la dosar întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecată. … (4) O dată cu sorocirea termenului, preşedintele va dispune, dacă s-a cerut prin cerere, citarea pârâtului la interogator sau jurământ, sub rezerva dezbaterii la termenul de înfăţişare. Sub aceeaşi rezerva se vor putea lua orice alte măsuri, în marginile rânduielilor pentru dovezi. … (5) Termenul se va soroci astfel că, de la data primirii citaţiei, pârâtul să aibă cel puţin 30 de zile pentru depunerea întâmpinării, iar în pricinile urgente, cel puţin 5 zile. … (6) Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, preşedintele va putea soroci un termen mai îndelungat. … Art. 114 alin. (1) este reprodus astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În reglementare art. 114 alin. (1) avea următorul conţinut: „Preşedintele, îndată ce primeşte cererea de chemare în judecată şi constată plata timbrului, a taxei de procedură şi a impozitului proporţional, va soroci ziua înfăţişării şi va cita părţile înaintea instanţei, în şedinţă. Preşedintele va putea soroci o anumită ora pentru judecarea pricinii.”Alin. 4 al art. 114 a fost introdus prin art. 1 pct. 8 al Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.”––––-Art. 114 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––-*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.ART. 114^1 *)(1) Preşedintele, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, fixează termenul de judecată pe care, sub semnătură, îl da în cunoştinţă reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia. Celelalte părţi vor fi citate potrivit legii. … (2) Preşedintele va dispune în acelaşi timp să se comunice pârâtului, o dată cu citaţia, copii de pe cerere şi de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată. … (3) Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile. Pentru termenele următoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinata de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispoziţiile art. 89 alin. 1. … (4) Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, preşedintele va putea fixa un termen mai îndelungat. Prin citaţie pârâtul va fi informat că are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformează acestei obligaţii, comunicările se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii. … (5) Sub rezerva dezbaterii la prima zi de înfăţişare, preşedintele, cu ocazia fixării termenului prevăzut la alin. 1, dacă s-a solicitat prin cerere, va putea dispune citarea pârâtului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum şi orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului potrivit legii. … (6) De asemenea, în condiţiile legii, preşedintele va putea încuviinţa, prin încheiere executorie, măsuri asiguratorii, precum şi măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt. … ––––Art. 114^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 43 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. 3 al art. 114^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 9 al Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. (3) al art. 114^1 avea următorul conţinut:”(3) Termenul de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 30 de zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile.”––––-Alin. (3) şi (5) ale art. 114^1 au fost modificate de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––-*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Secţiunea IIIÎntâmpinarea +
Articolul 115Întâmpinarea va cuprinde:1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;2. excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului;3. răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii;4. dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere; când va cere dovada cu martori, pârâtul va arăta numele şi locuinţa lor, dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;5. semnătura.–––-Art. 115 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 116(1) La întâmpinare se vor alătura atâtea copii de pe întâmpinare câţi reclamanţi sunt; de asemenea se va alătura acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, mai mult un rând de copii pentru instanţă. … (2) Dacă mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant, sau un reclamant sta în judecată în mai multe calităţi juridice, se va depune la dosar pentru aceste părţi câte o singură copie. … +
Articolul 117Când sunt mai mulţi pârâţi, ei pot răspunde toţi împreună sau numai o parte din ei, printr-o singură întâmpinare. +
Articolul 118(1) Întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. … (2) Abrogat. … (3) În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţă; instanţa îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării. … –––-*) Art. 118 a fost modificat prin art. 1 pct. 44 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 118 avea următorul conţinut: „Art. 118. Depunerea întâmpinării nu este obligatorie. În cazul în care nu s-a depus întâmpinare, preşedintele îi va pune în vedere pârâtului, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare, despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţă.”–––-Alin. (2) al art. 118 a fost abrogat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 118 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Secţiunea a IV-aCererea reconvenţională +
Articolul 119(1) Dacă pârâtul are pretenţii în legatură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvenţională. … (2) Cererea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată. … (3) Cererea reconvenţională se depune odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu în prima zi de înfăţişare. … (4) Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului, spre acest sfârşit. … –––-Alin. (1) al art. 119 a fost modificat prin art. 1 pct. 10 al Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, art. 118 avea următorul conţinut: „(1) Dacă pârâtul are pretenţii în legatură cu cererea sau cu mijloacele sale de apărare ale reclamantului, el poate să facă cerere reconvenţională.”–––-Alin. (1) al art. 119 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.–––-*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 120(1) Cererea reconvenţională se judeca odată cu cererea principală. … (2) Când, însă, numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa o poate judeca deosebit. … +
Secţiunea a V-aPlângerea +
Articolul 120^1 – 120^2Abrogate–––-Art. 120^1 şi art. 120^2 au fost abrogate prin art. 6 din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993. +
Capitolul IIŞedinţele şi politia lor +
Articolul 121(1) Şedinţele vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel. … (2) Instanţa poate să dispună ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vatama ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi. În acest caz, părţile vor putea fi însoţite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele. … (3) Hotărârea se pronunţă întotdeauna în şedinţă publică. … +
Articolul 122(1) Preşedintele exercită poliţia şedinţei, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii şi bunei-cuviinţe. … (2) Dacă nu este loc în sala de şedinţă, preşedintele poate înlătura pe cei ce ar veni mai târziu sau pe cei ce depăşesc numărul locurilor. … (3) Nimeni nu poate fi lăsat să între cu arme în sala de şedinţă, afară numai dacă le poarta în vederea serviciului ce îndeplineşte în faţa instanţei. … (4) Acei care iau parte la şedinţă sunt obligaţi să aibă o purtare cuviincioasă. Acel ce vorbeşte instanţei trebuie să stea în picioare. Preşedintele poate încuviinţa excepţii de la această îndatorire. … (5) Pot fi îndepărtaţi din sala cei minori şi persoanele care s-ar înfăţişa într-o ţinută necuviincioasă. … (6) Preşedintele poate chema la ordine orice persoană care tulbură mersul dezbaterilor. Dacă această chemare rămâne fără rezultat, el poate obliga pe tulburător să părăsească sala şi la nevoie va da ordin să fie scos din sala. … (7) Dacă în cursul şedinţei se săvârşeşte o fapta penală, se aplică dispoziţiile din Codul de procedură penală.*) … (8) Preşedintele poate să ordone îndepărtarea tuturor persoanelor din sala, dacă altfel nu se poate păstra ordinea. … –––-*) Alin. (7) al art. 122 a fost introdus prin art. 1 pct. 45 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (7) devenind alin. (8). +
Articolul 123(1) Dacă printre cei îndepărtaţi din sala ar fi vreuna din părţi, înainte de închiderea dezbaterilor, aceasta va fi chemată în sala şi, sub pedeapsa de nulitate, i se vor pune în vedere toate faptele esenţiale petrecute în lipsă să, precum şi declaraţiile celor ascultaţi. … (2) Dispoziţia de mai sus nu se aplică în cazul când partea îndepărtată din şedinţă a fost asistată de un avocat, care a rămas mai departe în sala. … +
Articolul 124Dispoziţiile de mai sus se aplică în toate locurile unde judecătorii sunt chemaţi să-şi îndeplinească funcţiunile lor. +
Capitolul IIIJudecata +
Secţiunea IÎnfăţişări şi dezbateri +
Articolul 125(1) Preşedintele va dispune să se întocmească pentru fiecare şedinţă o lista cu pricinile fixate să se judece în acea zi şi care va fi afişată la uşa sălii de şedinţă cu cel puţin o ora înainte de începerea şedinţei. … (2) Pricinile declarate urgente şi cele ramase în divergenţă se vor judeca înaintea celorlalte. … (3) Părţile pot cere schimbarea rândului, dacă împricinaţii având pricini fixate înaintea lor nu se împotrivesc. … +
Articolul 126Părţile pot cere instanţei, la începutul şedinţei, amânarea pricinilor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri. Aceasta amânare se poate face şi de un singur judecător. +
Articolul 127Pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel. +
Articolul 128(1) Preşedintele deschide, suspenda şi ridica şedinţa. … (2) Preşedintele va da cuvântul mai întâi reclamantului şi în urma pârâtului. … (3) În caz de trebuinţă, preşedintele poate da cuvântul de mai multe ori, putându-l margini în timp de fiecare data. … +
Articolul 129(1) Părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1, precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările. … (2) Judecătorul va pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în calitatea lor din proces şi va stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluţionarea amiabilă a cauzei. … (3) Abrogat. … (4) Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare. … (5) Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc**). … (5^1) Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii**).(6) În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.*) … ––––*) Art. 129 a fost modificat prin art. 1 pct. 46 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 129 avea următorul conţinutul: „Art. 129. (1) Preşedintele este în drept să pună întrebări părţilor sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare.(2) El va putea ordona dovezile pe care le va găsi de cuviinţă, chiar dacă părţile se împotrivesc." … ––––Alin. (2) al art. 129 a fost modificat de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 129 a fost abrogat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (5) al art. 129 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (5^1) al art. 129 a fost introdus de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedură concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedură medierii." … +
Articolul 130Judecătorii sau părţile pot pune întrebări martorilor sau experţilor numai prin mijlocirea preşedintelui, care poate însă încuviinţa ca aceştia să pună întrebările direct.*)––––*) Art. 130 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 47 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 130 avea următorul conţinut: „Art. 130. (1) Judecătorii sau părţile pot pune întrebări martorilor sau experţilor numai prin mijlocirea preşedintelui, care poate încuviinţa ca aceştia să pună întrebările direct.(2) Judecătorii sunt datori să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor; ei vor da părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor. … (3) Ei vor hotărî numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecăţii." … +
Articolul 131În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dispoziţiile art. 132^1 alin. 2 sunt aplicabile.În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părţi.Dacă, în condiţiile alin. 1 sau 2, părţile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispoziţiile art. 271-273 sunt aplicabile.*)––––*) Art. 131 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 48 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 131 avea următorul conţinut: „Art. 131. (1) La judecătorii, judecătorul, înainte de intrarea în dezbateri, va încerca împăcarea părţilor.(2) Dacă părţile se împacă, judecătorul va constata condiţiile împăcării în cuprinsul hotărârii pe care o va da." … Art. 131 a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 132(1) La prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum şi pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării. … (2) Cererea nu se socoteşte modificată şi nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă: … 1. când se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;2. când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii;3. când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;4. când înlocuieşte cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare poate fi primită.(3) Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune întâmpinare la cererea reconvenţională şi a propune dovezile în apărare. … +
Articolul 132^1Pentru judecarea procesului, instanţa, ţinând seama de împrejurări, fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. Când consideră necesar, instanţa va putea fixa şi termene mai îndelungate. Dispoziţiile art. 153 sunt aplicabile.Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanţa va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. În afară de aceste măsuri, instanţa va putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.Judecătorii pot stabili pentru părţi sau pentru reprezentanţii acestora, precum şi pentru alţi participanţi în proces îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 222, asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei. Dispoziţiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător.––––Art. 132^1 a fost introdus de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 133(1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă. … (2) Lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în tot cursul judecăţii. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea. … +
Articolul 134Este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii. +
Articolul 135Cererea reconvenţională şi introducerea unei alte persoane în judecată, care nu se vor fi făcut înăuntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul când amândouă părţile consimt să se judece împreună. +
Articolul 136Excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile şi condiţiile legii*).––––Art. 136 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedură concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedură medierii." … +
Articolul 137(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. … (2) Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legatură cu dezlegarea în fond a pricinii. … +
Articolul 138(1) Dovezile care nu au fost cerute în condiţiile art. 112, 115 şi 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul instanţei, afară de cazurile: … 1. abrogat;*)2. când nevoia dovezii ar reieşi din dezbateri şi partea nu o putea prevedea;3. când administrarea dovezii nu pricinuieşte amânarea judecăţii;4. când dovada nu a fost cerută în condiţiile legii, din pricina neştiinţei sau lipsei de pregătire a părţii, care nu a fost asistată sau reprezentată de avocat.**)(2) În cazurile prevăzute la pct. 2 şi 4, partea adversă are dreptul la contraprobă numai asupra aceluiaşi aspect.***) … (3) În cazul amânării, partea este obligată, sub pedeapsa decăderii, să depună, cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, copii certificate de pe înscrisurile invocate. … –––-*) Pct. 1 al alin. (1) al art. 138 a fost abrogat prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.**) Pct. 4 al. alin.(1) al at. 138 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 49 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin. (1) al art. 138 avea următorul conţinut: „4. când dovada nu a fost cerută în condiţiile articolelor mai sus-arătate din pricina neştiinţei şi lipsei de pregătire a părţii.”***) Alin. (2) al art. 138 a fost introdus prin art. 1 pct. 50 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (2) devenind alin. (3). +
Articolul 139(1) Partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra să la şedinţă originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ţine seama de înscris. … (2) Dacă partea potrivnică nu poate să-şi dea seama de exactitatea copiei faţă cu originalul înfăţişat în şedinţă, judecătorul va putea acorda un termen scurt, obligând partea să depună originalul în păstrarea grefei. … +
Articolul 140(1) Înscrisurile depuse de părţi rămân dobândite judecăţii şi nu se mai pot retrage fără învoirea părţii potrivnice. … (2) Înscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decât după ce se vor lăsa copii legalizate de grefa instanţei, la care s-a făcut depunerea. … +
Articolul 141(1) Când se tăgăduieşte exactitatea traducerii în limba română sau a scrierii cu litere latine, făcută de parte, instanţa poate dispune că traducerea sau scrierea cu litere latine să se facă de un traducător autorizat sau, în lipsă, de o persoană de încredere, în care caz se vor aplica dispoziţiile privitoare la experţi. … (2) Pârâtul va face această cerere prin întâmpinare, iar reclamantul la primul termen de înfăţişare. … +
Articolul 142(1) Dacă partea sau martorul nu cunoaşte limba română, se va folosi un traducător autorizat sau, în lipsă, o persoană de încredere, în care caz se vor aplica dispoziţiile privitoare la experţi. … (2) Judecătorul poate îndeplini funcţiunea de traducător fără a depune jurământ. … +
Articolul 143Când cel ce urmează a fi ascultat este mut sau surd şi nu poate fi înţeles, va fi pus să scrie răspunsul. Dacă nu ştie să scrie, se va folosi un interpret, aplicându-se dispoziţiile privitoare la experţi. +
Articolul 144Când cel obligat să semneze declaraţiile făcute nu vrea sau nu poate să semneze, se va face arătare în actul de procedură. +
Articolul 144^1În cazurile în care potrivit prevederilor Codului familiei, instanţa de judecată urmează a asculta un copil minor, ascultarea se va face în camera de consiliu. Dacă, faţă de împrejurările cauzei, instanţa găseşte potrivit, ea va asculta copilul minor fără ca părţile sau alte persoane să fie de faţă. +
Articolul 145Dezbaterile în continuare vor fi fixate în şedinţe deosebite, chiar în afară orelor statornicite pentru judecarea pricinilor. +
Articolul 146Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtări chiar fără să fie obligate. Ele vor fi înregistrate. +
Articolul 147Dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă, care va fi semnată de judecători şi de grefier. +
Articolul 148(1) La cerere, grefa va elibera copii de pe încheierea de şedinţă, de pe hotărâre sau dispozitiv sau de pe celelalte înscrisuri aflate la dosar. … (2) Copiile de pe încheieri, dispozitiv sau hotărâri se vor putea elibera numai după ce acestea au fost semnate de toţi judecătorii, sub pedeapsa pentru grefieri de a fi urmăriţi ca falsificatori. … (3) În cazul când dezbaterile s-au urmat în şedinţa secretă, alte persoane decât părţile nu pot dobândi copii de pe încheieri, expertize sau declarării de martori decât cu încuviinţarea preşedintelui. … +
Articolul 149Instanţa va încuviinţa stenografierea dezbaterilor, în total sau în parte, la cererea părţii. În acest caz se vor aplica dispoziţiile privitoare la experţi. +
Articolul 150Când instanţa se va socoti lămurită, preşedintele va declara dezbaterile închise. +
Articolul 151Pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanţa găseşte necesare noi lămuriri. +
Articolul 152Dacă, la orice termen fixat pentru judecată, se înfăţişează numai una din părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi va asculta susţinerile părţii, se va pronunţa pe temeiul dovezilor administrate, putând primi excepţiile şi apărările părţii care lipseşte. +
Articolul 153(1) Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convenţional şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăşi sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată. … (2) Aceasta dispoziţie nu se aplica: … 1. în cazul redeschiderii judecăţii după ce a fost suspendată;2. în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu;3. în cazul când procesul se repune pe rol;4. în cazul militarilor în termen şi al deţinuţilor.*)(3) Termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi. Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Părţile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat. Dispoziţiile art. 132^1 alin. 2 sunt aplicabile. … ––––*) Art. 153 a fost modificat prin art. 1 pct. 51 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 153 avea următorul conţinut: „Art. 153. (1) Partea care a fost prezentă la înfăţişare, ea însăşi sau prin mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul instanţei, fiind presupusă că cunoaşte termenele următoare.(2) Aceasta dispoziţie nu se aplică: … 1. în cazul redeschiderii judecăţii după ce a fost suspendată sau amânată fără termen;2. în cazul sorocirii unui termen pentru chemarea la interogator sau jurământ;3. în cazul când pricina se repune pe rol.(4) Cererea se judecă în camera de consiliu. … **) Alin. (3) al art. 153 a fost modificat prin art. 1 pct. 11 al Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001***) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglamentare, alin. (3) al art. 153 avea următorul conţinut: „Termenul luat în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţiile nu poate fi preschimbat, decât după citarea părţilor şi pentru motive temeinice.”––––Alin. (3) al art. 153 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––***) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1) al art. 153 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (3) al art. 153 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 154Abrogat.*)––––*) Art. 154 a fost abrogat prin art. 1 pct. 52 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 154 avea următorul conţinut: „Art. 154. (1) Partea care în orice chip a pricinuit amânarea judecăţii va fi obligată, la cererea părţii potrivnice, să-i plătească o despăgubire pentru paguba pricinuită prin amânare.(2) Instanţa hotărăşte, după ascultarea părţilor, printr-o încheiere irevocabilă. … (3) Despăgubirea nu se înapoiază, chiar dacă partea care a dobândit-o cade în pretenţiile sale. … (4) Dacă încheierea nu a fost executată în timpul judecăţii, partea va putea cere ca despăgubirea să fie ţinută în seama la pronunţarea hotărârii. … +
Articolul 155(1) Amânarea judecăţii în temeiul învoielii părţilor nu se poate încuviinţa decât o singură dată în cursul instanţei. … (2) După o asemenea amânare, judecata, dacă părţile nu stăruiesc, va fi suspendată şi nu va fi redeschisă decât după plata sumelor prevăzute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor. … (3) Instanţa este obligată să cerceteze dacă amânarea cerută de amândouă părţile pentru un motiv anumit nu tinde la o amânare prin învoiala părţilor; este socotită ca atare cererea de amânare la care cealaltă parte s-ar putea împotrivi. … +
Articolul 155^1(1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 108^3 sunt aplicabile. … (2) La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. 1 au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispoziţiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător. … ––––Art. 155^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 53 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. 2 al art. 155^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 12 al Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 155^1 avea următorul conţinut: : „(2) La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua.”––––Art. 155^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 156(1) Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsa de apărare, temeinic motivată. … (2) Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise. … +
Articolul 157Pricinile în care procedură este îndeplinită şi care nu se pot judeca din lipsa de timp vor fi amânate, la cererea uneia din părţi, la un termen scurt pentru când părţile nu se vor mai cita. Aceste pricini vor fi judecate cu precădere. +
Secţiunea II Excepţiile de procedură şi excepţia puterii de lucru judecat +
Articolul 158(1) Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent. … (2) Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii, cel nemulţumit putând să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului. … (3) Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.**) … (4) Abrogat. … (5) Dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţa necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei. … –––-Alin. (2) şi (3) ale art. 158 au fost modificate iniţial de pct. 8 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin. (3) al art. 158 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 54 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 158 avea următorul conţinut: „(3) Dacă instanţa se declară necompetentă, ea va trimite dosarul instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent, de îndată ce hotărârea a devenit irevocabilă. Termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la pronunţare.”Alin. (3) al art. 158 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (4) al art. 158 a fost abrogat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedură concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii." … +
Articolul 159*)Necompetenţa este de ordine publică sau privată. Necompetenţa este de ordine publică:1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti;2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.––––Art. 159 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii." … +
Articolul 159^1*)Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.La prima zi de înfăţişare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.Verificarea competenţei conform alin. 4 nu împiedică formularea excepţiilor de necompetenţă în cazurile şi condiţiile prevăzute la alin. 1-3, asupra cărora judecătorul se va pronunţa în condiţiile legii.––––Art. 159^1 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii." … +
Articolul 160În cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în instanţa necompetentă rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice. +
Articolul 161(1) Când instanţa constată lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri. … (2) Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanţa va anula cererea. … +
Articolul 162Excepţiile de procedură de ordine publică pot fi ridicate înaintea instanţei de recurs numai când nu este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afară dosarului. +
Articolul 163(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe. … (2) Aceasta excepţie se va putea ridica de părţi sau de judecător în orice stare a pricinii în faţa instanţelor de fond. … (3) Dacă excepţia este primită, dosarul se va trimite instanţei care a fost mai întâi investită, iar în cazul când pricinile se află în judecata unor instanţe de grade deosebite la instanţa cu grad mai înalt. … +
Articolul 164(1) Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legatură. … (2) Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o. … (3) Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi investită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe. … (4) Când una din pricini este de competenţa unei instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanţa. … +
Articolul 165În orice stare a judecăţii se pot despărţi pricinile întrunite, dacă instanţa socoteşte că numai una din ele este în stare de a fi judecată. +
Articolul 166Exceptia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs. +
Secţiunea IIIAdministrarea dovezilor1. Dispoziţii generale +
Articolul 167(1) Dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere. … (2) Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului. … (3) Dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putinţă în acelaşi timp. … (4) Când dovada cu martori a fost încuviinţată în condiţiile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeaşi şedinţă, dacă amândouă părţile sunt de faţă. … (5) Partea lipsă la încuviinţarea dovezii este obligată să ceară dovada contrarie la şedinţa următoare, iar în caz de împiedicare, la prima zi când se înfăţişează. … +
Articolul 168(1) Încheierea prin care se încuviinţează dovezile va arăta faptele ce vor trebui dovedite, precum şi mijloacele de dovadă încuviinţate pentru dovedirea lor. … (2) Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicită de instanţa. … (3) Când o parte renunţă la dovezile ce a propus, cealaltă parte poate să şi le însuşească. … +
Articolul 169(1) Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată, dacă legea nu dispune astfel.*) … Alin. (2) -(3). Abrogate.**)(4) Când administrarea dovezilor urmează să se facă în altă localitate, ea se va îndeplini, prin delegaţie, de către o instanţa de acelaşi grad sau chiar mai mica în grad, dacă în acea localitate nu există o instanţa de acelaşi grad. Dacă felul dovezii îngăduie şi părţile se învoiesc, instanţa care administrează dovada poate fi scutită de citarea părţilor. … –––-*) Alin. (1) al art. 169 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 55 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin.(1) al art. 169 avea următorul conţinut: „(1) Administrarea dovezilor se face în faţa instanţei de judecată”.**) Alin. (2) şi (3) ale art. 169 au fost abrogate prin Decretul nr. 38 din 16 februarie 1969. +
Articolul 170(1) Când s-a încuviinţat o cercetare locală, expertiza sau dovada cu martori, partea care a propus-o este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviinţare, să depună suma statornicită de instanţa pentru cheltuielile de cercetare, drumul şi despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanţei. … (2) Când s-au încuviinţat părţilor dovezi potrivit dispoziţiilor art. 138 pct. 2 şi 4, termenul de mai sus poate fi prelungit până 15 zile. … (3) Neîndeplinirea acestor obligaţii atrage decăderea, pentru acea instanţa, din dovada încuviinţată. … (4) Depunerea sumei se va putea însă face şi după împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amână judecata. … +
Articolul 171Partea decăzută din dreptul de a administra o dovadă va putea totuşi să se apere, discutând în fapt, şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice. +
Articolul 171^1În cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condiţiile art. 45 alin. 2, instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plătească, putându-le pune şi în sarcina ambelor părţi.––––Art. 171^1 a fost introdus de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.2. Dovada cu înscrisuri +
Articolul 172(1) Când partea învederează că partea potrivnică deţine un înscris privitor la pricina, instanţa poate ordona înfăţişarea lui. … (2) Cererea de înfăţişare nu poate fi respinsă dacă înscrisul este comun părţilor sau dacă însăşi partea potrivnică s-a referit în judecată la înscris ori dacă, după lege, ea este obligată să înfăţişeze înscrisul. … +
Articolul 173Instanţa va respinge cererea de înfăţişare a înscrisului, în întregime sau în parte, în cazurile:1. când cuprinsul înscrisului priveşte chestiuni cu totul personale;2. când înfăţişarea înscrisului ar încălca îndatorirea de a păstra secretul;3. când înfăţişarea ar atrage urmărirea penală împotriva părţii sau a unei alte persoane, ori ar expune-o dispreţului public. +
Articolul 174Dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau existentei înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate că l-a ascuns sau l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu-l înfăţişează la cererea instanţei, aceasta va putea socoti ca dovedite pretenţiile părţii care a cerut înfăţişarea, cu privire la cuprinsul acelui înscris. +
Articolul 175(1) Dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi sau a altei persoane, instanţa va dispune aducerea lui în termenul fixat în acest scop. Cel care deţine înscrisul este îndreptăţit să refuze aducerea acestuia în cazurile prevăzute de art. 173. … (2) Înfăţişarea şi aducerea înscrisului se fac pe cheltuiala părţii care a cerut dovada; suma de plată va fi stabilită prin încheiere irevocabilă.*) … ––––*) Art. 175 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 56 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 175 avea următorul conţinut: „Art. 175. (1) Dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi, instanţa va lua măsuri pentru aducerea lui, putând pronunţa împotriva sefului autorităţii, în caz de refuz neîntemeiat, despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere.(2) Dacă înscrisul este deţinut de o altă persoană, aceasta va putea fi citată ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanţa, sub pedeapsa plaţii de despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere. Aceasta este îndreptăţită să refuze aducerea înscrisului în cazurile prevăzute de art. 173. … (3) Înfăţişarea şi aducerea înscrisului se fac pe cheltuiala părţii care a cerut dovada; suma de plată va fi statornicită prin încheiere irevocabilă. … +
Articolul 176(1) Instanţa nu va putea cere trimiterea cărţilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor, precum şi a înscrisurilor originale depuse la instanţe sau notari publici. … (2) Cercetarea acestor înscrisuri se va face, cu citarea părţilor, de un magistrat delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin delegaţie, de către instanţa respectivă. … 3. Verificarea de scripte +
Articolul 177(1) Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator, fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura. … (2) Moştenitorii sau urmaşii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnătura acestuia. … +
Articolul 178(1) Când una din părţi declară că nu recunoaşte fie scrisul, fie semnătura instanţa va păşi la verificarea înscrisului. … (2) Spre acest sfârşit, preşedintele instanţei va obliga pe cel căruia i se atribuie scrierea sau semnătura să scrie şi să semneze sub dictarea să, părţi din înscris. … (3) Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoaştere a scrisului. … +
Articolul 179(1) Dacă instanţa, după verificarea înscrisului cu scrisul sau semnătura făcută în faţa ei sau cu alte înscrisuri, nu este lămurită, va dispune ca verificarea să se facă prin expert, obligând părţile să depună de îndată înscrisuri pentru verificare. … (3) Se primesc ca atare: … 1. înscrisurile autentice;2. înscrisurile private, netăgăduite de părţi;3. partea din înscris netăgăduită;4. scrisul sau semnătura făcută înaintea instanţei;(4) Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de preşedinte, grefier şi părţi. … (5) Părţile iau cunoştinţă de înscrisuri în şedinţă. … +
Articolul 180(1) Dacă una din părţi declară că scrisul sau semnătura este falsă şi cealaltă parte nu este de faţă, instanţa va dispune înfăţişarea părţilor în persoană, la alt termen, când partea care a invocat înscrisul va arăta mijloacele sale de apărare şi va depune înscrisul pentru verificare. … (2) Părţile pot fi reprezentate şi prin mandatari cu procură specială, dacă dovedesc o împiedicare bine întemeiată. … +
Articolul 181(1) Preşedintele va constata, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului defăimat, dacă există pe el ştersături, adăugiri sau îndreptări, apoi îl va semna, spre neschimbare şi-l va încredinţa grefei, după ce va fi semnat de grefier şi de părţi. … (2) Dacă părţile nu vor sau nu pot să semneze, se va face arătare în procesul-verbal. … +
Articolul 182(1) La ziua fixată, preşedintele întreabă partea care a înfăţişat înscrisul dacă înţelege să se folosească de el. … (2) Dacă partea lipseşte, nu voieşte să răspundă sau declară că nu se mai foloseşte de înscris, acesta va fi înlăturat. … (3) Dacă partea care a defăimat înscrisul ca fals lipseşte sau nu voieşte să răspundă sau nu stăruie în declaraţie, înscrisul va fi socotit ca recunoscut. … +
Articolul 183Dacă partea care defăima înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia. +
Articolul 184Când nu este caz de judecată penală, sau dacă acţiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civilă, prin orice mijloace de dovada. +
Articolul 185Abrogat. *)–––-*) Art. 185 a fost abrogat prin art. 1 pct. 57 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 185 avea următorul conţinut: „Art. 185. Cel care a cerut o verificare de scripte va putea fi condamnat la o amendă de 3000 lei până la 10000 lei şi la despăgubiri, dacă se dovedeşte că înscrisul a fost scris de el.”4. Dovada cu martori +
Articolul 186(1) Când instanţa a încuviinţat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propuşi prin cerere şi întâmpinare. … (2) În cazurile prevăzute de art. 138 pct. 2 şi 4, lista martorilor se va depune, sub pedeapsa decăderii, în termen de 5 zile de la încuviinţare. … (3) Înlocuirea martorilor nu se va încuviinţa decât în caz de moarte, dispariţie sau motive bine întemeiate, în care caz, lista se va depune în termenul şi sub pedeapsa mai sus-arătate. … (4) Decăderea din dovada cu martori pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 170 se acoperă dacă aceştia se înfăţişează la termenul fixat pentru ascultarea lor. … +
Articolul 187Instanţa va putea margini numărul martorilor propuşi. +
Articolul 188(1) Împotriva martorului care lipseşte la prima citare, instanţa poate emite mandat de aducere.*) … (2) În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen. … (3) Dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se înfăţişează, instanţa va putea păşi la judecată. … (4) Instanţa poate încuviinţa ascultarea martorului la locuinţa sa, când acesta este împiedicat de a veni în instanţa. … –––*) Alin. (1) al art. 188 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 58 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 188 avea următorul conţinut: „(1) Împotriva martorului care lipseşte la prima citare, instanţa va da mandat de aducere, putând aplica, prin încheiere executorie, şi o amendă de la 500 lei la 3000 lei; amenda se va putea ridica pentru motive temeinice.” +
Articolul 189Nu pot fi ascultaţi ca martori:1. rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;2. soţul, chiar despărţit;3. interzişii şi cei declaraţi de lege incapabili de a mărturisi;4. cei condamnaţi pentru jurământ*) sau mărturie mincinoasă.(2) Părţile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori şi persoanele prevăzute la alin. (1) punctele 1 şi 2.**) … –––-*) A se vedea nota de la art. 31.**) Alin. (2) al art. 189 a fost introdus prin art. 1 pct. 59 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Articolul 190În pricinile privitoare la starea civilă sau divorţ se vor putea asculta rudele şi afinii mai sus-arătaţi, în afară de descendenţi. +
Articolul 191Sunt scutiţi de a fi martori:1. slujitorii cultelor, medicii, moaşele, farmaciştii, avocaţii, notarii publici şi orice alţi muncitori pe care legea îi obliga să păstreze secretul cu privire la faptele încredinţate lor în exerciţiul îndeletnicirii;2. funcţionării publici şi foştii funcţionari publici, asupra împrejurărilor secrete de care au avut cunoştinţă în această calitate;3. cei care prin răspunsurile lor s-ar expune ei înşişi sau ar expune pe vreuna din persoanele arătate în art. 189 la punctele 1 şi 2 la o pedeapsă penală sau la dispreţul public.*)–––-*) Pct. 3 al alin. (1) al art. 191 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 60 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementrare, pct. 3 al alin. (1) al art. 191 avea următorul conţinut: „3. cei care prin răspunsurile lor s-ar expune ei înşişi sau ar expune pe vreuna din persoanele arătate în art. 189 la punctele 1 şi 2 la o pedeapsă penală sau la dispreţul public; în aceste cazuri, motivul de scutire va fi dovedit prin jurământ. Persoanele arătate la punctele 1 şi 2, în afară de slujitorii cultelor, vor fi obligaţi să depună dacă au fost dezlegate de îndatorirea păstrării secretului de cel interesat sau autoritatea interesată la păstrarea lui.” +
Articolul 192Preşedintele, înainte de a lua mărturia, va cere martorilor să arate:1. numele, îndeletnicirea, locuinţa şi vârsta;2. dacă este ruda sau afin cu una din părţi şi în ce grad;3. dacă se află în serviciul uneia din părţi;4. dacă este în judecată, în duşmănie sau în legături de interes cu vreuna din părţi. +
Articolul 193(1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: "Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!" … (2) În timpul depunerii jurământului, martorul ţine mâna pe cruce sau pe Biblie. … (3) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a martorului. … (4) Martorului de altă religie decât cea creştină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. … (5) Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: "Jur pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu". … (6) Martorii care din motive de conştiinţă sau confesiune nu depun jurământul vor rosti în faţa instanţei următoarea formula: "Ma oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu". … (7) Situaţiile la care se referă alin. 3, 4, 5 şi 6 se reţin de organul judiciar pe baza afirmaţiilor făcute de martor. … (8) După depunerea jurământului, preşedintele va pune în vedere martorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă. … (9) Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă. … (10) Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune jurământ; i se atrage însă atenţia să spună adevărul. … ––––Art. 193 a fost modificat de pct. 9 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 194Abrogat.*)––––*) Art. 194 a fost abrogat prin art. 1 pct. 61 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 194 avea următorul conţinut: „Art. 194. (1) Martorul care fără motiv întemeiat refuză să depună mărturia va fi sancţionat, prin încheiere executorie, cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei, putând fi obligat şi la despăgubiri faţă de partea vătămată.Alin. (2)-(3). Abrogate". +
Articolul 195Copilul mai mic de 14 ani şi persoanele care din pricina debilităţii mintale sau în mod vremelnic sunt lipsite de discernământ pot fi ascultate, însă la aprecierea depoziţiei, instanţa va ţine seama de situaţia specială a martorului. +
Articolul 196(1) Fiecare martor va fi ascultat deosebit, cei neascultaţi neputând fi de faţă. … (2) Ordinea ascultării martorilor va fi statornicită de preşedinte, ţinând seama şi de cererea părţilor. … (3) După ascultare, martorul rămâne în sala de şedinţă până la sfârşitul cercetării, afară numai dacă instanţa hotărăşte altfel. Martorul nu are voie să citească un răspuns scris de mai înainte; el se poate folosi însă de însemnări cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri. … +
Articolul 197(1) Martorii pot fi din nou întrebaţi, dacă instanţa găseşte de cuviinţă. … (2) Martorii ale căror arătări nu se potrivesc vor fi din nou întrebaţi, fiind puşi faţă. … (3) Dacă instanţa găseşte că întrebarea pusă de parte nu poate să aducă la dezlegarea pricinii, este jignitoare sau tinde să dovedească un fapt a cărui dovedire e oprită de lege, nu o va încuviinţa. Instanţa, la cererea părţii, va trece în încheierea de şedinţă atât întrebarea cât şi motivul pentru care s-a înlăturat. … +
Articolul 198(1) Mărturia se va scrie de grefier, după dictarea preşedintelui sau a judecătorului delegat, şi va fi semnată pe fiecare pagina şi la sfârşitul ei de judecător, grefier şi martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprins. Dacă martorul nu voieşte sau nu poate să semneze, se face vorbire despre aceasta. … (2) Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate şi semnate de judecător, de grefier şi martor, sub pedeapsa de a nu fi ţinute în seama. … (3) Locurile nescrise din declaraţie trebuie împlinite cu linii, astfel încât să nu se poată adauga nimic. … +
Articolul 199Dacă din cercetare reies bănuieli puternice de mărturie mincinoasă sau de mituire de martor, instanţa va încheia proces-verbal şi va trimite pe martor în faţa autorităţilor penale. +
Articolul 200(1) Martorul poate cere să i se plătească cheltuielile de drum şi să fie despăgubit după starea sau îndeletnicirea să şi potrivit cu depărtarea domiciliului şi timpul pierdut. … (2) Încheierea instanţei este executorie.*) … ––––*) Alin. (2) al art. 200 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 62 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 200 avea următorul conţinut: „(2) Încheierea instanţei sau a judecătorului delegat este executorie.”5. Expertiza +
Articolul 201(1) Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe, după care va putea convoca o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să se pronunţe cu privire la costul estimativ al lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi cu privire la durata de timp necesară efectuării expertizei. Poziţia părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia expertului, a părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba, instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a cheltuielilor necesare efectuării expertizei. Dispoziţiile art. 213 alin. 2 sunt aplicabile. … (2) Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate. … (3) În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv. Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în şedinţa publică, părţile fiind îndreptăţite să pună şi ele întrebări. … (4) Dispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sancţionarea cu amendă şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. 2 şi 3. … (5) La efectuarea expertizei în condiţiile alin. 2 pot participa şi experţi desemnaţi de părţi, dacă prin lege nu se dispune altfel. … ––––*) Art. 201 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 63 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 201 avea următorul conţinut: „Art. 201. Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa socoteşte de cuviinţă să cunoască părerea unor specialişti, va numi unul sau trei experţi, statornicind punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe.”Alin. (1) al art. 201 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 202(1) Dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţa, prin tragere la sorţi, în şedinţa publică, de pe lista întocmită şi comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenta celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare. … (2) Încheierea de numire va stabili şi plata experţilor.*) … ––––*) Art. 202 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 64 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea următorul conţinut: „Art. 202. Experţii se vor numi de către instanţa, dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii lor. Încheierea de numire va statornici şi plata cuvenită experţilor.”––––Alin. (1) al art. 202 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 203Abrogat. *)––––*) Art. 203 a fost abrogat prin art. 1 pct. 65 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 203 avea următorul conţinut: „Art. 203. Nu vor fi numiţi experţi:1. minorii şi interzişii;2. faliţii;3. cei condamnaţi pentru crima sau pentru delict de fals, furt, înşelăciune, abuz de încredere, mărturii mincinoase, infracţiuni contra bunelor moravuri, vagabondaj, abuz de putere, specula ilicita, sabotaj economic, dare sau luare de mită, trafic de influenta, delapidare, rupere de sigilii, sustragere, delicte contra siguranţei interioare şi exterioare a statului, calomnie sau denunţare calomnioasă." +
Articolul 204(1) Experţii se pot recuza pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii. … (2) Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare. … (3) Recuzările se judecă în şedinţa publică, cu citarea părţilor şi a expertului. … +
Articolul 205(1) Dispoziţiile privitoare la citare, aducerea cu mandat şi sancţionarea martorilor care lipsesc sunt deopotrivă aplicabile experţilor. … (2) Dacă expertul nu se înfăţişează, instanţa poate dispune înlocuirea lui. … (3) Abrogat. *) … ––––*) Alin. (3) al art. 205 a fost abrogat prin art. 1 pct. 66 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 205 avea următorul conţinut: „(3) Expertul care refuză, fără motiv întemeiat, să îndeplinească sarcina care i s-a încredinţat, va fi sancţionat, prin încheiere executorie, cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei şi obligat la despăgubiri faţă de partea vătămată.” +
Articolul 206Abrogat.––––*) Art. 206 a fost reintrodus prin art. 1 pct. 67 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Prin abrogarea pct. 67 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, care reintroducea acest articol, de către pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005, se revine la forma sa abrogată prin Decretul nr. 38/1959. +
Articolul 207Dacă experţii pot să-şi dea de îndată părerea vor fi ascultaţi chiar în şedinţa, iar părerea lor se va trece într-un proces verbal, întocmit potrivit art. 198. +
Articolul 208(1) Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin carte poştală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele şi orele când începe şi continua lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului. … (2) Părţile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legatură cu obiectul lucrării. … +
Articolul 209(1) Expertul numit este dator să-şi depună lucrarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. … Alin. (2) şi (3). Abrogate.*)––––*) Alin. (2) şi (3) ale art. 209 au fost abrogate prin art. 1 pct. 68 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) şi (3) ale art. 209 aveau următorul conţinut: „(2) Nedepunerea lucrării în termen va fi sancţionată cu amendă de la 500 la 3000 lei.(3) Încheierea de condamnare este executorie. Amenda nu se va putea ridica decât pentru motive încheiate." … +
Articolul 210Când sunt mai mulţi experţi cu păreri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia. +
Articolul 211Experţii sunt datori să se înfăţişeze înaintea instanţei spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere, caz în care au dreptul la despăgubiri, ce se vor stabili prin încheiere executorie. *)––––*) Art. 211 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 69 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 211 avea următorul conţinut: „Art. 211. Experţii sunt datori să se înfăţişeze înaintea instanţei spre a da desluşiri ori de câte ori li se va cere, în care caz au dreptul la despăgubiri ce se vor statornici prin încheiere executorie. Când nu se înfăţişează, li se va aplica amenda prevăzută la art. 205.” +
Articolul 212(1) Dacă instanţa nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză. … (2) Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării. … +
Articolul 213(1) Experţii care vor cere sau vor primi mai mult decât plata statornicită se vor pedepsi pentru luare de mită. … (2) La cererea experţilor, ţinându-se seama de lucrare, instanţa le va putea mari plata cuvenită prin încheiere executorie dată cu citarea părţilor. … +
Articolul 214Dacă expertiza se face de o altă instanţă prin delegaţie, numirea experţilor şi statornicirea plaţii ce li se cuvine se va putea lăsa în sarcina acestei instanţe.6. Cercetarea la faţa locului +
Articolul 215În cazul când instanţa va socoti de trebuinţă, va putea hotărî că întregul ei sau numai unul din magistraţi să meargă la faţa locului spre a se lămuri asupra unor împrejurări de fapt care se vor arăta prin încheiere. +
Articolul 216(1) Cercetarea la faţa locului se va face cu citarea părţilor, putându-se asculta martorii şi experţii pricinii. … (2) Despre cele urmate la faţa locului se va încheia proces-verbal. … +
Articolul 217Când instanţa merge la faţa locului, va fi însoţită de procuror, în cazurile în care prezenţa acestuia este cerută de lege.7. Interogatoriul +
Articolul 218Se va putea încuviinţa chemarea la interogator, când este privitor la fapte personale, care, fiind în legatură cu pricina, pot duce la dezlegarea ei. +
Articolul 219(1) Cel chemat va fi întrebat de către preşedinte asupra fiecărui fapt în parte. … (2) Cu încuviinţarea preşedintelui, fiecare dintre judecători, procurorul, precum şi partea potrivnică pot pune de-a dreptul întrebări celui chemat la interogator. … (3) Partea nu are voie să citească un răspuns scris de mai înainte. Ea se poate folosi însă de însemnări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri. … (4) Dacă partea declară că pentru a răspunde trebuie să cerceteze înscrisuri, se va putea soroci un nou termen pentru interogator. … +
Articolul 220Reprezentantul legal poate fi chemat personal la interogatoriu pentru actele încheiate şi faptele săvârşite de el în această calitate.*)–––-*) Art. 220 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 64 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea următorul conţinut: „Art. 220. Reprezentantul legal, curatorul sau consiliul judiciar*) pot fi chemaţi personal la interogator pentru actele încheiate şi faptele săvârşite de ei în această calitate.” +
Articolul 221(1) Răspunsurile la interogator vor fi trecute pe aceeaşi foaie cu întrebările. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagina de preşedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de partea care a răspuns după ce a luat cunoştinţă de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adăugirile, ştersăturile sau schimbările aduse, sub pedeapsa de a nu fi ţinute în seama. … (2) Dacă părţile nu voiesc sau nu pot să semneze, se va face arătare în josul interogatoriului. … +
Articolul 222(1) Statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat, vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica. … (2) Se exceptează societăţile comerciale de persoane, ai căror asociaţi cu drept de reprezentare vor fi citaţi personal la interogator. … +
Articolul 223(1) Partea care are domiciliu în străinătate va putea fi interogată prin cel care o reprezintă în judecată. … (2) În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura specială certificată de acesta este îndestulătoare. … +
Articolul 224Instanţa poate încuviinţa luarea interogatoriului la locuinţă, dacă partea este împiedicată de a veni în faţa instanţei. +
Articolul 225Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogator sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părţii potrivnice.8. Jurământul +
Articolul 226-234.Abrogate.*)––––*) Art. 226 – 234 au fost abrogate prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.9. Asigurarea dovezilor +
Articolul 235(1) Oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri, mişcătoare sau nemişcătoare sau să dobandeasca recunoaşterea unui înscris, a unui fapt drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispara sau să fie greu de administrat în viitor. … (2) Cererea poate fi făcută chiar dacă nu este primejdie în întârziere, în cazul când pârâtul îşi da învoirea. … +
Articolul 236(1) Cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătorie în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecăţii, la instanţa care judecă pricina. … (2) Partea va arăta în cerere dovezile a căror administrare o pretinde, faptele ce voieşte să dovedească, precum şi primejdia întârzierii sau învoirea pârâtului. … (3) Pârâtul nu este obligat să depună întâmpinare. Instanţa va hotărî prin încheiere dată în camera de consiliu. … (4) În caz de primejdie în întârziere, instanţa va putea încuviinţa cererea şi fără citarea părţilor. … +
Articolul 237Administrarea dovezii va putea fi făcută de îndată sau la termenul ce se va fixa. +
Articolul 238(1) Încheierea instanţei este executorie şi poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.*) … (2) Încheierea dată în timpul judecării unei pricini nu poate fi atacată decât o dată cu fondul. … ––––*) Alin. (1) al art. 238 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 71 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea următorul conţinut: „(1) Încheierea instanţei este executorie şi poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile, de la pronunţare dacă, s-a dat cu citarea lor părţilor de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.” +
Articolul 239(1) Orice persoană care are interes să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor va putea cere instanţei în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea să delege un executor judecătoresc din aceeaşi circumscripţie să constate la faţa locului această stare de fapt.*) … (2) Preşedintele poate încuviinţa facerea constatării fără înştiinţarea aceluia împotriva căruia se cere. … (3) Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă nu a fost de faţă. … (4) El va face dovada până la dovada contrarie. … ––––-*) Alin. (1) al art. 239 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 72 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea următorul conţinut: „(1) Oricine are interes să constate de urgenţă o anumită stare de fapt, care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, va putea cere instanţei în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea şi pe lângă care funcţionează executori judecătoreşti să delege un executor judecătoresc care să constate la faţa locului această stare de fapt.” +
Articolul 240În caz de primejdie în întârziere, administrarea dovezii şi constatarea prin executori judecătoreşti se vor putea face şi în zilele de sărbătoare şi chiar în afară orelor legale, cu încuviinţarea anume a magistratului. +
Articolul 241(1) Dovezile administrate în condiţiile mai sus prevăzute pot să fie folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor. … (2) Cheltuielile făcute cu administrarea dovezilor vor fi ţinute în seama de instanţa care judecă pricina în fond. … +
Secţiunea a III-a^1Cercetarea procesului în cazul administrării probelor de către avocaţi–––––Secţiunea a III-a^1 a fost introdusă de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^1Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile numai în cazul litigiilor patrimoniale, afară de acelea ce privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie.–––––Art. 241^1 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^2(1) La prima zi de înfăţişare părţile pot conveni ca avocaţii care le asistă şi le reprezintă să administreze probele în cauza, potrivit dispoziţiilor prezentei secţiuni. … (2) Consimţământul pentru administrarea probelor, prevăzut la alin. 1, se va da de către părţi, personal sau prin mandatar cu împuternicire specială, în faţa instanţei, luându-se act despre această în încheiere, sau prin înscris întocmit în faţa avocatului, care este obligat să certifice consimţământul şi semnătura părţii pe care o asistă sau o reprezintă. Dacă sunt mai multe părţi asistate de acelaşi avocat, consimţământul se va da de fiecare dintre ele separat. … (3) Totodata, fiecare parte este obligată să declare că pentru procedura din prezenta secţiune îşi alege domiciliul la avocatul care o reprezintă. … (4) Consimţământul dat potrivit alin. 2 nu poate fi revocat de către una dintre părţi. … –––––Art. 241^2 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^3În cazul reprezentării părţilor în condiţiile art. 241^2, şedinţele de judecată se pot desfăşura în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a avocaţilor, fiind admise şi părţile ori, când este cazul, mandatarii lor.–––––Art. 241^3 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^4(1) După constatarea valabilităţii consimţământului dat conform art. 241^2 instanţa: … 1. va rezolva excepţiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu;2. va hotărî asupra cererilor de intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile legii;3. va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării şi a explicaţiilor avocaţilor;4. va constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate;5. la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asiguratorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 114^1 alin. 6;6. va lua act de renunţarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacţia părţilor;7. va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului; dispoziţiile art. 168 sunt aplicabile;8. va decide în legatură cu orice alte cereri care se pot formula la prima zi de înfăţişare.(2) Când, potrivit legii, cererile arătate la alin. 1 pot fi formulate şi ulterior primei zile de înfăţişare, instanţa poate acorda în acest scop un termen scurt dat în cunoştinţă părţilor reprezentate prin avocat. … (3) Dispoziţiile art. 131 şi 138, cu excepţia celor de la pct. 4 al acestui din urmă articol, sunt aplicabile. … (4) Partea care lipseşte nejustificat la termenul de încuviinţare a dovezilor va fi decăzută din dreptul de a mai propune şi administra orice dovada, cu excepţia celei cu înscrisuri, dar va putea participa la administrarea dovezilor de către cealaltă parte şi va putea combate aceste dovezi. … –––––Art. 241^4 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^5(1) Pentru administrarea probelor de către avocaţi instanţa va stabili un termen de până la 6 luni, ţinând seama de volumul şi complexitatea acestora. … (2) Termenul prevăzut la alin. 1 va putea fi prelungit dacă în cursul administrării probelor: … 1. se invocă o excepţie sau un incident procedural asupra căruia, potrivit legii, instanţa trebuie să se pronunţe; în acest caz, termenul se prelungeşte cu timpul necesar soluţionării excepţiei sau incidentului;2. a încetat, din orice cauza, contractul de asistenţă juridică dintre una din părţi şi avocatul sau; în acest caz, termenul se prelungeşte cu cel mult o lună pentru angajarea altui avocat;3. una dintre părţi a decedat; în acest caz, termenul se prelungeşte cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 sau cu termenul acordat părţii interesate pentru introducerea în proces a moştenitorilor;4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, termenul se prelungeşte cu perioada suspendării, dispoziţiile art. 242 alin. 1 pct. 2 nefiind însă aplicabile.–––––Art. 241^5 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^6(1) În cel mult 15 zile de la încuviinţarea probelor avocaţii părţilor vor prezenta instanţei programul de administrare a acestora, purtând semnătura avocaţilor, în care se vor arăta locul şi data administrării fiecărei probe. Programul se încuviinţează de instanţa, în camera de consiliu, şi este obligatoriu pentru părţi şi avocaţii lor. … (2) În procesele prevăzute la art. 45 alin. 3 şi 4 programul încuviinţat potrivit alin. 1 va fi comunicat de îndată procurorului, în condiţiile art. 241^17. … (3) Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocaţi sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. Părţile, prin avocaţi, sunt obligate să-şi comunice înscrisurile şi orice alte acte, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnătură. … (4) Nerespectarea nejustificată a programului prevăzut la alin. 1 atrage decăderea părţii din dreptul de a mai administra proba respectivă. … (5) Dispoziţiile art. 170 sunt aplicabile. … –––––Art. 241^6 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^7Dacă în cursul administrării probelor una dintre părţi formulează o cerere, invocă o excepţie, inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea probelor, ea va sesiza instanţa care, cu citarea celeilalte părţi, prin încheiere dată în camera de consiliu, se va pronunţa de îndată, iar când este necesar, în cel mult 30 de zile de la data la care a fost sesizata. Încheierea poate fi atacată numai o dată cu fondul procesului.–––––Art. 241^7 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^8În cazul în care se dispune înfăţişarea unui înscris deţinut de o autoritate sau de o altă persoană, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 175, va dispune solicitarea înscrisului şi, îndată ce acesta este depus la instanţă, comunicarea lui în copie fiecărui avocat.–––––Art. 241^8 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^9Dacă una dintre părţi nu recunoaşte scrisul sau semnătura dintr-un înscris, avocatul părţii interesate, potrivit art. 241^7, va solicita instanţei să procedeze la verificarea de scripte.–––––Art. 241^9 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^10(1) Martorii vor fi ascultaţi, la locul şi data prevăzute în programul încuviinţat de instanţa, de către avocaţii părţilor, în condiţiile art. 192 şi 196, care se aplică în mod corespunzător. Ascultarea martorilor se face fără prestare de jurământ, punându-li-se însă în vedere că, dacă nu vor spune adevărul, săvârşesc infracţiunea de mărturie mincinoasă. Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă. … (2) Martorii arătaţi la art. 195 vor fi ascultaţi numai de către instanţa. … –––––Art. 241^10 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^11(1) Mărturia se va consemna întocmai de către o persoană convenită de părţi şi se va semna, pe fiecare pagina şi la sfârşitul ei, de către avocaţii părţilor, de cel ce a consemnat-o şi de martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprinsul consemnării. … (2) Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate prin semnătura celor arătaţi la alin. 1, sub sancţiunea de a nu fi luate în seama. … (3) Dacă mărturia a fost stenodactilografiată, aceasta va fi transcrisă. Atât stenograma, cât şi transcrierea ei vor fi semnate potrivit alin. 1 şi depuse la dosar. … –––––Art. 241^11 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^12Părţile pot conveni ca declaraţiile martorilor să fie consemnate şi autentificate de un notar public. Dispoziţiile art. 241^10 sunt aplicabile.–––––Art. 241^12 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^13(1) În cazul în care este încuviinţată o expertiză, în programul administrării probelor părţile vor trece numele expertului pe care îl vor alege prin învoiala lor, precum şi numele consilierilor fiecăreia dintre ele. … (2) Dacă părţile nu se învoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instanţei să procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 202. … (3) Expertul este obligat să efectueze expertiza şi să o predea avocaţilor părţilor, sub semnătura de primire, cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanţa potrivit art. 241^5. De asemenea, el are îndatorirea să dea explicaţii avocaţilor şi părţilor, iar după fixarea termenului de judecată, să se conformeze dispoziţiilor art. 211 şi următoarele. … –––––Art. 241^13 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^14Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va face de către instanţa potrivit dispoziţiilor art. 215-217. Procesul-verbal prevăzut la art. 216 alin. 2 va fi întocmit în atâtea exemplare câte părţi sunt şi va fi înmânat avocaţilor acestora în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării.–––––Art. 241^14 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^15Când s-a încuviinţat chemarea la interogatoriu, instanţa va cita părţile, la termenul stabilit, în camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum şi de pe cel dispus şi primit potrivit art. 222 alin. 1 vor fi înmânate de îndată avocaţilor părţilor.–––––Art. 241^15 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^16(1) Instanţa, în condiţiile art. 241^7, va hotărî asupra cererii de înlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de confruntare a acestora. … (2) De asemenea, în condiţiile arătate la alin. 1, instanţa se va pronunţa cu privire la cererea de a se admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare şi care nu puteau fi prevăzute pentru a fi solicitate potrivit art. 241^4 alin. 1 pct. 7. … –––––Art. 241^16 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^17(1) După administrarea tuturor probelor încuviinţate de instanţa reclamantul, prin avocatul sau, va redacta concluziile scrise privind susţinerea pretenţiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sau le va înmâna în mod direct, sub luare de semnătură, celorlalte părţi din proces şi, când este cazul, Ministerului Public. … (2) După primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul sau, va redacta propriile concluzii scrise pe care le va comunica, potrivit alin. 1, reclamantului, celorlalte părţi, precum şi, când este cazul, Ministerului Public. … –––––Art. 241^17 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^18(1) Avocaţii părţilor vor alcătui pentru fiecare parte câte un dosar şi unul pentru instanţa, în care vor depune câte un exemplar al tuturor înscrisurilor prin care, potrivit legii, se constată administrarea fiecărei probe. … (2) Dosarele prevăzute la alin. 1 vor fi numerotate, şnuruite şi vor purta semnătura avocaţilor părţilor pe fiecare pagina. … –––––Art. 241^18 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^19(1) La expirarea termenului stabilit de instanţa potrivit art. 241^5 avocaţii părţilor vor prezenta împreună instanţei dosarul cauzei întocmit potrivit art. 241^18. … (2) Primind dosarul, instanţa va fixa termenul de judecată dat în cunoştinţă părţilor, care nu va putea fi mai lung de o lună de la data primirii dosarului. La termen, instanţa poate proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părţilor cuvântul pentru a pune concluzii prin avocat. … –––––Art. 241^19 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^20(1) La termenul prevăzut de art. 241^19 alin. 2, dacă socoteşte necesar, instanţa va dispune, prin încheiere motivată, să fie administrate nemijlocit în faţă să toate sau numai unele dintre probele administrate de avocaţi. În acest caz, pentru administrarea probelor instanţa va stabili termene scurte, în continuare, date în cunoştinţă părţilor. … (2) Pentru prezentarea în faţa instanţei martorii vor fi citaţi, de asemenea, în termen scurt, cauzele fiind considerate urgente. Dispoziţiile art. 89 alin. 1 şi ale art. 188 alin. 2 sunt aplicabile. … –––––Art. 241^20 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^21(1) Dispoziţiile secţiunii a III-a a acestui capitol sunt aplicabile dacă în prezenta secţiune nu se prevede altfel. … (2) La cererea avocatului sau a părţii interesate instanţa poate lua măsura amenzii şi obligării la plata de despăgubiri, în cazurile şi condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 108^1-108^4. … –––––Art. 241^21 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 241^22Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile în mod corespunzător şi consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezintă partea.–––––Art. 241^22 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Secţiunea a IV – aSuspendarea judecăţii +
Articolul 242(1) Instanţa va suspenda judecata: … 1. când amândouă părţile o cer;2. dacă niciuna din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii.(2) Cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă. … +
Articolul 243(1) Judecata pricinilor se suspenda de drept: … 1. prin moartea uneia din părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor;2. prin interdicţie sau punere sub curatela a unei părţi până la numirea tutorelui sau curatorului;*)3. prin moartea mandatarului uneia din părţi, întâmplată cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua înfăţişării;4. prin încetarea funcţiei tutorelui sau curatorului.**)5. prin deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului asupra reclamantului, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.***)(2) Faptele arătate mai sus nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor. … ––––*) Pct. 2 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 74 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al alin. (1) al art. 243 avea următorul conţinut: „2. prin interdicţie, punere sub curatela sau consiliu judiciar a unei părţi până la numirea tutorelui, curatorului sau consiliului judiciar”.**) Pct. 4 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 75 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin. (1) al art. 243 avea următorul conţinut: „4. prin încetarea funcţiunii tutorelui, curatorului sau consiliului judiciar;”***) Pct. 5 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 75 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 5 al alin. (1) al art. 243 avea următorul conţinut: „5. prin declararea în stare de faliment a uneia din părţi, când falitul trebuie să fie reprezentat prin judecătorul sindic”. +
Articolul 244(1) Instanţa poate suspenda judecata: … 1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenta sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.(2) Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă. … –––-Alin. (2) al art. 244 este reprodus a fost modificat prin art. 1 pct. 14 al Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 2 al art. 244 avea următorul conţinut: „2. când se ivesc indiciile unei infracţiuni, a carei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea”.–––-Punctul 2 al alin. (1) al art. 244 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.–––-*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 244^1(1) Asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs. … (2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.*) … –––-*) Art. 244^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 77 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.–––-Alin. (1) al art. 244^1 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 245Judecata reîncepe:1. prin cererea de redeschidere făcută de una din părţi, când ea s-a suspendat prin învoirea părţilor sau prin lipsa lor;2. prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar sau, după caz, a părţii interesate, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute de art. 243.*)––––*) Pct. 2 al art. 245 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 78 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 245 avea următorul conţinut: „2. prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui, consiliului judiciar, a celui reprezentat de mandatarul mort, a noului mandatar sau sindicului, în cazurile prevăzute de art. 243.Secţiunea a V – aRenunţarea la judecată şi renunţarea la drept +
Articolul 246(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă. … (2) Renunţarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel. … (3) Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli. … (4) Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi. … +
Articolul 247(1) În caz de renunţare la însuşi dreptul pretins, instanţa da o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotărî asupra cheltuielilor. … (2) Renunţarea la drept se poate face şi fără învoirea celeilalte părţi, atât în prima instanţa cât şi în apel. … (3) Renunţarea se poate face în şedinţă sau prin înscris autentic. … (4) Hotărârea se da fără drept de apel. … (5) Când renunţarea este făcută în instanţa de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în totul sau în parte, în măsura renunţării. … Secţiunea a VI – aPerimarea +
Articolul 248(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vina, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. … (2) Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată. … (3) Abrogat. … ––––Alin. (3) al art. 248 a fost abrogat de pct. 3 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 249Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifica un interes.*)––––*) Art. 249 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 79 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 249 avea următorul conţinut: ” Art. 249. Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării pricinii”. +
Articolul 250(1) Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţa în cazurile prevăzute de art. 244, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.*) … (2) În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare. … (3) Perimarea se suspenda de asemenea pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa. … ––––*) Alin. (1) al art. 250 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 80 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 250 avea următorul conţinut: „(1) Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea judecării pronunţată de instanţa în cazurile prevăzute de art. 244.” +
Articolul 251În cazul când sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi împreună, cererea de perimare sau actul de procedură întrerupător de perimare al unuia foloseşte şi celorlalţi. +
Articolul 252(1) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate. Preşedintele instanţei va cita de urgenţă părţile şi va dispune ca grefa să întocmească o dare de seama asupra actelor de procedură în legatură cu perimarea. … (2) Perimarea poate fi invocată şi pe cale de excepţie, în camera de consiliu sau în şedinţa publică. … (3) Perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicata pentru prima oara în instanţa de apel. … ––––Art. 252 a fost modificat prin art. 1 pct. 81 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 252 avea următorul conţinut: „(1) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii. Preşedintele instanţei va cita de urgenţă părţile şi va dispune ca grefa să întocmească o dare de seama asupra actelor de procedură în legatură cu perimarea.(2) Hotărârea este supusă recursului; termenul curge de la pronunţare." … Alin. (3) al art. 252 a fost introdus prin art. 1 pct. 15 al Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.––––-Alin. (3) al art. 252 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––-*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 253(1) Dacă instanţa constată că perimarea nu a operat, pronunţă o încheiere, care poate fi atacată o dată cu fondul procesului. … (2) Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare.*) … ––––*) Art. 253 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 82 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 253 avea următorul conţinut: „(1) Perimarea poate fi invocată şi pe cale de excepţie. În acest caz hotărârea care pronunţă perimarea este supusă recursului, iar încheierea de respingere poate fi atacată numai o dată cu fondul pricinii.(2) Perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicata în instanţa de apel." … +
Articolul 254(1) Perimarea are drept urmare că toate actele de procedură făcute în acea instanţa nu-şi produc efectele. … (2) Când, însă, se face o nouă cerere de chemare în judecată, părţile pot folosi dovezile administrate în cursul judecării cererii perimate, în măsura în care noua instanţă socoteşte că nu este de trebuinţă refacerea lor. … +
Capitolul IVHotărârile +
Secţiunea IDispoziţii generale +
Articolul 255(1) Hotărârile prin care se rezolva fondul cauzei în prima instanţa se numesc "sentinţe", iar hotărârile prin care se soluţionează apelul, recursul, precum şi recursul în interesul legii ori în anulare se numesc "decizii". … (2) Toate celelalte hotărâri date de instanţa în cursul judecăţii se numesc "încheieri". … ––––Alin. (1) al art. 255 a fost modificat de pct. 10 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 256(1) După sfârşitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în secret, fie în şedinţă, fie în camera de consiliu. … (2) După chibzuire, preşedintele aduna părerile judecătorilor, începând cu cel mai nou în funcţiune sau cu cel mai tânăr dintre asesorii populari*), el pronunţându-se cel din urmă. … ––––*) A se vedea nota de la art. 37. +
Articolul 257(1) Dacă majoritatea legală nu se poate întruni, pricina se va judeca din nou în complet de divergenţă, în aceeaşi zi sau în cel mult 5 zile. … (2) La instanţele de fond, părerile vor trebui să fie totdeauna motivate înainte de judecarea divergenţei, afară de cazul când judecata se face chiar în ziua când s-a ivit divergenţa. … (3) Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor ramase în divergenţă: dacă, după judecarea divergenţei, vor fi mai mult de două păreri, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult, sunt datori să se unească într-o singură părere. … (4) Judecătorii pot reveni asupra părerilor lor, care au pricinuit divergenţa. … (5) După judecarea punctelor ramase în divergenţă, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii. … (6) Dispoziţiile alin. (3) se aplică prin asemănare şi în cazurile în care completele de judecată sunt alcătuite în număr fără soţ. … +
Articolul 258(1) După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancţiunea nulităţii, de către judecători şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separata a judecătorilor aflaţi în minoritate.*) … (2) El se pronunţă de preşedinte, în şedinţă, chiar în lipsa părţilor. … (3) După pronunţarea hotărârii nici un judecător nu poate reveni asupra părerii sale. … (4) Dispozitivul hotărârii se consemnează într-un registru special, ţinut de fiecare instanţa. … –––-Alin. (4) al art. 258 a fost introdus de pct. 11 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin. (1) al art. 258 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 82 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 258 avea următorul conţinut: „După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată, pe scurt, dispozitivul hotărârii, care se semnează sub pedeapsa nulităţii, de judecători şi grefier, şi care va arăta deopotrivă şi părerile judecătorilor rămaşi în minoritate.” +
Articolul 259Abrogat.*)––––*) Art. 259 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952. +
Articolul 260(1) Dacă instanţa nu poate hotărî de îndată, pronunţarea se va amâna pentru un termen pe care preşedintele îl va anunţa şi care nu va putea fi mai mare de 7 zile. … (2) Judecătorul care a luat parte la judecată este îndreptăţit să se pronunţe, chiar dacă nu mai face parte din alcătuirea instanţei, afară de cazul când i-a încetat calitatea de magistrat sau este suspendat din funcţie. În acest caz procesul se repune pe rol, cu citarea părţilor, pentru ca acestea să pună din nou concluzii în faţa instanţei legal constituite.*) … Alin. (3)-(4). Abrogate.**)––––*) Alin. (2) al art. 260 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 84 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 260 avea următorul conţinut: „Magistratul care a luat parte la judecată este competent să se pronunţe, chiar dacă nu mai face parte din alcătuirea instanţei afară de cazul când a încetat de a mai fi magistrat.”**) Alin. (3)-(4) au fost abrogate prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 261(1) Hotărârea se da în numele legii şi va cuprinde: … 1. arătarea instanţei care a pronunţat-o şi numele judecătorilor care au luat parte la judecată;2. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentanţilor legali şi al avocaţilor;3. obiectul cererii şi susţinerile în prescurtare ale părţilor cu arătarea dovezilor;4. arătarea concluziilor procurorului:5. motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;6. dispozitivul;7. calea de alac şi termenul în care se poate exercita;8. menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, precum şi semnăturile judecătorilor şi grefierului.(2) În cazul în care, după pronunţare, unul dintre judecători este în imposibilitate de a semna hotărârea, preşedintele instanţei o va semna în locul sau, iar dacă cel în imposibilitate să semneze este grefierul, hotărârea va fi semnată de grefierul sef, făcându-se menţiune despre cauza care a împiedicat pe judecător sau pe grefier să semneze hotărârea. … (3) Hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronunţarea hotărârii**). … ––––Alin. (2) al art. 261 a fost modificat de pct. 12 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Pct. 8 al alin. (1) al art. 261 a fost modificat prin art. 1 pct. 16 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001***) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (8) al art. 261 avea următorul conţinut: „8. arătarea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă, precum şi semnăturile judecătorilor şi grefierului.”**) Alin. (3) al art. 261 a fost modificat prin art. 1 pct. 85 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 3 al alin. (1) al art. 261 avea următorul conţinut: „3. Părerea judecătorilor rămaşi în minoritate va trebui să fie motivată în josul hotărârii.”––––Punctul 8 al alin. (1) al art. 261 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––***) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 262În cazurile în care judecătorii pot da termen pentru executarea hotărârii, ei vor face aceasta, prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând şi motivele pentru care au încuviinţat termenul. +
Articolul 263Debitorul nu va putea cere termen, nici nu va putea să se bucure de termenul ce i s-a dat, dacă bunurile lui se vând după cererea altui creditor, dacă este în stare de faliment sau de insolvabilitate îndeobşte cunoscută sau dacă prin fapta să a micşorat garanţiile ce a dat prin contract creditorului sau, sau dacă nu a dat garanţiile făgăduite. +
Articolul 264(1) Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare. Dacă instanţa a fost alcătuită din mai mulţi magistraţi, preşedintele va putea însărcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii. … (2) Părerea judecătorilor rămaşi în minoritate va trebui redactată în acelaşi timp cu hotărârea. … ––––-Alin. (1) al art. 264 a fost modificat prin art. 1 pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 264 avea următorul conţinut: „(1) Când motivarea hotărârii nu se poate face până la data pronunţării, ea se va face în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare. Dacă instanţa a fost alcătuită din mai mulţi magistraţi, preşedintele va putea însărcina pe unul din ei cu redactarea hotărârii.”––––-Alin. (1) al art. 264 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 265Adăugirile, ştersăturile sau schimbările în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de judecător, sub pedeapsa de a nu fi ţinute în seama. +
Articolul 266(1) Hotărârea se va face în două exemplare originale, din care unul se ataşează la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune, spre conservare, la dosarul de hotărâri al instanţei. … (2) Pentru judecătorii, preşedintele va putea încuviinţa ca în locul celui de-al doilea exemplar al sentinţei să se treacă într-un registru dispozitivul ei, semnat de judecătorul şi grefierul care au luat parte la judecată.*) … (3) Hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. … ––––Alin. (1) al art. 266 a fost modificat de pct. 13 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin. (2) al art. 266 este menţinut ca abrogat de art. 6 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Ulterior, prin ORDONANŢA nr. 13 din 29 ianuarie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 30 ianuarie 1998 a fost introdus un alineat care a devenit alin. (2) al art. 266 şi abrogat alin. (3) al art. 266.Prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 290 din 29 decembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 29 decembrie 2000 a fost abrogată ORDONANŢA nr. 13 din 29 ianuarie 1998 redevenind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă care au fost modificate, completate ori abrogate prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998.––––Alin. (3) al art. 266 a fost modificat prin art. 1 pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 266 avea următorul conţinut: „(3) Hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesar pentru curgerea unui termen de exercitarea unei căi ordinare de atac.”––––Alin. (3) al art. 266 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––**) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 267(1) După pronunţarea hotărârii, partea poate renunţa în instanţa la calea de atac, făcându-se arătare despre aceasta într-un proces-verbal, semnat de preşedinte şi de grefier. … (2) Renunţările se pot face şi în urmă, prin înfăţişarea părţii înaintea preşedintelui sau prin înscris autentic. … +
Articolul 268(1) Încheierile premergătoare vor fi date cu acelaşi număr de voturi ca şi hotărârile. … (2) Judecătorii nu sunt legaţi prin aceste încheieri. … (3) Ei sunt legaţi de acele încheieri care, fără a hotărî în totul pricina, pregătesc dezlegarea ei. … (4) Orice dispoziţie luată de instanţa prin încheiere va fi motivată. … +
Articolul 269(1) Hotărârile judecătoreşti vor fi investite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Formula executorie are următorul cuprins: … «Noi, Preşedintele României»(Aici urmează cuprinsul hotărârii).«Dăm împuternicire şi ordonăm organelor de executare să pună în executare prezenta hotărâre. Ordonăm agenţilor forţei publice să acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea ei la îndeplinire, în condiţiile legii. Spre credinţă, prezenta (hotărâre) s-a semnat de… (Urmează semnătura preşedintelui şi a grefierului)(2) Hotărârea investită se va da numai părţii care a câştigat sau reprezentantului ei. … ––––Alin. (1) al art. 269 a fost modificat de pct. 14 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (1) al art. 269 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 269^1Abrogat.*)––––*) Art. 269^1 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993. +
Secţiunea IIHotărârile parţiale +
Articolul 270Dacă pârâtul recunoaşte o parte din pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia, va da o hotărâre parţială în măsura recunoaşterii. Dispoziţiile art. 273 sunt aplicabile.––––Art. 270 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Secţiunea IIIHotărârile care consfinţesc învoiala părţilor +
Articolul 271(1) Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfinţească învoiala lor. … (2) Dacă părţile se înfăţişează la ziua fixată pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită, chiar de un singur judecător, urmând ca hotărârea să fie dată de instanţa în şedinţă. … (3) Dacă ele se înfăţişează într-o altă zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu. … +
Articolul 272(1) Învoiala va fi înfăţişată în scris şi va alcătui dispozitivul hotărârii. … (2) Abrogat.*) … ––––*) Alin. (2) al art. 272 a fost abrogast prin art. 1 pct. 86 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. 2 al art. 272 avea următorul cuprins: „(2) La judecătorii învoiala va putea fi înfăţişată şi verbal; în acest caz, ea va fi trecută într-un proces-verbal, care va fi încheiat cu aplicarea, prin asemănare, a dispoziţiilor prevăzute de art. 82 alineatul 2, şi care va fi trecut în dispozitivul hotărârii ce se va da.” +
Articolul 273Hotărârea care consfinţeşte învoiala părţilor se da fără drept de apel. +
Articolul IVCheltuielile de judecată +
Articolul 274(1) Partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. … (2) Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedură şi impozit proporţional, plata experţilor despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut. … (3) Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. … +
Articolul 275Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. +
Articolul 276Când pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsura fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. +
Articolul 277Dacă sunt mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, ei vor fi obligaţi să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei. +
Secţiunea VExecuţia vremelnică +
Articolul 278Hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect:1. plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturi juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii, şomerilor;*)2. despăgubiri pentru accidente de muncă;3. rente ori sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii, precum şi pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale;**)3^1. despăgubiri în caz de moarte sau vătămare a integrităţii corporale ori sănătăţii, dacă despăgubirile s-au acordat sub forma de prestaţii băneşti periodice;***)4. reparaţii grabnice;5. punerea sau ridicarea peceţilor ori facerea inventarului;6. pricini privitoare la posesiune, numai în ce priveşte posesiunea;7. în cazul prevăzut de art. 270;8. În orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.––––*) Pct. 1 al art. 278 este reprodus cum a fost modificat prin art. 1 pct. 87 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.1 al art. 278 avea următorul conţinut: „1. plata salariilor”;**) Pct. 3 al art. 278 este reprodus cum a fost modificat prin art. 1 pct. 88 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.3 al art. 278 avea următorul conţinut: „3. rente sau pensii alimentare;”***) Pct. 3^1 al art 278 a fost introdus prin art. 1 pct. 89 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Articolul 279(1) Instanţa poate încuviinţa execuţia vremelnică a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va găsi de cuviinţă că măsura este de trebuinţă faţă cu temeinicia vădită a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau că există primejdie vădită în întârziere; în acest caz instanţa va putea obliga la darea unei cauţiuni. … (2) Execuţia vremelnică nu se poate încuviinţa: … 1. în materie de strămutare de hotare sau desfiinţare de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixa;2. când prin hotărâre se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciară.(3) Cererea de executare vremelnică se va putea face şi verbal în instanţa până la închiderea dezbaterilor. … (4) Dacă cererea a fost respinsă de prima instanţa, ea poate fi făcută din nou în apel. … ––––-Punctul 1 al alin. (2) al art. 279 a fost modificat de pct. 15 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 280(1) Cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul fie deosebit în tot cursul instanţei de apel. … (2) Cererea se va depune la prima instanţa sau instanţa de apel, în care caz se va alătura în copie legalizată dispozitivul hotărârii. … (3) Cererea de suspendare se va judeca de instanţa de apel. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 sunt aplicabile.*) … (4) Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu dare de cauţiune, al carei cuantum îl va fixa instanţa. … (5) Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţa preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. 4. … ––––*) Alin. (3), (4) şi (5) ale art. 280 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art.1 pct.90 din ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3), (4) şi (5) ale art.280 aveau următorul conţinut:"(3) Cererea de suspendare se va judeca de instanţa cu sau fără cauţiune.(4) Suspendarea va putea fi încuviinţată cu sau fără cauţiune. … (5) Până la dezlegarea cererii de suspendare, suspendarea va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţa preşedenţială, chiar înainte de sosirea dosarului." … +
Secţiunea VIÎndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii*) +
Articolul 281(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. … (2) Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar să dea anumite lămuriri. … (3) În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii. … ––––*) Secţiunea VI a Capitolului IV din Titlul III al Cărţii II este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 91 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiunea VI avea următorul conţinut:"Secţiunea VI. Îndreptarea hotărârilorArt. 281 (1)Greşelile asupra numelui, calităţii şi susţinerilor părţilor sau cele de socoteli, precum şi orice alte greşeli materiale strecurate în hotărâre, pot fi îndreptate, din oficiu sau în urma unei simple cereri.(2) Instanţa poate cita părţile, când găseşte de cuviinţă pentru unele lămuriri. … (3) Îndreptarea se va face în amândouă exemplare ale hotărârii. … (4) Termenul de apel împotriva încheierii date asupra îndreptării curge de la pronunţare, în cazul când părţile au fost citate. … (5) Dispoziţiile de mai sus se aplica, prin asemănare, şi greşelilor strecurate într-o încheiere." … +
Articolul 281^1(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice. … (2) Instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor. … (3) Încheierea se va ataşa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei. … ––––Alin. (1) al art. 281^1 a fost modificat de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 281^2(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. … (2) Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 281^1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. … (3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor. … +
Articolul 281^2a*)Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 281-281^2.––––Art. 281^2a a fost introdus de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii." … +
Articolul 281^3(1) Încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi 281^1, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 281^2 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legatură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea. … (2) Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii. … +
Titlul IVApelul*)––––Titlul IV a fost modificat iniţial de pct. 16 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993. +
Capitolul ITermenul şi formele apelului**)––––*) Denumirea Titlului IV este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 92 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În reglementarea anterioară, denumirea Titlul IV era „Căile ordinare de atac”.**) Secţiunea I a devenit Capitolul I prin art. 1 pct. 93 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Articolul 282(1) Hotărârile date în prima instanţa de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în prima instanţa de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel. … (2) Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii. … –––-Alin (2) al art. 282 a fost modificat prin art. 1 pct. 19 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. (2) al art. 282 avea următorul conţinut: „(2) Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt sau s-a suspendat cursul judecăţii.”Alin. (1) al art. 282 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Alin. (1) al art. 282 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.–––-Art. 282 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.–––-*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 282^1(1) Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă şi luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevăzute de lege. … (2) Hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.*) … –––-*) Art. 282^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 94 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de pct. 4 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 283Partea care a renunţat expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apel. +
Articolul 284(1) Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. … (2) Termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost făcută o dată cu somaţia de executare. … (3) Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel. … (4) Pentru procuror termenul de apel curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea hotărârii. … (5) Apelul declarat în termen suspenda executarea hotărârii de prima instanţa, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege.*) … –––*) Alin. (5) al art. 284 a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Articolul 285(1) Termenul de apel se întrerupe prin moartea părţii care are interes să facă apel. În acest caz se face din nou o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor. … (2) Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data comunicării prevăzute la alin. 1. Pentru moştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă sau dispăruţi ori în caz de moştenire vacanta, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu. … (3) Apelul nu constituie prin el însuşi un act de acceptare a moştenirii. … +
Articolul 286Termenul de apel se întrerupe şi prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea. În acest caz se va face o nouă comunicare părţii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgă din nou de la această dată. +
Articolul 287(1) Cererea de apel va cuprinde: … 1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;2. arătarea hotărârii care se atacă;3. motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul;4. dovezile invocate în susţinerea apelului;5. semnătura.(2) Cerinţele de la pct. 2 şi 5 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la pct. 3 şi 4, sub sancţiunea decăderii. Aceste cerinţe pot fi împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, iar lipsa semnăturii, în condiţiile prevăzute de art. 133 alin 2. … (3) Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanţa, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 112 pct. 5. … (4) Termenul pentru depunerea motivelor de apel se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă apelul s-a făcut mai înainte de comunicare. … ––––Pct. 1 al alin. (1) al art. 287 a fost modificat prin art. 1 pct. 20 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publică în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 1 al alin. (1) al art. 287 avea următorul conţinut: „1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor;”Pct. 1 al alin. (1) al art. 287 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (4) al art. 287 a fost introdus de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 288La cererea de apel se vor alătura atâtea copii câţi intimaţi sunt.Apelul se depune la instanţa a carei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii*).Preşedintele va înainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de apel pentru toate părţile.Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndată dacă s-a făcut cerere pentru suspendarea executării hotărârii primei instanţe.––––-*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 303 din 3 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 10 aprilie 2009 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 288 alin. 2 teza finală, „sub sancţiunea nulităţii”, din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate că fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, începând cu data de 10 aprilie 2009, dispoziţiile art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancţiunea nulităţii" din Codul de procedură civilă se suspendă de drept, urmând să-şi înceteze efectele juridice începând cu data de 26 mai 2009, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate. +
Articolul 289(1) Preşedintele instanţei de apel, îndată ce primeşte dosarul, va fixa termen de înfăţişare, potrivit dispoziţiilor art. 114^1, şi va dispune citarea părţilor. … (2) Totodata, preşedintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citaţia, o copie de pe cererea şi de pe motivele de apel, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţa, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.*) … (3) Dispoziţiile art. 113 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător. … (4) Apelurile făcute împotriva aceleiaşi hotărâri vor fi repartizate la o singură secţie a instanţei de apel. … –––-*) Alin. (1) şi (2) ale art. 289 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art. 1 pct. 96 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) şi (2) ale art. 289 aveau următorul conţinut:"(1) Preşedintele instanţei de apel, îndată ce primeşte dosarul, va fixa termen de înfăţişare, potrivit dispoziţiilor art. 114, şi va dispune citarea părţilor.(2) Totodata, preşedintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citaţia, o copie de pe cererea de apel, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţa, punându-i-se în vedere să depună la dosar întâmpinare." … +
Articolul 290Când apelurile făcute împotriva aceleiaşi hotărâri au fost repartizate la secţii deosebite, preşedintele ultimei secţii investite va dispune trimiterea apelului la secţia cea dintâi investită. +
Articolul 291(1) În cazul când intimatul nu a primit, în termenul prevăzut de art. 114^1, comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de înfăţişare, un termen înăuntrul căruia să depună la dosar întâmpinare.*) … (2) Dacă intimatul lipseşte la prima zi de înfăţişare şi instanţa constată că motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune amânarea cauzei şi efectuarea comunicării, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanţa va dispune amânarea cauzei cu îndeplinirea cerinţelor art. 114^1 alin. 3 sau 4, după caz. … ––––*) Art. 291 a fost modificat prin art. 1 pct. 97 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 291 avea următorul conţinut: „Art. 291. (1) În cazul când intimatul nu a primit, în termenul prevăzut de art. 114, comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de înfăţişare, un termen înăuntrul căruia să depună la dosar întâmpinare.”Alin (2) al art. 291 a fost modificat prin art. 1 pct. 21 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 291 avea următorul conţinut: „Dacă intimatul lipseşte la prima zi de înfăţişare şi instanţa constată că motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune amânarea cauzei şi efectuarea comunicării, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanţa va dispune amânarea cauzei cu îndeplinirea cerinţelor art. 114 alin. 5.”Alin. (2) al art. 291 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––-**) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 292(1) Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât de cele invocate la prima instanţa sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezulta din dezbateri. … (2) În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţa. … ––––*) Art. 292 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 98 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 292 avea următorul conţinut: „Art. 292. Părţile nu se vor putea folosi, înaintea instanţei de apel, de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât de cele invocate la prima instanţa sau arătate în cererea de apel şi în întâmpinare, afară de cazul prevăzut la art. 138.” +
Articolul 293(1) Intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe. Cererea se poate face până la prima zi de înfăţişare. … (2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implica cercetarea fondului, aderarea la apel prevăzută la alin. 1 rămâne fără efecte. Cu toate acestea, dacă aderarea s-a făcut înăuntrul termenului de apel, ea se consideră apel principal. … –––-*) Art. 293, cu o nouă redactare, a fost reintrodus prin art. 1 pct. 99 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Iniţial art. 293 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952. +
Articolul 293^1În caz de coparticipare procesuala, precum şi atunci când la prima instanţă au intervenit terţe persoane în proces, intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să declare apel împotriva altui intimat sau unei persoane care a figurat în prima instanţa şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natura să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces. Dispoziţiile art. 293 se aplică în mod corespunzător.–––-*) Art. 293^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 100 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Capitolul IIJudecarea apelului*)–––-*) Secţiunea a II-a devine Capitolul II prin art. 1 pct. 101 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Articolul 294(1) În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedură şi alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi. … (2) Se vor putea cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe. De asemenea, se va putea solicita compensaţia legală. … +
Articolul 295(1) Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţa. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu. … (2) Instanţa va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţa, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei.*) … –––-*) Art. 295 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 102 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 295 avea următorul conţinut:” Art. 295. Instanţa de apel va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţa, precum şi administrarea altor probe, dacă le consideră necesare pentru soluţionarea cauzei.” +
Articolul 296Instanţa de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată.–––-*) Art. 296 a fost modificat prin art. 1 pct. 103 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 296 avea următorul conţinut: „Art. 296. Instanţa de apel poate păstra ori schimba în tot sau în parte hotărârea atacată.”; modificat de Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.–––-Art. 296 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.–––-**) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 297(1) În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, că şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului***). … (2) Dacă prima instanţă s-a declarat competentă şi instanţa de apel stabileşte că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent, afară de cazul când constată propria sa competenţă. În acest caz, precum şi atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul spre judecare.*) … –––-Alin. (1) al art. 297 a fost modificat prin art. 1 pct. 23 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 297 avea următorul conţinut: „(1) În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţa a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.”*) Alin. (2) al art. 297 a fost modificat prin art. 1 pct. 104 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 297 avea următorul conţinut: „(2) Dacă hotărârea a fost desfiinţată pentru lipsa de competenţă, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent.”Alin. (1) al art. 297 a fost modificat de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.–––-**) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1) al art. 297 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.***) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii." … +
Articolul 298Dispoziţiile de procedură privind judecata în prima instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.*)–––*) Art. 298 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 105 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 298 avea următorul conţinut: „Art. 298. Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol.” +
Titlul VCăile extraordinare de atac +
Capitolul IRecursul*)––––*) Capitolul II – ""Recursul" – al Titlului IV – "Căile ordinare de atac" – din Cartea II va deveni "Capitolul I – Recursul" al Titlului V – "Căile extraordinare de atac", din Carte II conform art. 1 pct. 106 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Secţiunea ITermenul şi formele recursului +
Articolul 299(1) Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător. … (1^1) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 1 pct. 1^1.(2) Recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel. … (3) Abrogat. … –––-Art. 299 a fost modificat prin art. I pct 24 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare avea următorul conţinut: „Art. 299. Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.”Alin. (2) al art. 299 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Alin. (2) al art. 299 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Alin. (3) al art. 299 a fost introdus de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Alin. (1) şi (2) ale art. 299 au fost modificate de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 299 a fost abrogat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1^1) al art. 299 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 300(1) Recursul suspenda executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixa, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege. … (2) La cerere, instanţa sesizata cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1). … (3) Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.*) … (4) Abrogat.**) … (5) Pentru motive temeinice, instanţa poate reveni asupra suspendării acordate, dispoziţiile alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător. … –––*) Alin. (3) al art. 300 a fost modificat prin art. 1 pct. 107 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 300 avea următorul conţinut: „(3) Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată cu sau fără depunerea unei cauţiuni ce se va stabili după ascultarea părţilor citate în camera de consiliu.”**) Alin. (4) al art. 300 a fost abrogat prin art. 1 pct. 108 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 300 avea următorul conţinut: „(4) În cazuri urgente, preşedintele instanţei de recurs poate dispune, la cerere, prin încheiere motivată, suspendarea executării şi fără citarea părţilor, chiar înainte de primirea dosarului.”Alin. (5) al art. 300 a fost modificat prin art. 1 pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (5) al art. 300 avea următorul conţinut: „(5) Instanţa poate reveni asupra suspendării acordate, dispoziţiile alin. 3 şi 4 fiind aplicabile în mod corespunzător.”Alin. (5) al art. 300 a fost modificat pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 301Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 284 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.–––Art. 301 a fost modificat prin art. 1 pct. 25 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare art. 301 avea următorul conţinut: „Art. 301. Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 284 se aplică în mod corespunzător.”–––Art. 301 a fost modificat pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.–––*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 302Recursul se depune la instanţa a carei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii*).––––*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 25 iulie 2008 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale în partea care prevede „sub sancţiunea nulităţii”.Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, în intervalul 25 iulie 2008-8 septembrie 2008, dispoziţiile art. 302 din Codul de procedură civilă în partea care prevede "sub sancţiunea nulităţii" au fost suspendate de drept, încetându-şi efectele juridice în data de 9 septembrie 2008, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate. +
Articolul 302^1Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul*); … b) indicarea hotărârii care se atacă; … c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; … d) semnătura. … La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.––––Art. 302^1 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Art. 302^1 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.*) Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 356 din 27 aprilie 2005 a fost admisă excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, constatându-se că textul de lege atacat este neconstituţional în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs „numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar”, precum şi – dacă recurentul locuieşte în străinătate – „domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul”.Art. 147, alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede:"(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept." +
Articolul 303(1) Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. … (2) Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. … (3) Abrogat. … (4) În cazurile în care Ministerul Public a participat în proces, se va depune o copie de pe motivele de casare pentru procuror. … (5) Preşedintele instanţei, care primeşte cererea de recurs, va putea să o înapoieze, părţii prezente, dacă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi refăcută, prelungind termenul de recurs cu 5 zile. … (6) După împlinirea termenului de recurs pentru toate părţile, instanţa a carei hotărâre este recurată va înainta instanţei de recurs dosarul împreună cu dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii. … ––––Alin. (3) al art. 303 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003. +
Articolul 304Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate:1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;2. când hotărârea s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;3. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii**);4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;5. când, prin hotărârea data, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2;6. dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natură pricinii;8. când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia;9. când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii;10. abrogat;11. abrogat.––––Preambulul art. 304 a fost modificat prin art. 1 pct. 110*) din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, preambulul art. 304 ave următorul conţinut: „Casarea unei hotărâri se poate cere:”Pct. 6 al art. 304 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 111 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 6 al art. 304 avea următorul conţinut: „6. când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere, a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut;”Pct. 11 al art. 304 a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 11 al art. 304 avea următorul conţinut: „11. când hotărârea se întemeiază pe o greşeală grava de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronata a probelor administrate.”Partea introductivă a art. 304 a fost modificată de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Punctul 110 al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000 a fost abrogat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.*) Punctul 10 al art. 304 a fost abrogat de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Pct. 3 al art. 304 a fost modificat de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii." … +
Articolul 304^1Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele. +
Articolul 305În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.––––Art. 305 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004. +
Articolul 306(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2. … (2) Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor. … (3) Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304. … +
Articolul 307Abrogat.*)–––*) Art. 307 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.ART. 308 *)(1) Preşedintele instanţei, după ce va constata că procedura de comunicare a hotărârii a fost îndeplinită, va fixa termen de judecată şi va dispune citarea părţilor şi comunicarea motivelor de recurs. … (2) Intimatul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată. … (3) Abrogat. … (4) Abrogat. … (5) Abrogat. … –––-Alin. (2) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 113 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 308 avea următorul conţinut: „(2) Intimatul va putea depune întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată.”Alin. (3) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 114 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 308 avea următorul conţinut: „(3) Preşedintele, fixind termenul de judecată, poate desemna un judecător pentru întocmirea unui raport asupra recursului. La Curtea Supremă de Justiţie raportul se întocmeşte de un judecător sau de un magistrat asistent.”Alin. (4) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 115 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 308 avea următorul conţinut: „(4) Raportul va cuprinde, pe scurt, arătarea obiectului cererii de chemare în judecată, soluţia recurată, precum şi temeiurile acesteia, în măsura în care este nevoie pentru soluţionarea recursului.”Art. 308 a fost modificat*) de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.*) Modificarea art. 308 prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 a fost abrogată de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004, astfel că art. 308 a revenit la forma actualizată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000.Alin. (3) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.––––A se vedea şi DECIZIA nr. 194 din 27 aprilie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 10 iunie 2004.Alin. (3) şi (4) ale art. 308 au fost abrogate de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (5) al art. 308 a fost abrogat de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Secţiunea a II – aJudecarea recursului şi efectele casării +
Articolul 309(1) Preşedintele va da cuvântul părţilor după citirea raportului.*) … (2) Procurorul vorbeşte cel din urmă, afară de cazul când este parte principală sau recurent. … ––––-Alin. (1) al art. 309 a fost modificat*) de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.*) Modificarea alin. (1) al art. 309 prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 a fost abrogată de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004, astfel că art. 309 a revenit la forma iniţială. +
Articolul 310Dacă nu se dovedeşte, la prima zi de înfăţişare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen. +
Articolul 311(1) Hotărârea casată nu are nici o putere. … (2) Actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel. … +
Articolul 312(1) Instanţa poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui. … (2) În caz de admitere a recursului, hotărârea atacată poate fi modificată sau casată, în tot sau în parte. … (3) Modificarea hotărârii atacate se pronunţă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 şi 5, precum şi în toate cazurile în care instanţa a carei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanţa de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară. … (4) În caz de casare, curţile de apel şi tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţă o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop. … (5) Cu toate acestea, în cazul în care instanţa a carei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe de acelaşi grad. … (6) În caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanţa va trimite dosarul spre judecare instanţei judecătoreşti competente sau organului cu activitate jurisdicţională competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibila. … (6^1) Casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competenţă. În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. 5 sau 6, intervine o nouă casare în aceeaşi cauză, tribunalele şi curţile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispoziţiile alin. 4 fiind aplicabile**).(7) Dacă instanţa de recurs constată că ea însăşi era competentă să soluţioneze pricina în prima instanţa sau în apel, va casa hotărârea recurată şi va soluţiona cauza potrivit competenţei sale.*) … –––-*) Art. 312 a fost modificat prin art. 1 pct. 116 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 308 avea următorul conţinut: ” (1) Curţile de apel şi tribunalele, în caz de casare, vor judeca pricina în fond.(2) Cu toate acestea, în cazul în care instanţa, a carei hotărâre este recurată, a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citită la administrarea probelor şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe de acelaşi grad. În cazul casării pentru lipsa de competenţă, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente sau organului cu activitate jurisdicţională competent, potrivit legii. … (3) Dacă instanţa de recurs constată că ea însăşi era competentă să soluţioneze pricina în prima instanţa sau în apel, va casa hotărârea recurată şi va soluţiona cauza potrivit competenţei sale." … Alin. (3) al art. 312 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Alin. (3) al art. 312 a fost modificat de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (6^1) al art. 312 a fost introdus de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii." … +
Articolul 313Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea casată ori, atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer, altei instanţe de acelaşi grad, cu excepţia cazului casării pentru lipsa de competenţă, când trimite cauza instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent potrivit legii. +
Articolul 314Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. +
Articolul 315(1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.*) … (2) Când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat. … (3) După casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a carei hotărâre a fost casată. … (3^1) În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege***).(4) La judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispoziţiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător.**) … –––*) Alin. (1) al art. 315 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 117 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 315 avea următorul conţinut: ” (1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”**) Alin. (4) al art. 315 a fost introdus prin art. 1 pct. 118 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. (3^1) al art. 315 a fost introdus de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.***) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii." … +
Articolul 316Dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol. +
Capitolul I^1Contestaţia în anulare*)–––-*) Capitolul I – "Contestaţia în anulare" din Titlul V – "Căile extraordinare de atac" – al Cărţii II devine "Capitolul I^1 – Contestaţia în anulare" al Titlului V al Cărţii II, conform art. 1 pct. 119 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Articolul 317(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:*) … 1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.(2) Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. … –––-*) Preambulul alin.(1) al art. 317 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 120 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, preambulul alin. (1) al art. 317 avea următorul conţinut: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele mai jos arătate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe căile ordinare de atac:” +
Articolul 318(1) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. … (2) Abrogat.) … ––––Alin. (1) al art. 318 a fost modificat prin art. 1 pct. 26 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. 1 al art. 318 avea următorul conţinut: „(1) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.”Alin. (2) al art. 318 a fost abrogat prin art. 1 pct. 121 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 318 avea următorul conţinut: „(2) Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care judecătoria, potrivit prevederilor unei legi speciale, judecă în ultimă instanţă.”Alin. (1) al art. 318 a fost modificat de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 319(1) Contestaţia se introduce la instanţa a carei hotărâre se atacă. … (2) Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. … –––Alin. (2) al art. 319 a fost modificat de pct. 17 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (2) al art. 319 a fost modificat de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 319^1Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a carei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.–––Art. 319^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 27 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Art. 319^1 a fost introdus de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 320(1) Contestaţia se judecă de urgenţă şi cu precădere. … (2) Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.*) … (3) Hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată. … –––-*) Alin (2) al art. 320 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 122 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (2) al art. 320 avea următorul conţinut: „(2) Întâmpinarea nu este obligatorie.” +
Articolul 321Nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintâi. +
Capitolul IIRevizuirea hotărârilor–––––La articolele 322 alineatul 1, 323 alineatul 1, 324 punctele 1 şi 5 şi 327 alineatul 1, noţiunea "hotărâre desăvârşită" a fost înlocuită cu "hotărâre definitiva" de pct. 18 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 322Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere în următoarele cazuri:1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri, care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;3. dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă;4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau grava neglijenţă în acea cauză; În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii****).5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a carei revizuire se cere;**)6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatela sau consiliu judiciar***) nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere;7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricina, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cererea de revizuire se va judeca de această instanţă;8. dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continua să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate*****).10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.––––*) Punctul 4 al art. 322 a fost modificat prin art. 1 pct. 123 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (4) al art. 322 avea următorul conţinut: „4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat irevocabil pentru o infracţiune privitoare la pricina sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii, sau dacă partea care a jurat a fost condamnată irevocabil pentru fals;”**) Punctul 5 al art. 322 a fost modificat prin art. 1 pct. 124 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (5) al art. 322 avea următorul conţinut: „5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanţe penale sau administrative pe care ea s-a întemeiat;”Punctul 9 al art. 322 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Punctul 10 al art. 322 a fost introdus de pct. 1 al art. II din LEGEA nr. 177 din 28 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 4 octombrie 2010.***) În actuala reglementare, instituţia consiliului judiciar nu mai există.––––Punctul 4 al art. 322 a fost modificat de pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005****), publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:****) Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 66 din 31 ianuarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 25 februarie 2008, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, prin care s-a eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă textul în conformitate cu care „[…] În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii”.Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, dispoziţiile art. I, pct. 55 din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 prin care au fost eliminate din cuprinsul art. 322 pct. 4 dispoziţiile de mai sus, sunt suspendate începând cu data de 25 februarie 2008, iar începând cu data de 10 aprilie 2008, şi-au încetat efectele juridice.În aceste condiţii, dispoziţiile eliminate din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă "În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii" urmează să se aplice după încetarea efectelor juridice ale art. I, pct. 55 din Legea nr. 219/2005 prin care s-au eliminat dispoziţiile invocate din art. 322 pct. 4.*****) Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 233 din 15 februarie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 17 mai 2011 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.Conform art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, în intervalul 17 mai 2011-1 iulie 2011, dispoziţiile menţionate mai sus au fost suspendate de drept, încetându-şi efectele juridice începând cu data de 2 iulie 2011, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor declarate neconstituţionale. +
Articolul 323(1) Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a carei revizuire se cere. … (2) În cazul art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice. Când cele două instanţe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripţii judecătoreşti deosebite, instanţa mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanţei care a dat prima hotărâre. … +
Articolul 324(1) Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: … 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 al. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronunţarea ultimei hotărâri;2. în cazul prevăzut de art. 322 pct. 3, de la cel din urmă act de executare;3. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora; *)4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invoca ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a carei revizuire se cere;**)5. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 6, de la comunicarea hotărârii definitive făcută statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publică, sau de la întoarcerea dispărutului ori de la dobândirea capacităţii; în aceste din urmă două cazuri termenul fiind de 6 luni.(2) În cazul art. 322 pct. 8 termenul de revizuire este de 15 zile şi se socoteşte de la încetarea împiedicării. … (3) Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 şi 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. … –––*) Pct. 3 al alin (1) al art. 324 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 125 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 3 al alin (1) al art. 324 avea următorul conţinut: „3. în cazul prevăzut de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecătorului, martorului, expertului, sau părţii care a jurat sau de hotărârea care a declarat falsitatea înscrisurilor;”**) Pct. 4 al alin (1) al art. 324 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 126 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin (1) al art. 324 avea următorul conţinut: „4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-a descoperit înscrisul;”Alin. (3) al art. 324 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Alin. (3) al art. 324 a fost modificat de pct. 2 al art. II din LEGEA nr. 177 din 28 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 4 octombrie 2010. +
Articolul 325Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a carei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.––––*) Art. 325 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 127 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 325 avea următorul conţinut: „Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a carei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni;” +
Articolul 326(1) Cercetarea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată. … (2) Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.*) … (3) Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.**) … –––-*) Alin (2) al art. 326 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 128 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (2) al art. 328 avea următorul conţinut: „(2) Întâmpinarea nu este obligatorie.”**) Alin. (3) al art. 326 a fost introdus prin art. 1 pct. 129 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Articolul 327(1) Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre. … (2) Se va face arătare de hotărârea dată în revizuire, în josul originalului hotărârii revizuite. … +
Articolul 328(1) Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuita. … (2) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a carei hotărâre este irevocabilă. … ––––Alin. (2) al art. 328 a fost modificat de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Titlul VIRecursul în interesul legii––––Prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003, Cap. III din titlul V al Cărţii a- 2-a devine Titlul VI al Cărţii a-II-a, +
Articolul 329*)Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.––––*) Art. 329 a fost modificat prin art. 1 pct. 130 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 329 avea următorul conţinut: „(1) Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, are dreptul, pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul ţării, să ceară Curţii Supreme de Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti.Art. 329 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 57 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 329 a fost modificat de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii." … ART. 329^1 – 329^2Abrogate.*)–––-*) Art. 329^1 – 329^2 au fost abrogate prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 330Abrogat.–––Art. 330 a fost modificat prin art. 1 pct. 131 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 330 avea următorul conţinut: „Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiţie, hotărârile judecătoreşti irevocabile pentru următoarele motive:1. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;"Pct. 2 al art. 330 a fost modificat prin art. 1 pct. 28 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 330 avea următorul conţinut: „2. când s-au săvârşit infracţiuni de către judecători în legatură cu hotărârea pronunţată.”Art. 330 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003. +
Articolul 330^1Abrogat.–––-Art. 330^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 29 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, art. 330^1 avea următorul conţinut: „Recursul în anulare se poate deplasa oricând.”Art. 330^1 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003. +
Articolul 330^2.Abrogat.–––-Alin. (2) al art. 330^2 a fost modificat prin art. 1 pct. 133 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 330^2 avea următorul conţinut: „(2) După introducerea recursului în anulare, instanţa poate să dispună suspendarea executării hotărârilor sau să revină asupra suspendărilor acordate.”Alin. (1) al art. 330^2 a fost modificat prin art. 1 pct. 30 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 330^2 avea următorul conţinut: „Procurorul general poate dispune pe termen limitat suspendarea executării hotărârilor judecătoreşti înainte de introducerea recursului în anulare.”Art. 330^2 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003. +
Articolul 330^3Abrogat.–––-Alin. (2) al art. 330^3 a fost modificat prin art. 1 pct. 134 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 330^3 avea următorul conţinut: „(2) Judecata recursului în anulare se face cu participarea procurorului, care expune motivele acestui recurs şi va pune concluzii.”Art. 330^3 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003. +
Articolul 330^4Abrogat.––––Art. 330^4 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003. +
Articolul 330^5*)Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, care se anexează cererii.––––Art. 330^5 a fost introdus de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii." … +
Articolul 330^6*)Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din preşedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul acesteia, precum şi un număr de 20 de judecători, din care 14 judecători din secţia în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti şi câte 2 judecători din cadrul celorlalte secţii. Preşedintele completului este preşedintele, respectiv vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele sau, după caz, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va stabili numărul judecătorilor din secţiile interesate care vor intra în compunerea completului prevăzut la alin. 1, celelalte secţii urmând a fi reprezentate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi alineat.După sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, după caz, vicepreşedintele acesteia va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, precum şi a judecătorilor din celelalte secţii ce intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. 1.La primirea cererii, preşedintele completului va desemna un judecător din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele completului va desemna câte un judecător din cadrul acestor secţii pentru întocmirea raportului. Raportorii nu sunt incompatibili.În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului poate solicita unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă asupra problemelor de drept soluţionate diferit.Raportul va cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi opinia specialiştilor consultaţi, dacă este cazul, precum şi doctrina în materie. Totodată, judecătorul sau, după caz, judecătorii raportori vor întocmi proiectul soluţiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.Şedinţa completului se convoacă de preşedintele acestuia, cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului şi a soluţiei propuse.La şedinţă participă toţi judecătorii completului. Dacă există motive obiective, aceştia vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor prevăzute la alin. 3.Recursul în interesul legii se susţine în faţa completului, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat de colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al curţii de apel ori de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia.Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot.––––Art. 330^6 a fost introdus de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii." … +
Articolul 330^7*)Asupra cererii, completul se pronunţă prin decizie.Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare şi se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.––––Art. 330^7 a fost introdus de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii." … +
Cartea a III – aDispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase +
Articolul 331Cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispoziţiilor de procedură mai jos arătate. +
Articolul 332Cererile necontencioase care sunt în legatură cu o lucrare sau o pricină în curs la o instanţa sau pe care aceasta a dezlegat-o, ori dacă au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe, se vor îndrepta la acea instanţa. +
Articolul 333(1) Cererea va cuprinde numele şi domiciliul celui care o face şi ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate înaintea instanţei, precum şi arătarea pe scurt a obiectului, motivarea cererii şi semnătura. … (2) Ea va fi însoţită de înscrisurile pe care se sprijină. … +
Articolul 334(1) Instanţa îşi verifică competenţa din oficiu, putând cere părţii lămuririle necesare. … (2) Dacă instanţa se declară necompetentă va trimite dosarul instanţei în drept să hotărască. … +
Articolul 335Dacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei sau prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge. +
Articolul 336(1) Încheierea prin care se încuviinţează cererea este executorie. Ea este supusă recursului. … (2) Termenul de recurs va curge de la pronunţare, pentru cei care au fost de faţă, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit. … (3) Recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii. … (4) Executarea încheierii poate fi suspendată de instanţa de recurs cu sau fără cauţiune. … (5) Recursul se judecă în camera de consiliu. … ––––Art. 336 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 59 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 337Încheierile nu au puterea lucrului judecat. +
Articolul 338(1) Procedura prevăzută în articolele de mai sus se întregeşte cu dispoziţiile de procedură contencioasă, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii. … (2) Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărţii de faţă. … +
Articolul 339(1) Procedura necontencioasă se aplică şi în cazurile în care legea da în căderea preşedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios. … (2) În aceste cazuri, preşedintele este ţinut să pronunţe încheierea în termen de cel mult 3 zile de la primirea cererii. … (3) Recursul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă de tribunal, iar recursul împotriva încheierii date de preşedintele tribunalului sau curţii de apel se judecă de un complet al instanţei respective. … –––-*) Alin. (3) al art. 339 a fost modificat prin art. 1 pct. 135 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 339 avea următorul conţinut: „(3) Apelul împotriva încheierii date de judecătorul de la judecătorie se judecă de tribunal, iar apelul împotriva încheierii date de preşedintele tribunalului sau Curţii de apel se judecă de completul instanţei respective.”––––Alin. (3) al art. 339 a fost modificat de pct. 60 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Cartea a IV – aDespre arbitraj–––––Cartea a IV-a a fost modificată de pct. 20 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993 +
Capitolul IDispoziţii generale +
Articolul 340Persoanele care au capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie. +
Articolul 340^1Arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţia arbitrală, uneia sau mai multor persoane, investite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, după caz, arbitrii investiţi constituie, în sensul dispoziţiilor de faţă, tribunalul arbitral. +
Articolul 341(1) Arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale, încheiată conform cu prevederile cap. II. … (2) Sub rezerva respectării ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, părţile pot stabili prin convenţia arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între părţi a cheltuielilor arbitrale, conţinutul şi forma hotărârii arbitrale şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului. … (3) În lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura de urmat aşa cum va socoti mai potrivit. … (4) Dacă nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispoziţiile ce urmează. … +
Articolul 341^1Părţile pot conveni ca arbitrajul să fie organizat de o instituţie permanentă de arbitraj sau de o terţă persoană. +
Articolul 342(1) Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în prima instanţa. … (2) În cazul în care părţile au încheiat convenţia arbitrală în cursul judecării litigiului la o instanţa judecătorească, aceasta devine competentă să soluţioneze cererile prevăzute în alin. 1. … (3) Instanţa va soluţiona aceste cereri de urgenţă şi cu precădere, cu procedura ordonanţei preşedintele. … +
Capitolul IIConvenţia arbitrală +
Articolul 343(1) Convenţia arbitrală se încheie, în scris, sub sancţiunea nulităţii. … (2) Ea se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumita compromis. … +
Articolul 343^1(1) Prin clauza compromisorie părţile convin că litigiile ce se vor naşte din contractul în care este inserată sau în legatură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. … (2) Validitatea clauzei compromisorii este independenta de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă. … +
Articolul 343^2Prin compromis părţile convin că un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. +
Articolul 343^3(1) Încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti. … (2) Tribunalul arbitral îşi verifica propria sa competenţă de a soluţiona un litigiu şi hotărăşte în această privinţă printr-o încheiere care se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 364. … +
Articolul 343^4(1) În cazul în care părţile în proces au încheiat o convenţie arbitrală, pe care una dintre ele o invocă în instanţa judecătorească, aceasta îşi verifică competenţa. … (2) Instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă: … a) pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nici o rezerva întemeiată pe convenţia arbitrală; … b) convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă; … c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj. … (3) În celelalte cazuri, instanţa judecătorească, la cererea uneia dintre părţi, se va declara necompetenţa, dacă va constata că există convenţie arbitrală. … (4) În caz de conflict de competenţă, hotărăşte instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei înaintea căreia s-a ivit conflictul. … +
Capitolul IIIArbitrii. Constituire tribunalului arbitral. Termenul şi locul arbitrajului +
Articolul 344Poate fi arbitru orice persoană fizică, de cetăţenie română, care are capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor. +
Articolul 345(1) Părţile stabilesc dacă litigiul se judecă de un arbitru unic sau de doi ori de mai mulţi arbitri. … (2) Dacă părţile n-au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judecă de trei arbitri, câte unul numit de fiecare dintre părţi, iar al treilea – supraarbitrul – desemnat de cei doi arbitri. … (3) Dacă există mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, părţile care au interese comune vor numi un singur arbitru. … +
Articolul 346Este nulă clauza din convenţia arbitrală care prevede dreptul uneia dintre părţi de a numi arbitru în locul celeilalte părţi sau de a avea mai mulţi arbitri decât cealaltă parte. +
Articolul 347(1) Arbitrii sunt numiţi, revocaţi sau înlocuiţi conform convenţiei arbitrale. … (2) Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţia arbitrală şi nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea să recurgă la arbitraj invita cealaltă parte, în scris, să procedeze la numirea lor. … (3) În comunicare se arată numele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea să recurgă la arbitraj, precum şi enunţarea succintă a pretenţiilor şi a temeiului lor. … +
Articolul 348Partea căreia i s-a făcut comunicarea trebuie să transmită, la rândul sau, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, răspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, după caz, numele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului desemnat de ea. +
Articolul 349Acceptarea însărcinării de arbitru trebuie să fie făcută în scris şi comunicată părţilor în termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire. +
Articolul 350Cei doi arbitri vor proceda la numirea supraarbitrului, în termen de 10 zile de la ultima acceptare. Supraarbitrul se va conforma prevederilor art. 449. +
Articolul 351(1) În caz de neînţelegere între părţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă o parte nu numeşte arbitrul ori dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea să recurgă la arbitraj poate cere instanţei judecătoreşti să procedeze la numirea arbitrului ori, după caz, a supraarbitrului. … (2) Încheierea de numire se va da în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părţilor. Ea nu este supusă căilor de atac. … +
Articolul 351^1(1) Arbitrul poate fi recuzat pentru cauze care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea să. Cauzele de recuzare sunt cele prevăzute pentru recuzarea judecătorilor. Poate constitui o cauză de recuzare şi neîndeplinirea condiţiilor de calificare sau a altor condiţii privitoare la arbitraj, prevăzute în convenţia arbitrală. … (2) O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decât pentru cauze survenite după numire. … (3) Persoana care ştie că în privinţa sa există o cauză de recuzare este obligată să înştiinţeze părţile şi pe ceilalţi arbitri mai înainte de a fi acceptat însărcinarea de arbitru, iar dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut. … (4) Această persoană nu poate participa la judecarea litigiului decât dacă părţile, înştiinţate potrivit alineatului precedent, comunică în scris că înţeleg să nu ceară recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul să se abţină de la judecarea litigiului, fără ca abţinerea să însemne recunoaşterea cauzei de recuzare. … +
Articolul 351^2(1) Recuzarea trebuie să fie cerută, sub sancţiunea decăderii, în termen de 10 zile de la data când partea a luat cunoştinţă de numirea arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare. … (2) Cererea de recuzare se soluţionează de instanţa judecătorească, prevăzută de art. 342, cu citarea părţilor şi a arbitrului recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare. Încheierea nu este supusă căilor de atac. … +
Articolul 352În caz de vacanta, pentru orice cauza, recuzare, revocare, abţinere, renunţare, împiedicare, deces, şi dacă nu s-a numit un supleant sau dacă acesta este împiedicat să-şi exercite însărcinarea, se va proceda la înlocuirea arbitrului potrivit dispoziţiilor stabilite pentru numirea lui. +
Articolul 353Arbitrii sunt răspunzători de daune, în condiţiile legii:a) dacă, după acceptare, renunţă în mod nejustificat la însărcinarea lor; … b) dacă, fără motiv justificat, nu participa la judecarea litigiului ori nu pronunţă hotărârea în termenul stabilit de convenţia arbitrală sau de lege; … c) dacă nu respecta caracterul confidenţial al arbitrajului, publicând sau divulgând date de care iau cunoştinţă în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părţilor; … d) dacă încalcă în mod flagrant îndatoririle ce le revin. … +
Articolul 353^1În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentă, toate atribuţiile ce revin instanţei judecătoreşti în temeiul dispoziţiilor din prezentul capitol se exercită de acea instituţie, conform regulamentului sau, afară numai dacă acel regulament prevede altfel. +
Articolul 353^2(1) Tribunalul arbitral se consideră constituit pe data ultimei acceptări a însărcinării de arbitru, de supraarbitru sau, după caz, de arbitru unic. … (2) Data acceptării este cea a expedierii prin poştă a comunicării prevăzute de art. 349. … +
Articolul 353^3(1) Dacă părţile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale. … (2) Termenul se suspenda pe timpul judecării unei cereri de recuzare sau a oricărei alte cereri incidente adresate instanţei judecătoreşti prevăzute de art. 342. … (3) Părţile pot consimţi în scris la prelungirea termenului arbitrajului. … (4) De asemenea, tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului cu cel mult două luni. … (5) Termenul se prelungeşte de drept cu două luni în cazul prevăzut de art. 360^3, precum şi în cazul decesului uneia dintre părţi. … (6) Trecerea termenului prevăzut în prezentul articol nu poate să constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afară de cazul în care una dintre părţi a notificat celeilalte părţi şi tribunalului arbitral, până la primul termen de înfăţişare, că înţelege să invoce caducitatea. … +
Articolul 354Părţile stabilesc locul arbitrajului. În lipsa unei asemenea prevederi, locul arbitrajului de stabileşte de tribunalul arbitral. +
Capitolul IVSesizarea tribunalului arbitral. Cuprinsul cererii de arbitrare.Întâmpinarea. Cererea reconvenţională +
Articolul 355(1) Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisă care va cuprinde: … a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în Registrul comerţului, numărul de telefon, contul bancar; … b) numele şi calitatea celui care angajează sau reprezintă partea în litigiu, anexându-se dovada calităţii; … c) menţionarea convenţiei arbitrale, anexându-se copie de pe contractul în care este inserată, iar dacă s-a încheiat un compromis, copie de pe acesta; … d) obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori; … e) motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se întemeiază cererea; … f) numele şi domiciliul membrilor tribunalului arbitral; … g) semnătura părţii. … (2) Cererea se poate face şi printr-un proces-verbal încheiat în faţa tribunalului arbitral şi semnat de părţi sau numai de reclamant, precum şi de arbitri. … +
Articolul 356Reclamantul va comunica pârâtului, precum şi fiecărui arbitru, copie de pe cererea de arbitrare şi de pe înscrisurile anexate. +
Articolul 356^1(1) În termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, pârâtul va face întâmpinare cuprinzând excepţiile privind cererea reclamantului, răspunsul în fapt şi în drept la această cerere, probele propuse în apărare, precum şi, în mod corespunzător, celelalte menţiuni prevăzute în art. 355, pentru cererea de arbitrare. … (2) Excepţiile şi alte mijloace de apărare, care nu au fost arătate prin întâmpinare, trebuie ridicate, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen de înfăţişare. Dispoziţiile art. 358^12 alin. 3 rămân aplicabile. … (3) Dacă prin nedepunerea întâmpinării litigiul se amână, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin amânare. … (4) Dispoziţiile art. 356 se aplică în mod corespunzător. … +
Articolul 357(1) Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului, derivând din acelaşi raport juridic, el poate face cerere reconvenţională. … (2) Cererea reconvenţională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării sau cel mai târziu până la primul termen de înfăţişare şi trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi cererea principală. … +
Capitolul VProcedura arbitrală +
Articolul 358În întreaga procedura arbitrală trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii. +
Articolul 358^1(1) Comunicarea între părţi sau către părţi a înscrisurilor litigiului, a citaţiilor, hotărârilor arbitrale şi încheierilor de şedinţă se face prin scrisoare recomandată cu recipisa de predare sau cu confirmare de primire. Informaţiile şi înştiinţările pot fi făcute şi prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care permite stabilirea probei comunicării şi a textului transmis. … (2) Înscrisurile pot fi înmânate şi personal părţii, sub semnătură. … (3) Dovezile de comunicare se depun la dosar. … +
Articolul 358^2(1) Îndată după expirarea termenului pentru depunerea întâmpinării, tribunalul arbitral verifica stadiul pregătirii litigiului pentru dezbatere şi, dacă va socoti necesar, va dispune măsurile corespunzătoare pentru completarea dosarului. … (2) După această verificare şi, dacă este cazul, după completarea dosarului, tribunalul arbitral fixează termen de dezbatere a litigiului şi dispune citarea părţilor. … +
Articolul 358^3Intre data primirii citaţiei şi termenul de dezbatere trebuie să existe un interval de timp de cel puţin 15 zile. +
Articolul 358^4Părţile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanţi şi pot fi asistate de orice persoană. +
Articolul 358^5Neprezentarea părţii legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului, afară numai dacă partea lipsă nu va cere, cel mai târziu până în preziua dezbaterii, amânarea litigiului pentru motive temeinice, încunoştiinţând în acelaşi termen şi cealaltă parte, precum şi arbitrii. Amânarea se poate face o singură dată. +
Articolul 358^6Oricare dintre părţi poate cere în scris ca soluţionarea litigiului să se facă în lipsa să, pe baza actelor de la dosar, art. 358^3 rămânând însă aplicabil. +
Articolul 358^7Dacă ambele părţi, deşi legal citate, nu se prezintă în termen, tribunalul arbitral va soluţiona litigiul în afară de cazul în care s-a cerut amânarea pentru motive temeinice. Tribunalul arbitral poate, de asemenea, să amâne judecarea litigiului, citând părţile, dacă apreciază că prezenţa lor la dezbatere este necesară. +
Articolul 358^8(1) Înaintea sau în cursul arbitrajului oricare dintre părţi poate cere instanţei judecătoreşti competente să încuviinţeze măsuri asiguratoare şi măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt. … (2) La această cerere se vor anexa, în copie, cerea de arbitrare sau, în lipsă, dovada comunicării prevăzute de art. 347 alin. 2 şi 3, precum şi convenţia arbitrală. … (3) Încuviinţarea acestor măsuri va fi adusă la cunoştinţă tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut. … +
Articolul 358^9În cursul arbitrajului, măsurile asiguratoare şi măsurile vremelnice, ca şi constatarea anumitor împrejurări de fapt, pot fi încuviinţate şi de tribunalul arbitral. În caz de împotrivire, executarea acestor măsuri se dispune de către instanţa judecătorească. +
Articolul 358^10(1) Fiecare dintre părţi are sarcina să dovedească faptele pe care îşi întemeiază în litigiu pretenţia sau apărarea. … (2) În vederea soluţionării litigiului, tribunalul arbitral poate cere părţilor explicaţii scrise cu privire la obiectul cererii şi faptele litigiului şi poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege. … +
Articolul 358^11(1) Administrarea probelor se efectuează în şedinţa tribunalului arbitral. Acesta poate dispune că administrarea probelor să fie efectuată în faţa unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral. … (2) Ascultarea martorilor şi a experţilor se face fără prestare de jurământ. … (3) Tribunalul arbitral nu poate să recurgă la mijloace de constrângere şi nici să aplice sancţiuni martorilor sau experţilor. Pentru luarea acestor măsuri părţile se pot adresa instanţei judecătoreşti prevăzute de art. 342. … (4) Aprecierea probelor se face de către arbitri potrivit intimei lor convingeri. … +
Articolul 358^12(1) Orice excepţie privind existenta şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor şi desfăşurarea procedurii până la primul termen de înfăţişare, trebuie ridicata, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la acest prim termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt. … (2) Orice cereri ale părţilor şi orice înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de înfăţişare. … (3) Probele care nu au fost cerute cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, afară de cazurile în care: … a) necesitatea probei ar reieşi din dezbateri; … b) administrarea probei nu pricinuieşte amânarea soluţionării litigiului. … +
Articolul 358^13(1) Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în încheierea de şedinţă. … (2) Orice dispoziţie a tribunalului arbitral va fi consemnată şi va fi motivată. … (3) Încheierea de şedinţă va cuprinde, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 361 lit. a) şi b), şi următoarele menţiuni: … a) o scurta descriere a desfăşurării şedinţei; … b) cererile şi susţinerile părţilor; … c) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse; … d) dispozitivul; … e) semnăturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 360^2. … (4) Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de conţinutul încheierilor şi de actele dosarului. La cererea părţilor sau din oficiu tribunalul arbitral poate îndrepta sau completa încheierea de şedinţă, printr-o altă încheiere. Părţilor li se comunică, la cerere, copie de pe încheierea de şedinţă. … +
Capitolul VICheltuieli arbitrale +
Articolul 359(1) Cheltuielile pentru organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, precum şi onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a părţilor, arbitrilor, experţilor, martorilor, se suporta potrivit înţelegerii dintre părţi. … (2) În lipsa unei asemenea înţelegeri, cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul, integral dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate sau proporţional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisă în parte. … +
Articolul 359^1(1) Tribunalul arbitral poate evalua, în mod provizoriu, cuantumul onorariilor arbitrilor şi poate obliga părţile să consemneze suma respectivă prin contribuţie egala. … (2) Părţile pot fi obligate solidar la plată. … (3) Dacă pârâtul nu-şi îndeplineşte obligaţia care ii revine potrivit alin. 1, în termenul stabilit de tribunalul arbitral, reclamantul va consemna întreaga suma, urmând ca prin hotărârea arbitrală să se stabilească cuantumul onorariilor cuvenite arbitrilor, precum şi modul de suportare de către părţi. … (4) De asemenea, tribunalul arbitral poate obliga părţile sau pe fiecare dintre ele la avansarea altor cheltuieli arbitrale. … +
Articolul 359^2Tribunalul arbitral poate să nu dea curs arbitrajului până la consemnarea, avansarea sau plata sumelor prevăzute în prezentul capitol. +
Articolul 359^3La cererea oricăreia dintre părţi, instanţa judecătorească prevăzută de art. 342 va examina temeinicia măsurilor dispuse de tribunalul arbitrar şi va stabili cuantumul onorariilor arbitrilor şi al celorlalte cheltuieli arbitrale, precum şi modalităţile de consemnare, avansare sau de plată. +
Articolul 359^4(1) Plata onorariilor arbitrilor se va face după comunicarea către părţi a hotărârii arbitrale. … (2) Dacă arbitrajul se întrerupe, fără a se pronunţa hotărâre, onorariile arbitrilor pentru activitatea depusă se reduc în mod corespunzător. … +
Articolul 359^5Orice diferenţă în plus sau în minus de cheltuieli arbitrale se regularizează cel mai târziu prin hotărârea arbitrală şi se plăteşte până la comunicarea către părţi sau până la depunerea acesteia la instanţa judecătorească. Neplata diferenţei atrage suspendarea comunicării sau depunerii hotărârii arbitrale. +
Articolul 359^6În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentă, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitrilor, precum şi celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc şi se plătesc conform regulamentului acelei instituţii. +
Capitolul VIIHotărârea arbitrală +
Articolul 360(1) Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile, ţinând seama, când este cazul, şi de uzanţe sau reguli profesionale. … (2) Pe baza acordului expres al părţilor, tribunalul arbitral poate soluţiona litigiul în echitate. … –––––Alin. (1) al art. 360 a fost modificat de pct. 5 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 360^1(1) În toate cazurile, pronunţarea trebuie să fie precedată de deliberarea în secret, cu participarea tuturor arbitrilor în persoană, consemnându-se în hotărâre această participare. … (2) Pronunţarea poate fi amânată cu cel mult 21 de zile, sub condiţia încadrării în termenul arbitrajului. … +
Articolul 360^2Când tribunalul arbitral este compus dintr-un număr fără soţ de arbitri, hotărârea se ia cu majoritate de voturi. Arbitrul care a avut o altă părere îşi va redacta şi va semna opinia separată, cu arătarea considerentelor pe care aceasta se sprijină. +
Articolul 360^3Când tribunalul arbitral este compus dintr-un număr cu soţ de arbitri şi aceştia nu se înţeleg asupra soluţiei, se va proceda la numirea unui supraarbitru conform înţelegerii dintre părţi sau, în lipsă, conform art. 351. Supraarbitrul numit se va uni cu una dintre soluţii, o va putea modifica sau va putea pronunţa o altă soluţie, dar numai după ascultarea părţilor şi a celorlalţi arbitri. +
Articolul 361Hotărârea arbitrală se redactează în scris şi trebuie să cuprindă:a) componenta nominala a tribunalului arbitral, locul şi data pronunţării hotărârii; … b) numele părţilor, domiciliul sau reşedinţa lor sau, după caz, denumirea şi sediul, numele reprezentanţilor părţilor, precum şi al celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului; … c) menţionarea convenţiei arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj; … d) obiectul litigiului şi susţinerile pe scurt ale părţilor; … e) motivele de fapt şi de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care sub acest aspect întemeiază soluţia; … f) dispozitivul; … g) semnăturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 360^2. … +
Articolul 362(1) Dacă prin hotărârea pronunţată tribunalul arbitral a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere, oricare dintre părţi poate solicita, în termen de 10 zile de la data primirii hotărârii, completarea ei. Hotărârea de completare se da cu citarea părţilor. … (2) Greşelile materiale din textul hotărârii arbitrale sau alte greşeli evidente care nu schimbă fondul soluţiei, precum şi greşelile de calcul, pot fi rectificate, la cererea oricăreia dintre părţi, formularea în termenul prevăzut de alin. 1 sau din oficiu, printr-o încheiere de îndreptare. … (3) Hotărârea de completare sau încheierea de îndreptare face parte integrantă din hotărârea arbitrală. … (4) Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de completarea sau îndreptarea hotărârii. … +
Articolul 363(1) Hotărârea arbitrală va fi comunicată părţilor în termen de cel mult o lună de la data pronunţării ei. … (2) La cererea oricăreia dintre părţi, tribunalul arbitral îi va elibera o dovadă privind comunicarea hotărârii, în condiţiile alin. 1. … (3) Hotărârea arbitrală comunicată părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive. … (4) În cazul în care hotărârea arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, hotărârea arbitrală se va prezenta instanţei judecătoreşti ori notarului public pentru a obţine o hotărâre judecătorească sau, după caz, un act autentic notarial. După verificarea de către instanţa judecătorească ori de către notarul public a respectării condiţiilor şi îndeplinirea procedurilor impuse de lege şi după achitarea de către părţi a impozitului privind transferul dreptului de proprietate, se va proceda la înregistrarea în cartea funciară şi se va realiza transferul de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra bunului imobil în cauză. … ––––-Alin. (4) al art. 363 a fost introdus de art. II din LEGEA nr. 206 din 9 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 762 din 13 noiembrie 2012. +
Articolul 363^1(1) În termen de 20 de zile de la data comunicării hotărârii, tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la instanţa judecătorească prevăzută de art. 342 ataşând şi dovezile de comunicare a hotărârii arbitrale. … (2) În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentă, dosarul se păstrează la acea instituţie. … +
Capitolul VIIIDesfiinţarea hotărârii arbitrale +
Articolul 364Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul din următoarele motive:a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului; … b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante; … c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală; … d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită; … e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 353^3. … f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; … g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării, nu este semnată de arbitrii; … h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire; … i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii. … +
Articolul 364^1(1) Părţile nu pot renunţa prin convenţia arbitrală la dreptul de a introduce acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale. … (2) Renunţarea la acest drept se poate face, însă, după pronunţarea hotărârii arbitrale. … +
Articolul 365(1) Competenţa de a judeca în primă instanţă acţiunea în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare celei prevăzute la art. 342, în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul. … (2) Acţiunea în anulare poate fi introdusă în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale. … (3) Instanţa judecătorească va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia a fost introdusă acţiunea în anulare, numai după depunerea unei cauţiuni fixate de ea. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător. … –––-*) Alin. (3) al art. 365 a fost modificat prin art. 1 pct. 136 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 365 avea următorul conţinut: „(3) Instanţa judecătorească va putea suspenda, cu sau fără cauţiune, executarea hotărârii arbitrale atacată cu acţiune în anulare.”Alin. (1) al art. 365 a fost modificat de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 365 a fost modificat de pct. 62 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 366(1) Instanţa judecătorească, admiţând acţiunea, va anula hotărârea arbitrală, iar, dacă litigiul este în stare de judecată, se va pronunţa şi în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă, însă, pentru a hotărî în fond este nevoie de noi probe, instanţa judecătorească se va pronunţa în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, hotărârea de anulare nu se va putea ataca decât o dată cu hotărârea asupra fondului. … (2) Hotărârea instanţei judecătoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacată numai cu recurs. … +
Articolul 366^1În toate cazurile privind hotărârea arbitrală, acţiunea în anulare formulată potrivit art. 364 se judecă în completul prevăzut pentru judecata în prima instanţa, iar recursul se judecă în completul prevăzut pentru această cale de atac.–––-Art. 366^1 a fost introdus de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Capitolul IXExecutarea hotărârii arbitrale +
Articolul 367Hotărârea arbitrală este obligatorie. Ea se aduce la îndeplinire de bună voie de către partea împotriva căreia s-a pronunţat, de îndată sau în termenul arătat în hotărâre. +
Articolul 367^1(1) La cererea părţii câştigătoare, hotărârea arbitrală se investeşte cu formula executorie. … (2) Încheierea de investire se da de către instanţa judecătorească prevăzută de art. 342, fără citarea părţilor, în afară de cazul în care există îndoieli cu privire la regularitatea hotărârii arbitrale, când se vor cita părţile. … +
Articolul 368Hotărârea arbitrală investită cu formula executorie constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească. +
Capitolul XArbitrajul internaţional +
Articolul 369În sensul prezentului capitol, un litigiu arbitral care se desfăşoară în România este socotit internaţional dacă s-a născut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate. +
Articolul 369^1Prin convenţia arbitrală referitoare la un arbitraj internaţional, părţile pot stabili ca acesta să aibă loc în România sau într-o altă ţară. +
Articolul 369^2(1) În arbitrajul internaţional care se judecă în România sau potrivit legii române, tribunalul arbitral va fi compus dintr-un număr impar de arbitri, fiecare dintre părţi având dreptul să numească un număr egal de arbitri. Dispoziţiile art. 369^3 rămân aplicabile. … (2) Partea străină poate numi arbitri de cetăţenie străină. … (3) Părţile pot conveni ca arbitrul unic sau supraarbitrul să fie cetăţean al unui al treilea stat. … +
Articolul 369^3În arbitrajul internaţional, durata termenelor stabilite de art. 349, 350, 351^2, 358^3 şi 362 se dublează. +
Articolul 369^4(1) Dezbaterea litigiului în faţa tribunalului arbitral se face în limba stabilită prin convenţia arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privinţă ori nu a intervenit o înţelegere ulterioară, în limba contractului din care s-a născut litigiul ori într-o limba de circulaţie internaţională stabilită de tribunalul arbitral. … (2) Dacă o parte nu cunoaşte limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui traducător. … (3) Părţile pot să participe la dezbateri cu traducătorul lor. … +
Articolul 369^5În afară de cazul în care părţile convin altfel, onorariile arbitrilor şi cheltuielile de deplasare ale acestora se suporta de partea care i-a numit; în cazul arbitrului unic sau al supraarbitrului, aceste cheltuieli se suporta de părţi în cote egale. +
Capitolul XIRecunoaşterea şi executarea hotărârilor arbitrale străine +
Articolul 370În sensul prezentului capitol, prin hotărâre arbitrală străină se înţelege o hotărâre dată pe teritoriul unui stat străin sau care nu este considerată ca hotărâre naţională în România. +
Articolul 370^1Hotărârile arbitrare străine pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 167-172 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat. +
Articolul 370^2Hotărârile arbitrale străine, care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligaţi a le executa, pot fi puse în executare silită pe teritoriul României, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 173-177 din Legea nr. 105/1992. +
Articolul 370^3Hotărârile arbitrale străine, pronunţate de către un tribunal arbitral competent, au forţa probantă în faţa instanţelor din România cu privire la situaţiile de fapt pe care le constata. +
Articolul 371Abrogat.*)–––-*) Art. 371 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993. +
Cartea a V – aDespre executarea silită +
Capitolul IDispoziţii generale +
Secţiunea IScopul şi obiectul executării silite*)–––*) Secţiunea I (art. 371^1 – 371^8) a fost introdusă prin art. 1 pct. 137 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Articolul 371^1(1) Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. … (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea nu prevede altfel. … (3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare. … –––Alin. (3) al art. 371^1 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 371^2(1) Pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege. … (2) În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii. … (3) Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, şi la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri. … ––––Alin. (3) al art. 371^2 a fost introdus prin art. 1 pct. 31 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Alin. (3) al art. 371^2 a fost introdus de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 371^2 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.–––-*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 371^3(1) Veniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile şi numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor. … (2) Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmărite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. … +
Articolul 371^4În tot cursul executării silite, sub supravegherea organului de executare, creditorul şi debitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în parte, numai asupra veniturilor băneşti ale debitorului, că vânzarea bunurilor supuse urmăririi să se facă prin buna învoială sau că plata obligaţiei să se facă în alt mod admis de lege.––––Art. 371^4 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 371^5Executarea silită încetează dacă:a) s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii; în acest caz, executorul va preda debitorului titlul executoriu, menţionând pe acesta stingerea totală a obligaţiilor; … b) nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri; în aceste cazuri, executorul va remite personal creditorului sau reprezentantului acestuia titlul executoriu, menţionând pe acesta cauza restituirii şi partea de obligaţie ce a fost executată; … c) creditorul a renunţat la executare; … d) a fost desfiinţat titlul executoriu. … ––––Lit. b) a art. 371^5 a fost modificată de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 371^6(1) În cazurile prevăzute de art. 371^5 lit. b) se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită. … (2) Reluarea executării silite poate fi cerută şi asupra aceluiaşi bun, dacă acesta este un imobil. În acest caz, atât timp cât potrivit legii, poate avea loc reluarea executării silite, nu se va putea dispune radierea somaţiei înscrise potrivit dispoziţiilor art. 497 alin. 2. … ––––Alin. (1) al art. 371^6 a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 371^7(1) Partea care solicita îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor. … (2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. … (3) Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. … (4) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu. … ––––Alin. (2) al art. 371^7 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 371^8(1) Depunerea sau consemnarea oricărei sume în scopul participării la desfăşurarea, potrivit legii, a executării silite, cum sunt sumele cu titlu de cauţiune ori de preţ al bunurilor supuse vânzării, se face numai la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau orice altă instituţie bancară*), la dispoziţia instanţei de executare sau a executorului judecătoresc. … (2) Dovada depunerii sau consemnării acestor sume se poate face cu recipisa de consemnare sau cu orice alt înscris admis de lege. … ––––*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede următoarele:Următorii termeni din Codul de procedură civilă se înlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea următorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau orice altă instituţie bancară»;".––––Alin. (2) al art. 371^8 a fost introdus de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Secţiunea I^1Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu*)–––*) Secţiunea I^1 a fost introdusă prin art. 1 pct. 138 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000 înlocuind Secţiunea I din Cap. I Cartea a V-a care avea următorul titlu: „Secţiunea I. Titlurile cerute pentru executarea silită.” +
Articolul 372Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.*)–––*) Art. 372 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 139 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 372 avea următorul conţinut: „Executarea silită se va urmări:a) în virtutea unei hotărâri judecătoreşti; … b) în virtutea unui titlu executoriu." … +
Articolul 373(1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea**). … (2) Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afară cazurilor în care legea dispune altfel. … (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe. … –––-*) Art. 373 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 139 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 373 avea următorul conţinut: „(1) Hotărârile se vor executa prin mijlocirea primei instanţe. În cazul în care prima instanţă este o curte de apel, hotărârea se execută prin mijlocirea tribunalului din localitatea în care îşi are sediul curtea de apel.(2) Cererea de executare se va face: … a) în cazul hotărârilor ramase definitive şi irevocabile, la prima instanţa; … b) în celelalte cazuri, la instanţa care a pronunţat ultima hotărâre asupra fondului; aceasta va trimite cererea, împreună cu hotărârea, pentru investire şi executare, la prima instanţa. … (3) Executarea se îndeplineşte prin executorii judecătoreşti. … (4) În cazurile prevăzute de lege, precum şi atunci când executorul judecătoresc consideră necesar, organele de politie sunt obligate să-i acorde concursul la efectuarea executării silite." … Alin. (1) al art. 373 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (3) al art. 373 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile. … (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. … (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii." … +
Articolul 373^1*)Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.Instanţa de executare încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite.În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege, dispoziţiile art. 371^1 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător. Încuviinţarea executării silite este de drept valabilă şi pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;2. titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerinţă este necesară pentru pornirea executării silite;3. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;4. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;5. există alte impedimente prevăzute de lege.Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.Dacă socoteşte că este în interesul executării, executorul judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum şi pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligaţia sa, arătându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuării executării silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 108^2 alin. 2, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală.În situaţia prevăzută la art. 371^7 alin. 1, executorul judecătoresc este dator să pună în vedere părţii să îşi îndeplinească de îndată obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare.––––Alin. (2) al art. 373^1 a fost modificat de pct. 65 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 373^1 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Art. 373^1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009.––––-*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 17 aprilie 2009 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, în intervalul 17 aprilie 2009-17 mai 2009, dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006 au fost suspendate de drept, urmând să-şi înceteze efectele juridice începând cu data de 2 iunie 2009, dacă legiuitorul nu ar fi intervenit prin Ordonanţa de urgenţă nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul OFicial nr. 324 din 15 mai 2009 să modifice prevederile atacate.La momentul actual, aplicabilă este forma art. 373^1, astfel cum a fost modificată de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009.–––––Art. 373^1 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 373^2(1) În cazurile prevăzute de lege, precum şi atunci când executorul judecătoresc consideră necesar, organele de politie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, sunt obligaţi să-i acorde concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite. … (2) La cererea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori deţin bunuri ale acestuia, supuse urmăririi potrivit legii, au datoria să dea informaţiile necesare pentru efectuarea executării. … (3) De asemenea, la cererea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc instituţiile, băncile şi orice alte persoane sunt obligate să-i comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare realizării executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. La cererea executorului sau a părţii interesate instanţa de executare poate lua măsurile prevăzute de art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. f) şi de art. 108^3. … (4) Instanţa de executare şi executorul judecătoresc sunt obligaţi să asigure secretul informaţiilor primite, dacă legea nu prevede altfel. … +
Articolul 373^3(1) Încheierea prin care preşedintele instanţei respinge cererea de investire cu formula executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris ori cererea de eliberare de către instanţa a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacată cu recurs de către creditor. Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare, pentru creditorul prezent, şi de la comunicare, pentru cel lipsă. … (1^1) Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de investire cu formula executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei căi de atac.(2) Dacă se refuză emiterea titlului executoriu de către alte organe competente potrivit legii şi dacă legea specială nu prevede altfel, creditorul poate face plângere la judecătoria în circumscripţia căreia se află organul care trebuia să emită titlul executoriu, în termen de 15 zile de la data când a luat cunoştinţă de refuz. … ––––Alin. (1) al art. 373^3 a fost modificat de pct. 66 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1^1) al art. 373^3 a fost introdus de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 373^4(1) Când privitor la aceleaşi bunuri se efectuează mai multe executări silite, instanţa de executare în circumscripţia căreia a început prima executare, la cererea persoanei interesate, va putea să le reunească, dispunând să se facă o singură executare de către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar dacă executările sunt în acelaşi stadiu, de către executorul judecătoresc care a început cel dintâi executarea, chiar dacă ele au fost pornite de organe de executare diferite, în afară de cazul în care legea prevede altfel. … (2) În cazul în care dispune conexarea executărilor, instanţa, prin încheiere, se va pronunţa şi asupra cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexării. Totodata, va dispune trimiterea dosarelor conexate la executorul judecătoresc desemnat potrivit alin. 1. … (3) Desistarea, după conexare, a oricăruia dintre creditorii urmăritori nu va putea să împiedice continuarea executării de la actul de executare cel mai înaintat.*) … –––*) Art. 373^1-373^4 au fost introduse prin art. 1 pct. 141 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.–––Alin. (2) al art. 373^4 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 374(1) Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este investit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formula executorie. … (2) Investirea hotărârilor cu formula executorie se face de prima instanţă. … (3) Încuviinţarea executării silite în România a hotărârilor date în ţări străine se face potrivit legii speciale. … –––Art. 374 a fost modificat iniţial de pct. 22 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin.(1) al art. 374 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 142 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 374 avea următorul conţinut: „(1) Nici o hotărâre nu se poate executa dacă nu este investită cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de hotărârile pregătitoare şi de hotărârile executorii provizoriu, care se execută şi fără formula executorie.”–––Alin. (1) al art. 374 a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 374^1Înscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără investirea cu formula executorie.–––Art. 374^1 a fost introdus de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 375Abrogat.*)–––*) Art. 375 a fost abrogat prin art. 183 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, publicată în M. Of. nr. 245 din 1 octombrie 1992. +
Articolul 376(1) Se investesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege. … (2) Actele autentificate de o reprezentanta diplomatică sau consulara a României se vor putea investi cu formula executorie de judecătoria de la domiciliul uneia din părţile părtaşe la actul autentic. … (3) Dacă nici una din părţi nu are domiciliul cunoscut în ţară, investirea cu formula executorie se face de Judecătoria sectorului III din Capitala României. … ––––Alin. (1) al art. 376 a fost modificat de pct. 23 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (1) al art. 376 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 377(1) Sunt hotărâri definitive: … 1. hotărârile date în prima instanţă, potrivit legii, fără drept de apel;2. hotărârile date în prima instanţă care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată;3. hotărârile date în apel;4. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.*)(2) Sunt hotărâri irevocabile: … 1. hotărârile date în prima instanţă, fără drept de apel, nerecurate;2. hotărârile date în prima instanţă, care nu au fost atacate cu apel;3. hotărârile date în apel, nerecurate;4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.–––Art. 377 a fost modificat iniţial de pct. 24 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin.(1) al art. 377 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 143 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 374 avea următorul conţinut: „(1) Sunt hotărâri definitive:1. hotărârile date fără drept de apel;2. hotărârile date în prima instanţă, care nu au fost atacate cu apel, sau chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat sau apelul a fost respins;3. hotărârile date în apel prin care se rezolva fondul pricinii." +
Articolul 378Pe când o hotărâre definitivă se află în curs de a se judeca în contestaţie sau în urma cererii de revizuire ea are încă puterea lucrului judecat până se va înlocui printr-o altă hotărâre. +
Articolul 379(1) Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.*) … (2) Dacă datoria consistă în suma nelămurită, urmările se vor amâna până mai întâi se va face lichidarea. … (3) Creanţa certă este aceea a carei existenta rezulta din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. … (4) Creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinata prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală. … –––-*) Alin.(1) al art. 379 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 144 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 379 avea următorul conţinut: „(1) Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât în virtutea unui titlu executor sau a unei hotărâri date cu execuţie provizorie şi pentru o datorie certă şi lichidă.” +
Articolul 379^1În cazul în care s-a desfiinţat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept. Dispoziţiile art. 404^1-404^3 sunt aplicabile.*)–––*) Art. 379^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 145 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Secţiunea IIPersoanele şi bunurile supuse executării silite +
Articolul 380Abrogat.*)–––*) Art. 380 a fost abrogat prin art. 1 pct. 146 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 380 avea următorul conţinut: „Art. 380. Executarea silită se întinde asupra tuturor bunurilor mişcătoare şi nemişcătoare ale datornicului, afară de excepţiile admise de lege.” +
Secţiunea IIICând se poate exercita executarea silită +
Articolul 381Când printr-o hotărâre s-a dat un termen de plată, executarea nu se poate face până la sosirea acelui termen. +
Articolul 382Cu toate acestea, partea care a câştigat va putea şi înaintea sosirii termenului să ceară executarea hotărârii:a) dacă debitorul a fugit; … b) dacă debitorul risipeşte averea să mişcătoare şi nemişcătoare; … c) dacă alţi creditori execută alte hotărâri asupra averii sale; … d) dacă prin fapta să el a micşorat asigurările date creditorului sau, sau n-a dat asigurările promise ori încuviinţate sau este în stare de insolvabilitate de obşte cunoscută. … +
Articolul 383(1) În cazurile arătate în articolele de mai sus, instanţa care a investit hotărârea cu formula executorie va hotărî de urgenţă, după ce va cita pe părţi în termen scurt. … (2) În cazul în care debitorul a fugit, citaţia i se va da la ultimul domiciliu. … +
Articolul 384Hotărârile ce au să se execute provizoriu cu dare de cauţiune nu se vor executa mai înainte de a se da cauţiunea. +
Articolul 384^1(1) În vederea executării unei hotărâri judecătoreşti, executorul judecătoresc poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, cu forţa publică. … (2) În cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, la cererea executorului judecătoresc, instanţa de executare va autoriza, prin hotărâre, intrarea în locurile menţionate la alin. 1. Instanţa se pronunţă de urgenţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin hotărâre irevocabilă şi executorie.*) … –––-*) Art. 384^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 147 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Articolul 385(1) Nici o executare nu se va putea face înainte de ora 6,00 şi după ora 20,00.*) … (2) Executarea începută va putea continua în acea zi sau în zilele următoare. … –––*) Alin. (1) al art. 385 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 148 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 385 avea următorul conţinut: „(1) Nici o executare nu se va putea face înainte de ora opt dimineaţa şi după ora şase seara.” +
Articolul 386Executarea silită nu se va putea face la alte ore decât cele menţionate şi nici în zilele nelucrătoare stabilite potrivit legii, afară de cazurile urgente în care executarea poate fi încuviinţată de preşedintele instanţei de executare.–––*) Art. 386 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 149 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 386 avea următorul conţinut: „Executarea silită nu se va putea face în zile nelucrătoare, potrivit legii, afară de cazurile urgente în care executarea poate fi încuviinţată de preşedintele instanţei de executare.” +
Articolul 387(1) În afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somaţie care va cuprinde următoarele: … 1. denumirea şi sediul organului de executare;2. data emiterii somaţiei şi numărul dosarului de executare;3. numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului;4. arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită;5. termenul în care cel somat urmează să-şi execute de bunăvoie obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi arătarea consecinţelor nerespectării acesteia;6. semnătura şi stampila organului de executare.(2) Dacă în termenul arătat în somaţie debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită.*) … –––*) Art. 387 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 150 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 387 avea următorul conţinut:” Art. 387. Nici o hotărâre sau titlu executor nu se va putea executa decât numai după ce va fi încunoştiinţat datornicul odată cu somaţia sau comandamentul.” +
Articolul 388(1) Pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale care vor cuprinde următoarele menţiuni: … 1. denumirea şi sediul organului de executare;2. numele şi calitatea celui care încheie procesul-verbal;3. data întocmirii procesului-verbal şi numărul dosarului de executare;4. titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează actul de executare;5. numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi creditorului urmăritor;6. locul, data şi ora efectuării actului de executare;7. măsurile luate de executor sau constatările acestuia;8. consemnarea explicaţiilor şi obiecţiunilor participanţilor la executare;9. alte menţiuni cerute de lege sau considerate necesare de executor;10. menţionarea, când este cazul, a lipsei creditorului sau debitorului ori despre refuzul sau împiedicarea de a semna procesul-verbal;11. menţionarea numărului de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal, precum şi a persoanelor cărora li s-a înmânat acesta;12. semnătura executorului, precum şi, când este cazul, a altor persoane interesate în executare sau care asistă la efectuarea actului de executare;13. stampila executorului judecătoresc.(2) Menţiunile de la pct. 2, 3, 4, 5, 7, 12 şi 13 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.*) … –––*) Art. 388 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 151 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 388 avea următorul conţinut: „Art. 388. Cu cel puţin o zi înainte de orice executare, executorul judecătoresc ce are să execute va face o somaţie datornicului la care se va alătura şi copia titlului ce se executa.” +
Articolul 389(1) Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei. … (2) În caz de suspendarea executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. … (3) Dacă se face o nouă cerere de executare, se va face mai întâi, o nouă somaţie, la care nu se va mai alătura titlul ce se executa. … +
Articolul 390(1) Dispoziţiile art. 387 şi 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie. … (2) De asemenea, nu se va notifica debitorului nici somaţia, nici titlul executoriu, când executarea se face potrivit art. 382.*) … –––*) Art. 390 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 152 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 390 avea următorul conţinut:”Art. 390. (1) Cele două articole de mai sus nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie.(2) Asemenea nu se va notifica datornicului nici somaţia, nici hotărârea sau titlul, când executarea se face potrivit art. 382 din acest cod." … +
Articolul 391Încălcarea dispoziţiilor art. 384, 385, 387 şi 389 atrage anularea executării.*)–––*) Art. 391 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 153 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 391 avea următorul conţinut: „Art. 391. Călcarea art. 384, 385, 387, 388 şi 389 aduce anularea executării.” +
Secţiunea IVDespre cauţiuni*)–––-*) Secţiunea IV – "Pentru primirea cauţiunii" din Cap. I al Cărţii V se va denumi "Secţiunea IV – Despre cauţiuni", conform art. 1 pct. 154 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Articolul 392Hotărârea care obliga pe o parte ca să dea o cauţiune sau un garant va arăta şi termenul când să se aducă acea cauţiune, sau să se înfăţişeze acel garant. +
Articolul 393(1) Garantul se va înfăţişa înaintea judecăţii în şedinţă publică, faţă cu toate părţile sau în lipsa lor, dacă au fost chemate formal. … (2) Judecata va primi pe garant dacă solvabilitatea să va fi de obşte cunoscută, sau dacă se va dovedi cu acte. … +
Articolul 394Partea potrivnică va putea să conteste solvabilitatea garantului şi instanţa va hotărî de urgenţă.*)–––-*) Art. 394 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 155 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 394 avea următorul conţinut: ” Art. 394. Partea potrivnică va putea să conteste solvabilitatea garantului şi judecata va apretui de urgenţă.” +
Articolul 395Dacă se primeşte cauţiunea sau garantul, actul care le primeşte va fi executor, cu tot dreptul de apel. +
Articolul 396(1) Garantul fiind primit, va face înaintea judecăţii declaraţia că primeşte a garanta. … (2) Aceasta declaraţie se va trece în procesul-verbal al şedinţei. … (3) Din momentul acestei declaraţii, el va fi supus la toate consecinţele ce aduce garanţia sa. … +
Secţiunea VExecutarea în contra moştenitorilor +
Articolul 397(1) Când debitorul a murit, lăsând numai moştenitori majori, executarea începută asupra bunurilor sale se va continua în contra lor 8 zile după ce printr-o notificare au fost înştiinţaţi în mod colectiv la ultimul domiciliu al defunctului. … (2) Când între moştenitori sunt minori, executarea începută se va suspenda până la alcătuirea reprezentantei lor legale, care se va face prin mijlocirea judecătoriei cât se poate de grabnic. … +
Articolul 398Dacă execuţia nu începuse încă la moartea debitorului, hotărârile şi titlurile executorii nu se vor putea executa în contra moştenitorilor, sub pedeapsa de nulitate, decât 8 zile după ce li s-a făcut o încunoştiinţare colectiva a acestor titluri sau hotărâri la domiciliul deschiderii succesiunii pe numele moştenirii, fără a se arăta numele şi calitatea fiecărui moştenitor. +
Secţiunea VIContestaţia la executare*) +
Articolul 399(1) Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege. … (2) Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal. … (2^1) De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie, data fără îndeplinirea condiţiilor legale.(3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţa judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. … ––––Alin. (1) al art. 399 a fost modificat de pct. 68 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (2^1) al art. 399 a fost introdus de pct. 69 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1) şi (2^1) ale art. 399 au fost modificate de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 400(1) Contestaţia se introduce la instanţa de executare. … (2) Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se executa. Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare. … +
Articolul 400^1Împărţirea bunurilor proprietate comuna poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare. +
Articolul 401(1) Contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când: … a) contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; … b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit; … c) debitorul care contesta executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie. … (1^1) Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.(2) Contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului. … (3) Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut de alin. 2 nu-l împiedică pe cel de-al treilea să-şi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii. … ––––Alin. (1^1) al art. 401 a fost introdus de pct. 70 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 402(1) Instanţa sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, dosarul de executare sau, după caz, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispoziţiile art. 139 fiind aplicabile în mod corespunzător. Părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu precădere. Procedura prevăzută pentru judecata în primă instanţă se aplică în mod corespunzător. … (2) Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se da fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art. 400^1 şi al art. 401 alin. 2. … (3) Hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se executa. … ––––-Alin. (1) al art. 402 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Alin. (1) al art. 402 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009.Alin. (1) al art. 402 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 403(1) Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţa, în afară de cazul în care legea dispune altfel. … (2) Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului. … (3) Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2 instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat. … (4) În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţa. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţa, dacă este cazul. … ––––Alin. (4) al art. 403 a fost modificat de pct. 71 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 404(1) Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseşi, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată. … (1^1) În cazul în care constată nejustificat refuzul executorului de a începe executarea silită sau de a îndeplini un act de executare silită, dacă fapta nu constituie infracţiune potrivit legii penale, instanţa de executare, sesizata potrivit art. 399 alin. 1, va putea obliga executorul la plata unei amenzi de la 500 lei la 2.500 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată.(2) În cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 7.000.000 lei. … ––––-Alin. (1^1) al art. 404 a fost introdus de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.––––-*) Secţiunea VI este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 156 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiunea VI avea următorul conţinut: „Secţiunea VI. Contestaţii asupra executării siliteArt. 399. Orice executare silită se poate contesta de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.Art. 400. (1) Cererile incidente şi toate contestaţiile care s-ar ridica asupra executării silite sau între părţi sau de către cei de-al treilea interesaţi, privitoare la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii ce se executa, se vor îndrepta la instanţa care a încuviinţat titlul executor.(2) Toate celelalte incidente sau contestaţii ce s-ar ridica asupra urmăririi însăşi se vor îndrepta la instanţa care execută hotărârea. … (3) Cererile arătate în acest articol vor cuprinde pe larg motivele plângerii, iar actele pricinii se vor depune deodată cu cererea la grefa instanţei respective potrivit art. 112 din acest cod. … (4) Părţile se vor chema în termen scurt şi judecata asupra contestaţiei sau incidentelor se va urma de urgenţă, cu precădere asupra tuturor celorlalte pricini. … Art. 400^1. Împărţirea bunurilor comune, potrivit art. 33 alin. 2 din Codul familiei, poate fi cerută şi în cadrul judecării contestaţiei la executarea silită.Art. 401. Judecata va putea după înfăţişare să suspende sau să lase executarea cu sau fără cauţiune faţă de instanţa judecătorească. Executarea se va putea suspenda în cazuri urgente chiar şi înainte de orice înfăţişare.Art. 402. Termenul de apel şi cel de recurs în contra hotărârilor date în asemenea contestaţii sau incidente va fi de 15 zile de la data comunicării hotărârilor.Art. 403. (1) Contestaţiile în materie de executări silite se vor putea face în tot timpul cât va ţine executarea.(2) Odată ce, cel din urmă act al executării s-a săvârşit, nu se va mai primi nici o contestaţie asupra executării. … (3) Cel din urmă act de executare este încheierea pe care instanţa va trebui să o facă, fără citarea părţilor, îndată ce va primi procesul-verbal de executare, constatând săvârşirea executării. … Art. 404. O hotărâre judecătorească care nu s-a executat în timp de 30 de ani de la data sa nu se va mai putea executa şi va pierde puterea lucrului judecat.Art. 405. Partea care va cădea în contestaţia sa asupra executării va fi supusă la despăgubiri ce va fi pricinuit prin împiedicarea executării şi la plata unei amenzi de la 3000 lei până la 10000 lei în cazuri de vădită rea-credinţă." +
Secţiunea VI^1Întoarcerea executării*)––––*) Secţiunea a VI^1 – a a fost introdusă prin art. 1 pct. 157 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Articolul 404^1(1) În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. … (2) Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit. … (3) În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, cu excepţia situaţiei când îşi găseşte aplicare art. 449. … +
Articolul 404^2(1) În cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării. … (2) Dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul. … (3) Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. 1 şi 2, cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii. … +
Articolul 404^3Dacă titlul executoriu emis de un alt organ decât o instanţa judecătorească a fost desfiinţat de acel organ sau de un alt organ din afară sistemului instanţelor judecătoreşti, iar modalitatea restabilirii situaţiei anterioare executării nu este prevăzută de lege ori, deşi este prevăzută, nu s-a luat această măsură, ea se va putea obţine pe calea unei cereri introduse la instanţa prevăzută de art. 404^2 alin. 3. +
Secţiunea VI^2Prescripţia dreptului de a cere executarea silită*) +
Articolul 405(1) Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani. … (2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită. … (3) Prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie. … +
Articolul 405^1(1) Cursul prescripţiei se suspenda: … a) în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului material la acţiune; … b) pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanţa sau de alt organ jurisdicţional competent; … c) atâta timp cât debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire; … d) în alte cazuri prevăzute de lege. … (1^1) După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.(2) Prescripţia nu se suspenda pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului urmăritor. … ––––-Alin. (1^1) al art. 405^1 a fost introdus de pct. 72 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.*) Alin. (2) al art. 405^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 32 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 şi respinsă de LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005, ducând la eliminarea alin. (2). Textul acestui alineat este preluat de noul alin. (1^1), iar alin. (3) devine prin renumerotare noul alin. (2). +
Articolul 405^2(1) Cursul prescripţiei se întrerupe: … a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei; … b) pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; … c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condiţiile art. 453 alin. 2; … d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; … e) pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condiţiile art. 371^6 alin. 1; … f) în alte cazuri prevăzute de lege. … (2) După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. … (3) Prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea. … +
Articolul 405^3(1) După împlinirea termenului de prescripţie creditorul poate cere repunerea în acest termen, numai dacă a fost împiedicat să ceară executarea datorita unor motive temeinice. … (2) Cererea de repunere în termen se introduce la instanţa de executare competentă, în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. … –––-*) Secţiunea a VI^2 – a a fost introdusă prin art. 1 pct. 158 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.**) Alin. (2) al art. 405^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 32 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. +
Capitolul IIUrmărirea silită asupra bunurilor mobile*)–––*) Capitolul II din Cartea V va avea următoarea denumire: " Capitolul II – Urmărirea silită asupra bunurilor mobile", conform art. 1 pct. 159 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare Capitolul II avea următorul conţinut: „Capitolul II. Executarea silită asupra bunurilor mişcătoare”. +
Secţiunea IBunurile mobile care nu se pot urmări*)–––*) Secţiunea I din Capitolul II al Cărţii V va avea următoarea denumire: " Secţiunea I – Bunurile mobile care nu se pot urmări", conform art. 1 pct. 160 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare Secţiunea I avea următorul conţinut: „Secţiunea I. Bunurile mişcătoare care nu se pot urmări.” +
Articolul 406Nu pot fi supuse executării silite:a) bunurile de uz personal sau casnic strict necesare debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel; … b) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar, dacă debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recolta, animalele destinate obţinerii mijloacelor de existenta şi furajele necesare pentru aceste animale până la noua recolta; … c) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale socotit pentru 3 luni de iarna; … d) bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale.*) … –––-*) Art. 406 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 161 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 406 avea următorul conţinut: „Art. 406. Nu se vor putea urmări şi vinde pentru orice fel de datorie:1. lucrurile trebuincioase pentru culcatul datornicului şi familiei sale care trăieşte cu dânsul în casa;2. veşmintele cu care sunt acoperiţi sau care le slujesc la trebuinţă de fiecare zi;3. armele, echipamentul şi îmbrăcămintea ofiţerilor;4. icoanele şi portretele de familie." +
Articolul 407(1) Bunurile care servesc la exercitarea ocupaţiei debitorului nu pot fi supuse executării silite decât numai în lipsa de alte bunuri urmăribile şi numai pentru obligaţii de întreţinere, chirii, arenzi sau alte creanţe privilegiate asupra mobilelor. … (2) Dacă debitorul se ocupa cu agricultura, nu vor fi urmărite, în măsura necesară continuării lucrărilor în agricultură, inventarul agricol, inclusiv animalele de muncă, furajele pentru aceste animale şi seminţele pentru cultura pământului, în afară de cazul în care asupra acestor bunuri există un drept de gaj sau privilegiu pentru garantarea creanţei. … –––-*) Art. 407 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 162 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 407 avea următorul conţinut: „Art. 407. Nu se vor putea urmări şi vinde, decât numai în lipsa de alte bunuri şi numai pentru datorii de alimente, de chirii, arenzi sau alte creanţe privilegiate asupra mobilelor, următoarele obiecte:1. instrumente de arat;2. animalele, seminţele şi îngrăşământul destinat pentru cultura pământului;3. faina, mălaiul şi alte mici produse trebuitoare pentru hrana datornicului şi a familiei sale în timp de o lună;4. o vacă, sau doi boi, sau cinci capre, sau patru râmători, sau zece oi, după cum va alege datornicul;5. tot nutreţul trebuitor în timp de o lună pentru hrana animalelor ce nu s-au urmărit;6. uneltele lucrătorilor şi meşterilor;7. maşinile în lucrare şi instrumentele trebuincioase pentru exploatarea unei fabrici sau industrii;8. carul sau căruţa, sacaua şi alte asemenea unelte de muncă;9. stupii cu miere, gândacii de mătase, frunzele de duzi, pe timpul creşterii lor;10. instrumentele sau cărţile trebuincioase pentru ştiinţă, arta sau profesia ce practică sau exercită datornicul." +
Articolul 408Abrogat.*)––––*) Art. 408 a fost abrogat prin art. 1 pct. 163 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 408 avea următorul conţinut: „Art. 408. (1) Nu se vor putea urmări şi sechestra, decât numai pentru datorii de alimente, de chirii sau alte creanţe privilegiate asupra mişcătoarelor, următoarele:1. sumele sau pensiile care s-au dat de judecată sau care s-au dăruit, ori s-au legat datornicului sub titlu de pensie alimentara;2. rentele viagere care s-au dăruit datornicului sub condiţie de a nu se putea urmări.(2) Când acestea se vor urmări şi sechestra, la cazurile excepţionale arătate mai sus, judecătorii pot să fixeze ce parte dintr-însele cată să urmărească sau să sechestreze." … +
Articolul 409(1) Salariile şi alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenta ale acestuia pot fi urmărite: … a) până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii; … b) până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii. … (2) Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel. … (3) Veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenta ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum. … (4) Ajutoarele pentru incapacitate temporara de muncă, compensaţia acordată salariaţilor în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza oricăror dispoziţii legale, precum şi sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, nu pot fi urmărite decât pentru sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale, dacă legea nu dispune altfel. … (5) Urmărirea drepturilor menţionate la alin. 4 se va putea face în limita a 1/2 din cuantumul acestora. … (6) Sumele reţinute potrivit alin. 1-4 se eliberează sau se distribuie potrivit art. 562 şi următoarele. … (7) Alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru nici un fel de datorii.*) … ––––*) Art. 409 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 164 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 409 avea următorul conţinut: „Art. 409. (1) Salariile şi celelalte drepturi băneşti cuvenite angajaţilor de orice fel pot fi urmărite:a) până la 1/2 din salariu lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere; … b) până la 1/3 din salariu lunar net, pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice; … c) până la 1/5 din salariul lunar net, pentru orice alte datorii. … (2) În cazul mai multor urmăriri asupra aceluiaşi salariu, acestea pot fi acoperite toate numai până la o suma ce nu depăşeşte 1/2 din salariul lunar net şi cu respectarea următoarei ordine de referinţă: … a) obligaţiunile de întreţinere; … b) plata despăgubirilor pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale; … c) plata datoriilor către stat izvorâte din impozite şi taxe; … d) plata despăgubirilor pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice; … e) toate celelalte datorii. … (3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi sumelor cuvenite în baza dreptului de autor, inventator sau inovator, remuneraţiei cuvenite membrilor cooperativelor meşteşugăreşti, precum şi pensiilor de orice fel. … (4) Ajutoarele pentru incapacitate temporara de muncă, compensaţia acordată angajaţilor în caz de desfacere a contractului de muncă pe baza oricăror dispoziţii legale, precum şi ajutorul de şomaj nu pot fi urmărite decât pentru sume datorate cu titlu de obligaţii de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale. … (5) Urmărirea drepturilor menţionate în alineatul precedent se va putea face până la limita prevăzută de lit. a din alin. 1 al acestui articol. … (6) Ajutoarele acordate în caz de deces, pentru sarcina şi lehuzie, pentru îngrijirea copilului bolnav, diurnele şi orice altele asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială, precum şi bursele de studii nu pot fi urmărite pentru nici un fel de datorii." … +
Articolul 410Este nulă orice urmărire sau cesiune făcută cu încălcarea dispoziţiilor prezentei secţiuni.*)–––*) Art. 410 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 165 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 410 avea următorul conţinut: „Art. 410. Este nulă orice urmărire sau cesiune făcută în contra prescripţiilor de faţă.” +
Secţiunea IIUrmărirea bunurilor mobile*)–––*) Secţiunea a II-a din Capitolul II al Cărţii V va avea următoarea denumire: "Secţiunea a II-a – Urmărirea bunurilor mobile", conform art. 1 pct. 166 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare Secţiunea II avea următorul conţinut: „Secţiunea a II-a. Urmărirea bunurilor mişcătoare ce se află în posesia datornicului.” +
Articolul 411(1) Dacă în termen de o zi de la primirea somaţiei debitorul nu plăteşte suma datorată, executorul judecătoresc de pe lângă instanţa de executare va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deţinute de un terţ. … (2) În cazul în care există pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmărire, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc, preşedintele instanţei de executare va putea dispune, prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor, ca o dată cu înmânarea somaţiei să se aplice şi sechestrul. … (3) Executorul judecătoresc este obligat să identifice şi să evalueze cu acordul părţilor bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulaţie. O copie de pe raportul de expertiză se comunică şi debitorului. … (4) Pentru bunurile sechestrate asigurator nu este necesară o nouă sechestrare, executorul judecătoresc fiind însă obligat să verifice dacă bunurile respective se găsesc la locul aplicării sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau degradate, precum şi să sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru realizarea creanţei.*) … –––-*) Art. 411 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 167 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 411 avea următorul conţinut: „Art. 411. Urmărirea bunurilor mişcătoare, corporale sau necorporale, care se află în posesia datornicului se va face prin executorii judecătoreşti ce sunt alipiţi pe lângă autorităţile judecătoreşti, fiecare în ocolul sau şi după orânduielile stabilite prin aceasta de către preşedinte.” +
Articolul 412Prezenta unui ofiţer de politie sau ajutor al sau, şi, în lipsa lor, a primarului sau a ajutorului sau, va fi necesară sub pedeapsa de nulitate:1. dacă uşile debitorului sunt închise şi nu voieşte a le deschide;2. dacă nu voieşte a deschide camerele sau mobilele;3. dacă debitorul lipseşte şi nu este, spre a-l reprezenta, nici o rudă locuind cu dânsul. +
Articolul 413În aceste cazuri, odată cu casele sau mobilele s-au deschis de către debitor sau, nevoind el, ori în lipsa lui de către executorul judecătoresc, prezenţa comisarului sau a primarului se va putea suplini prin doi martori majori. +
Articolul 414Camerele şi mobilele se vor deschide treptat, pe cât se va face şi înscrierea lor în procesul-verbal. +
Articolul 415Creditorul va putea să nu fie de faţă la lucrarea urmăririi. +
Articolul 416Executorul judecătoresc, singur sau faţă cu persoanele însemnate în art. 412 şi 413, va forma, îndată un proces-verbal care va cuprinde:1. enunţarea titlului executor în virtutea căruia se face executarea;2. arătarea creditorului pentru lucrurile ce au cerut a se urmări, dacă asemenea cerere s-a făcut;3. numele, prenumele şi domiciliul părţilor, al executorului judecătoresc, precum şi ale altor persoane care vor fi fost faţă la urmărire;4. somaţia verbală făcută debitorului ca să plătească, precum şi răspunsul lui dacă a fost de faţă;5. descrierea bunurilor sechestrate şi indicarea valorii fiecăruia, după aprecierea executorului judecătoresc, dacă aceasta este cu putinţă;*)6. arătarea locului, zilei şi orei când s-a făcut urmărirea.–––-*) Pct. 5 al art. 416 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 168 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 416 avea următorul conţinut: „5. descrierea obiectelor urmărite şi arătarea numărului şi calităţii lor, pe cât se va putea;” +
Articolul 417(1) Procesul-verbal de sechestru se va semna de executorul judecătoresc şi de toate persoanele care au fost de faţă la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea să semneze, executorul judecătoresc va menţiona această împrejurare. … (2) Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se lasă debitorului sau la domiciliul acestuia, precum şi, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urmă semnând cu menţiunea de primire a bunurilor în păstrare.*) … –––-*) Art. 417 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 169 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 417 avea următorul conţinut: ” Art. 417. Acest proces-verbal se va subscrie de executorul judecătoresc şi de toate persoanele ce au fost faţă la urmărire.” +
Articolul 418Din momentul sechestrării bunurilor debitorul nu mai poate dispune de ele pe timpul cât durează executarea, sub sancţiunea unei amenzi de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei, dacă fapta nu constituie infracţiune. Dispoziţiile art. 108^3-108^5 sunt aplicabile.*)–––*) Art. 418 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 170 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 418 avea următorul conţinut: „Art. 418. Îndată ce procesul-verbal se va termina, obiectele descrise într-însul se vor pecetlui sau se va pune un custode pentru paza lor, şi se va face menţiune despre aceasta în procesele-verbale.” +
Articolul 419(1) Bunurile sechestrate se lasă, cu acordul creditorului, în custodia debitorului; în acest caz, debitorul poate folosi bunurile sechestrate, dacă, potrivit naturii lor, ele nu pierd din valoare prin întrebuinţare. … (2) Dacă există pericolul că debitorul să înstrăineze, să substituie ori să deterioreze bunurile sechestrate, executorul judecătoresc va proceda la sigilarea sau la ridicarea lor de la debitor. … (3) Dacă debitorul refuză să primească în custodie bunurile sau nu este prezent la aplicarea sechestrului, precum şi în cazul ridicării bunurilor, executorul judecătoresc da în păstrare bunurile sechestrate unui custode, numit cu precădere dintre persoanele desemnate de creditor. … (4) Sumele în lei sau în valuta, titlurile de valoare, obiectele din metale preţioase, pietrele preţioase, obiectele de arta, colecţiile de valoare şi altele asemenea se ridica şi se depun, cel târziu a doua zi, la unităţi specializate. Cel care primeşte bunurile în custodie semnează procesul-verbal de sechestru. … (5) În toate cazurile, executorul judecătoresc păstrează dovada depunerii.*) … –––*) Art. 419 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 171 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 419 avea următorul conţinut: „Art. 419. Custodele aşezat pentru paza cată să fie vârstnic; el nu va putea fi însuşi datornicul, vreun servitor al sau sau ruda sau cuscru al sau până la a patra spiţă inclusiv, decât atunci când creditorul va consimţi la aceasta.” +
Articolul 420Obiectele sechestrate se vor putea strămuta cu încuviinţarea executorului judecătoresc din locul unde se afla, pe cheltuiala părţii interesate.*)–––*) Art. 420 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 172 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 420 avea următorul conţinut: „Art. 420. (1) Nu se vor putea aşeza custozi decât persoane solvabile, care se vor putea supune şi la dare de cauţiune, dându-se precădere totdeauna acelor care se vor arăta de creditor.(2) Obiectele sechestrate nu se vor putea strămuta din locul unde s-au urmărit decât cu voia judecătorului care a încuviinţat urmărirea." … +
Articolul 421În cazul în care custode este o altă persoană decât debitorul, acesta va avea dreptul la o remuneraţie ce se va fixa de executorul judecătoresc, ţinând seama de activitatea depusă. Remuneraţia şi cheltuielile custodelui vor putea fi plătite cu anticipaţie de către creditorul urmăritor care le va prelua cu precădere din preţul bunurilor urmărite.*)–––*) Art. 421 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 173 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 421 avea următorul conţinut: ” Art. 421. (1) Custodele va avea drept la o plată ce se va fixa de autoritatea judecătorească.(2) Această plată se va lua cu precădere din preţul lucrărilor urmărite." … +
Articolul 422Custodele va fi răspunzător de orice paguba ce va aduce creditorului din cauza neglijenţei sale, putând fi, după împrejurări, supus şi la pedeapsa arătată de legea penală pentru abuz de încredere. +
Articolul 423Abrogat.*)–––*) Art. 423 a fost abrogat prin art. 1 pct. 174 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 423 avea următorul conţinut: ” Art. 423. Când lucrurile urmărite au fost puse sub peceţi, aceste peceţi se vor pune de executorul judecătoresc şi de persoanele arătate în art. 412 din acest cod.” +
Articolul 424Abrogat. *)–––*) Art. 424 a fost abrogat prin art. 1 pct. 174 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 424 avea următorul conţinut: „Art. 424. Acela care, fără drept, va rupe sau va strica aceste peceţi, se va pedepsi potrivit legii penale, afară de alte despăgubiri la care se poate condamna.” +
Articolul 425Dacă bunul ce se sechestrează se află în proprietate comuna sau asupra lui există un drept de gaj ori privilegiu constituit în favoarea unei alte persoane, executorul judecătoresc, luând cunoştinţă despre acest drept, va înştiinţa acea persoană despre aplicarea sechestrului şi o va cita la termenele fixate pentru vânzarea bunului respectiv.*)–––*) Art. 425 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 175 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 425 avea următorul conţinut: „Art. 425. (1) Îndată după punerea peceţilor sau aşezarea custodelui, executorul judecătoresc va lăsa o copie de pe procesul-verbal în mâna datornicului sau la domiciliul sau, precum şi o lista de obiecte urmărite în mâna custodelui, dacă asemenea custode există. Custodele va iscăli de primirea listei.(2) Originalul se va depune la grefa autorităţii a carei hotărâre se executa." … +
Articolul 426Executorul judecătoresc care, prezentându-se la locuinţa debitorului, va găsi o altă urmărire făcută şi averea mişcătoare sub peceţi sau sub paza de custode, după ce va lua copie după procesul-verbal aflat în mâna custodelui sau în mâna debitorului, ori la domiciliul sau, va face un proces-verbal arătând toate aceste împrejurări, precum şi numele executorului care a urmărit, va declara urmărită aceasta avere şi de dânsul şi va putea urmări şi altă avere care nu ar fi deja urmărită. +
Articolul 427Abrogat.*)–––*) Art. 427 a fost abrogat prin art. 1 pct. 176 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 429 avea următorul conţinut: „Art. 427. Orice executor judecătoresc va fi dator, sub pedeapsa disciplinara şi de despăgubiri, ca, în 24 ore după întoarcerea sa, să depună la grefa procesul-verbal încheiat de dânsul la faţa locului.” +
Articolul 428(1) Debitorul sau o altă persoană interesată va putea solicita încetarea sau suspendarea urmăririi, numai dacă depune valoarea ce i se cere sau, după caz, valoarea bunului reclamat, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau orice altă instituţie bancara**), la dispoziţia organului de executare. … (2) Totodata, persoanele arătate la alin. 1 vor fi obligate să înmâneze executorului judecătoresc pe lângă recipisa de consemnare şi o copie de pe cererea de suspendare sau de încetare a executării silite, depusă la instanţa competentă. Până la soluţionarea cererii de către instanţa urmărirea se va opri în tot sau în parte. … (3) Asupra cererii de încetare sau suspendare a executării silite instanţa de executare se va pronunţa prin încheiere, potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială. … (4) În orice alt caz, urmărirea va continua, dispoziţiile art. 399 şi următoarele fiind însă aplicabile.*) … –––*) Art. 428 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 177 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 428 avea următorul conţinut: „Art. 428. (1) Datornicul nu va putea să se împotrivească la o urmărire ce i se face decât depunând valoarea ce i se cere la Casa de Depuneri sau la administraţia financiara a judeţului.(2) Totodată el va fi dator a da în mâna executorului judecătoresc, pe lângă recipisa de depunere, şi petiţia către autoritatea judecătorească respectivă, în care să arate cuvintele pentru care el cere încetarea sau suspendarea executării. … (3) Judecata va hotărî de urgenţă, potrivit cu cele zise la art. 400 şi următoarele din acest cod." … –––*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede următoarele:Următorii termeni din Codul de procedură civilă se înlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea următorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau orice altă instituţie bancara»;". +
Articolul 429Abrogat.*)–––*) Art. 429 a fost abrogat prin art. 1 pct. 178 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 429 avea următorul conţinut: „Art. 429. În orice alt caz, urmărirea se va termina, rămânând că acela în contra căruia ea s-a făcut să reclame autorităţii competente, potrivit celor zise la art. 399 până la 405.” +
Articolul 430Abrogat.*)–––*) Art. 430 a fost abrogat prin art. 1 pct. 178 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 430 avea următorul conţinut: „Art. 430. (1) Creditorii datornicului urmărit nu vor putea să se împotrivească la executarea urmăririi, nici la vânzarea obiectelor. Ei vor fi numai în drept a se opune, până la regularea pretenţiei lor, la distribuirea sumelor provenite din vânzarea obiectelor.(2) Aceasta opunere creditorilor se va face către autoritatea judecătorească prin care s-a operat vânzarea." … Secţiunea a III – aVânzarea bunurilor mobile urmărite*)–––-*) Denumirea Secţiunii a III-a din Capitolul II al Cărţii V este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 179 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiunea a III-a avea următoarea denumire: „Secţiunea III. Vânzarea sau licitaţia bunurilor mişcătoare urmărite”. +
Articolul 431(1) Executorul judecătoresc poate proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie publică, vânzare directa şi prin alte modalităţi admise de lege. … (2) Executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, poate să-i încuviinţeze debitorului să procedeze el însuşi la valorificarea bunurilor sechestrate. În acest caz, debitorul este obligat să-l informeze în scris pe executor despre ofertele primite, indicând, după caz, numele sau denumirea şi adresa potenţialului cumpărător, precum şi termenul în care acesta din urmă se angajează să consemneze preţul propus.*) … (3) Executorul poate proceda, cu acordul ambelor părţi, la valorificarea bunurilor urmărite prin vânzare directa cumpărătorului care oferă cel puţin preţul stabilit potrivit art. 439 alin. 1. … (4) Termenul pentru vânzarea directa va fi stabilit potrivit art. 434. Debitorul şi creditorul vor fi înştiinţaţi despre data, ora şi locul vânzării, precum şi despre oferta de preţ depusă de potenţialul cumpărător. … (5) La data vânzării, executorul va întocmi procesul-verbal prevăzut de art. 447, dispoziţiile acestui articol fiind aplicabile în mod corespunzător. Dacă vreuna dintre părţi lipseşte la efectuarea vânzării, executorul îi va comunica o copie de pe procesul-verbal privind vânzarea. … –––*) Art. 431 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 180 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 431 avea următorul conţinut: „Art. 431. În 36 ore cel mult după depunerea procesului-verbal al executorului judecătoresc la grefa respectivă, judecătorul, în camera de consiliu, va însemna ziua şi locul unde are să se facă vânzarea obiectelor urmărite.”–––Alin. (3), (4) şi (5) ale art. 431 au fost introduse de pct. 21 al art. I din LEGE nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 431^1Dacă valorificarea bunurilor urmează să se facă prin vânzare la licitaţie publică, executorul judecătoresc, în termen de cel mult o zi de la întocmirea procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 431 alin. 2, va fixa data, ora şi locul licitaţiei.*)–––*) Art. 431^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 181 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Articolul 432Vânzarea la licitaţie se va face la locul unde se află bunurile sechestrate sau, dacă există motive temeinice, în alt loc.*)–––*) Art. 432 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 182 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 432 avea următorul conţinut: „Art. 432. Aceasta vânzare se va face înaintea judecătoriei sau la faţa locului sau în locurile obişnuite pentru vânzări publice după împrejurări.” +
Articolul 433Executorul judecătoresc îl va înştiinţa pe debitor despre data, ora şi locul vânzării la licitaţie.*)–––*) Art. 433 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 183 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 433 avea următorul conţinut: „Art. 433. Ziua vânzării se va încunoştiinţa formal datornicului în persoană sau la domiciliu.” +
Articolul 434Vânzarea nu se va putea face în mai puţin de două săptămâni, nici în mai mult de două luni de la data procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 431 alin. 2.*)–––*) Art. 434 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 184 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 434 avea următorul conţinut: „Art. 434. Vânzarea nu se va putea face în mai puţin de două săptămâni, nici în mai mult de o lună de la data procesului-verbal.” +
Articolul 435Când însă atât creditorul cât şi debitorul vor cere, termenul vânzării se va putea scurta sau prelungi. +
Articolul 436De asemenea, dacă bunurile sunt supuse pieirii sau stricăciunii, executorul judecătoresc va putea chiar din oficiu să scurteze termenul de vânzare.*)–––*) Art. 436 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 185 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 436 avea următorul conţinut: „Art. 436. Asemenea, când obiectele vor ameninţa stricăciune sau pieire, autoritatea competentă va putea chiar din oficiu să scurteze termenul vânzării.” +
Articolul 437(1) Cu cel puţin 3 zile înainte de ţinerea licitaţiei executorul judecătoresc va întocmi şi va afişa publicaţia de vânzare la locul licitaţiei, la sediul organului de executare, al primăriei de la locul vânzării bunurilor şi al instanţei de executare, iar atunci când apreciază că este necesar, vânzarea la licitaţie va fi anunţată şi într-un ziar de largă circulaţie. … (2) În cazul nerespectării dispoziţiilor prevăzute la alin. 1, la cererea părţii interesate, instanţa de executare poate lua împotriva executorului judecătoresc măsurile prevăzute la art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. g) şi de art. 108^3. … –––*) Art. 437 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 186 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 437 avea următorul conţinut: „Art. 437. (1) Vânzarea se va vesti cu 3 zile cel puţin mai înainte, prin anunţuri lipite pe străzi, la uşa judecătoriei, la poarta primăriei sau la locul unde se va face vânzarea, precum şi la alte locuri publice.(2) Abrogat. … (3) Aceste anunţuri se vor face prin grija executorului judecătoresc ce a făcut urmărirea, sub pedeapsă, în caz de neurmare, de o amendă de la 5000 la 20000 lei şi alte despăgubiri, către părţile interesate." … +
Articolul 438Dacă, din cauza unei contestaţii sau a unei învoieli între părţi, data, locul sau ora vânzării a fost schimbată de către autoritatea competentă, se vor face alte publicaţii şi anunţuri, potrivit art. 437.*)–––-*) Art. 438 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 187 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 438 avea următorul conţinut: „Art. 438. Dacă, din cauza unei contestaţii sau unei învoiri între părţi, ziua vânzării s-a amânat de către autoritatea ce are a o efectua, se vor face alte anunţuri noi, potrivit articolului de mai sus, cu trei zile cel puţin înaintea vânzării.” +
Articolul 439(1) Publicaţiile şi anunţurile de vânzare vor cuprinde data, ora şi locul licitaţiei, enumerarea bunurilor ce vor fi oferite spre vânzare, cu indicarea pentru fiecare a preţului de începere a licitaţiei, care este preţul prevăzut în procesul-verbal de sechestru sau, după caz, cel stabilit prin expertiză. … (2) Costul acestor publicaţii şi anunţuri se va avansa de către creditor în contul bunurilor urmărite.*) … –––-*) Art. 439 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 188 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 439 avea următorul conţinut: „Art. 439. (1) Anunţurile vor cuprinde ziua, locul şi ora vânzării, precum şi natura obiectului, fără alte amănunte.(2) Costul acestor anunţuri se va înainta de către creditor în socoteala lucrurilor urmărite." … +
Articolul 439^1Poate participa la licitaţie orice persoană care, cel mai târziu până la începerea vânzării la licitaţie publică, a consemnat la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau orice altă instituţie bancara**), la dispoziţia executorului judecătoresc, cel puţin 10% din preţul de începere a licitaţiei pentru bunurile pe care intenţionează să le cumpere.*)–––*) Art. 439^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 189 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.––––*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede următoarele:Următorii termeni din Codul de procedură civilă se înlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea următorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau orice altă instituţie bancara»;". +
Articolul 440În ziua publicată pentru vânzare, executorul judecătoresc însărcinat cu urmărirea va merge la locul unde se află obiectele, împreună cu grefierul sau ajutorul sau; iar dacă aceste obiecte sunt în altă localitate, cu comisarul sau cu primarul local sau cu un ajutor al lor. +
Articolul 441(1) Executorul judecătoresc va ridica peceţile sau va primi obiectele din mâna custodelui, dacă a fost asemenea custode. … (2) Va verifica starea şi numărul obiectelor după procesul-verbal de urmărire şi va da chitanţa de eliberare custodelui, iar acesta va prezenta toate obiectele ce i s-au încredinţat şi aşa cum i s-au încredinţat. … (3) Dacă vânzarea se va face în alt loc decât acela unde se găsesc obiectele, ele vor fi duse la acel loc. … (4) Dacă obiectele au să se vândă chiar în locul unde se află se va face îndată vânzarea. … +
Articolul 442Vânzarea la licitaţie se va face în mod public de către executorul judecătoresc, care va oferi spre vânzare fiecare bun în parte sau mai multe bunuri împreună, în funcţie de natura şi destinaţia lor.*)–––-*) Art. 442 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 190 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 442 avea următorul conţinut: „Art. 442. Vânzarea se va face publică, cu uşile deschise şi cu toba sau în gura mare.” +
Articolul 443(1) Preţul de la care începe licitaţia este cel prevăzut în publicaţii sau anunţuri, potrivit art. 439 alin. 1. Bunul se adjudecă celui care, după trei strigări succesive, făcute la intervale de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, oferă preţul cel mai mare, chiar şi atunci când, în lipsă de alţi concurenţi, acesta a fost singurul ofertant. … (2) Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, la acelaşi termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit. În toate cazurile, la preţ egal va fi preferat cel care are un drept de preemţiune asupra bunului urmărit.*) … –––*) Art. 443 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 191 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 443 avea următorul conţinut: „Art. 443. Executorul judecătoresc sau un telal, în localitatea unde se află telali, vor propune fiecare obiect, arătând preţul, şi-l vor adjudeca, în aceeaşi zi, aceluia care la a treia strigare va da cel mai mare preţ, chiar când, în lipsă de alţi concurenţi, acesta a fost singurul doritor.” +
Articolul 444(1) După adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat să depună de îndată întregul preţ, în numerar ori cu ordin de plată sau orice alt instrument legal de plată; la cererea sa, încuviinţată de executorul judecătoresc, preţul se va putea depune în cel mult 5 zile. … (2) Dacă preţul nu se va depune potrivit alin. 1, se va relua licitaţia sau, după caz, o altă modalitate de valorificare a bunului, iar primul adjudecatar este răspunzător atât de scăderea preţului obţinut la a doua vânzare, cât şi de cheltuielile făcute pentru aceasta; sumele se vor stabili de către executorul judecătoresc prin proces-verbal cu putere de titlu executoriu şi se vor reţine cu precădere din suma depusă conform art. 439^1. … (3) Executorul judecătoresc va consemna de îndată sumele de bani încasate, păstrând dovada consemnării. Despre aceasta el va face menţiune şi în procesul-verbal de licitaţie.*) … –––*) Art. 444 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 192 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 444 avea următorul conţinut: „Art. 444. (1) Licitaţia se va face pe bani gata şi obiectul se va da aceluia care va şi număra preţul cu care i s-a adjudecat.(2) Dacă acela căruia i s-a adjudecat obiectul nu va număra preţul de îndată, obiectul se va vinde imediat din nou şi întâiul adjudecatar va răspunde de scăderea ce va ieşi la a doua vânzare, după constatarea făcută de executorul judecătoresc. … (3) Numărarea preţului se va face în faţa locului." … +
Articolul 445(1) Creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 75% din preţul de începere a licitaţiei. … (2) În cazul în care adjudecatar este însuşi creditorul urmăritor, iar la urmărire nu participa alţi creditori sau aceştia se află într-un rang de preferinţă inferior creditorului adjudecatar, el va putea depune în contul preţului creanţa sa, în tot sau în parte.*) … –––*) Art. 445 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 193 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 445 avea următorul conţinut: „Art. 445. Executorul judecătoresc va însemna pe o lista obiectele vândute şi preţul cu care s-au vândut.” +
Articolul 446(1) Licitaţia se va închide de îndată ce din sumele obţinute se pot acoperi creanţele ce se urmăresc, precum şi toate cheltuielile de executare. … (2) Executorul judecătoresc va declara închisă licitaţia şi în cazul în care, în timpul acesteia, survine vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 371^5 sau, după caz, de art. 428.*) … –––*) Art. 446 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 194 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 446 avea următorul conţinut: „Art. 446. Îndată ce din valoarea averii vândute se vor acoperi creanţele reclamate şi celelalte cheltuieli ale executorului, ale custodelui, ale publicaţiilor şi altele, se va curma licitaţia şi datornicul îşi va primi înapoi lucrurile ramase sau prisosul preţului, de va fi asemenea prisos.” +
Articolul 447(1) După închiderea licitaţiei executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul acesteia, care va fi semnat de executor, creditor, debitor, precum şi de adjudecatar. … (2) Executorul judecătoresc va elibera, sub semnătura sa, fiecărui adjudecatar în parte, o dovadă care va cuprinde data şi locul licitaţiei, numele adjudecatarului, indicarea bunului adjudecat şi, după caz, a preţului plătit sau care urmează să fie plătit. … (3) Dovada eliberată fiecărui adjudecatar constituie titlu de proprietate asupra bunurilor vândute; în cazul titlurilor de credit nominative, adjudecatarul va putea obţine transferul acestora pe numele sau, în temeiul unei copii legalizate de pe acest proces-verbal. … (4) În toate cazurile, predarea bunului se va face după achitarea integrală a preţului; până la predare adjudecatarul suporta riscul pieirii bunului adjudecat.*) … –––-*) Art. 447 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 195 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 447 avea următorul conţinut: „Art. 447. Executorul judecătoresc va face, în fiecare zi de licitaţie, un proces-verbal de cele urmate, şi îl va iscăli atât el, cât şi ceilalţi reprezentanţi ai autorităţii publice de care a fost însoţit.” +
Articolul 448(1) În cazul în care bunul sechestrat nu s-a putut vinde în condiţiile prezentei secţiuni, orice creditor care, potrivit legii, putea cere executarea silită asupra bunurilor mobile ale debitorului îl poate prelua în contul creanţei sale la preţul prevăzut de art. 443 alin. 1. Dacă acest preţ este mai mare decât valoarea creanţei, creditorul poate prelua bunul numai dacă depune, în condiţiile art. 444 alin. 1, suma de bani ce reprezintă diferenţa dintre preţ şi valoarea creanţei. … (2) Dacă mai mulţi creditori vor să preia bunul în condiţiile alin. 1, acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferinţă stabilite de art. 563 şi 564. … (3) Bunurile sechestrate, care nu au putut fi valorificate în condiţiile prezentei secţiuni, rămân indisponibilizate cel mult 6 luni de la data sechestrului. În cursul acestui termen executorul poate proceda din nou la valorificarea acestor bunuri. Dacă nici după expirarea acestui termen bunurile nu pot fi valorificate, ele se restituie debitorului.*) … –––*) Art. 448 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 196 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 448 avea următorul conţinut: „Art. 448. Preţul ieşit din adjudecare se va încasa de executorul judecătoresc care va îngriji cât mai neîntârziat să-l depună la Casa de Depuneri sau administraţia financiara a judeţului, înaintând recipisa îndată cu procesul-verbal de vânzare grefei respective.” +
Articolul 449(1) În cazul vânzărilor făcute în condiţiile prezentei secţiuni nu este admisibilă nici o cerere de desfiinţare a vânzării împotriva terţului adjudecatar care a plătit preţul, în afară de cazul în care a existat frauda din partea acestuia. … (2) Când adjudecatar a fost creditorul, vânzarea va putea fi desfiinţată, dacă există temei de nulitate.*) … –––*) Art. 449 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 197 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 449 avea următorul conţinut: „Art. 449. (1) Nici o cerere de nulitate sau de stricare a vânzării nu se va primi în contra celui asupra căruia s-a adjudecat lucrul şi care a plătit preţul, afară numai de nu a fost vicleşug din parte-i.(2) Cererea părţii vătămate va fi numai în contra celui ce a urmărit sau a agentului de urmărire, ori a celorlalţi ofiţeri publici ce au executat, după împrejurări, în caz de rea-credinţă sau neîndeplinirea formelor cerute de lege pentru executare." … +
Secţiunea IVDistribuţia preţului +
Articolul 450Abrogat.*)–––-*) Art. 450 a fost abrogat prin art. 1 pct. 198 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 450 avea următorul conţinut: ” Art. 450. (1) Din sumele ieşite din vânzare se vor scădea mai întâi cheltuielile de urmărire şi de vânzare şi alte creanţe privilegiate ce s-ar arăta.(2) Restul se va da creditorului ce a urmărit. … (3) Dacă însă au fost şi alţi creditori ce au făcut opunere la distribuirea preţului vânzării, şi titlul lor este recunoscut, preţul se va împărţi între creditorul ce a urmărit şi creditorii oponenţi." … +
Articolul 451Abrogat.*)–––-*) Art. 451 a fost abrogat prin art. 1 pct. 198 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 451 avea următorul conţinut: „Art. 451. Sumele realizate din urmărirea bunurilor datornicului prin vânzarea bunurilor mişcătoare sau nemişcătoare, poprire şi urmărire de venituri se vor distribui între creditori, de instanţa care a săvârşit urmărirea, cu citarea părţilor în camera de consiliu.” +
Secţiunea VPoprirea*) +
Articolul 452(1) Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. … (2) Nu sunt supuse executării silite prin poprire: … a) sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie; … b) sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte; … c) sumele necesare plăţii drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data înfiinţării popririi. … ––––Alin. (2) al art. 452 a fost introdus de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 453(1) Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit. … (2) Pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii, precum şi în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri periodice cunoscute realizate de debitor, înfiinţarea popririi se dispune de instanţa de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea este executorie potrivit legii. … +
Articolul 454(1) Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresa însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată. … (2) În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin. (1) terţ poprit, interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit. … (2^1) Adresa de înfiinţare a popririi va cuprinde numele şi domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi codul de identificare fiscală.(2^2) În cazul în care se solicita înfiinţarea popririi pentru toate conturile unei persoane juridice, inclusiv pentru conturile subunităţilor fără personalitate juridică ale acesteia, se vor indica elementele de identificare pentru fiecare titular de cont în parte, respectiv pentru fiecare subunitate a societăţii debitoare.(2^3) În cazul în care adresa de înfiinţare a popririi se adresează unei unităţi operaţionale a unei bănci, poprirea va fi înfiinţată asupra conturilor pe care debitoarea urmărită le are deschise la acea unitate.(3) În cazul în care poprirea a fost înfiinţată ca măsură asiguratorie şi nu a fost desfiinţată până la obţinerea titlului executoriu, se va comunica terţului poprit copie certificată de pe titlul executoriu în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de art. 456. … (4) Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile incorporale poprite va înceta dacă debitorul consemnează, cu afectaţiune specială, întreaga valoare a creanţei la dispoziţia creditorului urmăritor. Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care va înştiinţa de îndată pe terţul poprit. … ––––-Alin. (2^1), (2^2) şi (2^3) ale art. 454 au fost introduse de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 455(1) În cazurile prevăzute de art. 453 alin. (2) poprirea rămâne în fiinţă şi atunci când debitorul îşi schimbă locul de muncă la o altă unitate sau este pensionat. În aceste cazuri, unitatea de la care pleacă debitorul va trimite actele prin care s-a înfiinţat poprirea unităţii la care se află noul loc de muncă al debitorului sau organului competent de ocrotire sociala care, de la data primirii acestor acte, devine terţ poprit. … (2) Dacă debitorul părăseşte unitatea fără ca aceasta să cunoască noul loc de muncă, ea îl va încunoştinţa pe creditor despre această împrejurare. După aflarea noului loc de muncă al debitorului creditorul îl va aduce la cunoştinţă unităţii de la care debitorul a plecat, pentru a se proceda potrivit alin. 1. … +
Articolul 456(1) În termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenta acestora, terţul poprit este obligat: … a) să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1; … b) să plătească direct creditorului suma reţinută şi cuvenită acestuia, în cazul popririlor prevăzute de art. 453 alin. 2. La cererea creditorului suma îi va fi trimisă la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, la reşedinţa indicată, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului. … (2) Dacă sunt înfiinţate mai multe popriri, terţul poprit va proceda potrivit alin. 1, comunicând, după caz, executorului ori creditorilor arătaţi la lit. a) şi b) din acelaşi alineat numele şi adresa celorlalţi creditori, precum şi sumele poprite de fiecare în parte. … +
Articolul 457(1) În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se înfiinţează potrivit art. 453. … (1^1) În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare.(2) La data sesizării băncii, sumele existente, precum şi cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanţei. Din momentul indisponibilizării şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel. … (3) Dispoziţiile alin. 2 sunt aplicabile şi în cazurile în care poprirea se înfiinţează asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile ce se află în păstrare la unităţi specializate. … (4) În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi în valuta, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valuta, fără consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României pentru ziua respectivă, în vederea consemnării acestora potrivit dispoziţiilor art. 456. … ––––-Alin. (1^1) al art. 457 a fost introdus de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Alin. (2) al art. 457 a fost modificat de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Alin. (4) al art. 457 a fost introdus de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 458(1) Executorul judecătoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, numai după împlinirea termenului de 15 zile de la primirea dovezii de consemnare a acestei sume. … (2) Creditorilor care nu locuiesc sau nu-şi au sediul în localitatea unde funcţionează executorul, acesta le va trimite sumele plătite de terţul poprit pe cheltuiala debitorului. … +
Articolul 459În cazul în care sunt înfiinţate mai multe popriri şi sumele cuvenite creditorilor depăşesc suma urmăribilă din veniturile debitorului, terţul poprit, în termenul prevăzut de art. 458 alin. 1, va reţine şi va consemna suma urmăribilă şi va depune dovada consemnării la executorul judecătoresc. Distribuirea se va face potrivit dispoziţiilor art. 562-571. +
Articolul 460(1) Dacă terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi. … (2) Instanţa va cita creditorul urmăritor, debitorul şi terţul poprit şi, dacă din probele administrate rezulta că terţul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terţul poprit să plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desfiinţarea popririi. Terţul poprit, care, cu rea-credinţă, a refuzat să-şi îndeplinească obligaţiile privind efectuarea popririi, va putea fi amendat, prin aceeaşi hotărâre, cu o suma cuprinsă între 2.000.000 lei şi 10.000.000 lei. … (3) Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadenta, cât şi pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-şi efectele numai la data când sumele devin scadente. … (4) După validarea popririi, terţul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 456, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silită se va face împotriva terţului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu. … ––––Alin. (1) al art. 460 a fost modificat de pct. 73 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (4) al art. 460 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 461Dacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor titluri de valoare sau asupra altor bunuri mobile incorporale, executorul va proceda la valorificarea lor potrivit dispoziţiilor secţiunii III din prezentul capitol, ţinând seama şi de reglementările speciale referitoare la aceste bunuri, precum şi la eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute potrivit art. 562-571.–––-*) Secţiunea a V-a (art. 452 – 461) este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 199 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiune a V-a avea următorul conţinut: „Secţiunea a V-a. Urmărirea şi poprirea bunurilor mişcătoare ale datornicului care sunt în mina celor de-al treilea.Art. 452. Orice creditor va putea, pe baza de titluri executorii, să urmărească şi să poprească pentru sumele cuprinse în titlul sau, sumele sau efectele datorate datornicului sau de către un al treilea:a) orice alt creditor, a cărui creanţă e constatată prin act scris neautentic, va putea deodată cu intentarea acţiunii, să poprească sumele sau efectele datorate datornicului sau de către un al treilea, putând fi supus, după aprecierea autorităţii judecătoreşti, şi la darea unei cauţiuni fixată de dânsa; … b) acelaşi drept îl vor avea şi creditorii care n-au act scris, fiind însă îndatoraţi că, o dată cu cererea de poprire şi dovada de intentarea acţiunii, să dea şi o cauţiune de jumătatea din valoarea reclamaţiei. … În cazurile prevăzute de alineatele a şi b din acest articol, validarea se va face după ce reclamantul va fi obţinut o sentinţă definitiva.Art. 453. Aceasta poprire se va face după o cerere ce creditorul va adresa la judecătoria domiciliului celui de al treilea sau al datornicului.Art. 454. În acesta cerere, se va arăta cauza pe baza căreia se face poprirea şi suma creanţei.Art. 455. Preşedintele va ordona facerea popririi prin comunicarea ei celui de al treilea şi va dispune citarea acestuia şi a datornicului, precum şi comunicarea către aceştia a copiei de pe cererea de poprire.Orice parte interesată va putea face contestaţie la poprirea încuviinţată, judecându-se această contestaţie înainte de validare, potrivit art. 400 şi următoarele din acest cod.Art. 456. La ziua însemnată, cel de-al treilea poprit va veni înaintea judecăţii în persoană sau prin procurator.El va declara dacă datorează suma ce se popreşte, cât este acea suma, pe baza de ce titlu, dacă mai este poprită şi de alţii, şi dacă acea datorie este exigibilă.Iar dacă s-au poprit şi alte efecte, el le va arăta starea, calitatea şi cu ce titlu le ţine.În fine, el va răspunde la orice alte explicaţii ce îi va cere preşedintele.Art. 457. Dacă se dovedeşte că terţul poprit este dator, instanţa va valida poprirea condamnând pe terţul poprit să plătească suma poprită creditorului popritor.Art. 458. Dacă sunt mai multe popriri, din partea mai multor creditori ai aceluiaşi datornic, şi pe aceeaşi valoare a acelui de al treilea, la aceeaşi instanţa, toate se vor judeca prin o singură hotărâre.Art. 459. Orice creditor al datornicului urmărit va putea interveni la judecata de poprire prin o simpla cerere până ce nu s-a dat o sentinţă definitivă asupra validării.Art. 460. Contestaţiile de orice natură ce se vor face fie de cel de al treilea poprit, fie de datornicii popriţi, precum şi de creditorii ce urmăresc, sau între ei sau între ei şi datornici, se vor judeca de instanţa investită cu cererea de poprire, potrivit regulilor ordinare:a) judecătorii vor putea ordona, după împrejurări, ca valorile poprite să se depună la Casa de Consemnaţiuni; … b) hotărârea dată asupra validării este supusă apelului în termen de 15 zile de la comunicarea ei. … Art. 461. Suma poprită, datorita de cel de al treilea se va distribui, după scăderea cheltuielilor, de către judecătorie între creditorii ce au urmărit, în proporţie şi după natura creanţei lor.Acea suma li se va plăti în modul şi termenii cuprinşi în titlul constitutiv al datoriei celui de al treilea." +
Articolul 461^1Abrogat.*)–––-*) Art. 461^1 a fost abrogat prin art. 1 pct. 200 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 461^1 avea următorul conţinut: ” Art. 461^1. Pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri din muncă prevăzute în art. 409, instanţa care a emis titlul executor va dispune din oficiu efectuarea popririi.În aceste cazuri poprirea este executorie, fără a mai fi supusă validării, terţul poprit fiind obligat să plătească creditorului suma reţinută din salariul sau celelalte venituri din muncă ale debitorului, prevăzute în art. 409, după 5 zile de la data când era datorată plata lor.Contestaţii la poprire se pot introduce în termen de 15 zile de la data primei plăţi făcute de către terţul poprit debitorului urmărit după punerea în executare a popririi.Poprirea înfiinţată în condiţiile prezentului articol rămâne valabilă şi în cazul în care debitorul pensiei de întreţinere îşi schimbă locul de muncă sau este pensionat. În aceste cazuri, unitatea de la care pleacă debitorul întreţinerii va trimite, prin scrisoare recomandată, titlul executor unităţii la care s-a angajat debitorul sau, după caz, organului competent de ocrotiri sociale, care de la data primirii titlului devine terţ poprit." +
Articolul 462Abrogat.*)–––-*) Art. 462 a fost abrogat prin art. 1 pct. 200 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 462 avea următorul conţinut: „Art. 462. Dacă valorile poprite sunt efecte mobile, judecata va ordona vânzarea lor şi distribuţia preţului lor potrivit cu cele arătate la secţiunile III şi IV ale acestui capitol.Cel de al treilea ce le ţine va fi custodele lor, dacă judecata nu ordona altfel." +
Capitolul IIIUrmărirea silită a fructelor neculese şi recoltelor prinse de rădăcini*)–––-*) Capitolul III este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 201 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Capitolul III avea următoarea denumire: „Capitolul III. Executarea silită asupra veniturilor nemişcătoare” +
Secţiunea IUrmărirea fructelor prinse de rădăcini +
Articolul 463Fructele neculese şi recoltele prinse de rădăcini, care sunt ale debitorului, nu se pot urmări decât pe baza de titluri executorii; ele se pot însă sechestra potrivit art. 591 şi următoarele.*)–––-*) Art. 463 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 202 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 463 avea următorul conţinut: „Art. 463. Fructele şi recoltele neculese şi încă prinse de rădăcini, ce sunt ale datornicului, nu se pot urmări decât pe baza de titluri executorii, ele se pot însă sechestra potrivit art. 591 şi următoarele din acest cod.” +
Articolul 464Urmărirea acestor fructe nu se va putea face decât în 6 săptămâni înaintea coacerii lor şi va fi precedată de o somaţie de plată cu două zile înaintea urmăririi. Sechestrarea însă se va putea face în orice timp. +
Articolul 465Urmărirea acestor fructe se va face prin mijlocirea unui executor judecătoresc, de faţă cu ofiţerul de politie, primarul sau unul din ajutorii săi, sau în lipsa lor, a doi martori majori. +
Articolul 466Dispoziţiile art. 415-419, 421 şi 422 se aplică în mod corespunzător.*)–––-*) Art. 466 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 203 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 466 avea următorul conţinut: „Executorul judecătoresc va lucra potrivit cu cele prescrise la art. 415, 416 şi 417.” +
Articolul 467Abrogat.*)–––-*) Art. 467 a fost abrogat prin art. 1 pct. 204 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 467 avea următorul conţinut: „Art. 467. El va aşeza ca custode al fructelor pe un pândar (jitar) de câmpuri al comunei sau pe o altă persoană din comuna unde se află cele mai multe din fructele urmărite, cu precădere însă pe acela ce va fi arătat de creditor.” +
Articolul 468Abrogat.*)–––*) Art. 468 a fost abrogat prin art. 1 pct. 204 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 468 avea următorul conţinut: „Art. 468. (1) O copie a procesului-verbal al executorului judecătoresc se va lăsa la primarul comunei.(2) Originalul se va depune la judecătorie. … (3) Copia se va înmâna şi datornicului." … +
Articolul 469Executorul judecătoresc va hotărî, după caz, vânzarea fructelor sau a recoltelor aşa cum sunt prinse de rădăcini sau după ce vor fi culese.*)–––-*) Art. 469 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 205 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 469 avea următorul conţinut: „Art. 469. Autoritatea judecătorească va cita pe părţi înaintea sa şi va hotărî sau respingerea urmăririi, sau vânzarea fructelor, aşa cum sunt prinse de rădăcină, sau după ce se vor culege.” +
Articolul 470Dispoziţiile art. 437 şi următoarele, precum şi ale art. 562-571 se aplică în mod corespunzător.*)–––-*) Art. 470 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 206 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 470 avea următorul conţinut: „Art. 470. (1) Vânzarea se va anunţa înainte cu 3 zile cel puţin la comuna, la domiciliul datornicului şi la poarta autorităţii judecătoreşti.(2) Ea se va face în zilele şi la ceasurile hotărâte de judecător, preferându-se zilele de duminici şi de bâlci (iarmaroc), la faza locului, în localul judecătoriei sau la bâlci ori târg." … +
Articolul 471-487Abrogate.*)––––*) Art. 471-487 au fost abrogate prin art. 1 pct. 207 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 471-487 aveau următorul conţinut: „Art. 471. Vânzarea se va face pe bani gata de către executorul judecătoresc, faţă cu primarul comunei ori cu ajutorul sau şi cu datornicul, sau fie în lipsa lui, dacă se va fi chemat formal.Art. 472. Dacă datornicul urmărit nu va avea alte mijloace de vieţuire, va putea căpăta de la autoritatea judecătorească a se scoate la vânzare:a) câtimea fructelor câte trebuie pentru hrana lui şi a familiei lui în timp de o lună; … b) câtimea nutreţului trebuincios pe timp de o lună pentru hrana vitelor ce nu se pot urmări, potrivit art. 407; … c) seminţele trebuincioase pentru semănătură. … Secţiunea a II – aUrmărirea veniturilor unui bun nemişcătorArt. 473. Acela care va voi să urmărească veniturile generale, precum: chiria, arenda sau alte venituri ale unui bun nemişcător al cărui proprietar sau uzufructuar este datornicul sau, va urma potrivit rânduielilor de mai jos.Art. 474. Veniturile ce un datornic, arendaş, sau chiriaş, are din moşia sau casa arendată sau închiriată lui se vor putea asemenea urmări, respectându-se privilegiul ce legea acorda proprietarului.Art. 475. Creditorul va face cerere la judecătoria locală, afară de convenţii contrarii, spre a obţine sechestrarea veniturilor bunului nemişcător şi a cita pe datornic în judecată.Art. 476. (1) Dacă el are titlu autentic, neexecutor sau şi un act privat recunoscut al datornicului, judecătoria pe de o parte va încuviinţa sechestrul pentru suma cuprinsă în titlu, putând supune pe creditor şi la darea unei cauţiuni pentru despăgubiri, iar pe de alta, va cita pe datornic în judecată.(2) Pentru titlurile executorii nu se va cere cauţiune. … (3) Când nu există act scris, sechestrul se va putea înfiinţa prin o hotărâre dată în urma înfăţişării, însă numai sub dare de cauţiune, echivalenta cu a treia parte din suma urmărită. … (4) Dacă exista act scris, însă nerecunoscut, cauţiunea va putea fi de un sfert din suma urmărită. … Art. 477. (1) Îndată ce judecătorul încuviinţează sechestrul, se va publica aceasta prin afipte la uşa instanţei.(2) Judecătoria va aduce la cunoştinţă notarului de stat în circumscripţia căruia se află imobilul ale cărui venituri se urmăresc, încheierea de încuviinţare a acestei urmăriri spre a fi transcrisă în registrele de mutaţiuni imobiliare ţinute de notariatul de stat. … Art. 478. (1) Un executor judecătoresc va merge la faţa locului şi va face proces-verbal potrivit art. 416, de diferitele venituri ce au a se aduna pe seama creditorului.(2) Chiriaşii sau arendaşii vor fi preveniţi şi îndatoraţi a depune chiriile sau arendele datorate sau ce vor datora la judecătoria locală, potrivit hotărârii de sechestru a judecătoriei. … Art. 479. Judecătoria va putea rândui, după împrejurări, ca tot venitul să se adune direct la Casa de Consemnaţiuni, sau va putea numi un gerant special, care să administreze bunul nemişcător şi să încaseze veniturile sau chiriile ori arenzile, pe care le va înainta Casei de Consemnaţiuni, prin mijlocirea judecătoriei.Art. 480. (1) Îndată ce ordinul de sechestru s-a transcris, s-a afişat, s-a publicat şi s-a făcut cunoscut la faza locului prin executorul judecătoresc, vor fi nule de drept, numai de la data transcrierii, orice închirieri sau arendări ce se vor face de datornic şi orice plăţi de chirie sau arenzi se vor primi de dânsul în urma datei transcrierii.(2) Vor fi asemenea nule tot de la data transcrierii orice plăţi făcute înainte de vreme în contra clauzelor contractului de închiriere sau arendare. … Art. 481. Dacă datornicul ocupa el însuşi, în total sau în parte, imobilul al cărui venit e sechestrat, judecătoria va putea, după împrejurări, să ordone ca el să deşerte, în tot sau în parte, îndată sau la un termen fix, imobilul sechestrat.Art. 482. Dacă datornicul nu are alte mijloace de trai decât veniturile sechestrate, judecătoria va putea fixa o parte din aceste venituri ca să servească pentru întreţinerea lui şi a familiei lui în tot timpul cât va ţine sechestrarea.Art. 483. (1) Dacă judecătoria va numi un administrator al bunului sechestrat, îl va supune la dare de cauţiune şi va fixa tot prin acea hotărâre salariul acestui administrator, precum şi felul şi limitele dreptului sau de administrare.(2) Salariul gerantului nu va trece peste maximum de 10% după împrejurări, din veniturile neto ce va încasa. … Art. 484. La finele fiecărui an, semestru sau trimestru, după cum judecata va hotărî, administratorul va da socoteală judecătoriei faţă cu împricinaţii, citaţi spre acest sfârşit, de veniturile şi cheltuielile urmate.Art. 485. Dacă garantul administrează rău sau nu da socotelile la termenul fixat sau trece peste atribuţiile ce i s-au dat de judecătorie, el va fi destituit şi condamnat la despăgubiri.Art. 486. (1) Împărţirea veniturilor între creditorii sechestranţi sau intervenienţi se va face de către judecătorie în proporţie cu creanţa fiecăruia.(2) Creditorii cu dreptul de preferinţă se vor plăti potrivit dreptului şi rangului lor. … Art. 487. Sechestrarea veniturilor nu va înceta decât în următoarele cazuri:a) prin consimţământul creditorilor sechestranţi şi intervenienţi; … b) prin plata creanţelor lor: capital, dobânzi şi cheltuieli; … c) prin adjudecarea silită a bunului nemişcător." … +
Capitolul IVUrmărirea silită asupra bunurilor imobile*) +
Secţiunea IBunuri imobile care pot fi urmărite +
Articolul 488(1) Sunt supuse urmăririi silite imobiliare bunurile imobile. … (2) Pot forma obiectul urmăririi silite imobiliare şi dreptul de uzufruct asupra unui bun imobil, precum şi dreptul de superficie. … (3) Dreptul de servitute poate fi urmărit silit numai o dată cu fondul dominant căruia îi profita. … +
Articolul 489(1) Urmărirea imobilelor înscrise în cartea funciară se face pe corpuri de proprietate în întregimea lor. … (2) Se pot urmări în mod separat construcţiile ce formează o proprietate distinctă de sol, drepturile privitoare la proprietatea pe etaje sau pe apartamente, precum şi orice alte drepturi privitoare la bunuri pe care legea le declară imobile. … +
Articolul 490(1) Urmărirea silită imobiliară se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii imobilului, prevăzute de Codul civil. … (2) Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât o dată cu imobilul. … +
Articolul 491(1) Imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdicţie nu poate fi urmărit silit înaintea urmăririi mobilelor sale. … (2) Dispoziţiile alin. 1 nu împiedică executarea silită asupra unui imobil aflat în proprietatea comuna a minorului sau a persoanei puse sub interdicţie şi a unei persoane cu capacitate deplină de exerciţiu, dacă obligaţia prevăzută în titlul executoriu este comuna. … +
Articolul 492(1) Creditorul ipotecar poate urmări în acelaşi timp şi imobilele neipotecate ale debitorului sau. … (2) În cazul în care se urmăreşte un imobil ipotecat înstrăinat, dobânditorul acestui bun, care nu este personal obligat pentru creanţa ipotecară, poate să ceară instanţei de executare urmărirea altor imobile ipotecate pentru aceeaşi obligaţie, aflate în posesiunea debitorului principal. Până la soluţionarea cererii urmărirea imobilului ipotecat este suspendată. … (3) Contestaţia prin care dobânditorul se opune la scoaterea la vânzare se va putea face numai în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii biroului de carte funciară prin care s-a dispus notarea în cartea funciară a somaţiei de începere a urmăririi silite. … +
Articolul 493(1) Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comuna, ci vor trebui să ceară mai întâi împărţeala acestora. … (2) Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinata a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărţeala. … +
Secţiunea a II-aFormalităţile premergătoare vânzării la licitaţie +
Articolul 494Imobilele urmărite silit se valorifica prin vânzare la licitaţie publică, vânzare directa şi prin alte modalităţi admise de lege. Dispoziţiile art. 431 sunt aplicabile. +
Articolul 495În cazul în care obiectul executării silite îl formează mai multe bunuri imobile distincte ale debitorului, procedura de vânzare prin licitaţie publică se va îndeplini pentru fiecare bun în parte. +
Articolul 496În vederea identificării imobilului urmărit, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde este situat acesta şi va încheia un proces-verbal de situaţie. Procesul-verbal va cuprinde, pe lângă datele prevăzute la art. 504 alin. 1 pct. 1-3, 5, 6 şi 14, şi descrierea cât mai amănunţită a imobilului urmărit. +
Articolul 497(1) După întocmirea procesului-verbal de situaţie executorul va soma pe debitor ca, dacă nu va plăti, se va trece la vânzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal. Somaţia de plată ce va fi comunicată debitorului va cuprinde pe lângă cele arătate de art. 387 şi datele de identificare a imobilului cuprinse în procesul-verbal de situaţie, precum şi menţiunea că s-a luat măsura înscrierii în cartea funciară. … (2) Executorul va lua măsuri ca somaţia prevăzută la alin. 1 să fie înscrisă în cartea funciară. … (3) Când se urmăresc mai multe imobile, înscrise la acelaşi sau la birouri de carte funciară diferite, pentru o creanţă garantată cu ipoteca colectiva, somaţia se va înainta biroului de carte funciară la care este înscrisă ipoteca principală, care, după ce a săvârşit notările prevăzute de lege, va trimite din oficiu o copie de pe încheierile sale biroului de carte funciară secundară. … (4) Drepturile reale înscrise după notarea somaţiei de plată în cartea funciară nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor şi adjudecatarului, în afară de cazurile expres prevăzute de lege sau de cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau terţul dobânditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanţelor ce se urmăresc, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de executare. … ––––Alin. (4) al art. 497 a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 498(1) Închirierile sau arendările, precum şi cesiunile de venituri făcute de debitor sau deţinător după data înscrierii somaţiei arătate la art. 497 alin. 1 nu vor fi opozabile creditorului urmăritor sau adjudecatarului. … (2) Închirierile sau arendările anterioare înscrierii somaţiei sunt opozabile, în condiţiile legii, atât creditorilor urmăritori, cât şi adjudecatarului. … (3) Chiriile sau arenzile plătite debitorului urmărit înainte de scadenta nu pot fi opuse creditorilor urmăritori sau adjudecatarului decât dacă sunt constatate prin act scris cu data certă. … +
Articolul 499(1) După primirea somaţiei debitorul poate cere instanţei de executare, în termen de 10 zile de la comunicare, să-i încuviinţeze ca plata integrală a datoriei, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de executare, să se facă din veniturile imobilului urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de 6 luni. … (2) Instanţa sesizata potrivit alin. 1 va cita părţile în camera de consiliu şi se va pronunţa de îndată prin încheiere irevocabilă. În caz de admitere a cererii debitorului, instanţa va dispune suspendarea urmăririi silite imobiliare. … (3) Pentru motive temeinice creditorul poate solicita instanţei reluarea urmăririi înainte de expirarea termenului de 6 luni, dispoziţiile alin. 2 fiind aplicabile în mod corespunzător. … +
Secţiunea a III-aVânzarea la licitaţie +
Articolul 500(1) Dacă în termen de 15 zile de la primirea somaţiei debitorul nu plăteşte datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de vânzare. … (2) Executorul va stabili de îndată preţul imobilului, iar în cazul în care consideră necesar va cere părerea unui expert. Dispoziţiile art. 411 alin. 3 sunt aplicabile. … (3) Totodata, executorul va cere biroului de carte funciară să-i comunice drepturile reale şi alte sarcini care grevează imobilul urmărit. Titularii acestor drepturi vor fi înştiinţaţi despre executare şi vor fi citaţi la termenele fixate pentru vânzarea imobilului. … (4) Separat de preţul imobilului se va determina prin expertiză şi valoarea drepturilor de uzufruct, uz, abitaţie sau servitute, dacă aceste drepturi au fost intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci; în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară se va avea în vedere valoarea acestor drepturi menţionată în cartea funciară, iar dacă nu este înscrisă, ea se va stabili, când este cazul, prin expertiză. … +
Articolul 501(1) După emiterea somaţiei şi în tot cursul executării silite executorul judecătoresc poate numi un administrator-sechestru dacă această măsură este necesară în vederea unei mai bune administrări a imobilului urmărit, precum încasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor necesare şi apărarea în litigiile privitoare la acest bun. De asemenea, la cererea creditorului, executorul va numi un administrator-sechestru. … (2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul sau o altă persoană fizică ori persoană juridică. … (3) Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate şi va depune recipisa la executor. … (4) Când administrator-sechestru este numita o altă persoană decât debitorul, executorul îi va fixa drept remuneraţie o suma, ţinând seama de activitatea depusă, stabilind totodată şi modalitatea de plată. … +
Articolul 502(1) În cazul neîndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina sa, administratorul-sechestru, la cererea oricărei persoane interesate, poate fi revocat de către executorul judecătoresc. … (2) De asemenea, la cerere, administratorul-sechestru poate fi obligat la despăgubiri de către instanţa de executare. … +
Articolul 503(1) Dacă debitorul nu are alt mijloc de existenta decât veniturile imobilului urmărit, la cererea acestuia, executorul judecătoresc, prin proces-verbal, poate să-i fixeze o cota de cel mult 20% din aceste venituri pentru traiul lui şi al familiei sale. … (2) Împotriva măsurii luate de către executorul judecătoresc cei interesaţi se pot adresa instanţei de executare. Instanţa va cita părţile în termen scurt, în camera de consiliu, şi va hotărî prin încheiere irevocabilă. … +
Articolul 504(1) În termen de 5 zile de la stabilirea preţului imobilului executorul va întocmi şi va afişa publicaţia de vânzare a acestuia, care va cuprinde următoarele menţiuni: … 1. denumirea şi sediul organului de executare;2. numărul dosarului de executare;3. numele şi calitatea executorului;4. numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi creditorului;5. titlul executoriu în temeiul căruia se face urmărirea imobiliara;6. identificarea imobilului şi descrierea lui sumară;7. preţul la care a fost evaluat imobilul;8. menţiunea, dacă va fi cazul, că imobilul se vinde grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitaţie sau servitute, intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, şi că, în cazul în care aceste creanţe nu ar fi acoperite la prima licitaţie, se va proceda, în aceeaşi zi, la o nouă licitaţie pentru vânzarea imobilului liber de acele drepturi. Preţul de la care vor începe aceste licitaţii va fi cel prevăzut de art. 509 alin. 3 şi 4;9. data, ora şi locul vânzării la licitaţie;10. invitaţia pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra imobilului să-l anunţe executorului înainte de data stabilită pentru vânzare;11. invitaţia către toţi cei care vor să cumpere imobilul să se prezinte la termenul de vânzare la locul fixat în acest scop şi, până la acel termen, să prezinte oferte de cumpărare;12. menţiunea că ofertanţii sunt obligaţi să depună, până la termenul de vânzare, o cauţiune reprezentând 10% din preţul la care a fost evaluat imobilul;13. data afişării publicaţiei de vânzare;14. semnătura şi stampila executorului judecătoresc.(2) Termenul stabilit pentru vânzare nu va fi mai scurt de 30 de zile şi nici mai lung de 60 de zile de la afişarea publicaţiei de vânzare la locul unde va avea loc licitaţia. … (3) Publicaţia de vânzare se va afişa la sediul organului de executare şi al instanţei de executare, la locul unde se află imobilul urmărit, la sediul primăriei în a carei raza teritoriala este situat imobilul, precum şi la locul unde se desfăşoară licitaţia, dacă acesta este altul decât locul unde este situat imobilul. … (4) Executorul judecătoresc, la cererea celui interesat, va anunţa vânzarea la licitaţie şi într-un ziar de largă circulaţie. … (5) Debitorul va fi înştiinţat despre data, ora şi locul vânzării. … (6) Dispoziţiile art. 439 alin. 2 sunt aplicabile. … +
Articolul 505În cazul în care se urmăreşte imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdicţie, o copie de pe publicaţia de vânzare a imobilului se depune şi la parchetul de pe lângă instanţa de executare. +
Articolul 506(1) Persoanele care vor să cumpere imobilul la licitaţie sunt obligate să depună la Trezoreria Statului, la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau la orice altă instituţie bancară, la dispoziţia executorului judecătoresc, până la termenul stabilit pentru vânzare, o cauţiune reprezentând 10% din preţul de începere a licitaţiei pentru termenul respectiv. Dovada consemnării va fi ataşată ofertei de cumpărare. … (2) Nu au obligaţia de a depune cauţiunea prevăzută la alin. 1 creditorii care au creanţe în rang util, potrivit ordinii de preferinţă prevăzute de art. 563 şi 564. … (3) De asemenea, sunt dispensate de cauţiunea prevăzută la alin. 1 persoanele care, împreună cu debitorul, deţin imobilul urmărit în proprietate comuna pe cote-părţi. … ––––*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede următoarele:Următorii termeni din Codul de procedură civilă se înlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea următorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau orice altă instituţie bancară»;".––––Alin. (1) al art. 506 a fost modificat de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 507(1) Vânzarea se face la sediul organului de executare sau al instanţei de executare ori la locul unde este situat imobilul sau în orice alt loc, dacă se consideră că este mai potrivit pentru buna valorificare a acestuia. În comune vânzarea se poate efectua şi la sediul primăriei în raza căreia este situat imobilul. … (2) Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin alte persoane. … +
Articolul 508(1) Vânzarea la licitaţie se face în mod public şi se va ţine separat pentru fiecare imobil sau corp de proprietate. … (2) Dacă mai multe corpuri de proprietate sunt grevate cu aceeaşi ipotecă sau dacă corpul de proprietate este compus din mai multe parcele, executorul judecătoresc va putea dispune, la cererea debitorului sau a creditorului urmăritor, că vânzarea să se facă în acelaşi timp pentru mai multe corpuri de proprietate sau separat pentru fiecare parcelă în parte. … (3) În cazul când corpurile de proprietate sau parcelele se vând separat, ordinea vânzării lor va fi arătată de debitor, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, va fi stabilită de executor. … +
Articolul 509(1) Licitaţia începe prin citirea de către executor a publicaţiei de vânzare şi a ofertelor primite până la acea data. … (2) Executorul va oferi spre vânzare imobilul, prin trei strigări succesive, la intervale de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, pornind de la preţul oferit care este mai mare decât cel la care s-a făcut evaluarea potrivit art. 500 alin. 2 sau, în lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest preţ. … (3) Dacă imobilul este grevat de vreun drept de uzufruct, uz, abitaţie sau servitute intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, la primul termen de vânzare strigările vor începe de la preţul cel mai mare oferit sau, în lipsă, de la cel fixat în publicaţie, scăzut cu valoarea acestor drepturi socotită potrivit art. 500 alin. 4. … (4) Dacă din cauza existentei drepturilor arătate la alin. 3 nu s-a putut obţine un preţ suficient pentru acoperirea creanţelor ipotecare înscrise anterior, socotite după datele din cartea funciară, executorul judecătoresc va relua în aceeaşi zi licitaţia pentru vânzarea imobilului liber de acele drepturi; în acest caz, strigările vor începe de la preţul menţionat în publicaţia de vânzare, fără scăderea arătată în alin. 3. … (5) În cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicaţie în condiţiile art. 504 alin. 3. La acest termen licitaţia va începe de la preţul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, la acelaşi termen bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de la care începe licitaţia. … +
Articolul 510(1) Executorul va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitaţie, a oferit preţul de vânzare potrivit dispoziţiilor art. 509. La preţ egal va fi preferat cel care are un drept de preemţiune asupra bunului urmărit. … (2) În toate cazurile, creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. … +
Articolul 511Executorul va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul fiecărei licitaţii. În procesul-verbal vor fi menţionaţi toţi cei care au participat la licitaţie, sumele oferite de fiecare participant, precum şi adjudecatarul imobilului. Procesul-verbal va fi semnat de executor, creditor, debitor şi de adjudecatar. +
Articolul 512(1) Adjudecatarul imobilului va depune preţul la dispoziţia executorului judecătoresc în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării, ţinându-se seama de cauţiunea depusă în contul preţului. … (2) Când adjudecatar este un creditor, el poate depune creanţa sa în contul preţului, fiind obligat, dacă este cazul, să depună diferenţa de preţ. Dacă există alţi creditori care au un drept de preferinţă în condiţiile art. 563 şi 564, el va depune până la concurenta preţului de adjudecare şi suma necesară pentru plata creanţelor lor, în măsura în care acestea nu sunt acoperite prin diferenţa de preţ. … +
Articolul 513(1) Dacă adjudecatarul nu depune preţul în termenul prevăzut de art. 512 alin. 1, imobilul se va scoate din nou în vânzare în contul acestuia, el fiind obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi eventuala diferenţă de preţ. Adjudecatarul va putea să achite la termenul de licitaţie preţul oferit iniţial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie. … (2) Dacă la noul termen de licitaţie imobilul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea imobilului. … (3) Suma datorată potrivit alin. 1 şi 2 de fostul adjudecatar se stabileşte de executor prin procesul-verbal de licitaţie, care constituie titlu executoriu. Aceasta suma se va reţine cu precădere din cauţiunea depusă. … +
Articolul 514După adjudecarea imobilului către unul dintre participanţii la licitaţie, executorul, la cerere, va dispune restituirea cauţiunilor depuse de ceilalţi participanţi, procedând, când este cazul, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. 3. +
Articolul 515La cererea adjudecatarului, executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, poate stabili plata preţului în rate, numărul acestora, cuantumul şi data scadenţei lor, precum şi suma care se plăteşte de îndată drept avans. +
Secţiunea a IV-aActul de adjudecare +
Articolul 516După plata integrală a preţului sau a avansului prevăzut la art. 515 şi după expirarea termenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. 1 lit. a), executorul, pe baza procesului-verbal de licitaţie, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde următoarele menţiuni:1. denumirea şi sediul organului de executare;2. numele şi calitatea executorului;3. numărul şi data procesului-verbal de licitaţie;4. numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi adjudecatarului;5. preţul la care s-a vândut şi modalitatea de achitare în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata în rate;6. menţiunea, dacă este cazul, că imobilul s-a vândut grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitaţie sau servitute, ori, după caz, liber de aceste drepturi, în condiţiile prevăzute de art. 509 alin. 3 şi 4;7. datele de identificare a imobilului;8. menţiunea că actul de adjudecare este titlu de proprietate şi că poate fi înscris în cartea funciară, precum şi a faptului că, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesiunea acestuia din urmă, sau împotriva oricărei persoane care are în posesiune ori deţine în fapt, fără niciun titlu, imobilul adjudecat;9. menţiunea că, pentru creditor, actul de adjudecare constituie titlu executoriu împotriva cumpărătorului care nu plăteşte diferenţa de preţ, în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata preţului în rate;10. semnătura şi stampila executorului, precum şi semnătura adjudecatarului.–––Pct. 8 al art. 516 a fost modificat de Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001 publicată în M. Of. Nr. 217 din 27 aprilie 2001.*)Partea introductivă şi pct. 8 ale art. 516 au fost modificate de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Partea introductivă şi pct. 8 ale art. 516 au fost modificate de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.–––*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 517(1) Un exemplar de pe actul de adjudecare se va preda dobânditorului spre a-i servi ca titlu de proprietate şi pentru a fi înscris în cartea funciară. … (2) În cazul în care imobilul a fost vândut cu plata preţului în rate, executorul va înainta un exemplar al actului de adjudecare biroului de carte funciară pentru a înscrie în cartea funciară interdicţia de înstrăinare şi grevare a imobilului până la plata integrală a preţului şi a dobânzii corespunzătoare. … (3) Executorul va preda, totodata, un exemplar al actului de adjudecare creditorului urmăritor, care îi va servi ca titlu executoriu împotriva cumpărătorului, dacă acesta nu plăteşte diferenţa de preţ. … +
Secţiunea a V-aEfectele adjudecării +
Articolul 518(1) Prin actul de adjudecare proprietatea imobilului sau, după caz, un alt drept real care a făcut obiectul urmăririi silite se transmite de la debitor la adjudecatar. De la această dată adjudecatarul are dreptul la fructe şi venituri, datorează dobânzile până la plata integrală a preţului şi suporta toate sarcinile imobilului. … (2) Prin intabulare, adjudecatarul dobândeşte dreptul de a dispune de imobilul cumpărat, potrivit regulilor de carte funciară. … (3) De la data intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă, creditorii putându-şi realiza aceste drepturi numai din preţul obţinut. Dacă preţul de adjudecare se plăteşte în rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate. … (4) Ipotecile şi celelalte sarcini reale, precum şi drepturile reale intabulate după notarea somaţiei în cartea funciară se vor radia din oficiu, afară de acelea pentru care adjudecatarul ar conveni să fie menţinute; de asemenea, vor fi radiate din oficiu drepturile reale intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, dacă vânzarea s-a făcut în condiţiile prevăzute de art. 509 alin. 4, toate notările făcute cu urmărirea silită, precum şi interdicţia de înstrăinare sau de grevare, dacă există, inclusiv promisiunea de a încheia un contract viitor, dacă până la întocmirea actului de adjudecare beneficiarul promisiunii nu şi-a înscris în cartea funciară dreptul dobândit în temeiul contractului care a făcut obiectul acesteia. … (5) Dacă imobilul a fost cumpărat cu plata preţului în rate, cumpărătorul nu îl va putea înstrăina sau greva, fără încuviinţarea creditorilor urmăritori, înainte de plata integrală a preţului. … ––––Alin. (2) şi (4) ale art. 518 au fost modificate de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 519(1) Locaţiunea şi celelalte acte juridice privitoare la imobil rămân în fiinţă sau, după caz, încetează, potrivit legii. … (2) Plăţile făcute înainte de scadenta de către locatar sau alte persoane interesate sunt supuse dispoziţiilor art. 498 alin. 3. … +
Secţiunea a VI-aDispoziţii speciale +
Articolul 520(1) Orice cerere de evicţiune, totală sau parţială, privind imobilul adjudecat este stinsă, dacă imobilul adjudecat era înscris în cartea funciară şi dacă, de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de dobânditorul anterior al dreptului înscris în folosul terţului adjudecatar, au trecut cel puţin 3 ani. … (2) În cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea funciară, în temeiul actului de adjudecare, cererea de evicţiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. Aceasta prescripţie curge şi împotriva dispăruţilor, minorilor şi persoanelor puse sub interdicţie. … ––––Art. 520 a fost modificat de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 521În cazul în care cererea de evicţiune este introdusă înainte de împărţeala preţului de adjudecare, instanţa de executare, la solicitarea adjudecatarului, va putea să suspende, cu sau fără cauţiune, împărţeala preţului până la judecarea definitivă a cererii de evicţiune. +
Articolul 522(1) Dacă a fost evins total sau parţial, adjudecatarul îl poate acţiona pe debitorul urmărit pentru a fi despăgubit. … (2) În măsura în care nu se poate îndestula de la debitor, adjudecatarul îi poate acţiona pe creditorii care au încasat preţul de adjudecare, în limita sumei încasate de aceştia. … +
Articolul 523(1) În tot cursul executării silite asupra bunurilor imobile, debitorul sau altă persoană interesată poate obţine desfiinţarea măsurilor asiguratorii sau de executare, consemnând la dispoziţia creditorului urmăritor întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare. … (2) Dispoziţiile art. 428 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător. … (3) În cazul în care cererea este admisă, instanţa, cu acordul debitorului, va dispune şi eliberarea sumei în mâinile creditorului. … –––*) Capitolul IV (art. 488-523) este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 208 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Capitolul IV avea următorul conţinut: ” Capitolul IV. Executarea silită asupra bunurilor nemişcătoare +
Secţiunea IBunuri care pot fi urmăriteArt. 488. Numai bunurile nemişcătoare prin natura lor pot fi obiectul unei urmăriri imobiliare.Art. 489. Urmărirea unui bun nemişcător prin natura să va cuprinde însă ca accesorii şi toate obiectele ce slujesc la exploatarea imobilului sau care sunt aşezate în imobil pentru veşnicie.Art. 490. Creditorii personali ai unui împreună moştenitor sau ai unui asociat nu vor putea să urmărească şi să pună în vânzare partea devălmaşe a datornicului lor, în imobilele moştenirii sau societăţii. Ei vor trebui mai întâi să ceară împărţeala sau licitaţia imobilelor ce se află în devălmăşie.Se poate însă vinde partea devălmaşe (indiviza), dacă câtimea ei este neîndoielnic stabilită şi lămurită (lichidă).Art. 491. Vânzarea silită a bunurilor nemişcătoare se va urmări la judecătoria unde se află imobilul sau la altă judecătorie aleasă de părţi.Secţiunea a II – aUrmărirea nemişcătoarelor bunuriArt. 492. Orice urmărire a unui imobil va începe printr-un comandament făcut de către creditor datornicului şi deţinătorului, de va fi, prin mijlocirea unui executor judecătoresc.În cazurile în care legi speciale înlocuiesc comandamentul prin somaţii sau notificări pentru punerea în vânzare a imobilelor, acele somaţii încetează de a-şi mai avea efectul lor, de îndată ce debitorul a achitat, înainte de licitaţie, toate ratele cu dobânzile şi cheltuielile de orice natură exigibile în momentul plăţii.Art. 493. Acest comandament se va face în persoană sau la domiciliul datornicului şi deţinătorului.El va cuprinde copie după titlul executor, somaţia de a plăti şi înştiinţarea că, dacă nu va plăti, se va face vânzarea cutaror sau cutaror nemişcătoare. El va fi iscălit de executorul judecătoresc.Acest comandament se va transcrie de urgenţă în extract îndată după comunicare, după ordinea înregistrării, într-un registru special.Art. 494. Executorul judecătoresc va încunoştiinţa acest comandament, potrivit rânduielilor arătate la art. 92 şi următoarele din această legiuire.Art. 495. Dacă urmărirea se face împotriva unui nevârstnic, interzis sau pus sub consiliu judiciar, afară de copia de comandament lăsată la tutor, curator ori consiliu judiciar, se va mai încunoştiinţa şi parchetul de pe lângă judecătorie, care va iscăli originalul comandamentului.Art. 496. Dacă au trecut 6 luni de la ziua comunicării comandamentului, fără ca alte acte de procedură să fi urmat, comandamentul se consideră de plin drept, ca şi când nu ar fi fost.Art. 497. Rânduielile de la art. 493, 494 şi 495 ale acestei legiuiri sunt sub pedeapsa de nulitate.Art. 498. Dacă după primirea comandamentului, datornicul dovedeşte înaintea judecătoriei că venitul curat şi liber al nemişcătoarelor sale pe timp de un an este de ajuns pentru a plăti toată datoria, capete, dobânzi şi cheltuieli, şi dacă el oferă sau delega aceste venituri creditorului, judecata va putea suspenda urmărirea, rămânând a o reîncepe dacă alte piedici sau opoziţii s-ar ivi.Secţiunea a III – aProcesul verbal de situaţie, afiptele şi publicaţiileArt. 499. După 30 de zile de la comunicarea comandamentului, executorul judecătoresc se va transporta la locul situaţiei imobilului a cărui urmărire se face şi acolo va încheia un proces-verbal de situaţie.Acest proces-verbal va cuprinde reproducerea în extract a titlului ce se execută şi o descriere pe cât se poate mai amănunţită a imobilului.Art. 500. Afiptele şi publicaţiile vor cuprinde:1. numele, prenumele, profesia şi domiciliul ori reşedinţa creditorului ce urmăreşte şi ale datornicului urmărit;2. titlul executor pe baza căruia se face urmărirea, în extract;3. arătarea bunurilor nemişcătoare care se urmăresc, adică:– dacă este o casa: comuna, strada, numărul sau localitatea unde se află acea casă;– dacă este moşie, un pământ sau orice avere rurala: arătarea judeţului, plasii, a comunei şi a unora din vecinii acelui imobil, precum şi descrierea amănunţită a imobilului din procesul-verbal de situaţie.Art. 501. După fixarea termenului de vânzare, preşedintele judecătoriei va cere notariatului de stat în raza căruia se află bunul nemişcător care urmăreşte, să caute în registrul ipotecilor şi să facă o listă specială de toate inscripţiile, transcripţiile de privilegii sau ipoteci, ce există asupra nemişcătorului urmărit.Notariatul de stat este obligat să înainteze lista cerută în termen de 5 zile. Grefierul va înscrie pe marginea acestei liste orice cereri sau reclamaţii s-ar face, precum şi suma fiecărei creanţe.Art. 502. Afiptele şi publicaţiile vor mai cuprinde:1. locul, ziua şi ora când are să se facă vânzarea şi adjudecarea bunului nemişcător;2. preţul ce creditorul urmăritor va arăta, în cererea ce va trebui să facă judecătoriei, înainte de plata taxelor de afipte şi publicaţii;3. condiţii ce va fi având vânzarea şi diferitele sarcini sau alte împrejurări ale nemişcătorului până atunci cunoscute;4. somaţia către toţi acei care ar pretinde vreun drept de chirie, privilegiu sau ipoteca, că înaintea adjudecării să arate judecătoriei pretenţiile lor, sub pedeapsa de a nu li se mai ţine în seama.Art. 503. Un judecător însărcinat de preşedinte va face tabloul ordinii creditorilor după care ei au a se plăti, potrivit cu titlurile lor de preferinţă.Acest tablou se va face 4 săptămâni după ce dintâi publicaţie a urmăririi.Oricare din creditori sau din persoanele interesate va avea dreptul să ia cunoştinţă sau copie de pe acest tablou al ordinii, până în momentul adjudecării.Contestaţia asupra punctelor cuprinse în tablou se va face mai întâi înaintea judecătorului.Acesta va căuta să împace pe părţi.Dacă nu va putea, va trimite contestaţia înaintea judecătoriei spre a se judeca, potrivit articolelor 522 şi următoarele din acest cod.Art. 504. Afiptele se vor lipi:1. la uşa judecătoriei;2. la poarta sau pe pereţii casei ce are să se adjudece;3. în comuna unde este aşezat bunul rural ce are să se vândă.Art. 505. Abrogat prin Decretul nr. 208/1950.Art. 506. Un exemplar de pe această publicaţie se va încunoştiinţa în persoană sau la domiciliul datornicului urmărit şi deţinătorului de va fi, precum şi tuturor creditorilor care au ipoteca sau privilegiu cunoscut, până la emiterea publicaţiilor.Aceasta încunoştiinţare se va face creditorilor ipotecari sau privilegiaţi, la domiciliul ales de ei cu ocazia luării inscripţiei, chiar dacă, de fapt, n-ar domicilia acolo.Art. 507. Vânzarea nu se va face decât după 5 zile din ziua afişării ultimelor afipte, potrivit art. 504.Art. 508. O copie de pe această publicaţie se va depune la parchetul de pe lângă judecătorie ori de câte ori se urmăreşte averea unui nevârstnic, interzis sau pus sub consiliu judiciar.Art. 509. Toate formalităţile arătate la art. 499, 500, 502, 504 şi până la 598 inclusiv din acest cod vor fi observate sub pedeapsa de nulitate a urmăririi, afară numai de greşelile parţiale în descrierea bunurilor urmărite.Art. 510. Se va ţine la grefa un dosar special pentru fiecare urmărire de bun nemişcător, în care se vor trece toate actele şi incidentele privitoare la urmărire şi adjudecare.Secţiunea a IV – aEfectele urmăririi bunurilor nemişcătoareArt. 511. Va fi nulă de drept orice înstrăinare a nemişcătorului urmărit făcută de datornic în urma transcrierii comandamentului.Art. 512. Cu toate acestea această înstrăinare îşi va avea toată tăria sa dacă, înainte de adjudecare, cumpărătorul a dobândit ratificarea creditorului sau creditorilor ce urmăresc vânzarea dau dacă a consemnat sumele trebuincioase spre a plăti în întregul lor toate creanţele lor, capete, dobândă şi cheltuieli.Art. 513. Închirierile sau arendările făcute de datornic după data transcrierii comandamentului vor fi anulate, dacă creditorul sau creditorii ce urmăresc vor cere aceasta.Închirierile sau arendările dinainte nu vor putea fi anulate, în tot sau în parte, decât când vor fi fost făcute în frauda creditorilor. Nu se vor ţine în seama plăţile făcute înainte de vreme împotriva tocmelilor cuprinse în contractul de închiriere sau arendare.Secţiunea a V – aPăstrarea bunurilor nemişcătoare urmăriteArt. 514. De la comandament până ce ordonanţa de adjudecare va rămâne definitiva, păstrarea bunurilor urmărite va fi incredinţată datornicului urmărit.Prin urmare, el nu va putea face nici o taiere de lemne şi nu va putea aduce nici o stricăciune imobilului, sub pedeapsa de despăgubiri şi chiar de urmărire criminală, de va fi cazul.Art. 515. Judecătoria însă va putea, după cererea unui sau mai multor din creditori, ca să încredinţeze păstrarea nemişcătorului bun unui alt conservator şi, după împrejurări, el va putea îndatora pe datornic să se strămute din imobilul în care va fi locuind.Art. 516. Conservatorul va fi, până ce ordonanţa va rămâne definitiva, însărcinat:– cu paza imobilului urmărit;– cu adunarea chiriilor, arendelor şi altor venituri;– cu recolta şi cu vânzarea fructelor care se va face potrivit art. 470.Art. 517. Conservatorul va fi dator să dea socoteală judecătoriei, faţă cu părţile chemate în regula, despre venituri şi cheltuieli, în zece zile după adjudecare, sau la termenul fixat de judecătorie, sub pedeapsa, în caz de neurmare, de a fi destituit, lipsit de salariul sau şi condamnat la despăgubiri.Art. 518. Produsul administraţiei conservatorului, îndată după încasare, se va depune prin judecătorie la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, spre a fi împărţit creditorilor împreună cu preţul nemişcătorului.Art. 519. Dacă datornicul nu are alt mijloc de vieţuire decât fructele sau veniturile bunurilor urmărite, judecătoria va putea, în timpul urmăririi, să-i dea un ajutor din aceste venituri pentru vieţuirea lui şi a familiei lui.Secţiunea a VI – aConcursul mai multor urmăriri imobiliareArt. 520. Dacă mai mulţi creditori au făcut comandament urmărind acelaşi imobil, toate urmăririle lor se vor întruni ca să se facă una singură pentru toţi, după cererea lor sau chiar din oficiu.Toţi creditorii ce se vor întruni la o urmărire au drept egal, afară numai dacă titlul sau calitatea lor le acorda un alt drept de prioritate sau precădere.Când un imobil este urmărit înaintea mai multor judecătorii, întrunirea se va face la judecătoria aleasă în prima ipotecă, iar în lipsa unei asemenea alegeri, la judecătoria situaţii imobilului.Retragerea unui creditor pentru orice cauză nu poate întrerupe cursul urmăririi sau al vânzării, întrucât ceilalţi creditori courmăritori nu consimt la aceasta.Art. 521. Când se fac mai multe cereri de urmărire asupra diferitelor bunuri nemişcătoare ale aceluiaşi datornic, judecătoria va putea, după cererea datornicului, să amâne cererile de urmărire de mai în urmă, dacă se va crede că din vânzarea nemişcătorului sau nemişcătoarelor urmărite de mai înainte se vor putea despăgubi şi creditorii ce au urmărit mai în urmă.Secţiunea a VII – aOpoziţii şi cereri incidente la o urmărire de bunuri nemişcătoareArt. 522. Opoziţiile ce se fac în contra unei urmăriri de nemişcătoare, sau din partea datornicului, ori a creditorilor săi, sau din partea altor al treilea care intervin, sau pentru a se anula urmărirea sau pentru revendicarea ori păstrarea unui drept de proprietate sau a oricărui alt drept asupra nemişcătoarelor urmărite, se vor face prin cerere în scris către judecătoria prin care s-a făcut urmărirea:a) ele nu vor putea fi făcute decât cu cel puţin 20 zile înainte de ziua fixată pentru adjudecarea provizorie şi nu vor fi primite decât după ce taxele citaţiilor vor fi plătite; … b) în ce priveşte nulitatea actelor de procedură în tot timpul urmăririi, ea se va putea invoca chiar în ziua vânzării cu ocazia licitaţiei, fără cerere în scris. … Art. 523. Aceste cereri de opoziţii vor fi motivate, vor arăta actele şi titlurile pe care se întemeiază şi care vor trebui să fie depuse în copii, certificate pentru conformitate de reclamant, la grefa judecătoriei odată cu cererea, sub pedeapsa de nulitate.Ele vor fi iscălite de partea reclamanta sau de un împuternicit al sau special cu procura legalizată.Dacă în timpul judecăţii partea va declara că se slujeşte şi de alte acte, instanţa va chibzui, putând acorda un nou termen de înfăţişare.Reclamantul va fi obligat ca, în cererea de opoziţie, să-şi aleagă un domiciliu în oraşul de reşedinţa al judecătoriei, sub pedeapsa de nulitate. +
Articolul 524-561Abrogate.*)–––Art. 524-561 au fost abrogate prin art. 1 pct. 209 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138 din 2000 publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000."Art. 524. Judecătoria, de îndată, va încuviinţa citarea atât a creditorului sau a creditorilor ce urmăresc, cât şi a datornicului urmărit, comunicându-li-se şi copie după cerere.Art. 525. Judecătoria se va pronunţa asupra tuturor opoziţiilor de orice natură înaintea zilei pentru adjudecare.Secţiunea a VIII – aAmânarea adjudecăriiArt. 526. Dacă prin contestaţie se cere desfiinţarea urmăririi pentru nulitatea titlului pe baza căruia se urmăreşte, judecătoria va judeca temeinicia acestei contestaţii.Dacă contestaţia este bazata pe o cerere prin care însăşi proprietatea nemişcătorului urmărit e reclamata, în total sau în parte, judecătoria, apreciind seriozitatea cererii, va putea să amâne vânzarea până când cererea de revendicare se va judeca definitiv. Judecătoria, în cazul revendicării numai a unei părţi din imobilul sau imobilele urmărite, va putea chiar să proceadă la vânzare, scoţând din licitaţie ceea ce este contestat sau să amâne pentru tot. În aceste cazuri, judecătoria va putea, după împrejurări, să oblige pe contestator şi la darea unei cauţiuni ce o va fixa.Art. 527. Când judecătoria va respinge contestaţia, va face de îndată vânzarea, hotărârile date în aceste cazuri nefiind supuse decât recursului o dată cu ordonanţa de adjudecare.În cazul când judecătoria admite contestaţia, aceste hotărâri vor fi supuse apelului potrivit art. 402 din acest cod.Dacă instanţa de apel schimbă sentinţa judecătoriei şi recursul nu s-a făcut în termenul prevăzut de art. 402, ea va trimite afacerea la aceeaşi judecătorie, care va face noi publicaţii de vânzare în termenul arătat de art. 529 din acest cod şi va continua cu urmărirea.Art. 528. Adjudecarea se va mai amâna:1. când aceasta se va cere de creditorul ce urmăreşte şi de datornic şi când creditorii care au intervenit nu se împotrivesc;2. când executarea hotărârii sau a actului pe baza căruia se face urmărirea s-a suspendat.Art. 529. În orice caz, amânarea adjudecării nu poate fi mai scurta de 4 săptămâni.Alte publicaţii şi afipte noi se vor face în două săptămâni cel puţin înaintea zilei din nou hotărâtă pentru adjudecare.Cu aceste noi publicaţii şi afipte se va urma potrivit art. 504, 506 şi 508 din acest cod.Secţiunea a IX – aLicitaţia şi adjudecarea bunurilor nemişcătoare urmăriteArt. 530. Vânzarea nemişcătoarelor urmărite se va face în ziua anunţată pentru licitare şi care va fi după expirarea celor 5 zile ale afişării.Art. 531. Licitaţia se va începe prin citirea încunoştinţărilor şi publicaţiilor, a condiţiilor vânzării, a sarcinilor ce există asupra nemişcătorului, a opoziţiilor şi a hotărârilor care le-au judecat.Art. 532. Şedinţa va fi publică şi telalii vor anunţa începutul licitaţiei.Art. 533. Strigările se vor începe numai după ce creditorul ce a urmărit ori unul din creditorii ce au intervenit va declara că voieşte a face vânzarea.În caz contrar, licitarea se închide şi nu se va putea deschide decât după o nouă cerere a unuia din creditorii ce au urmărit sau care au intervenit şi după noi publicaţii şi noi termene. Termenul cel nou al adjudecării nu va putea fi mai scurt de 20 zile de la ziua publicării, nici mai lung de 60 zile.Cheltuielile făcute cu prima urmărire închisă vor fi în sarcina creditorului ce a urmărit.Art. 534. În ziua adjudecării provizorii, strigările vor începe de la preţul indicat de creditor în afipte şi publicaţii.Art. 535. Orice persoană solvabilă şi capabilă de a contracta şi a dobândi bunurile ce se vând, va putea lua până la licitare şi da un preţ mai mare.Judecătoria va aprecia care dintre concurenţi vor trebui să depună o garanţie de a douăzecea parte a preţului fixat, potrivit art. 534 din acest cod.Judecătoria, la începutul licitaţiei, va pune în vedere concurenţilor, ori care ar fi, rânduielile art. 266 şi 549 din Codul penal.Datornicul nu va putea concura nici personal şi nici prin persoana interpusă.Solvabilitatea, capacitatea şi interpoziţia sunt lăsate la aprecierea sumară şi imediata a judecătoriei.Cei ce iau parte la licitaţie ca mandatari vor trebui să prezinte o procură specială legalizată, care se va opri la dosarul vânzării.Art. 536. Grefierul şi executorul judecătoresc vor ţine liste de numele persoanelor ce au luat parte la licitaţie şi de sumele cu care au concurat.Art. 537. Strigările se vor repeta de trei ori: între fiecare strigare va fi neapărat un interval de cinci minute cel puţin.Vorbirea despre aceasta se va face de către grefier.Bunul se va adjudeca asupra aceluia care la cea din urmă strigare va fi dat preţul cel mai mare.Dacă nimeni nu a dat un preţ mai mare decât acela care s-a pus de creditor şi cu care s-a deschis licitaţia, bunul se va putea adjudeca asupra acelui creditor.În lipsa de mai mulţi concurenţi, se va putea adjudeca imobilul asupra acelui ce va fi oferit un preţ mai mare decât cel oferit de creditor.Art. 538. Adjudecatarul va iscăli lista cu preţul cu care s-a adjudecat bunul asupra-i şi nu se va mai putea retrage din momentul când s-a pronunţat de judecător cuvântul "adjudecat".Art. 539. Judecătoria va încheia îndată proces-verbal despre toate şi va anunţa pe părţile prezente că peste 8 zile să vina iarăşi la judecătorie. Acest termen se va afişa la uşa instanţei.Art. 540. În timpul acestor 8 zile şi în ziua de supralicitare, orice altă persoană capabilă va putea să supraliciteze, adică să dea un preţ cu a zecea parte cel puţin mai mare peste preţul cu care s-a adjudecat bunul. Nu se va primi supralicitarea fără depunerea adaosului de a zecea parte.Art. 541. Supralicitatorul va arăta adaosul prin o cerere scrisă şi iscălită către tribunalul popular.Art. 542. În ziua fixată pentru supralicitare, judecătoria va pune din nou bunul în licitare, dacă creditorul urmăritor sau intervenienţii stăruiesc în vânzare, începându-se de la preţul dat de supralicitator.Bunul se va adjudeca definitiv asupra aceluia care, la această a doua licitare, va da preţul cel mai mare.Se vor observa rânduielile art. 533 în acest cod.Art. 543. Dacă în timpul acelor 8 zile nu s-a ivit nici o propunere de supralicitare şi, dacă la noua înfăţişare din ziua a opta nu va da nimeni un preţ mai mare, bunul va rămâne pe seama primului adjudecatar.Secţiunea a X – aConsemnarea preţului adjudecăriiArt. 544. Adjudecatarul este obligat să depună la Casa de Consemnaţiuni sau administraţia financiara de judeţ, preţul în numerar, taxa executorilor judecătoreşti pentru emiterea ordonanţei şi taxa de înregistrare, în termen de o lună de la data adjudecării definitive.Taxa executorilor judecătoreşti pentru emiterea ordonanţei şi taxa de înregistrare nu intra în preţul vânzării, ci sunt în sarcina adjudecatarului.Preţul se va putea depune şi în efecte de ale statului sau garantate de stat; în acest caz, însă, se vor depune efecte cu cuponul curent şi cu un adaos de zece la suta peste preţ.Efectele se vor socoti după cursul zilei de depunere.Când preţul este depus în efecte, adjudecatarul va fi obligat ca în termen de 7 zile de când ordonanţa de adjudecare va deveni executorie să depună preţul în numerar în locul efectelor cu dobânda legală din ziua depunerii efectelor.După expirarea acestui termen, efectele depuse se vor transforma în numerar din oficiu prin mijlocirea sindicului bursei, rămânând adjudecatarul răspunzător de orice diferenţă ce s-ar ivi, precum şi în drept a-şi primi prisosul.Art. 545. Dacă adjudecatarul este creditor ipotecar sau privilegiat, în rang util şi necontestat, creanţa sa se va putea depune drept preţ.Judecătoria nu se va pronunţa decât după expirarea unui termen de 5 zile de la depunerea creanţei asupra admisibilităţii ei de drept preţ.Dacă în acest interval se iveşte vreo contestaţie judecătoria o va judeca de urgenţă citindu-se părţile, fără apel în caz de admiterea creanţei.În caz de respingerea creanţei, adjudecatarul va avea dreptul de apel în termen de 10 zile de la data hotărârii prin care creanţa s-a respins.Art. 546. Dacă, la expirarea termenelor sus citate, adjudecatarul nu va aduce recipisa de depunerea preţului la Casa de Consemnaţiuni sau administraţia financiara a judeţului, precum şi recipisa de plata taxelor, şi de înregistrare, judecătorie sau de la sine, sau după cererea uneia din părţile interesate, va pune bunul din nou în licitaţie în socoteala adjudecatarului.Garanţia depusă de adjudecatar nu i se va elibera, decât după ce ordonanţa de adjudecare a imobilului va fi rămasă definitivă şi nu-i va fi aplicabil art. 550 de mai jos.Art. 547. Această nouă licitaţie se va încunoştiinţa datornicului urmărit, adjudecatarului în socoteala căruia se face vânzarea şi creditorilor urmăritori şi intervenienţi, în persoană sau la domiciliu, şi se va publica potrivit art. 504 din această legiuire.Termenul adjudecării nu poate fi mai scurt de 20 zile, nici mai lung de 60 zile din ziua publicaţiilor.Art. 548. În această nouă publicaţie se va cuprinde pe lângă cele arătate la art. 500 şi 502, numele adjudecatarului care nu a depus preţul şi suma cu care se adjudecase asupra-i.Aceasta suma va sluji ca punct de plecare la noua adjudecare.Art. 549. Dacă în ziua însemnată pentru adjudecare nimeni nu va da un preţ mai mare peste vechiul adjudecatar şi dacă acesta va depune în acea zi preţul adjudecării sale, cu dobânda legală din ziua când trebuia să depună preţul şi cheltuielile ce au ocazionat noua adjudecare, el va fi menţinut în calitatea să de adjudecatar.Art. 550. Dacă, din contra, el nu va depune acest preţ, bunul se va adjudeca pe seama aceluia care va da un preţ fie şi mai mic; iar fostul adjudecatar va fi condamnat a plăti diferenţa până la preţul primei adjudecări cu dobânda legală şi cheltuielile ocazionate cu noua adjudecare, prin sentinţa de adjudecare în cont.Aceasta sentinţă va fi fără apel.Secţiunea a XI – aActele de adjudecare şi recursul în contra lorArt. 551. Îndată după sfârşitul adjudecării şi depunerea preţului, potrivit art.544 sau 545 din acest cod, judecătoria va da adjudecatarului ordonanţa de adjudecarea nemişcătorului.Ordonanţa va cuprinde, pe scurt, jurnalul de adjudecare desăvârşită, individualizarea nemişcătorului adjudecat, numele fostului proprietar şi al adjudecatarului şi arătarea plăţii preţului, în întregime, a taxelor de executare, timbrul şi impozitul proporţional.Completul judecătoriei va semna atât originalul ordonanţei ce se va preda părţi, cât şi acel ce va rămâne la dosar.Aceasta ordonanţa se va transcrie în registrele de mutaţii ţinute de notariatul de stat corespunzător instanţei de executare.Ordonanţa de adjudecare este supusă recursului.Art. 552. Datornicul urmărit, creditorii sau orice altă persoană interesată pot face recurs împotriva ordonanţei de adjudecare, în termen de 40 zile de la data transcrierii acesteia, potrivit art. 551 alin. 4.Art. 553. Acest recurs se va judeca de urgenţă; el va fi suspensiv de executare.Art. 554. În curgerea acestor 40 zile, preţul adjudecării se va păstra la Casa de Consemnaţiuni şi nemişcătorul nu se va da în posesia adjudecatarului, urmând a fi conservat potrivit rânduielilor arătate în art. 514 până la 519 din această legiuire.Art. 555. Ordonanţa de adjudecare se va putea casa în cazurile următoare:1. când s-a călcat vreo rânduială a legii prescrisă sub pedeapsa de nulitate, potrivit articolelor de mai sus şi art. 105 din acest cod;2. pentru cauza de incompetenţă, exces de putere şi omisiune esenţială.Art. 556. Dacă ordonanţa se casează, judecătoria care a făcut urmărirea va continua procedura şi actele urmăririi de la actul casat.Sumele consemnate se vor restitui adjudecatarului.Art. 557. Când cele 40 zile s-au sfârşit, fără să se facă cerere în casare sau când cererea aceasta s-a respins şi s-au îndeplinit dispoziţiile art. 544 din acest cod, ordonanţa de adjudecare se va executa, de va fi loc şi preţul se va urmări între creditori.Partea interesată va dovedi neatacarea cu recurs a ordonanţei de adjudecare printr-un certificat eliberat de instanţa competentă, potrivit legii, să primească cererea de recurs.Secţiunea a XII – aEfectele adjudecăriiArt. 558. Ordonanţa de adjudecare, rămasă definitivă şi executată, trece adjudecatarului dreptul ce avea şi urmăritul asupra bunului vândut; imobilul însă rămâne liber de orice privilegiu sau ipoteca la care era supus.Art. 559. În privinţa contractelor de încheiere sau arendare ale bunului adjudecat, se va urma potrivit art. 513 alin. 2 din această legiuire.Art. 560. Ordonanţa de adjudecare are puterea unui titlu executor, observându-se însă dispoziţiile art. 557 din acest cod.În privinţa transmiterii dreptului de proprietate şi folosinţa asupra persoanei adjudecatarului, această ordonanţa are efect retroactiv din momentul chiar al depunerii preţului.Art. 561. Orice cerere de evicţiune, totală sau parţială a bunului adjudecat, se va prescrie în termen de 5 ani, din momentul executării ordonanţei de adjudecare.Aceasta prescripţie va curge şi contra absenţilor, nevârstnicilor, interzişilor şi celor puşi sub consiliu judiciar.Dacă cererea de evicţiune se va face înainte de împărţeala preţului adjudecării, judecătoria va putea, după cererea adjudecatarului, găsind cererea de evicţiune serioasă, să suspende, cu sau fără cauţiune, împărţeala preţului până la judecata definitivă a cererii în revendicare.Când cererea în revendicare va fi făcută după împărţeala preţului adjudecării, se va urma după dreptul comun.Prescripţiile începute la epoca publicării acestui codice se vor regula după legile cele vechi.Cu toate acestea, prescripţiile începute mai înainte de punerea în aplicare a acestui cod şi pentru a căror împlinire ar trebui să treacă mai mult de 5 ani, se vor împlini după trecere de 5 ani, cu începere de la data punerii în executare a legii de faţă." +
Capitolul VEliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executarea silită **) +
Articolul 562Suma de bani realizata prin executarea silită se eliberează creditorului urmăritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se preda debitorului. +
Articolul 563(1) În cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulţi creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus şi alţi creditori titlurile lor, executorul judecătoresc procedează la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel: … a) creanţele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asiguratorii sau de executare silită, pentru conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, precum şi orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor; … b) creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii; … c) creanţele rezultând din obligaţia de întreţinere, alocaţii pentru copii sau obligaţia de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenta; … d) creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale; … e) creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat; … f) creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite; … g) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum şi din chirii sau arenzi; … h) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale; … i) alte creanţe. … (2) În cazul creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel, suma realizată se repartizează între creditori proporţional cu creanţa fiecăruia. … +
Articolul 564Dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi de preferinţă conservate, în condiţiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanţele lor vor fi plătite înaintea creanţelor prevăzute la art. 563 alin. 1 lit. b).––––Art. 564 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001 publicată în M. Of. Nr. 217 din 27 aprilie 2001.*)Art. 564 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 565Dobânzile şi penalităţile sau alte asemenea accesorii ale creanţei principale vor urma ordinea de preferinţă a acestei creanţe. +
Articolul 566(1) În cazul în care unul dintre titlurile depuse de creditorii urmăritori conţine obligaţia debitorului de a plăti o suma de bani în mod periodic, iar bunurile ramase în patrimoniul debitorului după efectuarea executării sau veniturile sale nu asigură plata în viitor a ratelor datorate, executorul judecătoresc sau partea interesată va sesiza instanţa în circumscripţia căreia se face executarea. Instanţa va stabili suma globală cu care creditorul va participa la distribuirea sumei realizate prin urmărire. Încheierea se da cu citarea părţilor şi este supusă numai recursului. … (2) Dacă debitorul a decedat şi se constată că, în raport cu numărul moştenitorilor, locul unde aceştia se găsesc, modul în care s-a făcut împărţeala moştenirii sau cu alte asemenea împrejurări, plata în rate a creanţelor este greu de realizat, instanţa poate, la cererea creditorului, să procedeze potrivit alin. 1, stabilind suma totală ce se cuvine creditorului, precum şi suma pe care o va plăti fiecare moştenitor în parte. … +
Articolul 567(1) Creanţele condiţionale sau afectate de un termen suspensiv se vor plăti potrivit ordinii de preferinţă prevăzute la art. 563 şi 564. … (2) Dacă condiţia este rezolutorie, nu se va putea elibera creditorului suma cuvenită decât dacă acesta va da o cauţiune sau va constitui o ipoteca în favoarea celor care ar trebui să se folosească de această sumă în cazul îndeplinirii condiţiei. … (3) Dacă condiţia este suspensivă, suma cuvenită creditorului va fi distribuita creditorilor care vin după acesta, dacă aceştia vor da o cauţiune sau vor constitui o ipoteca pentru a garanta restituirea sumei primite în caz de îndeplinire a condiţiei. … (4) În cazul în care creditorii prevăzuţi la alin. 2 şi 3 nu dau o cauţiune sau nu constituie o ipoteca, suma se va consemna la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau orice altă instituţie bancară*) până la îndeplinirea condiţiei rezolutorii sau suspensive. … ––––Alin. (1) al art. 567 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001**) publicată în M. Of. Nr. 217 din 27 aprilie 2001.Alin. (1) al art. 567 a fost modificat de pct. 76 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.––––*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede următoarele:Următorii termeni din Codul de procedură civilă se înlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea următorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau orice altă instituţie bancară»;".**) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 568Dacă creanţa este afectata de un termen suspensiv, aceasta se va plăti chiar dacă termenul nu s-a împlinit. Când o astfel de creanţă este fără dobândă, plata înainte de termen nu se va face decât dacă se scade dobânda cuvenită până la împlinirea termenului. Dacă însă creditorul nu este de acord să se facă scăderea, partea sa se va consemna la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau orice altă instituţie bancară*), pentru a fi eliberată la împlinirea termenului.––––*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede următoarele:Următorii termeni din Codul de procedură civilă se înlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea următorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau orice altă instituţie bancară»;". +
Articolul 569(1) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare se poate face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când executorul va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea acesteia, cu citarea părţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile. … (2) În cazul valorificării bunurilor grevate de un drept de gaj ori ipoteca sau de alte drepturi reale dobândite după înscrierea vreunei garanţii reale asupra acestor bunuri, despre care a luat cunoştinţă în condiţiile art. 425 ori art. 500 alin. 3, executorul este obligat să încunoştinţeze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost constituite aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea preţului. … (3) În acest caz, titularii drepturilor de uzufruct, uz, abitaţie şi servitute, stinse prin adjudecare, vor fi trecuţi în ordinea înscrierii cu valoarea acestor drepturi înscrise în cartea funciară, iar dacă nu este înscrisă, cu valoarea determinata potrivit art. 500 alin. 4, care poate fi contestata în condiţiile art. 570 alin. 2. … +
Articolul 570(1) Despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, executorul va întocmi de îndată un proces-verbal, care se va semna de persoanele interesate care sunt prezente. … (2) Cel nemulţumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului să consemneze obiecţiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile. Contestaţia suspenda de drept eliberarea sau, după caz, distribuirea. Judecata ei se face de urgenţă şi cu precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor. … +
Articolul 571După întocmirea procesului-verbal prevăzut de art. 570 alin. 1 nici un creditor nu mai este în drept să ceară a participa la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită.–––-**) Capitolul V este reprodus aşa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 210 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Capitolul V avea următorul conţinut: „Capitolul V. Tablou de împărţeala preţului nemişcătoarelor +
Secţiunea IDeschiderea distribuţiei şi înfăţişarea titlurilorArt. 562. Îndată ce ordonanţa de adjudecare a devenit executorie, creditorii vor depune titlurile creanţei lor pentru facerea tabloului de împărţeala.Acest tablou va cuprinde:1. diferite cheltuieli ale urmăririi şi plăţile agenţilor urmăritori;2. creanţele fiecărui creditor privilegiat sau ipotecar, după rangul privilegiului sau ipotecii sale;3. creanţele simple sau chirografare.Secţiunea a II – aÎnchiderea distribuţiei şi plata creanţelorArt. 563. Titlurile creanţelor ce s-au plătit integral se vor depune la grefa spre a se da datornicului urmărit.Dacă o creanţă se va plăti numai în parte, judecătorul va însemna pe dânsa partea ce se plăteşte şi titlurile se înapoiază tot creditorului.Art. 564. Judecătoria, pe baza tabloului de împărţeala a creanţelor, aşa precum definitiv sunt înscrise în tablou, va încheia proces-verbal despre creanţele ce au a se plăti îndată şi va da fiecărei părţi un mandat de plată cuvenită, din preţul adjudecării asupra Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni.Va mai trimite către această Casă şi un extract de pe tabloul de împărţeala.Art. 565. Aceasta Casa va plăti fiecărei părţi după mandatul sau.Fiecare parte va iscăli de primirea plăţii, atât pe mandatul de plată, cât şi pe marginea extractului din tablou.Îndată ce toate plăţile s-au făcut, Casa de Consemnaţiuni va înapoia judecătoriei şi extractul de tablou care cuprinde chitanţele de plăţile făcute.Grefierul va aşeza acest contract în dosarul adjudecării.Art. 566. O dată ce tabloul de împărţeala s-a închis, prin încheierea procesului-verbal al judecătoriei şi trimiterea extractului de tablou la Casa de Consemnaţiuni, nici un creditor nu se mai poate primi a produce titluri de creanţe sau a contesta creanţe înscrise în tabloul de împărţeala.Se vor putea însă primi contestaţii asupra greşelilor de socoteală ce s-au putut face în tabloul de împărţeala.Se vor putea însă primi contestaţii asupra greşelilor de socoteală ce s-au putut face în tabloul de împărţeala.Secţiunea a III – aRegularea unor creanţe specialeArt. 567. Creanţele condiţionale se vor aşeza la rândul lor ca şi cum ar fi creanţe simple.Art. 568. Dacă condiţia va fi rezolutorie, nu se va putea libera creditorului suma cuvenită, decât dacă acel creditor va da cauţiune sau o ipoteca către aceia care ar trebui să se folosească de acea suma, în caz de împlinirea condiţiei.Art. 569. Când condiţia va fi suspensivă, suma cuvenită creditorului condiţional se va da creditorilor ce vin după dânsul, dacă însă aceştia vor da acelui creditor condiţional o cauţiune sau ipoteca că ii vor întoarce suma ce au primit în caz de împlinirea condiţiei.Art. 570. Dacă în cazurile arătate prin cele două articole de mai sus, creditorii nu vor, ori nu pot să dea o cauţiune ori ipoteca, suma va rămâne depusă la Casa de Consemnaţiuni până la împlinirea condiţiei rezolutorii sau suspensive.Art. 571. Dacă creanţa este cu termen, se va înscrie la rândul ei, şi se va plăti îndată, deşi termenul nu e ajuns. Dacă însă acea creanţă e fără dobândă, plata înainte de vreme nu se va face decât scăzându-se dobânda cuvenită până la împlinirea termenului. Nevoind creditorul să facă scăderea, partea să se va păstra la Casa de Consemnaţiuni, spre a i se elibera la termen." +
Capitolul VIPredarea silită a bunurilor şi executarea silită a altor obligaţii de a face sau de a nu face*) +
Secţiunea IDispoziţii comune +
Articolul 572În cazul în care obligaţia debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea posesiunii unui bun, în predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, în desfiinţarea unei construcţii, plantaţii sau a altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa în termenul prevăzut în somaţie, executorul sau, după caz, creditorul, în raport cu împrejurările cauzei şi natura obligaţiei ce se executa, va proceda fie la executarea silită, fie va sesiza instanţa de executare în vederea aplicării unei amenzi civile.––––Art. 572 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 573Dacă creditorul justifica o nevoie urgenţă sau există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire, preşedintele instanţei de executare va putea dispune, prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor, ca executarea silită a obligaţiilor prevăzute la art. 572 să se facă de îndată, fără somaţie. +
Articolul 574(1) Dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce suma urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilităţii predării acestuia, instanţa de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre dată cu citarea părţilor. … (2) Hotărârea este executorie şi este supusă recursului. Suspendarea executării acestei hotărâri nu se va putea obţine decât cu consemnarea sumei stabilite. Dispoziţiile art. 428 sunt aplicabile în mod corespunzător. … (3) Pe baza cererii prevăzute la alin. 1 instanţa va putea înfiinţa măsuri asiguratorii. … +
Secţiunea a II-aPredarea silită a bunurilor mobile +
Articolul 575Dacă partea obligată să predea un bun mobil, determinat prin calitate şi cantitate, nu-şi îndeplineşte obligaţia în termen de o zi de la primirea somaţiei, predarea lui se va face prin executare silită. +
Articolul 576În vederea executării silite a obligaţiei prevăzute la art. 575, executorul judecătoresc va ridica bunul urmărit de la debitor sau de la persoana la care se află, punându-l pe creditor în drepturile sale, stabilite prin titlul executoriu. +
Articolul 577Executorul judecătoresc va încheia, în condiţiile art. 388, un proces-verbal despre îndeplinirea executării, stabilind totodată cheltuielile de executare pe care urmează să le plătească debitorul. Procesul-verbal constituie titlu executoriu în privinţa cheltuielilor de executare stabilite în sarcina debitorului. +
Secţiunea a III-aPredarea silită a bunurilor imobile +
Articolul 578Dacă partea obligată să părăsească ori să predea un imobil nu-şi îndeplineşte această obligaţie în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptăţit. +
Articolul 578^1Nicio evacuare din imobilele cu destinaţie de locuinţă nu poate fi făcută de la data de 1 decembrie şi până la data de 1 martie a anului următor, decât dacă creditorul face dovada că, în sensul dispoziţiilor legislaţiei locative, el şi familia să nu au la dispoziţie o locuinţă corespunzătoare ori că debitorul şi familia sa au o altă locuinţă corespunzătoare în care s-ar putea muta de îndată.Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazul evacuării persoanelor care ocupă abuziv, pe căi de fapt, fără niciun titlu, o locuinţă, şi nici celor care au fost evacuaţi pentru că pun în pericol relaţiile de convieţuire sau tulbură în mod grav liniştea publică.–––––Art. 578^1 a fost introdus de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 579În vederea executării silite a obligaţiei prevăzute la art. 578, executorul judecătoresc va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forţei publice, punând pe creditor în drepturile sale. +
Articolul 580Dacă executarea priveşte un imobil în care se găsesc bunuri mobile ce nu formează obiectul executării şi pe care debitorul nu le ridica singur, executorul va încredinţa aceste bunuri în păstrarea unui custode, pe cheltuiala debitorului. +
Articolul 580^1Despre îndeplinirea executării potrivit prevederilor prezentei secţiuni executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal, dispoziţiile art. 577 fiind aplicabile. +
Secţiunea a IV-aExecutarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face +
Articolul 580^2Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului. +
Articolul 580^3(1) Dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizata de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. … (2) Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligaţia prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanţa care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheierea irevocabilă, dată cu citarea părţilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispoziţiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător. … (3) Amenda civilă va putea fi anulată, în tot sau în parte, ori redusă, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestaţie la executare. … (4) Încheierile date în condiţiile prezentului articol sunt executorii şi se comunică din oficiu, prin grija grefierului de şedinţă, organelor fiscale competente în vederea executării silite, potrivit Codului de procedură fiscală. … (5) Pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii. … ––––Alin. (2) al art. 580^3 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Alin. (3), (4) şi (5) ale art. 580^3 au fost introduse de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006. +
Articolul 580^4(1) Dispoziţiile prevăzute în secţiunea de faţă sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul când titlul executoriu cuprinde o obligaţie de a nu face. … (2) Creditorul va putea cere instanţei de executare să fie autorizat, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să desfiinţeze el însuşi sau prin alte persoane, dacă este cazul, pe socoteala debitorului, lucrările făcute de acesta împotriva obligaţiei de a nu face. … +
Articolul 580^5În cazurile prevăzute de art. 580^2 şi 580^4, dacă debitorul se opune la executarea obligaţiei de către creditor, acesta va putea obţine, prin intermediul executorului judecătoresc, concursul organelor de politie, jandarmerie sau al altor agenţi ai forţei publice, după caz.–––-*) Capitolul VI este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 211 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare Capitolul VI avea următorul conţinut: ” Capitolul VI. Predarea silită a mişcătoarelor şi nemişcătoarelorArt. 572. Dacă partea condamnată a restitui nişte lucruri mişcătoare nu voieşte a le da în termenul precis de judecată, nici a doua zi după somaţia ce i se face prin executorul judecătoresc predarea acestor obiecte către proprietarul lor se va face prin puterea şi autoritatea publică.Art. 573. Se vor observa pentru predarea silită a acestor obiecte formalităţile prescrise pentru urmărirea mişcătoarelor de la art. 411 până la art. 430 din acest cod, afară de cele ce se orânduieşte de aceste articole în privinţa custodelui sau punerii peceţilor.Art. 574. Pe lângă procesul-verbal ce executorul judecătoresc va încheia pentru luarea obiectului din mâna datornicului, el va face un alt proces-verbal care va constata că ele s-au predat proprietarului.Acesta va iscăli acest din urmă proces-verbal, care se va depune la grefa instanţei respective.Art. 575. Dacă partea condamnată a ieşi dintr-un nemişcător sau a lăsa posesia unui nemişcător sau a-l preda proprietarului nu voieşte a lăsa imobilul în termenul însemnat de judecată, nici 8 zile după somaţia ce i se va face, ea va fi gonită cu puterea şi autoritatea publică şi nemişcătorul se va preda proprietarului sau.Art. 576. Spre acest sfârşit, acela care va avea titlul executor de punere în posesie se va îndrepta la judecătorie al locului unde este aşezat imobilul şi judecătoria va însărcina pe un executor judecătoresc, ca singur sau însoţit de un judecător, să meargă la faţa locului spre a executa predarea nemişcătorului.Executorul judecătoresc va lua cu sine şi agenţi poliţieneşti după trebuinţă.Art. 577. Executorul judecătoresc va soma pe parte a ieşi de îndată din imobil şi, nevoind, va încheia proces-verbal de împotrivirea sa, procedând în urma cu ajutorul forţei publice la depărtarea lui din imobil şi va declara pus în posesia bunului pe cel în drept.Dacă partea lipseşte de acasă sau nu voieşte a deschide uşile, executorul judecătoresc se va însoţi în toate cazurile, de un comisar de politie ori un ajutor al sau, acolo unde sunt; de primar sau ajutorul sau, acolo unde nu sunt ofiţeri de politie.Art. 578. Dacă mobilele persoanei condamnate nu sunt urmărite pentru datorii, executorul judecătoresc va proceda la scoaterea mobilelor pe strada sau pe calea publică. Şi dacă partea condamnată lipseşte de acasă şi nu e de nimeni reprezentata, se va pune un custode la aceste mobile, cu plata de la proprietarul lor.Numirea custodelui şi predarea mobilelor în paza lui se va face potrivit art. 418 şi următoarele din acest cod.Art. 579. Se va face un proces-verbal despre toate operaţiile din faţa locului, precum şi despre predarea imobilului în posesia proprietarului sau.O copie de pe acest proces-verbal se va lăsa atât la partea izgonită din imobil cât şi la proprietarul pus în posesie.El se va iscăli de toate persoanele ce au luat parte la executare, precum şi de părţi.Dacă acestea nu vor voi, sau nu vor putea să iscălească, se va face vorbire în procesul-verbal.Originalul acestui proces-verbal se va depune la judecătoria prin care s-a încuviinţat executarea şi care va trebui de îndată la primirea procesului-verbal să îndeplinească cele orânduite de art. 403 din acest cod.Art. 580. Toate cheltuielile de executare arătate în acest titlu vor fi în sarcina deposedatului." +
Cartea a VI – aProceduri speciale*)–––*) Denumirea Cărţii VI este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 212 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Cartea VI avea următoarea denumire: „Cartea VI. Proceduri diverse” +
Capitolul IOrdonanţe preşedinţiale +
Articolul 581(1) Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. … (2) Cererea de ordonanţa preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului. … (3) Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.*) … (4) Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî că executarea sa se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen. … –––Alin. (2) al art. 581 a fost introdus de pct. 30 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin. (3) al art. 581 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 213 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 581 avea următorul conţinut: „(3) Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecata asupra fondului dreptului.” +
Articolul 582(1) Ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor. … (2) Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al carei cuantum se va stabili de către aceasta. … (3) Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Dispoziţiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronunţării şi redactarea ordonanţei sunt aplicabile. … (4) Împotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie.*) … –––-*) Art. 582 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 214 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 582 avea următorul conţinut: ” Art. 582. (1) Ordonanţa este supusă apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.(2) Instanţa de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, putând să oblige partea la depunerea unei cauţiuni. … (3) Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru cele lipsă. … (4) Apelul şi recursul se judecă de urgenţă şi, cu precădere, cu citarea părţilor. … (5) Împotriva executării ordonanţelor preşedinţiale se poate face contestaţie." … +
Capitolul IIRefacerea înscrisurilor şi hotărârilor dispărute +
Articolul 583(1) Dosarele sau înscrisurile privitoare la o pricină în curs de judecată, dispărute în orice chip, se pot reface de însăşi instanţa investită cu judecarea pricinii. … (2) Spre acest sfârşit, instanţa va soroci termen, chiar din oficiu, citând părţile, martorii şi experţii; va cere copii de pe înscrisurile ce i-au fost trimise de autorităţi şi de care părţile s-au folosit sau de pe înscrisurile depuse de părţi, dispunând totodată să se scoată din registrele instanţei toate datele privitoare la înscrisurile ce se refac. … (3) Copiile legalizate de pe înscrisurile dispărute ce se află în stăpânirea părţilor, ori altor persoane sau autorităţilor pot folosi la refacerea dosarului. … (4) Încheierea de refacere nu se va putea ataca decât o dată cu fondul. … (5) Înscrisurile astfel refăcute ţin locul originalelor, până la găsirea acestora. … +
Articolul 584(1) Dacă dosarul sau înscrisurile dispărute priveau o pricină în care se pronunţase o hotărâre de către prima instanţa şi împotriva căreia se făcuse apel, aceasta hotărâre se va reface după cel de al doilea exemplar al hotărârii păstrat de prima instanţa; iar dacă şi acel exemplar ar fi dispărut, vor putea folosi la refacere copiile legalizate de pe hotărâre, ce s-au încredinţat părţilor sau altor persoane. … (2) În acest scop, instanţa va putea dispune să se facă, din oficiu, publicaţii într-un ziar mai răspândit, cu arătarea că orice posesor al unei copii de pe hotărâre să o depună la grefa instanţei care a ordonat publicaţia. … (3) Dacă hotărârea nu se poate reface pe calea arătată la alin. 1 şi 2, se va trece la refacerea ei de către instanţa de apel, potrivit dispoziţiilor art. 583.*) … (4) Dacă dosarul, inclusiv hotărârea, nu se poate reface nici potrivit alin. 3, instanţa de apel va judeca din nou pricina în fond. Pentru judecata din nou a cauzei, părţile sunt obligate să facă dovada că între ele a existat litigiul ce face obiectul rejudecării şi că acesta a fost soluţionat prin hotărâre judecătorească. Dovada se va face cu orice înscrisuri sau extrase din registrele ori din alte evidente ale instanţei judecătoreşti sau ale altor autorităţi.**) … –––-*) Alin. (3) al art. 584 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 215 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 584 avea următorul conţinut: „(3) Dacă hotărârea nu se poate reface pe calea arătată mai sus, ori dacă părţile tăgăduiesc fiinţă sau cuprinsul înscrisurilor pe care s-a întemeiat hotărârea, se va păşi la refacerea lor de către instanţa de apel potrivit cu dispoziţiile arătate în articolul de mai sus.”**) Alin. (4) al art. 584 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 216 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 584 avea următorul conţinut: „(4) Dacă nici pe această cale dosarul nu se poate reface, instanţa de apel judeca din nou pricina în fond.” +
Articolul 585(1) Instanţa care a pronunţat hotărârea dispărută va proceda în toate cazurile la refacerea acesteia potrivit dispoziţiilor art. 583 şi 584. … (2) Dacă în cursul judecăţii a fost găsită hotărârea dispărută, cererea va fi respinsă. … (3) De asemenea, dacă ulterior judecăţii hotărârea dispărută a fost găsită, hotărârea refăcută potrivit dispoziţiilor arătate la alin. 1 va fi anulată de către instanţa care a pronunţat-o.*) … –––-*) Art. 585 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 217 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 585 avea următorul conţinut: „Art. 585. Dacă dosarul sau înscrisurile dispărute priveau o pricină în care se pronunţase o hotărâre devenită irevocabilă, acea hotărâre se va reface de instanţa de fond, după procedura prevăzută de art. 583 şi 584.” +
Capitolul IIIDespre oferte de plată şi consemnaţii +
Articolul 586Când creditorul refuză să primească plata de la debitor, acesta din urmă este în drept să facă o ofertă reală şi să consemneze ceea ce datorează.–––––Art. 586 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 6 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 587În scopul prevăzut la art. 586, debitorul va face creditorului, prin mijlocirea unui executor judecătoresc din circumscripţia tribunalului în care se află domiciliul creditorului sau domiciliul ales al acestuia, o somaţie, prin care este invitat să primească prestaţia datorată.În acea somaţie se vor arăta locul, data şi ora când suma sau obiectul oferit urmează să îi fie predat creditorului.–––––Art. 587 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 7 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 588În cazul în care creditorul primeşte suma sau bunul oferit, debitorul este liberat de obligaţia sa.Executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal prin care va constata acceptarea ofertei reale.–––-Alin (2) al art. 588 a fost modificat prin art. 1 pct. 36 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, art. 588 avea următorul conţinut: „(2) Debitorul, în acest caz, va putea, spre a se libera, să consemneze suma sau lucrul oferit la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau administraţia financiara a judeţului respectiv, iar recipisa se va depune la executorii judecătoreşti ai instanţei domiciliului creditorului.”–––-Alin. (2) al art. 588 a fost modificat de pct. 77 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.–––-*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 588 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 8 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 589Dacă creditorul nu se prezintă sau refuză să primească suma ori obiectul oferit, executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal în care va consemna aceste împrejurări.În acest caz, debitorul, spre a se libera de datorie, va putea să consemneze suma sau bunul oferit la CEC Bank – S.A. sau la orice altă instituţie de credit ori, după caz, la o unitate specializată, iar recipisa de consemnare se va depune la executorul judecătoresc care a trimis somaţia. Procedura de consemnare a sumelor de bani este obligatorie pentru unitatea la care urmează a se face consemnarea şi nu poate fi condiţionată de existenţa acordului creditorului. Consemnarea bunurilor se face în condiţiile prevăzute de lege.Consemnarea va fi precedată de o nouă somaţie adresată creditorului în care se vor arăta ziua şi ora când şi locul unde suma sau, după caz, bunul oferit se va depune.––––Art. 589 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 9 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 590După consemnare, executorul judecătoresc va constata, printr-un proces-verbal, efectuarea plăţii şi liberarea debitorului.Procesul-verbal se comunică creditorului în termen de 5 zile de la întocmirea acestuia.În termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal prevăzut la alin. 1, creditorul va putea cere anularea acestuia pentru nerespectarea condiţiilor de validitate, de fond şi de formă, ale ofertei de plată şi consemnaţiunii, la judecătoria în circumscripţia căreia s-a făcut consemnarea. Hotărârea este supusă numai recursului, în termen de 10 zile de la comunicare.Debitorul este considerat liberat la data consemnării plăţii, în afară de cazul în care se anulează oferta de plată şi consemnaţiunea.––––Art. 590 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 10 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 590^1Oferta de plată poate fi făcută şi în timpul procesului, în faţa oricărei instanţe, în orice stadiu al judecăţii. În acest caz, prin încheiere, creditorul este pus în întârziere să primească suma sau, după caz, bunul. Dacă creditorul este prezent şi primeşte prestaţia datorată, liberarea debitorului se va constata prin încheiere.În cazul în care creditorul lipseşte sau refuză primirea prestaţiei, debitorul va proceda la consemnare conform dispoziţiilor art. 589 alin. 2, iar recipisa de consemnare va fi pusă la dispoziţia instanţei, care, prin încheiere, va constata liberarea debitorului.Încheierile prevăzute la alin. 1 şi 2 se atacă numai odată cu fondul, cu excepţia celor date în recurs, care sunt irevocabile.––––Art. 590^1 a fost introdus de pct. 11 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 590^2În baza procesului-verbal întocmit în condiţiile art. 588 sau art. 590 ori a încheierii emise în condiţiile art. 590^1, cel interesat va putea cere radierea din cartea funciară ori din alte registre publice a drepturilor de ipotecă constituite în vederea garantării creanţei stinse în condiţiile prezentului capitol.––––Art. 590^2 a fost introdus de pct. 11 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 590^3Dispoziţiile prezentului capitol se completează cu prevederile Codului civil referitoare la ofertele de plată şi consemnaţiuni.––––Art. 590^3 a fost introdus de pct. 11 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Capitolul IVMasurile asiguratorii*) +
Secţiunea ISechestrul asigurator +
Articolul 591(1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţa. … (2) Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, o dată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamata. … (3) Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurator chiar dacă creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de alin. 1 şi să depună o cauţiune al carei cuantum va fi fixat de către instanţa. … +
Articolul 592(1) Cererea de sechestru asigurator se adresează instanţei care judecă procesul. … (2) Instanţa va decide de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, fixând totodata, dacă este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta. Încheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor. … (3) Dispoziţiile art. 581 alin. 3 privitoare la pronunţarea şi redactarea hotărârii se aplică atât la soluţionarea cererii, cât şi la judecarea recursului. … (4) Nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţa atrage desfiinţarea de drept a sechestrului. Aceasta se constată prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor. … +
Articolul 593(1) Măsura sechestrului asigurator se aduce la îndeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit regulilor privitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător. … (2) În cazul bunurilor mobile, executorul va aplica sechestrul asupra bunurilor urmăribile numai în măsura necesară realizării creanţei. … (3) Sechestrul asigurator pus asupra unui imobil se va înscrie de îndată în cartea funciară. Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. … (4) Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului cel interesat va putea face contestaţie. … +
Articolul 594Dacă debitorul va da, în toate cazurile, garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurator. Cererea se soluţionează în camera de consiliu, de urgenţă şi cu citarea în termen scurt a părţilor, prin încheiere supusă numai recursului în termen de 5 zile de la pronunţare. Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere. Dispoziţiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. +
Articolul 595În cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asiguratorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre irevocabilă, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor. Dispoziţiile art. 593 se aplică în mod corespunzător.–––Art. 595 a fost modificat prin art. 1 pct. 37 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare art. 595 avea următorul conţinut: „Art. 595. În cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asiguratorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre irevocabilă, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor. Dispoziţiile art. 593 se aplică în mod corespunzător.”–––-Art. 595 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 78 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.–––-*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 596Valorificarea bunurilor sechestrate nu se va putea face decât după ce creditorul a obţinut titlul executoriu. +
Secţiunea a II-aPoprirea asiguratorie +
Articolul 597(1) Poprirea asiguratorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite de art. 591. … (2) Dispoziţiile art. 592-595 se aplică în mod corespunzător. … +
Secţiunea a III-aSechestrul judiciar +
Articolul 598Ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comuna, instanţa competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviinţeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv. +
Articolul 599(1) Se va putea, de asemenea, încuviinţa sechestrul judiciar, chiar fără a există proces: … 1. asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa;2. asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teama că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual;3. asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanţia creditorului, când acesta învederează insolvabilitatea debitorului sau ori când are motive temeinice să bănuiască că debitorul va fugi ori să se teama de sustrageri sau deteriorări.(2) În aceste cazuri, competenţa este instanţa în circumscripţia căreia se află bunul. … +
Articolul 600(1) Cererea de sechestru judiciar se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. În caz de admitere, instanţa va putea să oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni, iar în cazul bunurilor imobile se va proceda potrivit art. 593 alin. 3. Încheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare. Dispoziţiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. … (2) Paza bunului sechestrat va fi încredinţată persoanei desemnate de părţi de comun acord, iar în caz de neînţelegere, unei persoane desemnate de instanţa, care va putea fi chiar deţinătorul bunului. În acest scop, executorul judecătoresc se va deplasa la locul situării bunului ce urmează a fi pus sub sechestru şi-l va da în primire, pe baza de proces-verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi înaintat şi instanţei care a încuviinţat măsura. … (3) Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare şi administrare, va încasa orice venituri şi sume datorate şi va putea plăti datorii cu caracter curent, precum şi cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, el va putea sta în judecată în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabila a instanţei care l-a numit. … (4) Dacă administrator-sechestru a fost numită o altă persoană decât deţinătorul, instanţa va fixa, pentru activitatea depusă, o sumă drept remuneraţie, stabilind totodată şi modalităţile de plată. … +
Articolul 601În cazuri urgente, preşedintele instanţei va putea numi, prin încheiere irevocabilă dată fără citarea părţilor, un administrator provizoriu până la soluţionarea cererii de sechestru judiciar.–––*) Capitolul IV (art. 591-601) este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 218 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Capitolul IV avea următorul conţinut: „Capitolul IV. Sechestrul asigurator şi judiciarArt. 591. (1) Proprietarii, principalii chiriaşi sau arendaşii vor putea, pentru arenzile sau chiriile neplătite şi datorate, să sechestreze, printr-o simpla petiţie, dată către autoritatea judecătorească locală, lucrurile şi fructele care se vor afla în casa, moşie sau pământul închiriat ori arendat.(2) Ei vor putea să sechestreze şi averea mişcătoare care se află în casă, moşie sau pământul închiriat ori arendat. … (3) Ei vor putea să sechestreze şi averea mişcătoare care se află în casa sau pe moşia lor, dar care s-a transportat în alt loc fără consimţământul proprietarului, şi proprietarul păstrează privilegiul sau pe această avere, întrucât timp a revendicat-o, potrivit art. 1730 din Codul civil. … (4) Acelaşi drept îl au proprietarii, principalii chiriaşi şi arendaşii care nu au contract scris; sunt însă îndatoraţi că o dată cu cererea de sechestru, să prezinte dovada de chemare în judecată şi să dea o cauţiune fixată de autoritatea judecătorească. … Art. 592. Lucrurile subchiriaşilor care se vor afla în locurile ocupate de dânşii şi fructele pământului ce li s-a subarendat se vor putea sechestra pentru plata chiriei sau arenzii ce datoreşte chiriaşul sau arendaşul principal. Li se vor ţine însă în seama chiriile sau arenzile ce ei au plătit de bună credinţă pentru termenii trecuţi, nu însă şi plăţile ce vor fi făcut înainte de vreme.Art. 593. Aceste sechestrări se vor face prin un executor judecătoresc al instanţei unde este aşezat nemişcătorul, cu aceleaşi forme cu care se fac şi urmăririle pentru vânzarea silită a mişcătoarelor.Art. 594. (1) Orice alt creditor, a carei creanţă este constantă printr-un act scris şi este ajunsă la termen va putea, deodată cu chemarea în judecată pentru plata creanţei sale, să pună, un sechestru asigurator pe mobilele datornicului sau.(2) Acelaşi drept îl vor avea şi creditorii care n-au act scris; sunt însă îndatoraţi că, odată cu cererea de sechestru, să dea o cauţiune de a treia parte din valoarea reclamata. … Art. 595. Acest sechestru se va pune cu încuviinţarea instanţei datornicului şi creditorul va putea fi supus la o cauţiune.Art. 596. (1) Ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau posesiei unui lucru mişcător sau nemişcător, asupra administraţiei sau folosinţei unui lucru comun, judecata va putea, după cererea celui interesat şi citarea părţilor, să încuviinţeze sechestrul bunului sau al lucrului comun, a cărui proprietate, posesie, administraţie sau folosinţa se discuta, putând să oblige pe reclamant a da o cauţiune ce va fi fixată de judecată.(2) Paza bunului sechestrat poate fi încredinţată sau deţinătorului acelui bun sau unei a treia persoane, numita de judecător, în caz de neînţelegere între părţi. … (3) Sechestrul va putea face toate actele de conservare şi administraţie. Va putea sta în judecată în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, numai cu o prealabila indrituire a autorităţii care l-a numit. … (4) Sechestrul judiciar va încasa orice venituri şi sume datorate, va putea plăti datorii cu caracter curent precum şi cele constatate prin titlul executor. … (5) Plata sechestrului se va fixa de judecata care l-a înfiinţat. … (6) În nici un caz ea nu va putea depăşi, pe fiecare an, de zece la suta din venitul net anual al bunului apreciat de instanţa. … Art. 597. (1) Judecătoria va putea însă să încuviinţeze a se sechestra în mâinile datornicului averea sa mişcătoare, pentru creanţele arătate la art. 594, chiar când nu sunt ajunse la termen, în cazurile următoare:1. când datornicul a micşorat prin fapta sa asigurările ce dăduse sau nu a dat asigurările promise;2. când e pericol ca datornicul să fuga sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea sa.(2) În ambele aceste cazuri, sechestrul nu se va putea încuviinţa decât cu dare de cauţiune care va fi fixată de autoritatea judecătorească. … Art. 598. Dacă datornicul va da, în toate cazurile, garanţie îndestulătoare, judecătoria va putea ridica sechestrul de asigurare.Art. 599. Sechestrul de asigurare se va pune prin executorii judecătoreşti, după aceleaşi forme ca şi cele cerute pentru urmărirea mişcătoarelor şi numai pe averea mişcătoare ce se poate urmări.Art. 600. În toate cazurile arătate în acest capitol, autoritatea judecătorească va putea, după trebuinţe şi în cazurile urgente, să dea autorităţii locale ordin în scris că chiar înaintea mergerii agentului să se oprească datornicul a scoate sau a da de o parte vreun lucru din cele a căror sechestrare se cere.Art. 601. În toate cazurile arătate în acest capitol, vânzarea silită a mobilelor nu se va putea face decât după ce creditorul va fi dobândit un titlu executor." +
Capitolul VDeliberările consiliului de familieART. 602 – 606Abrogate.*)–––-*) Dispoziţiile cuprinse în acest capitol au fost abrogate prin art. 49 din Decretul nr. 32 din 31.01.1954, pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. +
Capitolul VIDivorţul +
Articolul 607Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor. Dacă soţii nu au avut domiciliu comun sau dacă nici unul din soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în ţară, este competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul. +
Articolul 608(1) Soţul pârât poate să facă şi el cerere de divorţ, cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare, în şedinţă publică, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Pentru faptele petrecute după această dată, pârâtul va putea face cerere până la începerea dezbaterilor asupra fondului, în cererea reclamantului. … (2) Cererea pârâtului se va face la aceeaşi instanţă şi se va judeca împreună cu cererea reclamantului. … +
Articolul 609În cazul când motivele divorţului s-au ivit după începerea dezbaterilor la prima instanţa şi în timp ce judecata primei cereri se află în apel, cererea pârâtului va fi făcută direct la instanţa investită cu judecarea apelului.––––La articolul 609, cuvintele "secţiunea tribunalului popular" se înlocuiesc cu "instanţa" de pct. 33 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 610Neintroducerea cererii în termenele arătate în articolele de mai sus atrage decăderea pentru soţul pârât din dreptul de a cere divorţul, afară de cazul când cererea reclamantului a fost respinsă şi motivele divorţului s-au ivit în urmă. +
Articolul 611Cererea de pensie de întreţinere potrivit Codului familiei se va face la judecătoria investită cu cererea de divorţ, chiar dacă între timp s-au ivit schimbări cu privire la domiciliul părţilor. +
Articolul 612(1) Cererea de divorţ va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, numele copiilor minori născuţi din căsătorie sau care se bucura de situaţia legală a copiilor născuţi din căsătorie.*) … (2) Dacă nu sunt copii minori, se va face arătare despre aceasta. … (3) La cerere, se va alătura un extract de căsătorie şi câte un extract de naştere al copiilor minori. … (4) Cererea de divorţ, împreună cu înscrisurile doveditoare, se va prezenta personal de către reclamant preşedintelui judecătoriei. … (5) Pârâtul nu este ţinut să facă întâmpinare. … (6) Interogatoriul nu poate fi cerut pentru dovedirea motivelor de divorţ.***) … –––-Alin. (4) al art. 612 a fost modificat de pct. 34 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin. (1) al art. 612 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 219 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 612 avea următorul conţinut: „(1) Cererea de despărţenie va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, numele copiilor minori născuţi din căsătorie sau care se bucura de starea legală de copii legitimi faţă de amândoi soţii, precum şi a copiilor recunoscuţi de aceştia.”**) Alin. (6) al art. 612 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 220 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (6) al art. 612 avea următorul conţinut: „(6) Interogatorul şi jurământul nu pot fi cerute pentru dovedirea motivelor de despărţenie.”––––***) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 816 din 29 noiembrie 2007, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 612 alin. 6 din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, dispoziţiile art. 612 alin. 6 din Codul de procedură civilă au fost suspendate în perioada 29 noiembrie 2007-12 ianuarie 2007, iar începând cu data de 13 ianuarie 2007 acestea şi-au încetat efectele juridice. +
Articolul 613Preşedintele instanţei, primind cererea de divorţ, va da reclamantului sfaturi de împăcare şi, în cazul în care acesta stăruie în cererea sa, va fixa termen pentru judecarea cauzei.–––-Art. 613 a fost modificat de pct. 35 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 613^1În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi. Atunci când este cazul, soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului.Primind cererea de divorţ formulată în condiţiile alin. 1, instanţa va verifica existenţa consimţământului soţilor, după care va fixa termen pentru soluţionarea cererii în camera de consiliu.La termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ.La cererea soţilor, instanţa va pronunţa o hotărâre cu privire la divorţ potrivit alin. 3. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa se va pronunţa, potrivit legii, cu privire la numele pe care îl va purta fiecare soţ după desfacerea căsătoriei şi, când este cazul, cu privire la încredinţarea copiilor minori şi contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Tot astfel, instanţa va putea lua act de învoiala soţilor cu privire la alte cereri accesorii, în condiţiile legii.În cazul în care soţii nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanţa va continua judecata administrând probele prevăzute de lege pentru soluţionarea acestor cereri.–––-Art. 613^1 a fost modificat de pct. 36 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Art. 613^1 a fost modificat de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 613^1aCând cererea de divorţ este întemeiată pe culpa soţului pârât, iar acesta recunoaşte faptele care au dus la destrămarea vieţii conjugale, instanţa, dacă reclamantul este de acord, va pronunţa divorţul fără a cerceta temeinicia motivelor de divorţ şi fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.Dispoziţiile art. 613^1 alin. 4 şi 5 şi art. 619 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.Dacă reclamantul nu este de acord cu pronunţarea divorţului în condiţiile alin. 1, cererea va fi soluţionată potrivit dispoziţiilor art. 617.––––Art. 613^1a a fost introdus de pct. 12 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 613^1bCând divorţul este cerut pentru că starea sănătăţii unuia dintre soţi face imposibilă continuarea căsătoriei, instanţa va administra probe privind existenţa bolii şi starea sănătăţii soţului bolnav şi va pronunţa divorţul, potrivit Codului civil, fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.––––Art. 613^1b a fost introdus de pct. 12 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 613^2Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţa preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei. +
Articolul 614În faţa instanţelor de fond, părţile se vor înfăţişa în persoană, afară numai dacă unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie sau are reşedinţa în străinătate; în aceste cazuri, părţile se vor putea înfăţişa prin mandatar. +
Articolul 614^1În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului prin înţelegerea părţilor.În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea divorţului prin mediere.Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior introducerii acţiunii.––––Art. 614^1 a fost introdus de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 615(1) Cererea de divorţ se judecă în şedinţă publică. Instanţa va putea să dispună însă judecarea în camera de consiliu, dacă va aprecia că prin aceasta s-ar asigura o mai bună judecare sau administrare a probelor. … (2) În toate cazurile hotărârea se pronunţă în şedinţă publică. … +
Articolul 616Dacă la termenul de judecată, în prima instanţă, reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusţinută.–––-Art. 616 a fost modificat de pct. 37 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 616^1Dacă procedura de chemare a soţului pârât a fost îndeplinită prin afişare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanţa va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul îşi are domiciliul la locul indicat în cerere şi dacă, constată că nu domiciliază acolo, va dispune citarea lui la domiciliul sau, precum şi, dacă este cazul, la locul sau de muncă.–––-Art. 616^1 a fost modificat de pct. 38 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 616^2Dacă în timpul procesului de divorţ unul dintre soţi decedează, instanţa va lua act de încetarea căsătoriei şi va dispune, prin hotărâre irevocabilă, închiderea dosarului.Cu toate acestea, când cererea de divorţ se întemeiază pe culpa pârâtului şi reclamantul decedează în cursul procesului, lăsând moştenitori, aceştia vor putea continua acţiunea, pe care instanţa o va admite numai dacă va constată culpa exclusivă a soţului pârât. În caz contrar, dispoziţiile alin. 1 sunt aplicabile.Pentru introducerea în cauză a moştenitorilor soţului reclamant, instanţa va suspenda procesul potrivit dispoziţiilor art. 243 alin. 1 pct. 1.––––Art. 616^2 a fost introdus de pct. 13 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 617Instanţa va pronunţa divorţul din culpa soţului pârât atunci când, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.Instanţa poate să pronunţe divorţul din culpa ambilor soţi, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovaţi de destrămarea căsătoriei.Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 617^1 privind pronunţarea divorţului din culpa exclusivă a reclamantului.Hotărârea prin care se pronunţă divorţul nu se va motiva, dacă ambele părţi solicită instanţei aceasta.În cazul divorţului prin acordul soţilor, instanţa va pronunţa divorţul fără a face menţiune cu privire la culpa soţilor.–––-Alin. (2) şi (3) ale art. 617 au fost introduse de pct. 39 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (3) al art. 617 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Art. 617 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 14 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Alin. (3) al art. 617 a fost modificat de art. VI din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012. +
Articolul 617^1Când soţii sunt separaţi în fapt de cel puţin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorţul, asumându-şi responsabilitatea pentru eşecul căsătoriei.În acest caz, instanţa va verifica existenţa şi durata despărţirii în fapt şi va pronunţa divorţul din culpa exclusivă a reclamantului.Dacă soţul pârât se declară de acord cu divorţul, dispoziţiile art. 613^1 alin. 3-5 şi art. 619 alin. 4 se vor aplica în mod corespunzător.––––Art. 617^1 a fost introdus de pct. 15 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 618(1) Reclamantul poate renunţa la cerere în tot cursul judecăţii înaintea instanţelor de fond, chiar dacă pârâtul se împotriveşte. Renunţarea reclamantului nu are nici o înrâurire asupra cererii făcute de pârât. … (2) Acţiunea de divorţ se va stinge prin împăcarea soţilor în orice fază a procesului, chiar dacă intervine în instanţa de apel sau de recurs iar apelul ori recursul nu sunt timbrate conform legii. … (3) Reclamantul însă va putea porni o cerere nouă pentru fapte petrecute după împăcare, şi în acest caz el se va putea folosi şi de faptele vechi. … –––-Alin. (2) al art. 618 a fost modificat de pct. 40 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 619(1) Termenul de apel, precum şi cel de recurs este de 30 de zile şi curge de la comunicarea hotărârii. … (2) Apelul sau, după caz, recursul reclamantului împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesusţinut, dacă la judecată se prezintă numai pârâtul. … (3) Apelul sau recursul pârâtului va fi judecat chiar dacă se înfăţişează numai reclamantul. … (4) Hotărârea care se pronunţă în condiţiile art. 613^1 alin. 1 este definitivă şi irevocabilă în ce priveşte divorţul. … (5) Hotărârea data în materie de divorţ nu este supusă revizuirii. … (6) Instanţa la care hotărârea de divorţ a rămas irevocabilă o va trimite, din oficiu, serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor unde a fost încheiată căsătoria, Registrului naţional notarial al regimurilor matrimoniale, prevăzut de Codul civil, şi, după caz, oficiului naţional al registrului comerţului. … –––-Art. 619 a fost modificat de pct. 41 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (6) al art. 619 a fost introdus de pct. 16 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Alin. (6) al art. 619 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei „serviciul de stare civilă” cu sintagma „serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor”. +
Capitolul VIIProceduri relative la deschiderea unei succesiuni +
Articolul 620 – 642Abrogate.*)–––*) Art. 620-642 au fost abrogate prin Decretul nr. 40 din 22 ianuarie 1953 privitor la procedura succesorală notarială.Secţiunea a IV – aVânzarea mişcătoarelor unei moşteniri +
Articolul 643 – 673Abrogate.*)–––*) Art. 643-673 au fost abrogate prin art. 1 pct. 221 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 643-673 aveau următorul conţinut: „Art. 643. Când vânzarea mişcătoarelor unei moşteniri se va face pe baza art. 730 alin. 1 din Codul civil, această vânzare se va executa potrivit rânduielilor arătate pentru vânzarea silită a mişcătoarelor, prin art. 437, 440, 443, 444 şi 455 din acest cod.Art. 644. Partea interesată se va adresa la judecătorie, alegând şi un domiciliu în acel loc, dacă locuieşte în altă parte.Art. 645. Se va face inventarul obiectelor de vândut, după ce se va chema atât cel ce a făcut cererea, cât şi alte persoane interesate cunoscute.Art. 646. Vânzarea publică se va face la locul însemnat de judecătorie potrivit art. 432 din această legiuire.Secţiunea a V – aVânzarea bunurilor nemişcătoare ale nevârstnicilor*)Art. 647. Vânzarea bunurilor nemişcătoare ale nevârstnicilor nu va putea fi încuviinţată decât după un aviz al rudelor, arătător de natura bunurilor şi de valoarea lor aproximativă.Acest aviz nu va fi necesar dacă bunurile vor fi totodată şi ale vârstnicilor şi dacă vânzarea este cerută de dânşii. Se va urma atunci potrivit rânduielilor din secţia următoare.Art. 648. Când judecătoria va întări acest aviz, va declara tot în hotărârea să că vânzarea se va face în fiinţă tutorelui înaintea judecătoriei.Art. 649. Încheierea care va încuviinţa vânzarea va însemna şi preţul cu care are a se începe şi condiţiile ei.Art. 650. Aceasta preţuire va fi regulată sau după avizul rudelor sau după titlurile proprietăţii, sau după contractele autentice sau iscălită cu data certă şi, de nu sunt contracte, după rolul contribuţiei funciare.Cu toate astea, judecătoria va putea, după împrejurări, să facă preţuire totală sau parţială a nemişcătoarelor.Preţuirea aceasta se face, după importanta şi natura bunurilor, prin unul sau trei experţi, numiţi de judecătorie spre acest sfârşit.Art. 651. Dacă preţuirea a fost ordonată, expertul sau experţii, după ce vor jura înaintea judecătorului, vor face raportul lor, care va arăta în scurt bazele preţuirii, fără de a intra în amănunte de descriere a bunurilor de vânzare.Acest raport se va depune la grefa judecătoriei şi se va da o copie de pe dânsul la cei ce o vor cere.Art. 652. Se va forma apoi un act de publicaţie care va cuprinde:1. arătarea hotărârii care încuviinţează vânzarea;2. numele, prenumele nevârstnicului şi al tutorelui sau;3. arătarea nemişcătoarelor ce se vând şi un extract din condiţiile vânzării cuprinse mai pe larg în hotărârea vânzării;4. preţul cu care are să înceapă licitaţia;5. ziua, locul şi ora când are să se facă vânzarea.Art. 653. Acest act se va afişa, timp de 30 de zile cel puţin, atât la uşa judecătoriei sau la locul unde are să se facă vânzarea, cât şi la uşa consiliului local unde se află bunurile.Art. 654. Dacă în ziua însemnată pentru adjudecare nu iese un preţ nici măcar egal cu preţul însemnat de judecătorie şi publicat, judecătoria va putea, după împrejurare, sau să aprobe preţul ieşit sau să amâne vânzarea pentru alt termen, care se va publica tot în chipul arătat în articolul de mai sus.Art. 655. Sunt declarate comune acestei secţiuni articolele 531, 532, 536, 537, 538, 539, 544, 545, 546, 547, 548, 549 şi 550 din acest cod.Art. 656. În cele 8 zile care vor urma după adjudecare, oricine va putea să supraliciteze cu a zecea parte mai mult peste preţul ieşit, conformându-se şi cu cele arătate la art. 541, 542, 543 şi 654 din acest cod.Secţiunea a VI – aÎmpărţiri şi licitaţiiArt. 657. Împărţirea de succesiuni între mai multe persoane se va face prin judecătorie dacă ele nu o pot face prin buna înţelegere.Art. 658. În cazurile arătate de art. 733 şi 747 din codicele civil, împărţirea se va face după cererea părţii celei mai stăruitoare.Art. 659. Numirea de tutore pentru nevârstnici, care într-o împărţeală au interese contrarii, se va face de către judecătorie, după avizul consiliului de familie.Art. 660. În urma raportului judecătorului numit pentru operaţiunile împărţelii, potrivit art. 733 din codicele civil, judecătoria va hotărî a se face împărţeala în natură şi, de va fi trebuinţă, va hotărî vânzarea unora sau mai multor nemişcătoare.Aceasta vânzare se va face prin licitaţie înaintea judecătoriei unde se află aşezat nemişcătorul, cu expertiză sau fără expertiză, după împrejurări.Art. 661. Dacă judecătoria va hotărî a se face expertiza, el va putea numi unul sau trei experţi, care, după ce vor jura, vor face la faţa locului raportul lor după bazele preţuirii, fără să între în amănuntele de descriere a obiectelor de împărţit.Art. 662. Vânzarea obiectelor se va face potrivit cu cele ce s-a zis pentru vânzarea bunurilor nemişcătoare ale nevârstnicilor.Până la vânzare, părţile vor putea împărţi între ele veniturile bunului mişcător, potrivit cu partea ce fiecare are stabilit judecătoreşte sau recunoscut de toţi, în bunul ce se vinde.Art. 663. Dacă în ziua însemnată pentru adjudecare preţul ieşit nu va fi egal cu preţul pus de judecătorie se va urma cum s-a zis în art. 654 din acest cod.Art. 664. În cele opt zile după adjudecare, oricine va putea să supraliciteze cu a zecea parte mai mult peste preţul adjudecării, potrivit cu cele zise la art. 656 din acest cod.Art. 665. Când situaţia nemişcătorului va cere mai multe expertize deosebite şi se va constata că fiecare bun nu se poate împărţi, vânzarea prin licitaţie nu se mai face dacă, din apropierea raporturilor, rezulta că totalitatea nemişcătoarelor poate a se împărţi în natura.Art. 666. Dacă cererea este ca nemişcătoarele să se împartă în mai multe părţi în natura, după ce vor face preţuirea, vor însemna cum trebuie să se compună fiecare lot sau partea a se da.Raportul experţilor fiind aprobat de judecătorie, loturile sau părticelele vor fi trase la sorţi, fără cu părţile, înaintea judecătoriei.Art. 667. În celelalte cazuri se va urma potrivit cu art. 737 până la 750 din codicele civil.Secţiunea a VII – aBeneficiul de inventarArt. 668. Dacă moştenitorul beneficiar voieşte, înainte de a se declara moştenitor, ca, potrivit cu codicele civil, să se autorizeze a vinde bunurile mişcătoare ale moştenirii, el va prezenta spre acest sfârşit, o petiţie la judecătoria locului unde s-a deschis moştenirea.Vânzarea se va face înaintea unui executor judecătoresc, conform art. 432, 437, 438, 440, 442, 443, 444 şi 445.Art. 669. Dacă cererea este de a se vinde bunuri nemişcătoare de ale succesiunii, moştenitorul beneficiar va prezenta judecătoriei locului unde e deschisa succesiunea o petiţie în care se arată necesitatea acestei vânzării şi nemişcătoarele de vândut.Judecătorul va comunica cererea procurorului şi va hotărî de trebuie a se face vânzarea şi de trebuie sau nu a se face preţuirea de experţi.Art. 670. Se va proceda la vânzarea după formalităţile prescrise pentru vinderea nemişcătoarelor unui nevârstnic.Art. 671. Moştenitorul beneficiar se va socoti moştenitor pur şi simplu dacă a vândut nemişcătoare fără a urma potrivit rânduielilor prescrise mai sus.Art. 672. Acţiunile ce moştenitorul beneficiar are a intenta în contra moştenirii, le va intenta în contra celorlalţi moştenitori, le va intenta în contra unui curator ce se va numi după formele cum se numesc curatorii la moştenirile vacante.Art. 673. Moştenitorul beneficiar va fi obligat a da socoteală despre administraţia să şi va fi răspunzător de actele gestiunii sale."CAP VII^1Procedura împărţelii judiciare*)–––-*) Capitolul VII^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 222 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. +
Articolul 673^1Judecarea oricărei cereri de împărţeala privind bunuri asupra cărora părţile au un drept de proprietate comuna se face cu procedura prevăzută în capitolul de faţă, în afară cazurilor în care legea stabileşte o altă procedură. +
Articolul 673^2Reclamantul este obligat să arate în cerere persoanele între care urmează a avea loc împărţeală, titlul pe baza căruia se cere împărţeala, toate bunurile supuse împărţelii, evaluarea lor, locul unde acestea se afla, precum şi persoana care le deţine sau le administrează. +
Articolul 673^3La prima zi de înfăţişare, dacă părţile sunt prezente, instanţa le va cere declaraţii cu privire la fiecare dintre bunurile supuse împărţelii şi va lua act, când este cazul, de recunoaşterile şi acordul lor cu privire la existenta bunurilor, locul unde se află şi valoarea acestora. +
Articolul 673^4(1) În tot cursul procesului instanţa va stărui ca părţile să împartă bunurile prin buna învoială. … (2) Dacă părţile ajung la o înţelegere cu privire la împărţirea bunurilor, instanţa va hotărî potrivit învoielii lor. Împărţeala se poate face prin buna învoială şi dacă printre cei interesaţi se află minori sau persoane puse sub interdicţie, însă numai cu încuviinţarea prealabila a autorităţii tutelare, precum şi, dacă este cazul, a ocrotitorului legal. … (3) În cazul în care înţelegerea priveşte împărţirea numai a anumitor bunuri, instanţa va lua act de această învoială şi va pronunţa o hotărâre parţială, continuând procesul pentru celelalte bunuri. … (4) Dispoziţiile art. 271-273 sunt aplicabile. … +
Articolul 673^5(1) Dacă părţile nu se învoiesc, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii. … (2) Instanţa va face împărţeala în natura. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o suma de bani. … +
Articolul 673^6(1) Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de măsurătoare, evaluare şi altele asemenea, pentru care instanţa nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele arătate la art. 673^5 alin. 1, întocmind în mod corespunzător minuta prevăzută de art. 258. Prin aceeaşi încheiere instanţa va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor. … (2) Raportul de expertiză va arăta evaluarea şi criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natură şi în ce mod anume, propunând loturile ce urmează să fie atribuite. … +
Articolul 673^7În cazul în care, după pronunţarea încheierii prevăzute de art. 673^6 alin. 1, dar mai înainte de pronunţarea hotărârii de împărţeala, se constată că există şi alţi coproprietari sau că au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse împărţelii, fără că, privitor la aceşti coproprietari sau la acele bunuri, să fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanţa va putea da o nouă încheiere, care va cuprinde, după caz, şi coproprietarii sau bunurile omise. În aceleaşi condiţii instanţa poate, cu consimţământul tuturor coproprietarilor, să scoată un bun care a fost cuprins din eroare în masa de împărţit. +
Articolul 673^8Încheierile prevăzute la art. 673^6 alin. 1 şi art. 673^7 pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, fiind supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra fondului procesului.––––Articolul 673^8 a fost modificat prin art. 1 pct. 5 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.Art. 673^8 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 79 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 673^9La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.––––Art. 673^9 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 79 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 673^10(1) În cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importanta a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economica, la cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulţi coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanţa va ţine seama de criteriile prevăzute la art. 673^9. Prin încheiere ea va stabili şi termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce reprezintă cotele-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari. … (2) Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul depune, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribui bunul. … (3) În cazul în care coproprietarul nu depune în termen sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa va putea atribui bunul altui coproprietar, în condiţiile prezentului articol. … (4) La cererea unuia dintre coproprietari instanţa, ţinând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalţi coproprietari şi termenul în care este obligat să le plătească. … +
Articolul 673^11(1) În cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deşi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părţi prin buna învoială ori de către executorul judecătoresc. … (2) Dacă s-a dispus ca vânzarea bunului să se facă de părţi prin bună învoială, instanţa va stabili şi termenul în care aceasta va fi efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni. La împlinirea termenului părţile vor prezenta instanţei dovada vânzării. … (3) În cazul în care vânzarea prin bună învoială nu se realizează în termenul prevăzut de alin. 2, instanţa, prin încheiere, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc. … (4) Încheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat cu apel. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai pot fi supuse apelului o dată cu hotărârea asupra fondului procesului. … +
Articolul 673^12(1) După rămânerea irevocabilă a încheierii prin care s-a dispus vânzarea bunului de către executorul judecătoresc, acesta va proceda la efectuarea vânzării la licitaţie publică. … (2) Executorul va fixa termenul de licitaţie, care nu va putea depăşi 30 de zile pentru bunurile mobile şi 60 de zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii încheierii, şi va înştiinţa coproprietarii despre data, ora şi locul vânzării. … (3) Pentru termenul de licitaţie a bunurilor mobile executorul va întocmi şi va afişa publicaţia de vânzare cu cel puţin 5 zile înainte de acel termen. … (4) În cazul vânzării unui bun imobil, executorul va întocmi şi va afişa publicaţia de vânzare cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul de licitaţie. … (5) Coproprietarii pot conveni ca vânzarea bunurilor să se facă la orice preţ oferit de participanţii la licitaţie. … (6) Dispoziţiile prezentului articol se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile capitolelor II, III şi IV din Cartea a V-a privind vânzarea la licitaţie a bunurilor mobile şi imobile. … +
Articolul 673^13La cererea uneia dintre părţi instanţa poate proceda la împărţeala bunurilor pentru care nu a dispus vânzarea potrivit art. 673^11. +
Articolul 673^14(1) În toate cazurile, asupra cererii de împărţeala instanţa se va pronunţa prin hotărâre. … (2) Sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalţi, precum şi cele rezultate din vânzare vor fi împărţite de instanţa potrivit dreptului fiecărui coproprietar. … (3) În cazul în care împărţeala nu se poate realiza în nici una dintre modalităţile prevăzute de lege, instanţa va hotărî închiderea dosarului. … +
Capitolul VIIICererile privitoare la posesiune +
Articolul 674Cererile posesorii sunt admisibile numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de Codul civil.––––-Art. 674 a fost modificat de pct. 17 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 675Cererile posesorii se judecă de urgenţă şi cu precădere.Sunt inadmisibile cererea reconvenţională şi orice alte cereri prin care se solicită protecţia unui drept în legătură cu bunul în litigiu.Întâmpinarea nu este obligatorie.––––-Art. 675 a fost modificat de pct. 18 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 676Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o cerere posesorie are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară purtată între aceleaşi părţi şi întemeiată pe aceleaşi fapte. Ea nu are însă o astfel de autoritate într-o cerere ulterioară privitoare la fondul dreptului.Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o acţiune privitoare la fondul dreptului are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară în legătură cu acelaşi bun.––––-Art. 676 a fost modificat de pct. 19 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Capitolul IXDespărţirea averilor dintre bărbaţi şi femei +
Articolul 677 – 686Abrogate.*)–––-*) Art. 677-686 au fost abrogate prin Decretul nr. 32 din 31.1.1954. +
Capitolul XDespre interdicţie +
Secţiunea 687 – 691Abrogate.*)–––Art. 687-691 au fost abrogate prin Decretul nr. 32 din 31.1.1954. +
Capitolul XICesiunea bunurilor +
Secţiunea 692 – 697Abrogate.*)––––*) Art. 692-697 au fost abrogate prin art. 1 pct. 223 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 692-697 aveau următorul conţinut: ” Art. 692. Datornicii, care vor fi în poziţie de a reclama cesiunea judiciară acordată de art. 1126 al codicelui civil, vor fi ţinuţi a depune la grefa judecătoriei, unde această cerere va fi făcută, bilanţul lor, registrele lor, dacă au, şi titlurile lor active.Art. 693. Cererea datornicului se va îndrepta la judecătoria domiciliului sau.Art. 694. Aceasta cerere va fi comunicată parchetului. Ea nu va suspenda efectul nici unei urmăriri, afară numai dacă judecătorii, chemând şi pe părţi, vor ordona ca să se suspende această execuţie provizor.Art. 695. Datornicul admis la beneficiul de cesiune va fi dator să declare în persoană, chemându-se creditorii în şedinţă publică a judecătoriei, că voieşte a ceda bunurile sale.Judecătoria va încheia proces-verbal de pe această declarare.Art. 696. Hotărârea care va admite cesiunea bunurilor da putere creditorilor a vinde bunurile mişcătoare sau nemişcătoare ale datornicului şi se va proceda la această vânzare în formele prescrise pentru moştenitorii sub beneficiu de inventar.Art. 697. Nu pot fi admişi la beneficiu de cesiune: stelionării, bancrutii frauduloşi, persoanele condamnate pentru furt sau înşelăciune (escrocherie); nici contabilii, tutorii, administratorii sau depozitarii." +
Capitolul XIIConvenţiile matrimoniale +
Secţiunea 698 – 709Abrogate.*)–––-Art. 698-709 au fost abrogate prin Decretul nr. 32 din 31.1.1954. +
Capitolul XIIITranscrierea actelor de strămutare şi urmărirea proprietăţii şi despre inscripţia privilegiilor, ipotecilor şi amanetelor +
Secţiunea 710 – 720Abrogate.*)––––*) Dispoziţiile acestei secţiuni (art. 710-720) au fost abrogate prin Legea nr. 7/1996, precum şi prin Legea nr. 99/1999.Art. 72 din LEGEA nr. 7 din 13 martie 1996, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 61 din 26 martie 1996 prevedea:" La data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliara pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, următoarele dispoziţii legale:– art. 710-720 din Codul de procedură civilă, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet;După definitivarea cadastrului la nivelul întregii ţări, se abroga:– art. 710-720 din Codul de procedură civilă, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet;"Art. 105 din LEGEA nr. 99 din 26 mai 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 236 din 27 mai 1999 prevedea:" La data intrării în vigoare a prezentului titlu se abroga:– art. 710 şi 713 din Codul de procedură civilă, în ceea ce priveşte publicitatea amanetului; +
Capitolul XIVDispoziţii privind soluţionarea litigiilor dintre profesionişti–––-*) Capitolul XIV a fost reintrodus prin art. 1 pct. 224 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Denumirea Cap. XIV din Cartea a XVI-a a fost modificată de pct. 20 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 720^1(1) În procesele şi cererile dintre profesionişti evaluabile în bani şi derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte. … (1^1) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii sau concilierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei.(2) În scopul soluţionării litigiului prin conciliere directă, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare ce asigură trimiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire. … (3) Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2. … (4) Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi. … (5) Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată. … ––––Alin. (1) al art. 720^1 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (1^1) al art. 720^1 a fost introdus de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (2) al art. 720^1 a fost modificat de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (1) şi (1^1) ale art. 720^1 au fost modificate de pct. 21 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 720^2Părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistaţi de experţi ori de alţi specialişti.––––Art. 720^2 a fost modificat de pct. 22 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 720^3(1) Cererea de chemare în judecată va cuprinde: … a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar; … b) numele şi calitatea celui care angajează partea şi ale celui care o reprezintă în litigiu, anexându-se dovada calităţii; … c) obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare; … d) motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se întemeiază cererea; … e) semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia, după caz. … (2) La cererea de chemare în judecată se vor anexa copii certificate de pe toate înscrisurile pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile, menţionându-se care dintre aceste înscrisuri au fost comunicate în condiţiile prevăzute de art. 720^1 alin. 2. … +
Articolul 720^4(1) La primirea cererii de chemare în judecată potrivit art. 114, când este cazul, reclamantului i se va pune în vedere să depună orice act invocat în susţinerea cererii, care nu a fost comunicat pârâtului la convocarea pentru conciliere. … (2) Pârâtul va fi citat cu menţiunea că este obligat să depună întâmpinare la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată, iar în procesele urgente, cu cel puţin 3 zile. Întâmpinarea va avea cuprinsul prevăzut de art. 115, menţionându-se şi datele arătate la art. 720^3 alin. 1 lit. a) şi b). … (3) Dispoziţiile art. 132^1 alin. 2 sunt aplicabile. … (4) Încheierea privind luarea măsurilor prevăzute la art. 114^1 alin. 6 poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă a fost dată cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă a fost dată fără citarea lor. … ––––Alin. (3) al art. 720^4 a fost modificat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (4) al art. 720^4 a fost modificat de pct. 23 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 720^5(1) Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic, el poate face cerere reconvenţională. În cazul litigiilor prevăzute de art. 720^1 nu este necesară o altă încercare de conciliere. … (2) Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecata şi va fi introdusă în cadrul termenului prevăzut pentru depunerea întâmpinării. … (3) În cazul în care pârâtul a introdus cerere reconvenţională, reclamantul va depune întâmpinare până la prima zi de înfăţişare. La cererea părţii interesate, instanţa, ţinând seama de complexitatea cauzei, poate fixa un termen scurt pentru completarea întâmpinării, precum şi pentru studierea acesteia de către pârât. … +
Articolul 720^6(1) Procesele şi cererile dintre profesionişti se judecă cu precădere. Instanţa este datoare să asigure, potrivit legii, realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor, precum şi desfăşurarea cu celeritate a procesului. … (2) Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata, chiar şi asupra fondului, poate continua în şedinţă publică sau în camera de consiliu, în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoştinţa părţilor. Dispoziţiile art. 132 alin. 3 sunt aplicabile. … (3) Pentru motive temeinice, alte termene se vor acorda numai în cazul în care judecata nu poate continua potrivit alin. 2. … ––––Alin. (2) al art. 720^6 a fost modificat de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (1) al art. 720^6 a fost modificat de pct. 24 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 720^7În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.––––Art. 720^7 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. +
Articolul 720^8Hotărârile date în primă instanţă potrivit prevederilor prezentului capitol sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea.––––Art. 720^8 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Art. 720^8 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Art. 720^8 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 80 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 720^8 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 25 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 720^9Hotărârea judecătorească dată potrivit prevederilor prezentului capitol, care se aduce la îndeplinire prin executare silită şi purtând menţiunea că este irevocabilă, constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalităţi.––––*) Art. 720^9 a fost modificat de Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Art. 720^9 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 81 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 720^9 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 26 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 720^10Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială, potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii.––––Art. 720^10 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 82 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Cartea a VII – aDispoziţii finale +
Articolul 721Dispoziţiile codului de faţă constituie procedura de drept comun în materie civilă; ele se aplică şi în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii contrare.–––-Art. 721 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 27 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. +
Articolul 722(1) Îndeplinirea actelor de procedură şi comunicarea lor se fac în mod gratuit. … (2) Cheltuielile necesare pentru îndeplinirea actelor de procedură şi comunicarea lor, prin poştă sau alte mijloace, ocazionate de desfăşurarea procesului, se acoperă din fondurile repartizate anume în acest scop, de la bugetul de stat. … –––Art. 722 a fost modificat de pct. 42 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 723(1) Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. … (2) Partea care foloseşte aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite. … +
Articolul 723^1(1) În cazurile prevăzute de lege, suma datorată de parte cu titlu de cauţiune se fixează de către instanţa şi se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau la orice altă instituţie bancară pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc. … (2) Dacă legea nu prevede altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăşi suma de 20 milioane lei. … (3) Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate. … ––––Art. 723^1 a fost introdus de pct. 83 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 724Abrogat.*)–––*) Art. 724 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 725(1) Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege. … (2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legii noi privitoare la competenţă sunt pe deplin aplicabile. … (2^1) În cazul în care instanţa este desfiinţată, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei competente potrivit legii noi de procedură.(3) Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate. … (4) Actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispoziţiilor vechii legi. În cazul în care acest act de procedură ar putea fi anulat potrivit legii vechi, el nu va fi menţinut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil.*) … ––––*) Art. 725 a fost modificat prin art. 1 pct. 225 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 725 avea următorul conţinut: ” Art. 725. Actele de procedură îndeplinite înainte de punerea în aplicare a prezentei legi rămân valabile.”Alin. (3) al art. 725 a fost introdus prin art. 1 pct. 39 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001**).Alin. (2^1) al art. 725 a fost introdus de pct. 84 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.**) Alin. (3) al art. 725 a fost introdus prin art. 1 pct. 39 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 şi respinsă de LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005, ducând la eliminarea alin. (3). Textul acestui alineat este preluat de noul alin. (2^1), alin. (4) devine prin renumerotare noul alin. (3) şi alin. (5) devine noul alin. (4). +
Articolul 726Abrogat.*)–––-*) Art. 726 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 727Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziţii abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispoziţiile corespunzătoare care le înlocuiesc.*)–––-*) Art. 727 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 226 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 727 avea următorul conţinut: ” Art. 727. Ori de câte ori legile fac trimitere la dispoziţii abrogate în temeiul prezentei legi, trimiterea se va socoti făcută la dispoziţiile corespunzătoare din cuprinsul legii de faţă.” +
Secţiunea 728 – 732Abrogate.*)–––*) Art. 728-732 au fost abrogate prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 733Amenzile aplicate în temeiul prevederilor prezentului cod, alte creanţe fiscale, precum şi orice sume ce constituie venituri bugetare, potrivit legii, se execută de către organele competente, potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silită a creanţelor fiscale şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii.–––-*) Art. 733 a fost modificat prin art. 1 pct. 227 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 733 avea următorul conţinut: „Art. 733. Amenzile aplicate în temeiul prevederilor codului de faţă se execută potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silită a sumelor cuvenite bugetului de stat.”–––Art. 733 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 85 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005. +
Articolul 734Abrogat.*)–––-*) Art. 734 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993. +
Articolul 735(1) Legea nr. 389 din iunie 1943 pentru extinderea legislaţiei civile şi comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpaţi, rămâne în vigoare. … (2) Abrogat.*) … –––*) Alin. (2) al art. 735 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.––––––NOTA:Art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003, aşa cum a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004 prevede:"Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică şi proceselor în curs de judecată începute sub legea anterioară, precum şi executării silite începute sub acea lege.Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe, cu excepţia proceselor şi cererilor în materie comercială aflate pe rolul curţilor de apel, în prima instanţa, al căror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei. Cererile în anulare împotriva ordonanţelor privind somaţia de plata, pronunţate de tribunal în cauze comerciale al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, se vor soluţiona tot de către tribunal. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă privitoare la competenţă sunt aplicabile.Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronunţate."Alin. 2 şi 3 ale art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003 au fost modificate de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004:"Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe, cu excepţia proceselor şi cererilor în materie comercială aflate pe rolul curţilor de apel, în prima instanţa, al căror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei. Cererile în anulare împotriva ordonanţelor privind somaţia de plată, pronunţate de tribunal în cauze comerciale al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, se vor soluţiona tot de către tribunal. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă privitoare la competenţă sunt aplicabile.Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronunţate."Art. II şi III din LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004 prevăd:"Art. II(1) Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţării lor şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecată instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea în prima instanţa. … (2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecată curţilor de apel. … (3) Recursurile prevăzute la alin. (1) şi (2), a căror admisibilitate în principiu nu a fost examinată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol şi se trimit, pe cale administrativa, instanţelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinată, se trimit prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă, data în camera de consiliu, fără citarea părţilor. … Art. IIIReproducem mai jos dispoziţiile art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004, în forma modificată potrivit LEGII nr. 493 din 10 noiembrie 2004, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004, având următorul conţinut:"Art. IIArt. II din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede:"(1) Procesele în curs de judecată în prima instanţa la data schimbării competenţei instanţelor legal investite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.(1) Hotărârile pronunţate de judecătorii în prima instanţa în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel. … (2) În cazurile prevăzute la alin. (1), apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit la curţile de apel. Dispoziţiile art. II alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător." … (1) Procesele în curs de judecată în prima instanţa la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe. … (2) Căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. … (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit la curţile de apel. Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor. … (4) În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă privitoare la competenţă sunt aplicabile." … (2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale. … (3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel. … (4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativa, instanţelor devenite competente să le judece." … –––––-
