Cu modificările pînă la 31 decembrie 1990*)
–––-*)Codul Comercial a fost promulgat prin decret la 10 mai 1887 şi a intrat în vigoare la 1 septembrie 1887. +
Cartea IDESPRE COMERŢ ÎN GENERAL +
Titlul IDISPOZIŢII GENERALE +
Articolul 1În comerţ se aplică legea de faţa.Unde ea nu dispune se aplică Codul civil. +
Articolul 2Bursele, balciurile (iarmarocurile), tirgurile, docurile şi antrepozitele, precum şi celelalte instrucţiuni care servesc comerţului, se reglementează prin legile şi regulamentele lor speciale. +
Titlul IIDESPRE FAPTELE DE COMERŢ +
Articolul 3Legea considera ca fapte de comerţ:1. Cumpărăturile de producte sau de mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea spre a se revinde, de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ;2. Vînzările de producte, vînzările şi închirierile de mărfuri în natura sau lucrate şi vînzările de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulind în comerţ, cînd vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;3. Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau altor titluri de credit circulând în comerţ;4. Cumpărările sau vînzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale;5. Orice întreprinderi de furnituri;6. Întreprinderile de spectacole publice;7. Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri;8. Întreprinderile de constructiuni.9. Întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie;10. Întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta cînd altul decât autorul sau artistul vinde;11. Operaţiunile de banca şi schimb;12. Operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;14. Cambiile şi ordinile e producte sau mărfuri;15. Constructiunea, cumpărarea, vînzarea şi revânzarea de tot felul de vase pentru navigatiunea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şi aprovizionarea unui vas;16. Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul de mare şi la navigaţie;17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii;18. Asigurările chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;19. Depozitele pentru cauza de comerţ;20. Depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj, eliberate de ele. +
Articolul 4Se socotesc, afară de acestea, ca fapte de comerţ, celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sînt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul. +
Articolul 5Nu se poate considera ca fapt de comerţ cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumatiunea cumpărătorului, ori a familiei sale; de asemenea revânzarea acestor lucruri şi nici vînzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pămîntul sau, sau cel cultivat de dânsul. +
Articolul 6Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sînt obiectul comerţului şi asigurările asupra vieţii sînt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurator.Contul curent şi cecul nu sînt considerate ca fapte de comerţ în ce priveşte pe necomarcianti, afară numai dacă ele n-au o cauza comercială. +
Titlul IIIDESPRE COMERCIANŢI +
Articolul 7Sînt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, avînd comerţul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale. +
Articolul 8Statul, Judeţul şi Comuna nu poate avea calitatea de comercianţi. +
Articolul 9Orice persoană care într-un chip accidental face o operaţiune de comerţ, nu poate fi considerată ca comerciant; ea este însă supusă legilor şi jurisdictiunei comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din aceasta operaţiune. +
Articolul 10-12*)–––-*) Au fost abrogate prin art. V din Decretul nr. 185/1949 M. Of. nr. 25 din 30 aprilie 1949 +
Articolul 13Tatăl sau mama care exercită puterea părintească, sau în lipsa de tutorul, nu pot continua comerţul în interesul unui minor, dacă nu vor fi autorizaţi, cel dintâi de tribunalul civil şi cel de al doilea prin încheierea consiliului de familie omologata de tribunal.Actul de autorizare va fi afişat şi publicat conform art. 10. +
Articolul 14Interzisul şi cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianţi şi nici a continua un comerţ. +
Articolul 15-16*)–––*) Au fost abrogate în mod expres prin legea privitoare la ridicarea incapacităţii civile a femeii maritate, publicat în M. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932 +
Articolul 17Cînd prin contractul de căsătorie bărbatul va avea vreun drept asupra bunurilor câştigate de femeie, aceste bunuri şi veniturile lor rămîn exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale. +
Articolul 18*)–––*) A fost abrogat prin art. V din Decretul nr. 185/1949, M. Of. nr. 25 din 30 aprilie 1949. +
Articolul 19Contractul de căsătorie între persoane dintre care una este comercianta, va trebui să fie trimis în copie certificată, în termen de o luna de la data lui, de către ofiţerul stării civile care a celebrat căsătoria, la tribunalul în jurisdicţiunea căruia se găseşte sediul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 10.Ofiţerul stării civile care va omite a îndeplini îndatorirea impusa prin acest articol, va fi supus la o amenda de 25 pînă la 100 lei ; iar dacă omisiunea a fost facuta cu rea-credinţa, la destituire; în amândouă cazurile, fără prejudiciul drepturilor părţilor interesante. +
Articolul 20Dacă soţul devine comerciant în urma căsătoriei sale, dânsul este să depună copie după contractul sau de căsătorie, în termen de o luna, din ziua cînd şi-a început comerţul, sub pedeapsa, în caz de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu. +
Articolul 21Cererea de separatiune de patrimonii între soţi dintre care unul este comerciant, trebuie să fie publicată în modul prevăzut la art. 10.Hotărîrea asupra cererii de separatiune nu va putea fi pronunţată decât după o luna de zile de la sus zisa publicaţiune.Dacă se admite separatiunea, hotărîrea definitivă va trebui să fie publicată tot în acelaşi mod, în termen de o luna de la data ei.În lipsa aceste publicaţiuni, creditorii comerţului soţului pot opune, oricînd interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronunţate şi sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeii, dacă a avut loc.Deosebit de aceasta, ei pot sa exercite acţiunea ce le acorda art. 975 din codul civil, cînd separatiunea ar fi fost facuta în frauda drepturilor lor. +
Titlul IVDESPRE REGISTRELE COMERCIANŢILOR +
Articolul 22Registrele obligatorii pentru comercianţi sînt: registrul jurnal, registrul inventar şi registrul copier. +
Articolul 23Orice comerciant este dator ca în registrul jurnal sa înscrie pe fiecare zi ce are sa ia şi ce are sa dea, operaţiunile comerţului sau, convenţiunile, acceptiunile sau girurile efectelor comerciale şi în general tot ce primeşte şi plăteşte sub orice titlu, trecând la fiecare finit de luna şi sumele întrebuinţate pentru cheltuielile casei sale. Acest registru-jurnal este deosebit de alte registre ce se obisnuiesc în contabilitatea comercială, dar care nu sînt obligatorii. +
Articolul 24Comerciantul este dator a forma la începutul comerţului sau şi în fiecare an, sub a sa semnatura, un inventar de averea sa mobila şi imobilă şi de datoriile sale active şi pasive, incheint bilanţul cuvenit. Acest inventar şi bilanţ le va copia în registrul special pentru aceasta şi le va semna.Toate efectele şi datoriile active trebuiesc evaluate în inventar şi bilanţ, după preţul curent la epoca facerii inventarului.Datoriile active greu de încasat sau indoioase se vor preţui după probabilitate; creanţele ce nu se pot incasa se vor înscrie numai pentru memorie.Dacă sînt mai mulţi tovarasi solidari, trebuie să subsemneze fiecare. +
Articolul 25El este ţinut a copia în registrul special şi după ordinea zilei, toate scrisorile ce trimite. +
Articolul 26Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina, şi afară de registrul copier, parafate de un judecător al tribunalului, locului de reşedinţa al comerciantului, sau de către judecătorul ocolului respectiv în localităţile unde nu exista tribunal.Pe ultima pagina a acestor registre judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru şi va semna aceasta certificare punînd sigiliul tribunalului sau al judecătoriei. +
Articolul 27Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afară de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judevcatorului de pace, la finele fiecărui an comercial şi cel mult pînă la încheierea bilanţului spre încheiere şi viza.Tribunalul sau judecătorul de pace, va pune imediat, sub ultima operaţiune înscrisă, următoarea viza: "Astăzi la …. anul … s-a prezentat registrul (jurnal, inventar) al comerciantului … şi s-a vizat cu a noatra semnatura" punându-se şi sigiliul tribunalului sau judecătoriei. (Acest articol a fost modificat prin legea nr. 165/1944 D. Nr. 662/1944 M. Of. Nr. 74 din 28 martie 1944). +
Articolul 28La fiecare tribunal comercial şi în localităţile unde acestea nu exista, la fiecare tribunal de judeţ, se va tine un registru în care se va înscrie numele comercianţilor care şi-au prezentat registrele lor, ce anume registre, precum şi numărul filelor fiecăruia. Tot astfel se va urma şi cu registrele pe care comerciantul le prezintă anual pentru încheiere şi viza.Dacă numerotarea sau viza unui registru a fost facuta de judecătorul de ocol, atunci acesta la finele fiecărui an, este dator sa trimeata un tablou tribunalului judeţului sau tribunalului comercial respectiv. +
Articolul 29Registrele comercianţilor vor fi ţinute în limba română sau vreuna din limbile moderne europene, după ordinea datei fiecărei operaţiuni, fără a se lasă vreun loc în alb, fără ştergere sau adaogire; se pot face îndreptări şi ştersături, dacă aceasta este necesar; se vor face însă numai astfel ca cuvintele îndreptate sau şterse să fie citibile. +
Articolul 30Comercianţii sînt datori a păstra, în timp de 10 ani de la cea din urma viza, registrele pe care legea le impune a tine, precum şi scrisorile şi telegramele primite.Asemenea sînt datori a păstra, cel puţin pînă la doi ani, facturile mărfurilor cumpărate şi introduse în stabilimentele lor. +
Articolul 31Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonată de judecată după cererea unei părţi, decât în afaceri de succesiuni, comunităţi de bunuri, societăţi şi în caz de faliment. +
Articolul 32În cursul unei contestatiuni şi oricare ar fi natura ei, judecata, după cererea unei părţi sau chiar din oficiu, va putea ordonă înfăţişarea registrelor spre a se extrage din ele numai ceea ce este privitor la litigiu. +
Articolul 33Cînd registrele oferite, cerute sau ordonate a se infatisa, se afla în circumscriptiunea unui alt tribunal, judecătoria va adresa o comisie rogatorie tribunalului sau judecătorului de ocol respectiv pentru a lua cunoştinţa de conţinutul acelor registre, a-l consemna într-un proces verbal şi a-l trimite tribunalului unde cauza este pendinte. +
Articolul 34Dispoziţiunile cuprinse în prezentul titlu nu se aplică colportorilor, comercianţilor care fac micul trafic ambulant, cărăuşilor sau acelor al căror comerţ nu este din cercul unei profesiuni manuale. +
Titlul VDESPRE OBLIGAŢIUNILE COMERCIALE ÎN GENERAL +
Articolul 35Contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n-a ajuns la cunoştinţa propuitorului în termenul hotărât de dânsul sau în termenul necesar schimbului propunerii şi acceptării, după natura contractului.Propuitorul însă poate primi ca buna şi o acceptare ajunsă peste termenul hotărât de dânsul, cu condiţiunea ca sa încunoştinţeze îndată pe acceptat despre aceasta. +
Articolul 36Cînd propuitorul cere executarea imediata a contractului, şi un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut şi nici chiar necesar, după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui. +
Articolul 38În contractele unilaterale propunerea este obligatorie îndată ce ajunge la cunoştinţa părţii căreia îi este facuta. +
Articolul 39Acceptarea condiţionată sau limitată se considera ca un refuz al primei propuneri şi formează o noua propunere. +
Articolul 40Cînd urmează a se hotara adevăratul preţ sau preţul curent al productelor, mărfurilor, transporturilor valului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice şi al titlurilor industriale, el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau în lipsa, după acelea ale locului celui mai apropiat sau după orice altfel de proba. +
Articolul 41Cînd moneda arătate într-un contract nu are curs legal sau comercial în ţara şi cînd cursul ei n-a fost detrerminat de însăşi părţile, plata va putea fi facuta în moneda tarii după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadentei şi la locul plăţii; iar cînd în acea localitate n-ar fi un curs de schimb, după cursul pieţei celei; mai apropiate, afară numai dacă contractul poarta clauza "efectiv" sau o alta asemenea. +
Articolul 42În obligaţiunile comerciale codebitorii sînt ţinuţi solidariceste, afară de stipulaţiune contrarie.Aceeaşi prezumţie exista şi contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligaţiune comercială.Ea nu se aplică la necomercianţi pentru operaţiuni care, în cît îi priveşte, nu sînt fapted de comerţ. +
Articolul 43Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobînda de drept din ziua cînd devin exigibile. +
Articolul 44În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. 1021 din codul civil. +
Articolul 45Retractul litigios prevăzut de art. 1402, 1403 şi 1404 din Codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial. +
Articolul 46Obligaţiunile comerciale şi liberatiunile se probează:Cu acte autentice;Cu acte sub semnatura privată;Cu facturi acceptate;Prin corespondenta;Prin telegrame;Cu registrele părţilor;Cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede ca trebuie să admită proba testimoniala şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 codul civil.În fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă. +
Articolul 47Telegrama face proba, ca act sub semnatura privată, cînd originalul este subscris de însăşi persoana arătată într-însă ca trimitatorul ei. Ea face aceiaşi proba, chiar dacă aceasta persoana este subscrisă de o alta mana, cînd ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda de însăşi acea persoana.Dacă subscrierea originalului este autentificată de autoritatea competentă, atunci se aplică principiile generale. În caz cînd identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s-a stabilit prin alte moduri prevăzute de regulamentele telegrafo-poştale, proba contrarie este admisă.Data telegramelor stabileşte, pînă la proba contrarie, ziua şi ora în care ele au fost în adevăr expediate de oficiurile telegrafice. +
Articolul 48În caz de eroare, schimbare sau întîrziere în transmiterea unei telegrame, se aplică principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea, trimitatorul unei telegrame se prezuma afară de orice culpa dacă a îngrijit a o colationă sau recomanda conform dispoziţiunilor regulamentelor telegrafo-poştale. +
Articolul 49În comerţ, mandatul în orice declaraţiune de consimţământ chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autentică de autoritatea competentă, sînt valabile şi fac proba în justiţie. +
Articolul 50Registrele comercianţilor ţinute în regula, pot face proba în justiţie între comercianţi, pentru fapte şi chestiuni de comerţ.Înscrierea în registre, facuta de prepusul care tine scriptele sau este însărcinat cu contabilitatea, are acelaşi efect ca şi cînd ar fi facuta de însuşi stapanul. +
Articolul 51Registrele pe care comercianţii sînt obligaţi a le avea şi care nu vor fi ţinute în regula şi nici investite cu formula prevăzută de lege, nu sînt primite a face proba în justiţie, spre folosul celui ce le-a ţinut.Neîndeplinirea prescripţiilor legii în aceasta privinta poate atrage după sine aplicaţiunea pedepselor prevăzute în caz de faliment. +
Articolul 52Registrele comercianţilor, chiar netinute în regula, fac proba în contra lor. Partea însă care voieşte a se referi la dânsele nu poate scinda conţinutul lor. +
Articolul 53*)–––*) A fost abrogat prin Decretul nr. 205/1950, M. Of. nr. 68 din 12 august 1950 +
Articolul 54Judecata este în drept a aprecia dacă se poate atribui conţinutul registrelor unui comerciant, un caracter de validitate mai mult sau mai puţin mare, dacă trebuie să se renunţa la această probă în caz cînd registrele comerciale ale părţilor nu concorda, sau a atribui o credinţa mai mare registrelor uneia din părţi. +
Articolul 55Cînd codul comercial cere proba prin scris, proba testimoniala nu poate fi admisă decât în cazurile în care este permisă şi de codul civil. +
Articolul 56Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sînt supuşi încît priveşte acest act, legii comerciale, afară de dispoziţiunile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel. +
Articolul 57Data actelor şi a contractelor comerciale trebuie să arate locul, ziua, luna şi anul.Ea poate fi stabilită, faţa cu cei de al treilea, prin mijloacele de proba arătate la art. 46.Data arătată în cambie şi în orice alte titluri la ordin, precum şi în girurile lor, se considera drept adevarata pînă la proba contrarie. +
Articolul 58Posesorul unui titlu la purtător, uzat, stricat sau distrus, are dreptul ca, contradictoriu cu emitentul sa ceara un duplicat al acestui titlu sau un titlu echivalent.Cheltuielile privesc pe reclamant.În privinta titlurilor datoriei publice, a biletelor de banca şi altor titluri de asemenea natura se observa legile speciale.Revendicarea titlurilor la purtător pierdute sau furate nu se admite decât contra acelor care le-au găsit sau furat şi contra acelora care le-au primit cu orice titlu, cunoscînd viciul cauzei posesiunei. +
Articolul 59Orice obligaţiune comercială trebuie să fi executată în locul arătat prin contract sau în locul care ar rezultă din natura operaţiunei, ori din intenţiunea părţilor contractante.În lipsa de o clauza expresă, contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat îşi avea sediul sau comercial sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa, la formarea contractului.Dacă urmează a se preda un lucru determinat, care după cunoştinţa părţilor se găsesc într-altă parte în momentul formării contractului, atunci predarea se va face în acel loc. +
Titlul VIDESPRE VÂNZARE +
Articolul 60Vânzarea facuta pe un preţ nedeterminată în contract este valabilă dacă părţile au convenit asupra unui mod de a-l determina în urma. +
Articolul 61Vânzarea facuta pe adevăratul preţ sau pe preţul curent este asemenea valabilă. În acest caz se determina conform dispoziţiunilor art. 40.Determinarea preţului poate fi încredinţată arbitrului unei a treia persoana desemnată în contra sau rămase a se alege în urma.Cînd persoana desemnată sau aleasă nu voieşte sau nu poate primi, părţile trebuie să proceadă la o noua numire.Dacă părţile nu se învoiesc, numirea se face de justiţie. +
Articolul 62Cînd mărfurile vândute sînt arătate în contract numai prin catime, fel şi calitate, fără nici o alta indicatiune de natura a desemna un corp cert şi determinat, vânzătorul este obligat a preda, la locul şi timpul stipulat, câtimea, felul şi calitatea cuvenită, chiar dacă mărfurile, care ar fi fost la dispoziţiunea sa în momentul formării contractului, sau pe care el şi le-ar fi procurat în urma în executare lui, ar fi pierit, sau dacă expedierea sau sosirea acelor mărfuri ar fi fost impiedicate de vreo cauza oarecare. +
Articolul 63Vânzarea mărfurilor care se afla în călătorie, cu arătarea vasului care le transporta sau care urmează a le transporta, este supusă condiţiunii sosiri în buna stare a acelui vas.Dacă vânzătorul îşi rezerva drepturile ca, în timpul fixat prin convenţiune, sa arate vasul care transporta sau urmează a transporta mărfurile vândute şi dacă acest termen a trecut, cumpărătorul are dreptul sa ceara sau executarea contractului sau daune-interese.Pentru aprecierea pagubei cauzate, judecata va ţine seama de timpul fixat pentru predarea mărfurilor vândute sau de acel determinat pentru desemnarea vasului.Dacă prin convenţiune nu se fixează vreun termen pentru arătarea vasului, cumpărătorul e în drept a cere ca termenul să fie fixat de justiţie. +
Articolul 64Dacă prin contract, sau mai în urma, s-a fixat un termen pentru sosirea vasului în care se afla mărfurile ce călătoreşte şi termenul expira fără ca vasul sa fi sosit, cumpărătorul are drept de a renunţa la contract sau a-i prelungi termenul odată sau de mai multe ori.Cînd însă nu s-a fixat nici un termen pentru sosire vasului, se înţelege ca părţile au luat drept termen timpul necesar, pentru împlinirea călătoriei.În caz de întîrziere, justiţia ţinînd seama de împrejurările, poate fixa un termen şi dacă şi acest termen expira fără ca vasul sa sosească, contractul se considera ca realizat.În nici un caz justiţia nu poate fixa un termen mai lung decât un an, socotit din ziua plecării vasului de la locul unde mărfurile vândute au fost încărcate. +
Articolul 65Dacă în cursul călătoriei, din cauza de forta majoră sau caz fortuit, marfa vândută este transportată din vasul desemnat pe un alt vas, contractul nu se desfiinţează, şi vasul pe care s-a făcut transportul se considera, pentru toate efectele contractului, ca substituit primului vas. +
Articolul 66Avariile intamplate în timpul călătoriei realizează contractul, dacă mărfurile sînt pînă într-atît deteriorate încît nu mai pot servi la întrebuinţarea pentru care fuseseră destinate.În orice alt caz, cumpărătorul este datorat sa primească mărfurile în stare în care se vor afla la sosire, însă cu o potrivita scăderea de preţ. +
Articolul 67Cînd mai înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunii, una din părţi a oferit celeilalte predarea lucrului vândut sau plata preţului, şi acesta nu-şi îndeplineşte la termenul fixat obligaţiunea sa, atunci condiţiunea rezolutorie se împlineşte de drept în favoarea părţii care îşi executase obligaţiunea sa.În lipsa de asemenea oferta sau de stipulaţiune exprese, rezilierea contractului se reglementează după dispoziţiunile codului civil privitoare la condiţiunea rezolutorie tacită.În amândouă cazurile cel în culpa răspunde de daunele-interese cauzate. +
Articolul 68Cînd cumpărătorul unui lucru mişcător nu-şi îndeplineşte obligaţiunea sa, vânzătorul are facultatea sau a depune lucru vândut la o casa acreditata de comerţ, pe socoteala şi cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde.Vânzarea se va face prin licitati publică, sau chiar pe preţul curent dacă lucrul are un preţ la bursa sau în târg, de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte şi cu dreptul pentru vînzător la plata diferenţei dintre preţul obţinut şi acela convenit la prima vânzare, precum şi la daune-interese.Dacă neexecutarea contractului provine din pareta vânzătorul, cumpărătorul are dreptul a face să se cumpere lucrul de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte.Cumpărătorul are dreptul a pretinde diferenţa în mai mult dintre preţul plătit a doua oara şi acela convenit cu primul vînzător, precum şi a cere dauneinterese dacă ele se cuvin.Partea care va uza de dreptul ce i se acordă prin acest articol, este datoare sa încunoştiinţeze prealabil despre aceasta pe cealaltă parte contractantă. +
Articolul 69Dacă termenul stipulat într-un contract de vânzare a unui lucru mobil este esenţial naturii operaţiunii, partea car voieşte executarea conventiunei fără sa ţină seama de expirarea termenului stipulat în favoarea sa, trebuie să încunoştiinţeze pe cealaltă parte, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului.Chiar în acest caz vînzarea lucrului nu se poate decât a doua zi după încunoştiinţare. +
Articolul 70Cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenite din o alta piaţa, este dator sa denunţe vânzătorului viciile aparente în timp de 2 zile de la primire, ori de câte ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza condiţiunilor excepitonale, în care se afla lucrul vândut sau persoana cumpărătorului.El este dator sa denunţe viciile ascunse ale lucrului în cele dintâi doua zile de la descoperirea lor.Odată acest termen expirat, cumpărătorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vândut. +
Articolul 71Prezidentul tribunalului şi acolo unde nu exista tribunal, judecătorul de pace poate ordonă, după cererea cumpărătorului sau a vânzătorului, ca atît calitatea cat şi starea în care se afla lucrul vândut să fie constatate de unul sau mai mulţi experţi, pe care îi va numi din oficiu.Prin aceeaşi ordonanţa de numire a experţilor, sau prin o alta, prezidentul tribunalului sau judecătorul de pace poate ordonă sau sechestra lucrul vândut, sau depunerea lui într-un depozit public sau într-un loc pe care îl va desemna; şi dacă păstrarea lucrului poate aduce mari pagube sau ocaziona cheltuieli însemnate, chiar vînzarea acestui lucru, pe socoteala celui ce se cuvine şi în condiţiunile ce se vor determina prin însăşi ordonanţa. +
Articolul 72Ordonanţa prezidentului tribunalului sau judecătorului de pace va trebui să fie comunicată înainte de punerea ei în lucrare, celeilalte părţi sau reprezentantului sau, dacă vreunul din ei se afla în localitate.În caz contrariu, ordonanţa va fi comunicată în termenul prevăzut de art. 137 din procedura civilă, de la executarea ei.Cumpărătorul care nu va voi a beneficia de dispoziţiunile cuprinse în articolul precedent va trebui în caz de contestatiune, sa probeze atît identitatea cat şi viciile marfi cumpărate de dânsul. +
Articolul 73Dispoziţiunile cuprinse în art. 67, 68 şi 69 se aplică şi la contractele de bursa încheiate după formele prevăzute de legea ei specială. +
Titlul VIIDESPRE REPORT +
Articolul 74Contractul de report consta în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit circulând în comerţ şi în revânzarea simultanee cu termen şi pe un preţ determinat către aceeiasi persoana a unor titluri de aceeaşi specie.Pentru validitatea contractului este necesară predarea reală a titlurilor date în report.Proprietatea lor se transfera la cumpărător.Părţile por stipula ca primele, rambursurile şi dobânzile ce se vor cuveni titlurile în termenul reportului, sa rămînă în profitul vânzătorului. +
Articolul 75Revânzarea titlurilor date în report poate fi prelungită prin voinţa părţilor, pentru unul sau mai multe termene succesive. +
Articolul 76Dacă la expirarea termenului reportului, părţile lichidează diferenţele spre a face separat plăţile lor, şi reînoiesc reportul asupra unor titluri ce diferă prin cantitatea sau special lor sau pe un alt preţ, atunci se considera ca părţile au încheiat un nou contract de report. +
Titlul VIIIDESPRE SOCIETĂŢI ŞI DESPRE ASOCIAŢIUNI COMERCIALEART. 77-220 Sect. I-VI*)–––*) Au fost abrogate prin Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăţile comerciale.ART. 221-235 Sect. VII*)–––-*) Au fost abrogate prin Legea privind organizarea cooperaţiei din 28 martie 1929, cu modificările ulterioare. +
Secţiunea VIIIDISPOZIŢIUNI RELATIVE LA SOCIETĂŢILE CIVILE ŞI LA SOCIETĂŢILE CONSTITUITE ÎN TARI STRĂINE +
Articolul 236A fost abrogat prin Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăţile comerciale. +
Articolul 237Societăţile prin acţiuni şi celelalte societăţi comerciale, industriale sau financiare, constituite şi avînd sediul în ţara străină, vor putea să-şi stabilească un sediu secundar sau o reprezentanta în România:a) Dacă vor dovedi, printr-o declaraţiune a guvernului lor, ca în ţara unde sînt înfiinţate se observa deplina reciprocitate pentru societăţile române de acelaşi fel; … b) Dacă vor îndeplini prescripţiunile din prezenta secţiune, fiecare fel de societate în aceea ce o priveşte. … +
Articolul 238Societăţile legal constituite în ţara străină, care îşi stabilesc în România un sediu secundar sau o reprezentanta, sînt supuse la dispoziţiunile prezentului cod. În ce priveşte depunerea şi transcriptiunea, afişarea şi publicarea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbări la unul sau altul din zisele acte şi a bilanţurilor; ele sînt datoare încă sa publice, în formele prevăzute de această lege, numele persoanelor care dirig sau administrează aceste sedii sau care reprezintă în orice mod, societatea în ţara.Aceste persoane sînt răspunzătoare faţa cu cei de al treilea, ca administratorii societăţilor naţionale.Dacă societăţile sînt altfel decât cele prevăzute în art. 77, ele vor fi supuse la îndeplinirea formalităţilor prescrise pentru depunerea şi publicarea actului constitutiv şi a statutelor societăţilor prin acţiuni şi le sînt aplicabile toate dispoziţiunile prezentei secţiuni relative la acelaşi societăţi.Publicaţiunile vor trebui sa cuprindă şi arătarea capitalului constituit pentru operaţiunile din România. +
Articolul 239Societăţile care, deşi constituie în ţara străină, au însă în România sediul şi obiectul principal al intrprinderilor, vor fi supuse chiar pentru forma şi validitatea actului lor constitutiv, deşi încheiat în străinătate, la toate dispoziţiunilor prezentului cod, rămînînd supuse şi la îndeplinirea prescripţiunilor secţiunii de faţa pentru a putea funcţiona în ţara. +
Articolul 240Nici o societate străină nu va putea face în România operaţiuni la care nu este indreptatita în ţara unde îşi are sediul principal. +
Articolul 241Guvernul va putea, ori de câte ori va găsi cu cale, a revizui operaţiunile societăţilor străine. +
Articolul 242Societăţile străine sînt supuse aceloraşi impozite la care sînt supuse societăţile române de aceeaşi natură. +
Articolul 243Abrogat prin legea din 6 aprilie 1900 +
Articolul 244Societăţile pe acţiuni, legal constituite în ţara străină, nu vor putea să-şi înfiinţeze un sediu secundar sau o reprezentanta în România, fără a avea şi prealabilă autorizaţie a guvernului român.Aceasta autorizaţie nu se va putea da decât după ce se vor lua avizul Camerei de Comerţ din Bucureşti şi, dacă societatea îşi stabileşte sediul intrun alt loc, şi pe acel al Camerei de Comerţ din acea localitate, sau al celei mai apropiate, cînd n-ar fi Camera de Comerţ în acel loc. +
Articolul 245Cererea de autorizare va fi însoţită de următoarele acte:1. Statutele societăţii autentificate în regula, precum şi orice alte acte, dovedind existenta legală a societăţii în ţara unde s-a înfiinţat, şi o declaraţiune formala ca societatea se supusă legilor române.2. Recipisa Casei de depuneri constând depunerea cauţiunii fixate de guvern pentru a asigura îndeplinirea obligaţiunilor ce societatea va contacta în ţara. Aceasta cauţiune nu va putea, în nici un caz, să fie mai mica de 100000 lei, şi guvernul va putea cere chiar sporirea ei pînă la o pătrime din capitalul de acţiuni al societăţii. Societăţile de asigurare vor da o cauţiune de cel puţin 250000 lei pentru fiecare ramura în parte.Aceste cauţiuni vor servi pentru desdaunarea cu preferinta a acţionarilor şi creditorilor din ţara.Cauţiunea va consista exclusiv în efecte publice ale Statului român, după cursul zilei cînd se face consemnarea, şi va fi depusa pe numele societăţii, care singura va fi recunoscută de proprietara.Societăţile care vor înfiinţa fabrici şi alte stabilimente industriale, cele care s-ar ocupa cu creari sau exploatări de cai de comunicatîi şi de mine, precum şi băncile, avînd ca obiect operaţiuni financiare, şi de credit, vor fi scutite de depunerea sus zisei cauţiuni.3. O declaraţie a societăţii, omologata de autoritatea competentă a tarii respective, ca, cauţiunea va servi spre a garanta numai afacerile făcute de societatea în România. +
Articolul 246Deosebit de condiţiunile stabilite prin articolele precedente şi de acelea pe care guvernul le va fixa după împrejurări, societăţile prin acţiuni străine, vor avea sa observe şi dispoziţiunile speciale următoare:1. Societăţile prin acţiuni străine îşi vor alege unul din oraşele tarii ca domiciliu, unde vor avea un reprezentant general pentru toate operaţiunile lor din ţara.Acest reprezentant va depune o copie autentică după procura sa generală.2. ocietatile prin acţiuni, străine, vor publică, pentru fiecare an, cel mai târziu în luna mai a anului următor, un bilanţ asupra operaţiunilor lor din ţara, conform prescripţiunilor legii.De asemenea ele vor inainta guvernului, imediat după publicarea lor, dările de seama şi bilanţurile ce vor publică la sediu lor principal.3. Guvernul va putea prin ministerul public, cere tribunalul de comerţ sa pronunţe retragerea autorizaţiunii în cazurile următoare:a) Cînd capitalul de acţiuni al societăţii autorizate se va face redus prin orice împrejurare, la jumătate sumei arătate cînd s-a făcut cererea de autorizaţiune; … b) Cînd prin orice împrejurare s-ar diminua cauţiunea depusa conform art. 245, fără ca societatea, în termen de 30 de zile sa o fi completat; … c) Cînd se va constata ca societatea face operaţiuni străine celor prevăzute în actul de constituire; … d) Cînd aceste societăţi nu vor observa dispoziţiunile prezentei secţiuni; … e) Cînd ar inceta reciprocitatea prevăzută de alin. I de sub art. 237; … f) Cînd societatea a încetat de a funcţiona în ţara sa de origina. … Tribunalul de comerţ va statua în camera de consiliul, ascultând şi societatea incriminata, şi motivat. Încheierea sa nu e suceptibila decât de apel în termen de una luna de la pronunţare. Curtea de Apel, ascultând societatea, va statua definitiv;4. Cauţiunea depusa se va restitui numai atunci se va dovedi că nu mai exista în ţara nici o obligaţiune, a societăţii autorizate, sau cînd o societate română recunoscută ca buna de guvern, va garanta necondiţionat pentru societatea străină care se va cere liberarea cauţiunii;Acţiunile societăţilor străine functinand în ţara vor putea fi admisă la cota bursei române, decât după ce societăţile vor fi funcţionat cel puţin un an în România, avînd publicat bilanţul lor pentru exerciţiul respectiv. +
Articolul 247Îndeplinirea formalităţilor şi condiţiunilor prescrise prin articolele precedente supuse pe societăţile străine la consecinţele legale stabilite pentru societăţile naţionale, fără ca aceste societăţi străine să poată dobândi în România alte drepturi decât cele recunoscute străinilor prin legi şi regulamente, şi fac pe societate răspunzătoare de toate obligaţiunile contractate de administratorii sau reprezentanţii săi, chiar cînd aceştia prin contractarea lor ar fi depăşit puterile ce li se conferise. +
Articolul 248*)–––*) Abrogat prin legea din 6 aprilie 1900. +
Articolul 249Societăţile străine de felul celor prevăzute de art. 239, care funcţionează, precum şi celor care vor avea un sediu secundar sau reprezentante la punerea în aplicatiune a prezentei legi, li se acordă un termen de trei luni spre a-şi regula poziţiunea în conformitate cu dispoziţiunile legii de faţa. +
Articolul 250Persoanele care vor face orice fel de operaţiuni sub orice titlu, în favoarea şi pe seama societăţilor străine care nu vor îndeplini condiţiunile şi formele prescrise prin prezenta secţiune, şi vor păgubi printacesta şi pe Stat de taxele la care are drept, vor fi răspunzătoare de daunele cauzate Statului român prin operaţiunile lor şi supuse la pedepsele prevăzute de art. 323 din codul penal. +
Capitolul 2DESPRE ASOCIAŢIUNI +
Secţiunea IDESPRE ASOCIATIUNEA ÎN PARTICIPAŢIUNE +
Articolul 251Asociatiunea în participaţiune are loc atunci cînd un comerciant sau o societate comercială, acorda uneia sau mai multor persoane ori societăţi, o participaţiune în beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni, sau chiar asupra întregului comerţ. +
Articolul 252Asociatiunea în participaţiune poate să aibă loc asemenea şi pentru operaţiunile comerciale făcute de către necomercianţi. +
Articolul 253Asociatiunea în participare, nu constituie, în privinta celor de al treilea, o fiinta juridică distinctă şi de persoana interesatilor. Cei de al treilea nu au nici un drept şi nu se obliga decât acela cu care a contractat. +
Articolul 254Participanţii nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociaţiune chiar dacă au fost procurate de dânşii.Cu toate acestea, întrucât priveşte raporturile lor între dânşii, asociaţii pot sa stipuleze ca lucrările ce au adus sa li se restituie în natura, avînd dreptul, în caz cînd restitutiunea nu s-ar putea face, la reparaţiunea daunelor suferite. Afară de aceste cazuri, drepturile asociaţilor se marginesc în a li se da cont de lucrurile ce au pus în asociaţiune şi de beneficiarii şi pierderi. +
Articolul 255Afară de dispoziţiunile articolelor precednte convenţiunile părţilor determina forma, întinderea şi condiţiunile asociaţiunii. +
Articolul 256Asociaţiunile în participaţiune sînt scutite de formalităţile stabilite pentru societăţi, dar ele trebuie să fie aprobate prin act scris. +
Secţiunea IIDESPRE ASOCIATIUNEA DE ASIGURARE MUTUALA +
Articolul 257Asociatiunea de asigurare mutuala are de scop de a împărţi între asociaţi daunele cauzate prin riscurile care sînt obiectul asociaţiunii.Ea constituie, faţă de cel de al treilea, o persoană juridică distinctă de persoana asociaţilor. +
Articolul 258Asociatiunea de asigurare mutuala trebuie să fie aprobată prin act scris.Ea se regulează prin convenţiunile părţilor. +
Articolul 259Asociatiunea se administrează prin asociaţi, care sînt mandatarii săi temporari şi revocabili. +
Articolul 260Regulile privitoare la responsabilitatea administratorilor, la publicarea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbări unuia sau altora dintr-însele, a bilanţurilor societăţilor anonime şi la penalităţile relative la aceste societăţi, sînt aplicabile şi asociaţiunilor de asigurare mutuala.Din bilanţurile acestor asociaţiuni va trebui să rezulte îndeplinirea dispoziţiunilor art. 147 +
Articolul 261Asociaţii nu sînt obligaţi să contribuie decât cu partea determinata prin contract; şi în nici un caz nu sînt ţinuţi către cei de-al treilea, decât fiecare în proportiune cu valoarea lucrului pentru care a fost admisă în asociaţiune. +
Articolul 262Acela care a pierdut lucrul pentru care s-a asociat încetează de a face parte din asociaţiune, ramanandu-i însă dreptul la indemnitatea ce i se cuvine. +
Articolul 263Asociaţiune nu se dizolva prin interdictiunea sau moartea unuia dintre asociaţi.Falimentul unui asociat poate da loc la excluderea sa. +
Capitolul 3DISPOZIŢII PENALE ŞI TRANZITORII +
Articolul 264Se vor pedepsi cu pedepsele stabilite de codul penal pentru escrocherie, acei care simultand sau afirmând fals existenta subscriptiunilor sau vărsămintelor într-o societate pe acţiuni, sau anuntand publicul cu rea credinţa ca interesaţi în societate persoane care nu sînt, sau care prin alte simultatiuni au obţinut sau au încercat să obţină subscriptiunii sau vărsăminte. +
Articolul 265Se vor pedepsi cu o amenda pînă la 5000 lei afară de pedepsele mai grele prescrise de codul penal:1. Fondatorii, administratorii, directorii, cenzorii şi lichidatorii societăţilor care, în relaţiunile sau în situaţiunea acţiunilor, au enuntat cu rea credinţa fapte neadevărate asupra condiţiunilor societăţii, sau care cu ştiinţa au ţinut ascunse în totul sau în parte, fapte relative la aceleaşi condiţiuni;2. Administratorii şi directorii care cu ştiinţa, în lipsa de bilanţuri sau contrariu cu ceea ce rezultă dintr-însele, sau prin mijlocirea de bilanţuri frauduloase stabilite, au distribuit asociaţilor, acţionarilor sau comanditarilor, interese sau dividende neluate din beneficiile reale;3. Administratorii şi directorii care au emis acţiuni mai jos decât valoarea lor nominală, au cumpărat acţiuni ale societăţii, contrariu dispoziţiunilor art. 146 sau au înaintat bani pe acţiuni ale societăţii, sau emis obligaţiuni prin călcarea dispoziţiunilor alin. I şi II ale art. 174;4. Administratorii şi directorii care au efectuat reducţiunea capitalul sau fuziunea societăţii, contravenind dispoziţiunilor art. 101 şi 197;5. Administratorii şi directorii societăţilor de asigurare asupra vieţii şi al societăţilor administrative de lontine, care vor fi contravenit dispoziţiunilor art. 147;6. Lichidatorii care au reimpartit activul social între asociaţi, contravenind dispoziţiunilor art. 203.Aceeaşi pedeapsa se aplică cenzorilor care în cazurile în numerele 2, 3, 4, 5 şi 6 de sub acest articol, nu au îndeplinit îndatoririle lor. +
Articolul 266Dacă depunerea actului constitutiv şi al statutelor societăţilor în comandită pe acţiuni sau anonime, a actelor care aduc schimbări ziselor acte, a situaţiilor lunare şi a bilanţurilor, la tribunalul civil sau la tribunalul de comerţ, după împrejurări, nu s-a făcut în termen fixat, sau s-a făcut în mod incomplet, fiecare din persoanele care sînt datoare a o face sau de a ordonă să se facă se va pedepsi cu o amenda, care va putea să se ridice pînă la 50 lei pentru fiecare zi de întîrziere. +
Articolul 267*)–––*)(Abrogat prin legea pentru organizarea cooperaţiei). +
Articolul 268Orice abatere de la dispoziţiunile art. 104, 157, 167 şi 200 şi de la cele din două alineate ale art. 174, se va pedepsi cu o amenda care nu va trece peste una suta lei. +
Articolul 269Societăţile constituite înainte de punerea în lucrare a prezentului cod, vor fi supuse dispoziţiunilor art. 104, 169, 180, 181 şi 182 precum şi dispoziţiunilor care carmuiesc şi fuziunea societăţilor sau reducerea capitalului lor.Societăţile existente, care ar voi să-şi modifice statutele lor, sau care ar voi sa prelungească termenul pentru care fuseseră constituite, vor fi datorate să-şi pună statutele în conformitate cu prezentul cod. +
Titlul IX*)DESPRE CAMBIE ŞI DESPRE CEC +
Articolul 270-369–––-*) Dispoziţiile acestui titlu au fost înlocuite prin Legea asupra cambiei şi biletului la ordin, publicată în M. Of. Nr. 100 din 1 mai 1934 şi prin Legea asupra cekului publicată în acelaşi Monitor Oficial. +
Titlul XDESPRE CONTUL CURENT +
Articolul 370Contractul de cont curent produce:1. Strămutarea proprietăţii valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor, prin aceea ca el le trece în debitul sau, şi novatiunea obligaţiunii de mai înainte între acela care a trimis valorile şi primitorul lor. Înscrierea însă în contul curent a unui efect de comerţ sau a unui alt titlu de credit, e presupusa facuta sub "rezerva încasării";2. Compensatiunea reciprocă între părţi pînă în concurenta debitului şi a creditului respectiv, la încheierea socotelii, cu rezerva plăţii diferenţei;3. Curgerea de dobânzi pentru sumele trecute în contul curent, în debitul primitorului de la data înscrierii.Dobânzile sînt cele comerciale şi se socotesc pe zi dacă părţile nu s-au învoit altfel. +
Articolul 371Existenta contului curent nu exclude drepturile de comision şi plata cheltuielilor pentru afacerile însemnate în contul curent. +
Articolul 372Încheierea contului curent şi lichidarea diferenţei vor avea loc la scandenta termenelor stabilite prin convenţiune, şi în lipsa, la 31 decembrie a fiecărui an.Dobînda diferenţei curge de la data lichidării.Numai diferenţa (soldul) lichidată la încheierea contului curent poate fi supusă executiunii sau opririi în mana unui al treilea sau asigurata prin ipoteca. Dacă s-a consimţit o ipoteca pentru credit deschis, posesorii efectelor create sau negociate în termenul acestei deschideri de credit nu se vor putea folosi de dânsul decât pînă la concurenta soldului final al contului. +
Articolul 373Contractul de cont curent e de drept desfiinţat:1. Prin scadenta termenului convenit;2. În lipsa de convenţiune, prin retragerea uneia din părţi;3. Prin falimentul uneia din părţi.Desfiinţarea contractului de cont curent se poate cere în caz de moarte, de interdictiunea sau incapacitatea legală a unei din părţi. +
Titlul XIDESPRE MANDATUL COMERCIAL ŞI DESPRE COMISION +
Capitolul 1DESPRE MANDATUL COMERCIAL +
Secţiunea IDESPRE MANDATUL COMERCIAL ÎN GENERAL +
Articolul 374Mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama şi socoteala mandatului.Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit. +
Articolul 375Deşi conceput în termen generali, mandatul comercial nu se întinde şi la afacerile care nu sînt comerciale, afară numai dacă aceasta se declara cu preciziune prin mandat.Dacă mandatarul nu are instrucţiuni decât asupra unor părţi ale afacerii mandatul se socoteşte liber pentru celelalte.Mandatul pentru o anume afacere cuprinde împuternicire şi pentru toate actele necesare executării lui, chiar cînd nu ar fi anume arătate. +
Articolul 376Comerciantul care nu vrea sa primească o însărcinare este dator, în cel mai scurt termen posibil, să facă cunoscut mandatului neprimirea; în acest caz este încă dator a face să se păstreze în loc sigur lucrurile ce i s-au expediat şi sa îngrijească de dânsele în socoteala mandatului, pînă ce acestea va putea lua măsurile necesare.În caz de întîrziere, el va putea încă cere sechestru judiciar şi chiar vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 71. +
Articolul 377Dacă lucrurile primite în socoteala mandatului prezintă semne de stricăciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate măsurile necesare pentru păstrarea drepturilor mandatului faţă de cel ce a făcut transportul, altfel este responsabil de lucrurile primite după descriptiunile cuprinse în scrisorile de carat sau în poliţele de încărcare. Dacă stricăciunea reclama îngrijiri urgente, mandatarul poate cere vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 71. +
Articolul 378Mandatarul este indatorat a face cunoscut mandantului toate faptele ce ar putea sa-l hotărască a revoca sau modifica mandatul. +
Articolul 379Mandatarul este răspunzător de stricăciunile lucrurilor ce-i sînt încredinţate spre păstrarea, afară de cele provenite din caz fortuit, forta majoră, din viciul sau chiar natura lor. +
Articolul 380Mandatarul e ţinut a plati dobînda la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua în care era dator a le trimite sau a le consemna. +
Articolul 381Mandatarul care nu se conformă instrucţiunilor primite de la mandant, răspunde de daune-interese. +
Articolul 382Mandatarul este dator a incunostiinta fără întîrziere pe mandat despre executarea mandatului.Dacă în urma primirii acestei incunostiintari, mandantul întârzie răspunsul un timp mai lung decât cel cerut de natura afacerii, el este considerat ca a accepta executarea mandatului, chiar dacă mandatarul a trecut peste limitele mandatului. +
Articolul 383Mandatarul care schimba destinaţiunea sumelor primite în socoteala mandantului, e dator dobînda la aceste sume din ziua în care le-a primit, deosebit de daune-interese provenind din neîndeplinirea mandatului şi de orice alta acţiune, chiar penală, în caz de dol sau frauda. +
Articolul 384Mandatarul este dator să-şi arate mandatul persoanelor cu care tratează, cînd i se cere.El nu poate opune celor de al treilea instrucţiunile deosebite ce i s-ar fi dat de către mandant, afară numai dacă nu probează ca aceştia aveau cunoştinţa de ele în momentul cînd obligaţiunea a fost contractată. +
Articolul 385Mandantul e ţinut a procura mandatarului mijloacelor necesare pentru îndeplinirea mandatului, afară dacă nu exista convenţiune contrarie. +
Articolul 386Suma ce se datoreşte msandatarului pentru executarea mandatului se determina, în lipsa de convenţiune, de către judecata, după împrejurări. +
Articolul 387Mandatarul, pentru tot ce i se datoreşte din executarea mandatului sau şi chiar pentru retribuţiunea sa, are un privilegiu special. Acest privilegiu se exercită asupra lucrurilor mandantului pe care mandatarul le deţine pentru executarea mandantului, sau care se găseşte la dispoziţia sa, în magazinele sale sau în depozite publice, sau pentru care el poate proba prin posesiune legitima a poliţiei de încărcare sau a scrisorii de carat, ca i s-au expediat.Creanţele sus-zise au precădere asupra oricăror alte creanţe contra mandantului şi chiar contra vânzătorului ce revendica, cu toate ca plăţilor şi cheltuielile vor fi fost făcute sau după ce lucrurile au intrat în posesiunea mandatarului.În caz de faliment al mandatului, privilegiul mandatarului asupra lucrurilor cumpărate în socoteala lui, se exercită conform dispoziţiunilor de la cap. 3, titlul IV, cartea II din acest cod.Dacă lucrurile mandantului au fost vândute de către mandatar, privilegiul subzistă asupra preţului. +
Articolul 388Pentru a exercita dreptul arătat în articolul precednt, mandatarul trebuie să notifice formal mandantului sumele ce-i sînt datorate, cu invitatiune de a i se face plata în termen de cinci zile şi cu privilegiul.Mandantul va putea face opoziţiune, citând pe mandatarul înaintea judecaţii. Opoziţiunea va trebui să fie notificată mandatarului în termen de 3 zile de la primirea notificatiunei de către mandant.Dacă mandantul nu are reşedinţa sau domiciliul ales în locul de reşedinţa al mandatarului, termenul pentru opoziţiune va fi de 10 zile dacă mandantul domiciliază în circumscriptiunea unui tribunal limitrof; de 20 de zile dacă domiciliază în orice altă parte a tarii; de doua luni dacă domiciliază afară din România.Dacă termenul a trecut sau opoziţiunea s-a respins, mandatarul poate, fără alta formalitate, să facă a se vinde lucrurile sus zise, conform dispoziţiunilor art. 68. +
Articolul 389Dacă mai mulţi mandatari sînt numiţi prin acelaşi act, fără a se arata ca ei trebuie să lucreze împreună, fiecare din ei poate lucra în lipsa celuilalt.Dacă prin act se declara ca mandatarii trebuie să lucreze împreună şi mandatul nu este primit de toţi, acei ce accepta se socotesc autorizaţi a-l îndeplini cînd ar forma majoritatea celor numiţi.Comandatarii sînt responsabili solidar. +
Articolul 390Afară de cazurile prevăzute de codul civil, mandatul încetează:1. Prin căsătoria femeii comerciante ce a dat primit mandatul, dacă nu este autorizata a continua comerţul conform dispoziţiunilor art. 15;2. Prin revocarea autorizatiunei de a exercita comerţul ce fusese acordată femeii maritate sau minorului care a dat sau primit mandatul*. +
Articolul 391Mandantul sau mandatarul care, fără cauza justa prin revocarea sau renunţarea sa întrerupe executarea mandatului, răspunde de daune-interese.Dacă executarea mandatului este întreruptă prin moartea mandantului sau a mandatarului, retribuţiunea acestuia din urma se va determina după ceea ce s-a executat în proportiune cu ceea ce s-ar fi datorat pentru completa executare a mandatului. +
Secţiunea IIDESPRE PREPUŞI ŞI REPREZENTANŢI +
Articolul 392Prepus este acela care este însărcinat cu comerţul patronului sau, fie în locul unde acesta îl exercita, fie în alt loc. +
Articolul 393Patronul răspunde de faptele prepusului şi de obligaţiunile contractate de el în limitele însărcinării ce i-a dat.Dacă sînt mai mulţi patroni, fiecare din ei este solidar responsabil.Dacă patronul este o societate comercială, responsabilitatea societarilor se reglementează după natura societăţii. +
Articolul 394Mandatul dat presupusului poate fi expres sau tacit.Mandatul expres trebuie să fie depus la tribunalul în a cărui jurisdicţiune prepusul are a îndeplini însărcinarea, spre a fi transcris în registrul destinat pentru aceasta şi afipt conform dispoziţiunilor art. 10.Un extras mandatului va fi publicat, prin îngrijirea grefierului, în foaia anunţurilor judiciare a localităţii. Pînă la îndeplinirea formalităţilor de mai sus se aplică dispoziţiunile articolului următor. +
Articolul 395Faţa cu cei de al treilea, mandatul tacit al prepusului se socoteşte general şi cuprinde toate actele necesare exerciţiului comerţului pentru care este dat.Patronul nu poate opune celor de al treilea vreo restricţiune a mandantului tacit, dacă nu probează ca ei o cunoaşte în momentul contractării obligaţiunii. +
Articolul 396Prepusul este totdeauna dator a trata în numele patronului şi sa arate în subsemnătura sa, pe lîngă numele şi pronumele sau propriu, numele şi pronumele sau firma patronului, cu menţiunea "prin procura" sau alta asemenea.În lipsa unei asemenea declaraţiuni, prepusul se obliga personal; cei de al treilea însă pot exercita şi contra patronului acţiunile ce deriva din actele prepusului privitoare la exerciţiul comerţului cu care acesta a fost însărcinat. +
Articolul 397Prepusul nu poate, fără învoirea expresă a patronului, a face operaţiuni, nici a lua parte în socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoţuri de natura aceluia cu care este însărcinat.În caz contrariu, prepusul este responsabil de daune-interese şi patronul are încă dreptul de a retine pentru sine foloasele ce ar rezultă din aceste operaţiuni. +
Articolul 398Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispoziţiunilor cuprinse în titlul III şi IV acestei cărţi, în ce priveşte comerţul cu care este însărcinat. +
Articolul 399Revocarea mandatului expres trebuie să fie facuta în aceleaşi forme cu care el a fost dat. +
Articolul 400Prepusul poate intenta orice acţiune şi a fi chemat în judecata în locul patronului pentru obligaţiunile contractate de dânsul în exerciţiul comerţului cu care a fost însărcinat. +
Articolul 401Dispoziţiunea acestei secţiuni se aplică reprezentanţilor caselor comerciale sau ai societăţilor străine care de obicei tratează sau încheie în ţara, în numele şi pe socoteala acestora, afacerile comerciale cu care au fost însărcinaţi. +
Secţiunea IIIDESPRE COMISI CĂLĂTORI PENTRU COMERŢ +
Articolul 402Oricine trimite în alta localitate o persoană din serviciul sau, autorizând-o cu scrisori, avizuri, circulari sau alte asemenea documente, ca sa trateze sau să facă operaţiuni de ale comerţului sau, rămîne obligat prin faptele contractate de aceasta persoana în marginile însărcinării ce i-a dat. +
Articolul 403Dispoziţiunile art. 396 se aplică comisilor călători; aceştia însă nu pot subscrie "prin procura", ci trebuie numai sa arate numele patronului lor. +
Secţiunea IVDESPRE COMISII PENTRU NEGOT +
Articolul 404Comisii pentru negot sînt prepuşii pentru vînzarea în detaliu a mărfurilor; ei au dreptul ca în locul unde exercita comerţul şi în momentul predării sa ceara şi sa încaseze preţul mărfurilor vândute, putând da pentru aceasta, valabilă chitanţa în numele patronului lor.Afară din magazin ei nu pot cere plata creanţelor patronului fără autorizaţie specială. +
Capitolul 2DESPRE COMISION +
Articolul 405Comisionul are de obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului.Între comitent şi comisionar exista aceleaşi drepturi şi obligaţiuni între mandant şi mandatar, cu deosebirile stabilite prin articolele următoare. +
Articolul 406Comisionarul este direct obligat, către persoana cu care a contractat, ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie.Comitentul nu are acţiune în contra persoanelor cu care a contractat comisionarul şi nici acestea nu au vreo acţiune în contra comitentului. +
Articolul 407Comisionarul trebuie să ţină, deosebite între dânsele şi chiar de ale sale proprii, lucrările diferiţilor comitenţi şi să aibă în registrele sale partida deosebită pentru fiecare operaţiune.Dacă comisionarul are în contra aceleaşi persoane creanţe provenind din diferite operaţiuni făcute în contul comitentilor săi, sau din o operaţiune a sa proprie şi a altuia, el este dator a cere de la acel debitor un înscris deosebit pentru fiecare afacere şi în caz de plată sa arate în registrele sale persoana pentru care plata s-a făcut.În lipsa de asemenea arătare plata se va împărţi proporţional între fiecare creanta. +
Articolul 408Operaţiunile făcute de comisionar cu violarea mandatului sau peste limitele sale rămîn în sarcina sa şi prin urmare:1. Dacă a vândut cu preţ mai mic decât cel hotărât sau, în lipsa, mai mic decât cel curent, el este dator sa plătească comitentului diferenţa, afară numai, dacă nu ar proba ca vînzarea cu preţul hotărît nu se putea face şi ca, vînzarea astfel, comitentului a fost scutit de paguba;2. Dacă a cumpărat cu un preţ mai mare decât cel hotărât, comitentul poate refuza operaţiunea şi a o considera ca facuta în socoteala comisionarului, dacă acesta nu ar oferi sa plătească diferenţa preţului;3. Dacă lucrul cumpărat nu corespunde cu calitatea convenită, comitentul îl poate refuza. +
Articolul 409Comisionarul care fără autorizaţiunea comitentului face înaintări de bani, vânzări sau alte operaţiuni pe credit îşi ia asupra-şi orice răspundere şi comitentul îi poate cere plata intarziata a creditelor făcute cerandu-i interesele şi foloasele ce ar rezultă din aceasta. +
Articolul 410Comisionarul care vinde pe datorie este dator sa arate comitentului, în scrisoarea de aviz, persoana cumpărătorului şi termenul acordat; altminteri operaţiunea se presupune ca s-a făcut pe bani gata; proba contrarie nu e admisă. +
Articolul 411Cînd comisionarul este însărcinat sa vândă sau sa cumpere cambii, obligaţiuni sau efecte ale statului ori alte titluri de credit circulând în comerţ sau mărfuri avînd preţ la bursa ori în piaţa, dacă comitentul nu a dispus într-alt fel, el însuşi poate să-i procure pe preţul cerut ca vînzător, lucrurile ce trebuia sa cumpere, sau sa retina pentru sine, după preţul curent, ca cumpărător, lucrurile ce trebuia sa vândă în socoteala comitentului, deosebit de dreptul sau la proviziune.Dacă în cazurile mai sus arătate, comisionarul, după indeplinirtea însărcinării sale, nu face cunoscut comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul sa considere ca cumpărarea sau vînzarea s-a făcut pe contul sau şi sa ceara de la comisionar executarea contractului. +
Articolul 412Comisionarul nu este răspunzător pentru îndeplinirea obligaţiunilor luate de către persoanele care au contractat, afară de convenţiune contrarie.Cînd comisionarul ia o asemenea răspundere, el este obligat personal faţa cu comitentul, pentru îndeplinirea obligaţiunilor rezultând din contract.În acest caz, el are dreptul la proviziunea specială numita "pentru garanţie", "pentru credit". Aceasta proviziune se stabileşte de părţi prin convenţiunea lor, iar în lipsa este lăsată, la aprecierea judecaţii. +
Titlul XIIDESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT +
Articolul 413Contractul de transport are loc între expeditor sau acela care da însărcinarea pentru transportul unui lucru şi întreprinzătorul care se obliga a-l face în numele sau propriu şi în socoteala altuia, ori între unul din aceştia şi cărăuşul ce se însărcinează a-l face.Se numeşte "cărăuş" persoana care îşi ia însărcinarea ca într-un mod oarecare sa transporte sau să facă a se transporta un obiect oarecare.Obligaţiunile între expeditor şi întreprinzătorul de transporturi pe apa, şi capitat sau patron, sînt reglementate prin dispoziţiunile prevăzute în cartea II-a a acestui cod. +
Articolul 414Expeditorul trebuie să dea cărăuşului care i-ar face cererea o scrisoare de carat.Scrisoarea de carat poate să fie la ordin sau la purtător.Forma şi efectele girului scrisorii de carat sînt reglementate prin dispoziţiunile titlului IX din aceasta carte. +
Articolul 415Scrisoarea de carat trebuie să fie datată, subscrisă de expeditor şi sa cuprindă:1. Natura, greutatea, măsura sau numărul lucrurilor de transport şi dacă lucrurile sînt în lăzi sau pachete, şi calitatea acestora, numărul şi sigiliile sau mărcile puse pe dânsele;2. Numele expeditorului şi locuinta sa;3. Numele şi locuinta cărăuşului;4. Locul de destinaţie şi persoanma destinatarului, cu arătarea dacă scrisoarea de carat este la ordin sau la purtător;5. Portul sau preţul transportului şi sumele datorate cărăuşului pentru expeditiune, adăugându-se cheltuielile anticipate sau de provizion;6. Timpul în care trebuie să fie făcut transportul sau, cînd transportul are loc pe calea ferată, dacă trebuie făcut cu mare sau mica iuteala.7. Celelalte stipulaţiuni asupra cărora părţile s-au înţeles.Expeditorul se poate desemna el însuşi ca destinatar. +
Articolul 416Expeditorul este dator a incredinta cărăuşului actele de vama sau actele ce ar fi de trebuinta; el este răspunzător de cuprinsul şi regularitatea lor. +
Articolul 417Cărăuşul va da expeditorului cînd acesta i-ar cere, un exemplar al scrisorii de către subscris de dânsul.Dacă scrisoarea de carat e la ordin sau la purtător, girul sau remiterea exemplarului semnat de cărăuş transfera posesiunea lucrurilor transportate.Convenţiunile necuprinse în scrisoarea de carat nu au nici o tărie faţă de destinatarul sau posesorul exemplarului scrisorii de carat la ordin sau la purtător, ce a fost subscris de cărăuşi. +
Articolul 418Dacă cărăuşul primeşte lucrurile de transportat fără nici o rezervă, se presupune ca ele nu prezintă vicii aparente de imbalotare. +
Articolul 419Cărăuşul este dator să facă expediţiunea lucrurilor de transportat după ordinea în care le-a primit, afară dacă prin natura lor, din cauza destinatiunei ce acele lucruri au, sau pentru alte motive, nu ar trebui să se urmeze într-altfel, sau dacă nu ar fi împiedicat de vreun caz fortuit sau forta majoră. +
Articolul 420Dacă din caz fortuit sau forta majoră, transportul este împiedicat sau peste măsura întârziat, cărăuşul trebuie să încunoştiinţeze îndată pe expeditor, care are facultatea de a realiza contractul plătind numai cheltuielile făcute de cărăuş şi dacă impidicarea are loc în timpul efectuării transportului, cărăuşul are încă dreptul la plata portului în proportiune cu drumul făcut. În amândouă cazurile se va înapoia cărăuşului exemplarul scrisorii de carat la ordin sau la purtător, pe care l-a subscris. +
Articolul 421Expeditorul are dreptul de a suspenda transportul şi de a cere restituirea lucrurilor transportate, sau predarea lor unei alte persoane decât aceea arătată în scrisoarea de carat, ori de a dispune cum va crede de cuviinţă, dar este dator a plati cărăuşului cheltuielile făcute şi pagubele directe şi imediat rezultând din executarea acestui contra-ordin.Obligaţiunile cărăuşului de a executa ordinul expeditorului încetează din momentul în care lucrurile fiind ajunse la locul de destinaţie, persoana căreia îi sînt destinate şi care poseda actele necesate a făcut cererea de predare cărăuşului, sau din momentul în care i-a remis scrisoarea de carat. În aceste cazuri, numai destinatarul lucrurilor transportate are facultatea de a dispune de dânsele.Dacă scrisoarea de carat este la ordin sau la purtător, dreptul arătat în prima parte a acestui articol, este al celui ce poseda exemplarului scrisorii de carat subscris de cărăuş. Cărăuşul primind contra-ordin are dreptul sa ceara restituirea exemplarului suszis sau dacă destinaţiunea lucrurilor de transportat s-a schimbat el poate pretinde o noua scrisoare de carat. +
Articolul 422Termenul predării lucrurilor transportate se hotărăşte prin învoirea părţilor. În lipsa el este lăsat la aprecierea judecaţii. +
Articolul 423Cărăuşul este răspunzător de faptele subordonaţilor săi, de ale tuturor cărăuşilor succesive şi de ale oricărei alte persoane căreia dânsul i-a încredinţat facerea transportului. +
Articolul 424Diferiţii cărăuşi au dreptul de a face să se declare pe scrisoarea de carat sau într-altfel, starea în care se afla lucrurile ce se transporta în momentul cînd ele le sînt încredinţate.În lipsa unei asemenea declaraţiuni, se presupune ca ei au primit lucrurile în buna stare şi conform cu arătările cuprinse în scrisoarea de carat. +
Articolul 425Cărăuşul este răspunzător de pierderea sau stricăciunea lucrurilor ce i-au fost încredinţate spre transport, din momentul în care le primeşte pînă la acela al predării lor destinatarului, afară dacă nu probează ca pierderea sau stricăciunea au provenit din caz fortuit sau din forta majoră, din chiar viciul propriu al lucrurilor sau din natura lor, din faptul expeditorului sau din acel al destinatarului. +
Articolul 426Dacă sînt de transportat lucruri fragile sau care se strica uşor, animale sau lucruri, pentru care transportul urmează să fie făcut în anume condiţiuni, administraţiunile căilor ferate pot stipula ca pierderea sau stricăciunea să se presupună ca provenită din viciul lucrurilor transportate, din cauza naturii lor, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului afară numai dacă ele sînt în culpa vădită. +
Articolul 427Stricăciunile se vor proba conform dispoziţiunilor art. 71, şi expeditorul, posesorul scrisorii de carat sau destinatarului, după distincţiunile prevăzute în art. 421, poate fi autorizat de către justiţie sa ceara predartea lucrurilor transportate, cu sau fără cauţiune. +
Articolul 428În caz de întîrziere în efectuarea transportului peste termenul stabilit prin art. 422, cărăuşul pierde o parte din preţul transportului în proportiune cu durata întârzierii, şi pierde preţul transportului dacă întârzierea a durat indoit de timpul hotărât pentru facerea transportului, afară de pagubele mai mari de care este răspunzător, dacă s-ar proba ca ele au provenit din aceasta cauza.Cărăuşul nu este responsabil de întîrziere dacă probează ca ea a provenit din caz fortuit sau forta majoră, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului.Lipsa mijloacelor îndestulătoare de transport nu ajunge pentru a justifica întârzierea. +
Articolul 429Cărăuşul îşi poate margini răspunderea pînă la concurenta unei sume de atît la suta pentru lucrurile care, prin natura lor, sînt supuse în timpul transportului la o micşorare în greutate sau măsura. Aceasta suma trebuie să fie hotărâtă mai dinainte şi specifică pentru fiecare lada sau colet, dacă lucrurile sînt împărţite în lăzi sau colete.Cărăuşul nu poate beneficia de convenţiunea prin care dânsul şi-a mărginit răspunderea, dacă expeditorul sau destinatarul probează ca micşorarea nu putea ajunge la acea hotărîre de părţi. +
Articolul 430Paguba provenită prin pierderea sau stricăciune se calculează după preţul curent al lucrărilor transportate, la locul şi timpul predării. Preţul curent se stabileşte după dispoziţiunile art. 40, scăzându-se cheltuielile ce întotdeauna se fac în caz de pierdere sau stricăciune.Dacă paguba este cauzată prin doi sau neglijenţa vădită, cuantumul despăgubirii se determina după dispoziţiunile art. 1084 şi 1086 din Codul civil.În alt caz de pierdere a obiectelor unui călător predate cărăuşului fără arătarea conţinutului, cuantumul despăgubirii se determina după împrejurările particuare ale faptului. +
Articolul 431Cărăuşul nu răspunde de lucrurile preţioase, bani şi titluri ce nu i-au fost declarate, şi în caz de pierdere sau stricăciune, nu este răspunzător decât de valoarea arătată. +
Articolul 432După ajungerea lucrurilor transportate sau după trecerea zilei în care ele trebuiau sa ajungă la locul de destinatiune, destinatarul poate exercita toate drepturile derivând din contractul de transport, precum şi acţiunile de despăgubire; din acel moment el poate pretinde predarea chiar a lucrărilor şi a scrisorii de carat. +
Articolul 433Cărăuşul nu este obligat sa predea lucrurile transportate pînă cînd persoana ce se prezintă a le primi nu-şi îndeplineşte operaţiunile.În caz de neînţelegere dacă destinatarul plăteşte suma ce crede ca datoreşte şi depune în acelaşi timp şi diferenţa pînă la suma pretinsa de cărăuş, acesta este dator a-i preda lucrurile transportate.Dacă scrisoarea de carat e la purtător, cărăuşul se poate opune ca să facă predarea pînă la restituirea exemplarului subscris de dânsul. +
Articolul 434Destinatarul are dreptul sa verifice cu cheltuiala sa, în momentul predării, starea în care se afla lucrurile transportate, deşi ele n-ar prezenta încă semne exterioare de stricăciune.Destinatarul care primeşte lucrurile e obligat sa plătească ceea ce se datoreşte pentru transport, după scrisoarea de carat, precum şi toate celelalte cheltuieli. +
Articolul 435Dacă cărăuşul preda lucrurile transportate, fără a arata sumele ce i se datoresc lui, cărăuşilor anteriori sau expeditorului, sau fără a pretinde depunerea sumei asupra căreia exista neînţelegere, pierde dreptul de regres şi rămîne răspunzător către expeditor şi cărăuşii anteriori pentru sumele ce li se cuveneau; are însă acţiune contra destinatarului. +
Articolul 436Orice cerere de despăgubire trebuie îndreptată contra primului sau ultimului cărăuş. Se poate indrepta şi contra cărăuşilor intermediar, cînd s-ar proba ca paguba s-a cauzat în timpul cînd acesta a făcut transportul.Orice cărăuş chemat a răspunde de fapte care nu sînt ale sale, are facultatea a chemat în garanţie sau pe cărăuşul care l-a precedat imediat, sau pe cărăuşul intermediar răspunzător de paguba, după dispoziţiunile stabilite mai sus. +
Articolul 437Pentru toate creanţele rezultând din contractul de transport, cărăuşul are privilegiul asupra lucrurilor transportate pînă la predarea lor destinatarului.Dacă sînt mai mulţi cărăuşi, cel din urma dintre ei exercita drepturile celor anteriori. +
Articolul 438Dacă nu se găseşte destinatarul, sau se iveşte neînţelegere în privinta primirii lucrurillor transportate, prezidentul tribunalului respectiv sau judecătorul de pace poate ordonă depunerea sau sechestrul acelor lucruri. Poate asemenea face a se verifica starea în care se afla lucrurile şi sa ordone vînzarea lor pînă la concurenta sumelor datorate cărăuşului, observându-se formele prevăzute în art. 71.Dacă nu e nici o contestaţie, cărăuşul, pentru a obţine plata ce i se datoreşte, se va conformă dispoziţiunilor art. 388. +
Articolul 439Dacă în contractul de transporta fost prevăzut vreo clauza penală pentru neîndeplinire sau întîrziere a predării, se poate cere şi executarea transportului şi clauza penală.Pentru neplata clauzei nu se cere ca paguba să se probeze.Cînd s-ar dovedi ca paguba suferită este mai mare decât clauza penală, se poate cere diferenţa.Clauza penală nu poate să aibă loc cînd, în cazurile prevăzute de art. 425 şi 428, cărăuşul nu este supus la răspundere. +
Articolul 440Plata portului şi primirea fără rezerva a lucrurilor transportate, chiar cînd plata portului ar fi fost facuta înainte, sting orice acţiune contra cărăuşului.Cu toate acestea, acţiunea contra cărăuşului pentru pierderea parţială sau stricăciunea ce nu se putea cunoaşte în momentul predării, subzistă şi după plata portului şi primirea lucrurilor transportate, dacă se dovedeşte ca pierderea sa stricăciunea a avut loc între darea lucrurilor în primirea cărăuşului şi predarea facuta de acesta, cu condiţiune însă ca cererea pentru verificare să fie facuta de îndată, după ce se va fi descoperit paguba şi nu mai târziu decât cinci zile după primirea lucrurilor de către destinatar. +
Articolul 441Orice stipulaţie care ar exclude sau ar margini, în transporturile pe cale ferată, obligaţiunile şi răspunsurile stabilite prin art. 417, 418, 419, 425, 428, 429, 430, 432, 433, 436, şi 440 sînt nule şi de nul efect, chiar dacă ar fi fost permise regulamentele generale sau particulare, afară numai de cazul cînd prin tarife speciale s-ar stabili ca preţul transportului să fie mai mic decât acela cuprins în tarifele ordinare. +
Titlul XIII*)DESPRE CONTRACTUL DE ASIGURARE +
Articolul 442-477–––*) Dispoziţiunile acestui titlu au fost înlocuite prin legea pentru construirea şi funcţionarea întreprinderilor private de asigurare şi reglementarea contractului de asigurare din 7 iulie 1930 modificată la 9 aprilie 1931, 1 mai 1932 şi 10 aprilie 1936* +
Titlul XIVDESPRE GAJ +
Articolul 478Gajul construit de către un comerciant sau de un necomerciant pentru faptele de comerţ, se constata, între părţile contractante, prin toate probele admise de legea comercială şi prevăzută în art. 46 din acest cod fără a se distinge dacă părţile au sau nu acelaşi domiciliu.Faţa însă cu cei de al treilea, gajul nu poate fi dovedit decât prin înscris, dacă suma pentru care s-a constituit gajul trece peste 5000 lei.*) –––-*) Text modificat prin D.nr. 154/1948, M. Of. nr. 166 din 21 iulie 1948. +
Articolul 479Gajul cambiilor şi titlurilor la ordin poate fi constituite prin gir cu clauza "valoarea în garanţie" sau o alta asemenea, din care să rezulte voinţa părţilor ca aceste titluri au fost date în gaj iar nu ca s-a transmis proprietatea lor.Gajul asupra creanţelor şi drepturilor încorporate netransmisibile prin gir pot fi constituite prin acte făcute în forma cesiunilor. În aceste cazuri însă, actul trebuie să conţină menţiunea ca cesiunea se face cu titlu de gaj.Gajul asupra acţiunilor, părţilor de interes şi obligaţiunilor nominative ale societăţilor financiare, industriale, comerciale sau civile, poate fi constituit printr-un transfer înscris în registrele societăţii, cu arătarea "pentru cauza de garanţie".Dacă s-a dat în gaj o creanta mobila, creditorul gajist, pentru a-şi avea privilegiul sau faţa cu cei de al treilea, urmează sa notifice debitorul creanţei data în gaj, constituirea gajului. +
Articolul 480Creditorul are dreptul de a fi plătit cu privilegiul asupra lucrului ce i s-a constituit în gaj.Acest privilegiu nu exista decât dacă lucrul s-a pus şi se afla în posesiunea creditorului sau a unei persoane aleasă de părţi.Creditorul este presupus ca are în posesiune sa lucrurile date în gaj cînd ele se afla în magazinele sale sau ale comisionarului sau, în vasele sale, la vama sau într-un depozit public, sau dacă înainte de sosirea lor e în posesiunea poliţei de încărcare, sau a scrisorii de carat girata cu clauza "valoarea în garanţie" sau o alta asemenea.Prin derogarea la dispoziţiunea de mai sus, gajul constituit asupra produselor solului pendinte încă prin rădăcini sau deja culese, precum şi asupra materiilor industriale prime în stare de fabricaţie sau deja fabricate şi aflate în fabrici sau depozite, se considera constituit prin singurul efect al conventiunii, de la data actului, care va indica numerul, natura, calitatea şi locul, unde se afla gajul, fără ca să se ia din posesiunea debitorului sau constituentului lucrurile constituite în gaj.Data actului face deplina credinţa.În timp de 5 zile aceste acte de gaj se vor transcrie în registrul prevăzut de art. 728 bis, din procedura civilă.În cazul în care gajul se va afla într-o comuna, alta decât aceea unde este reşedinţa judeţului, grefierul tribunalului va comunică de urgenta primarului respectiv un extras de orice intabulare efectuată, pentru a se face menţiune de ea în registrul care se va înfiinţa în acest scop. În privinta celor de al treilea, drepturile creditorului gajist nu vor începe decât la data intabulării, iar atunci cînd este locul a se face menţiune în registrul primăriei, de la data acelei menţiuni.Se vor respecta dispoziţiunile art. 1729 şi 1730 din Codul civil. +
Articolul 481Creditorul e dator a face actele necesare pentru conservarea lucrului primit în gaj. Dacă efectele date în gaj au sosit la scadenta, creditorul gajist este dator a urmări şi incasa valoarea lor.Cheltuilelile făcute îi sînt înapoiate şi după ce îşi va incasa creanta cu toate accesoriile ei, va da socoteala de ceea ce rămîne. +
Articolul 482În caz de neplata la termen a întregii datorii pentru care s-a constituit gajul, creditorul poate proceda la vînzarea obiectelor date în gaj.Pentru acest sfîrşit, el se va adresa la preşedintele tribunalului cu cerere de a fi autorizat sa vândă gajul.Preşedintele va statua asupra cererii de vânzare a gajului şi, prin ordonanţa ce se va da, va incuviinta vînzarea, fie în modul convenit de părţi, dacă ele au stipulat în ce mod să se vândă gajul, fie în mod public şi prin organul unui agent judecătoresc desemnat de preşedinte, dacă părţile n-au prevăzut alt mod de vânzare.În caz de faliment, cererea de vânzare a gajului se va notifica sindicului pentru ca în termen de trei zile să poată uza de facultatea ce-i este lăsată art. 782.Dacă în acest termen sindicul nu va retrage gajul, executarea cerută şi încuviinţată de preşedintele îşi va urma cursul ei, fără a putea fi împiedicată sau suspendată prin lucrările falimentului.Suma prinsă din vînzarea gajului va fi în acest caz depusa la Casa de Consemnaţiuni şi creditorii falitului vor putea exercita asupra acestei sume drepturile eventuale ce le-ar câştiga, prin contestatiuni făcute cu ocaziunea verificării creanţelor. +
Articolul 483Ordonanţa aceasta nu va deveni executorie decât după ce va fi notificată debitorului şi aceluia care a procurat gajul, cu indicarea zilei, locului şi orei la care se va proceda la vânzare şi, după ce vor fi expirat cele trei zile ale opozitiunii, ordonanţa va rămîne definitivă şi în ultimul resort, dacă în trei zile de la primirea ei debitorul sau terţul care a procurat gajul, nu vor fi făcute opoziţiuni şi nu vor fi chemat pe creditor înaintea Tribunalului.În caz de opoziţiune, citarea părţilor şi judecarea opoziţiunei se vor face de urgenta şi cel mult în termen de 8 zile de la primirea opoziţiunei. +
Articolul 484Termenul pentru a face apel contra hotărîrii intervenite asupra acestei opoziţiuni va fi de 8 zile de la comunicarea hotărîrii Tribunalului. +
Articolul 485Termenele mai sus fixate nu sînt susceptibile de a fi mărite în raport cu distanta.Dacă debitorul sau terţul care a procurat gajul nu sînt domiciliaţi în cuprinsul acestui Tribunal şi n-au făcut alegere de domiciliu în acel cuprins, notificările menţionate la articolele prrecedente vor fi valabil făcute prin afişarea lor în sala de audienta a Tribunalului şi prin publicarea în "Monitor" sau în foile anunţurilor judecătoreşti din acea localitate.Procesul-verbal al portărelului, constatând îndeplinirea acestora formalităţi, va tine loc în acest caz de dovada a notificării.Notificarea primei ordonanţe a preşedintelui se va face, chiar în aceasta ultima ipoteza, conform art. 74 din procedura civilă. +
Articolul 486Ordonanţa care autoriza vînzarea, dacă nu s-a făcut opoziţie în termenul prescris, şi hotărîrea data de Tribunalul asupra opoziţiei, în caz cînd s-ar fi făcut apel contra acelor acte şi înainte de expirarea termenului de apel. +
Articolul 487Drepturile acordate creditorului gajist, prin articolele precedente nu sînt suspendate prin falimentul sau moartea debitorului ori celui care a procurat lucrul în gaj. +
Articolul 488Este nulă orice clauza care ar autoriza pe creditor a-şi apropia gajul, ori a dispune de dânsul fără îndeplinirea formelor de mai sus. +
Articolul 489Dispoziţiunile precedente nu modifica legile speciale şi regulamentele ce privesc băncile şi alte institute autorizate a face înaintări de bani şi împrumuturi pe depozite şi lucrurile date în gaj.Gajul asupra mărfurilor depuse în magazinele generale e regulat prin dispoziţiunile legii speciale din 28 iunie 1881, şi gajul asupra vaselor de comerţ, prin dispoziţiunile cărţii a II-a acestui cod. +
Cartea II-aDESPRE COMERŢUL MARITIM ŞI DESPRE NAVIGAŢIE +
Articolul 490-694*)–––*) Fiind publicat numai codul comercial terestru, articolele 490-694 n-au fost reproduse în cod. +
Cartea III-aDESPRE FALIMENT +
Titlul IDESPRE DECLARAŢIUNEA DE FALIMENT ŞI DESPRE EFECTELE SALE +
Articolul 695Comerciantul care a încetat plăţile pentru datoriile sale comerciale este în starea de faliment. +
Articolul 696Singurul refuz al unor plati, pe temei de excepţiuni pe care, în buna credinţa, debitorul îl socoteşte întemeiat, nu constituie o proba de încetarea plăţilor. +
Articolul 697Tribunalul, şi la tribunalele cu o secţiune specială, tribunalul de comerţ, încunoştiinţat din partea unuia sau mai multor creditori despre situaţiunea dificila, în care se afla un comerciant relativ la comerţul sau, şi care înstrăinează în condiţiuni dezavantajoase avutul sau, va putea ordonă prezentarea acestuia în camera de consiliu şi depunerea totodată a registrelor, a bilanţului sau comercial şi a unei liste nominative de toţi creditorii săi şi de sumele creanţelor, cu indicarea scadentelor respective.Tribunalul va ordonă, în acelaşi timp ca creditorul sau creditorii, care au făcut denunţarea, să depună o cauţiune, în bani sau efecte publice, a carei cuantum se va fixa de tribunal.Aceasta cauţiune va rămîne consemnată la Casa de depuneri, consemnaţiuni şi economii pînă la rezolvarea definitivă a procesului de calomnie intentat de comerciantul debitor.În cazul cînd arătările creditorilor se găsesc întemeiate sau cînd comerciantul, fără un just motiv nu se înfăţişează, tribunalul va putea, dacă crede de cuviinţă, mai înainte de oricare dispoziţiuni ar lua asupra punerii sale în stare de faliment, sa numească după importanţa comerţului, pe unul sau mai mulţi dinter creditorii care, în continuarea ulterioară a comerţului, sa verifice registrele şi sa supravegheze regularitatea operaţiunilor comerciantului.Chemarea se va face prin scrisoare închisă din partea preşedintelui tribunalului respectiv şi cercetarea va avea loc în camera de consiliul.Creditorul care, cu buna ştiinţa va fi făcut denunţarea neîntemeiată, va putea fi supusă pedepselor prevăzute de codul penal pentru calomnie.Încheierea tribunalului va trebui pronunţată cel mult în 5 zile libere de la cerere şi dânsa nu va fi supusă opoziţiuni.Ea este susceptibilă de apel, în termen de trei zile de la pronunţarea ei. Tribunalul va putea însă acorda execuţiunea provizorie.Toată procedura privitoare la modul chemării debitorului şi al judecării apelului va fi aceeaşi ca la tribunal.Deciziunea Curţii este supusă nici opozitiunii, nici recursului. +
Articolul 698Refuzul nejustificat din partea creditorului de a primi delegarea, atrage condamnarea lui la amenda de la 100 pînă la 500 lei. +
Articolul 699Onorariul custodelui se fixează de tribunal şi se achită de comerciant. +
Articolul 700Aceste măsuri preventive încetează:a) prin arătarea majorităţii creditorilor ca situaţiunea afacerilor comerciantului nu le mai inspira temere şi ca măsura luată nu le mai este trebuincioasă; … b) prin justificarea plăţii în mod regulat a datoriilor ajunse la scandenta; … c) prin declararea în stare de faliment. … +
Articolul 701Falimentul se declara prin hotărîre judecătorească, pronunţată după declaraţiunea falitului, sau după cererea unui, ori mai multor creditori, sau din oficiu. +
Articolul 702Declaraţiunea falimentului se pronunţa de tribunalul de comerţ în jurisdicţiunea căruia debitorul îşi are principalul sau stabiliment comercial.Tribunalul este investit cu întreaga procedura a falimentului şi ca judeca acţiunile derivând dintr-însul dacă prin natura lor nu vor fi de competenţa jurisdicţiunii civile.Formele de procedura în aceasta materie se reglementează prin dispoziţiunile speciale cuprinse în cartea IV şi prin acele ale codului de procedura civilă. +
Articolul 703Falitul va fi dator ca, în cele trei zile de la încetarea plăţilor, în care se cuprinde şi ziua încetării lor să facă declaraţiunea tribunalului de comerţ arătat în articolul precedent.Declaraţiunea trebuie să fie însoţită de depunerea bilanţului datat, semnat şi certificat de fait ca este adevărat şi de registrele sale de comerţ în starea în care se afla.Bilanţul trebuie să cuprindă indicatiunea şi estimatiunea aproximativă a tuturor bunurilor mobile şi imobile ale falitului, starea datoriilor şi a creanţelor cu numele şi pronumele şi domiciliul fiecărui creditor şi pe cat se va putea, cauza fiecărei datorii, tabloul profitelor şi pierderilor, precum şi acel al cheltuielilor personale falitului şi familiei sale, din tot timpul exerciţiului comerţului sau pe cat se va putea. +
Articolul 704Orice creditor, a cărui creanta are o cauza comercială, poate să ceara tribunalului competinte declaraţia în faliment a debitorului sau comerciant, proband încetarea părţilor.Nu sînt admişi a cere declaraţiunea în faliment descendenţii, ascendenţii şi soţul debitorului. +
Articolul 705Dacă încetarea plăţilor unui comerciant este notorie, sau dacă ca rezultat din alte fapte neîndoioase, tribunalul va declara falimentul din oficiu; însă va putea, de va crede necesar, sa asculte mai întîi pe falit. +
Articolul 706În cel dintâi zi a fiecărei săptămâni portăreii şi judecătorii de pace vor transmite preşedintelui tribunalului de comerţ, în jurisdicţiunea căruia se afla, sau a tribunalului civil care îi tine locul un tablou de protestele făcute în cursul săptămânii precedente. Acest tablou trebuie să arate data fiecareui protest, numele şi domiciliul persoanelor cărora s-a făcut şi care au cerut protestul, scadenta obligaţiunii protestate, suma datorită şi motivele refuzului de plată sau de acceptare.Un duplicat după acest tablou se va trimite Camerei de comerţ respective pentru publicare.Aceste tablouri se vor face pe formularea tipărite, trimise de minister şi vor trebui să fie cusute în fascicole lunare şi păstrate la grefa, pentru ca orice să poată lua cunoştinţa de dânsele.Portarleul sau judecătorul de pace care nu îndeplineşte aceasta înnoita obligaţiune, va fi supus la o amenda de la 5 pînă la 50 lei, pe care o va pronunţa completul tribunalului în camera de consiliu şi fără apel. +
Articolul 707Comerciantul care s-a retras din comerţ, va putea fi declarat în faliment, însă numai în decursul a cinci ani de la acest eveniment, şi numai cînd încetarea plăţilor a avut loc în timpul exerciţiului comerţului, sau chiar în anul următor pentru datorii decurgînd din acelaşi exerciţiu.Se va putea însă declara falimentul după moartea comerciantului, însă numai în decursul anului de la acest eveniment. +
Articolul 708Prin sentinta declarativă de faliment, tribunalul trebuie:1. Sa arate numele judecătorului-sindic chemat a administra falimentul;2. Sa ordone punerea sigiliilor;3. Sa stabilească un termen, nu mai mare de 15 zile, în care creditorii trebuie să prezinte la grefa sindicatului declaraţiunea creanţelor lor;4. Sa determine ziua şi ora în care se va proceda la reşedinţa tribunalului, la verificarea creanţelor. Acest termen nu poate fi mai departat decât cel mult trei zile, bilanţul în forma stabilită prin art. 703 şi registrele sale de comerţ dacă nu sînt deja depuse.Aceasta sentinta, supusă opozitiunii şi apelului, este executorie provizoriu. +
Articolul 709Cînd averea unui comerciant declarat în faliment se afla şi în alte localităţi, sindicul va interveni prin o comisiune rogatorie către autoritatea judecătorească locală, pentru punerea sigiliilor şi încheierea actelor constatatoare acestei operaţiuni. +
Articolul 710Un extract al sentinţei declarative de faliment se afişează, în termen de 24 de ore, la usa tribunalului, independent de publicarea cerută de art. 943 +
Articolul 711Falitul judecat în lipsa şi cel care a fost declarat din oficiu fără sa fi fost chemat, sau, deşi chemat, dar judecat lipseşte are dreptul să facă opoziţiune în contra sentinţei declarative de faliment, pînă în termen de 5 zile libere de la afişarea extractului, prevăzută de art. 710, sau de-a dreptul apel, pînă în termen de 10 zile libere de la aceeaşi dată.Acelaşi drept îl au şi creditorii care au cerut declararea în faliment.Orice altă persoană interesanta are dreptul să facă opoziţie contra sentinţei declarative de faliment, pînă la 10 zile de la îndeplinirea aceleiaşi formalităţi.Sentinta asupra opozitiunii se da contradictotiu cu judecătorul şi este supusă apelului. +
Articolul 712Îndată după pronunţarea sentinţei declarative de faliment, procurorul tribunalului va trebui sa ia cunoştinţa, în orice caz de toate actele din dosar, spre a vedea dacă este loc la o acţiune penală.În acest ca, preşedintele tribunalului trebuie, pînă în 24 ore, sa comunice procurorului copie de pe sentinta declarativă de faliment cu toate celelalte acte şi informaţiuni aflate în tribunal. +
Articolul 713Tribunalul de comerţ va ordonă deodată cu pronunţarea sentinţei declarative de faliment, arestarea falitului în contra căruia se ivesc indicii suficiente de frauda, mai cu seama în cazuri de disparitiunea sau lipsa nejustificată a registrelor de comerţ şi nedepunerea bilanţului; va putea de asemenea sa ordone şi arestarea celorlalţi complici ai fraudei.Tribunalul de comerţ şi mai în urma în orice stare a procedurii falimentului, va ordonă arestarea falitului contra căruia se ivesc indicii suficiente de frauda.Ordonanţa de arestare trebuie să fie comunicată imediat procurorului pentru executare; parchetul va fi obligat a deschide imediat acţiune publică. În asemenea caz, liberarea provizorie, cu sau fără cauţiune, nu poate fi acordată de judecătorul de instrucţiune însărcinat cu instruirea afacerii decât după ce va referi tribunalului care a ordonat arestarea.Oricare ar fi avizul tribunalului judecătorul de instrucţiune este în drept sa decidă cum va crede de cuviinţă, rămînînd ca ministerul public să execute dreptul de opoziţiune la Camera de punere în acuzatiune, dacă va crede aceasta necesar.Judecătorul de instrucţiune va putea însă proceda la arestarea falitului; cînd sînt grave indicii de frauda, chiar dacă tribunalul nu va fi ordonat o asemenea măsura. +
Articolul 714Procedura falimentului înaintea jurisdicţiunii comerciale şi instrucţiunea sau procedura penală se vor urma independent una de alta.Judecătorul de instrucţiune poate culege de la tribunalul de comerţ, de la judecătorul sindic, orice informaţiuni şi orice ştiinţe de care ar avea trebuinta; poate asemenea verifica sau cere copii sau extracte de pe actele procedurii falimentului, precum şi de pe registrele şi hârtiile falitului, dar nu poate să le ridice de la grefa tribunalului comercial.Completandu-se instrucţiunea, judele instructor trebuie, în orice caz, să se pronunţe dacă este sau nu caz de urmărire în contra inculpaţilor.Deciziunea definitivă a instanţelor penale va trebui să fie notată pe marginea sentinţei decorative de faliment şi se va publică ca şi acesta. +
Articolul 715Numele şi prenumele falitului se va înscrie într-un tablou afişat în sala tribunalului care a declarat falimentului şi în sala burselor de comerţ.Acei a căror nume figurează pe acest tablou nu pot intră în localurile burselor. Aceasta dispoziţiune trebuie să fie înscrisă pe tablou. +
Articolul 716Pînă ce nu se termina procedura falimentului, falitul nu se poate departa de la domiciliul sau fără o permisiune a judecătorului sindic, şi este dator să se prezinte înaintea acelui judecător ori de câte ori va fi chemat. Însă dacă judecătorul se va convinge ca falitul este împiedicat de a se infatisa în persoana din cauza binecuvantate poate să-l autorizeze a se infatisa prin mandatar. +
Articolul 717Sentinta declarativă de faliment ridica de drept falitului, din ziua pronunţării sale, administraţiunea bunurilor sale şi a acelor pe care le-a dobîndit în timpul falimentului.Acţiunile care aparţin falitului nu vor putea fi exercitate decât de către judecătorul sindic, afară de acele care privesc drepturile lui exclusiv personale, sau care sînt străine falimentului.Din ziua declaratiunii falimentului, nici o acţiune în contra falitului privitoare la bunurile sale mobile sau imobile, şi nici un act de executare asupra aceloraşi bunuri nu va putea fi intentat sau îndreptat decât în contra judecătorului sindic. Acţiunile şi executările deja începute în persoana falitului se vor continua, însă în persoana judelui sindic.Tribunalul dacă găseşte cu cale, poate permite sau ordonă ca falitul să fie citat în cauza, mai cu seama atunci cînd ar avea interese opuse cu judecătorul sindic.Falitul are dreptul sa intervină în chestiuni din care poate să decurgă în sarcina sa o imputare de bancruta. +
Articolul 718Sentinta declarativă de faliment suspenda numai faţă de masa creditorilor, curgerea dobânzilor, a creanţelor negarantate prin ipoteca, gaj sau alt privilegiu.Dobânzile creanţelor garantate nu pot fi cerute decât asupra sumelor provenite din vînzarea bunurilor supuse privilegiului sau ipoteciil cînd însă din neajungerea acestor garanţii, dreptul creditorilor se exercită asupra masei chirografare, restul creanţei neacoperit se determina se determina fără a se tine în seama dobânzile posterioare datei sentinţei declarative de faliment. +
Articolul 719Datoriile cu scadenţa obligatorie în sarcina falitului, şi acele a căror scandenta este subordonata voinţei sale, sînt considerate ca ajunse la scandenta prin efectul declaraţiuni falimentului.Din momentul declarării în stare de faliment, creanţele în contra falimentului, în ceea ce priveşte participarea lor la deliberările falimentului, vor rămîne fixate în mâinile ultimului purtător, anterior declarării în stare de faliment; asemenea şi cele care vor fi afland în circulaţiune în străinătate, vor rămîne fixate în mâinile ultimului purtător din ţara, anterior declarării în stare de faliment. +
Articolul 720Pentru chiriile datorate de falit, actele de executare asupra bunurilor mobile care servesc la comerţul sau vor fi suspendate în timp de 30 de zile de la data sentinţei declarative de faliment, afară de măsurile conservatoare şi de dreptul pe care proprietarul îl dobandise mai dinainte pentru a reintra în posesiunea bunurilor închiriate. Cînd proprietarul a obţinut acest drept, suspendarea actelor de exectiune mai sus arătate încetează de drept. +
Articolul 721Dacă falitul este locatar de imobile pentru trebuinţele comerţului sau, şi dacă contractul trebuie să dureze mai mult de un an de la data declarării falimentului, judecătorul sindic cu autorizaţia majorităţii în sume a creditorilor a căror creanţe au fost verificate, poate cere desfiinţarea acelui contract, dând proprietarului o dreapta despăgubire. +
Articolul 722Prin sentinta declarativă de faliment, sau printr-o alta posterioară, tribunalul, din oficiu sau după cererea oricărui interesat, determina provizoriu ziua încetării plăţilor. În lipsa de o determinare specială, încetarea plăţilor se socoteşte ca a avut loc în ziua pronunţării sentinţei care a declarat falimentul sau în ziua morţii falitului, sau în aceea a retragerii sale din comerţ, dacă falimentul a fost declarat în urma acestor evenimente.În nici un caz încetarea plăţilor nu se va putea fixa la o epoca mai departata de trei ani de la datele menţionate. +
Articolul 723În contra sentinţei care determina provizoriu data încetării plăţilor, se poate face contestatiune înaintea tribunalului care a pronunţat-o, sub condiţiunea numai ca aceasta contestatiune să fie notificată cel mult pînă în opt zile de la verificarea creanţelor.Toate contestaţiunile în contra acestei sentinţe se discuta contradictoriu cu judecătorul sindic şi se rezolva prin una şi aceeaşi hotărîre.După expirarea acestui termen, sau cînd sentinta care s-a pronunţat asupra contestatiunii nu mai este supusă apelului, data încetării plăţilor rămîne irevocabilă determinata în privinta tuturor creditorilor. +
Articolul 724Toate actele şi operaţiunile falitului şi toate plăţile făcute de dânsul, în urma sentinţei declarative de faliment sînt nule de drept.Sînt asemenea nule, faţa cu masa creditorilor:1. Toate actele şi înstrăinările cu titlu gratuit cu şase luni înainte de data încetării plăţilor;2. Plata datoriilor neajunse la scandenta, făcute în urma datei încetării plăţilor, fie în bani, fie prin cesiune, vînzarea, compensatiune sau astfel;3. Toate înstrăinările, cu orice titlu, însă numai de bunuri mişcătoare, făcute de falit în interval de şase luni înaintea de epoca încetării plăţilor către soţul sau sotia falitului, către rudele sale, în linie directa şi către rudele colaterale sau aliatii pînă la gradul al patrulea. +
Articolul 725Toate actele, plăţile şi înstrăinările făcute în frauda creditorilor, în orice timp ar fi fost făcute, trebuiesc să fie anulate, conform dispoziţiunilor art. 975 din Codul civil. +
Articolul 726Se prezuma făcute în frauda creditorilor şi în lipsa de proba contrarie, se anulează, faţa cu masa creditorilor, următoarele acte, dacă sînt survenite în urma datei încetării plăţilor:1. Toate actele, plăţile şi înstrăinările cu titlu oneros, cînd cel de al treilea cunoaşte starea de încetare a plăţilor în care se găsesc comerciantul, cu toate ca însă nu era declarat falit;2. Actele şi contractele comutative, în care valorile date sau obligaţiunile luate de falit întrec cu mult ceea ce i s-a fost dat sau promis;3. Plăţile datoriilor ajunse la scandenta şi exigibile, care nu au fost efectuate în bani sau cu efecte de comerţ;4. Gajurile, anticrezele şi ipotecile constituite asupra bunurilor debitorului.Aceeaşi prezumtiune va avea loc şi pentru actele, plăţile şi înstrăinările, cu orice titlu, făcute zece zile anterior declaratiunii în faliment, chiar în lipsa punctelor extreme sus enunţate. +
Articolul 727Inscripţiunile ipotecare, luate în virtutea unui titlu recunoscut valabil, nu sînt cuprinse în dispoziţiunile articolelor precedente, numai să fie anterioare sentinţei declarative de faliment. +
Articolul 728Dacă, după încetarea plăţilor şi inaintee de pronunţarea sentinţei declarative de faliment, comerciantul a plătit cambiile, acţiunea pentru restituirea banilor se va putea indrepta numai în contra ultimului obligat, pe cale de regres, care ar fi avut cunoştinţa de încetarea plăţilor în momentul cînd cambia a fost trasa sau girata. +
Articolul 729Dacă comerciantul a fost declarat falit după moartea sa, sau dacă moare după declaraţiunea în faliment, soţul, fiii şi moştenitorii săi pot să se prezinte în persoana sau prin mandatar, în locul defunctului, la formarea bilanţului, la cercetarea registrelor şi la procedura falimentului. +
Titlul IIDESPRE ADMINISTRAŢIUNEA FALIMENTULUI +
Capitolul 1DESPRE PERSOANELE ÎNSĂRCINATE CU ADMINISTRAŢIUNEA FALIMENTULUI +
Articolul 730Administraţiunea falimentelor se va exercita de un judecător sindic, aşezat pe lîngă fiecare tribunal, sub supravegherea tribunalului.Ea are de scop conservarea şi lichidarea bunurilor falitului şi reparaţiunilor lor între creditori. +
Articolul 731Pe lîngă fiecare tribunal de judeţ se înfiinţează unul sau mai mulţi judecători sindici, însărcinaţi în special cu administrarea falimentelor.Tribunalul Ilfov va avea trei judecători sindici; Tribunalul Iaşi doi.Numărul judecătorilor sindici se va putea spori, după necesităţile serviciului prin decret regal în urma unei deciziuni a consiliului de miniştri. +
Articolul 732Judecătorii sindici sînt numiţi prin decret regal.Ei fac parte din corpul judecătoresc.Ei sînt asimilaţi judecătorilor de şedinţa; sînt supuşi la aceleaşi condiţiuni de admisibilitate (art. 52 şi 59 din legea organizării judecătoreşti) şi se bucura de acelaşi rang, drepturi şi avantaje. +
Articolul 733Judecătorii sindici ai tribunalelor care nu au secţiune specială comercială, pot fi delegaţi de tribunal cu lucrări de orice natura afară din tribunal.În caz de vacanta sau de absolut necesitate, judecătorii sindici pot fi delegaţi de Ministerul Justiţiei pentru a înlocui pe judecătorul tribunalului, sau pe judecătorul de instrucţiune. Asemenea delegaţiune permanenta se poate da şi de preşedintele tribunalului, însă numai pentru termenul de 10 zile. +
Articolul 734În caz de lipsa sau de recuzare a judecătorului sindic, la tribunalele cu o singura secţiune, preşedintele tribunalului deleagă pe un alt judecător spre a-i tine locul fie pînă la încetarea absentei, fie pînă la terminarea falimentului. +
Articolul 735Tribunalul, acolo unde sînt mai mulţi judecători sindici, poate, în orice stare a falimentului, sa înlocuiască pe un judecător sindic prin altul, fără arătare de motive. +
Articolul 736Judecătorul sindic se poate refuza aceleaşi motive ca şi judecătorii.Judecătorul sindic care cunoaşte ca în persoana lui exista motiv legal de recuzare, trebuie să aducă aceasta la cunoştinţa tribunalului în termen de 24 ore.Recuzarea se judeca în camera de consiliul, ascultandu-se partea care propune recuzarea şi judecătorul sindic. +
Articolul 737În afacerile prezentând dificultăţi speciale, judecătorul sindic cere tribunalului să se numească avocaţi, experţi, sau custozi, de ale căror servicii s-ar simţi nevoie.Tribunalul dacă încuviinţează cererea, va desemna pe avocaţii, experţii sau custozii, ce va găsi cu cale şi va fixa retribuţiunea lor.Judecătorul sindic este dator ca cel mai târziu în termen de trei zile de la încheierea tribunalului, sa comunice celor interesaţi însărcinarea ce li s-a dat. +
Articolul 738Judecătorul sindic este dator îndată ce hotărîrea de omologare a concordului a rămas definitivă, sau îndată ce este chemat să facă vreo distribuţiunea falimentului şi sa ceara tribunalului aprobarea lui. +
Articolul 739-742*)–––*) Au fost abrogate. +
Capitolul 2DESPRE PUNEREA SIGILIILOR ŞI DESPRE INVENTAR +
Articolul 743Îndată după declaraţiunea falimentului sau cel mult în 24 ore, judecătorul sindic sau judecătorul de pace, după declaraţiunea judecătorului sindic, va proceda la punerea sigiliilor. Chiar înainte de declaraţiunea falimentului, tribunalul comercial poate ordonă punerea sigiliilor din oficiu, sau după staruinta unuia sau mai multor creditori, dacă debitorul a dosit sau dacă este sustragere chiar parţială de activ. +
Articolul 744Sigiliile se vor pune pe magazine, comptoare, birouri, case de bani, portofolii, registre, hârtii, mobile şi pe orice efecte ale falitului.Cînd sigiliile s-au aplicat prin mijloacele unui judecător de pace el va inainta actele imediat judecătorului sindic care l-a delegat. +
Articolul 745Vestimentele, rufele şi mobilele necesare falitului şi familiei lui, nu se vor pune sub sigilii, ci se vor lasă falitului, cu o lista descriptivă, rezervindu-se dreptul tribunalului de a statua asupra reclamanţilor ce s-ar ivi în aceasta privinta din partea judecătorului sindic sau a creditorilor. +
Articolul 746Obiectele, a căror vânzare a fost autorizata, nu vor fi puse sub sigilii, dacă judecătorul sindic va cere, dar vor trebui să fie imediat iventariate şi preţuite. Procesul-verbal constatator va inainta tribunalului. +
Articolul 747Registrele de comerţ ale falitului, dacă judecătorul sindic găseşte de cuviinţă nu se vor pune sub sigilii, dar vor trebui să fie parafate, încheindu-se proces-verbal cu o descriere minuţioasă a stării în care se găseşte.Acest proces-verbal se va ataşa la dosarul falimentului, iar registrele se vor ridica de judecătorul sindic, spre a le depune imediat la grefa tribunalului.În caz însă de acuzatiune de fals judecatoru penal va putea cere remitere temporară a registrelor pentru trebuinţele judecaţii. +
Articolul 748Cambiile şi celelalte titluri de credit cu scandenta scurta sau care ar fi de prezentat la acceptare, sau actele în privinta cărora ar fi necesar a se face acte conservatorii, pot fi ridicate de judecătorul sindic, după o prealabilă descriere a lor printr-un proces-verbal, ce se va ataşa la dosarul falimentului, pentru ca judecătorul sindic sa îngrijească a se face acele acte. +
Articolul 749Atunci cînd judecătorul sindic găseşte ca iventarul bunurilor falitului se poate face într-o singura zi, el poate proceda imediat la facerea iventarului, şi apoi să aplice sigiliile. +
Articolul 750În cele trei zile de la numirea sa, judecătorul sindic va proceda la inentarierea bunurilor falitului în prezenta acestuia sau citându-l legalmente. +
Articolul 751Inventarul este scutit de formalităţile obişnuite de procedura şi de taxele de timbru şi înregistrare; el va trebui să fie făcut în dublu original de către judecătorul sindic în prezenta unuia sau mai multor creditori designati de către tribunal.Inventarul trebuie să cuprindă descrierea întregului activ al falitului şi să fie subscris de toţi aceia care au participat la afacerea lui. Unul din originalele inventarului, va trebui să fie depus, în 24 ore de la terminarea lui, la grefa tribunalului.Judecătorul sindic se poate ajuta, la facerea inventarului şi la estimatiunea bunurilor, cu o persoană experta numita de tribunal.Cu toate acestea, cînd împrejurările speciale ale falimentului o cere, tribunalul poate prescrie regule şi precautiuni particulare pentru facerea inventarului. +
Articolul 752Inventarul odată terminat, judecătorul sindic se constituie depozitar judiciar al mărfurilor, banilor, titlurilor de creanţe, registrelor, hârtiilor, mobilelor şi celorlalte obiecte ale falitului.Judecătorul sindic va putea lua, cu aprobarea tribunalului, orice măsură de asigurare pentru paza bunurilor falimentului, pentru care este constituit depozitar judiciar.Banii trebuie să fie depusi la Casa de Depuneri şi recipisa la tribunal.În ce se atinge de registrele şi de hârtiile falitului în caz de acţiune penală pentru fals, se va urma conform art. 454 şi 457 şi altor dispoziţiuni relative din codul de instrucţiune criminală. +
Articolul 753Dacă falimentul se declara în urma morţii falitului, mai înainte de a se fi făcut inventarul moştenirii sale, sau dacă falitul moare în urma declarării falimentului, dar înainte de facerea inventarului, se procede îndată la formarea lui conform regulilor de mai sus, în prezenta moştenitorilor sau cei legalmente citaţi. +
Capitolul 3DESPRE FUNCŢIUNILE RELATIVE LA ADMINISTRAŢIUNEA FALIMENTULUI +
Articolul 754Judecătorul sindic îndată după aplicarea sigiliilor trebuie, după indicatiunile bilanţului, registrelor şi hârtiilor falitului cum şi după orice alte informaţiuni ar mai putea culege, sa întocmească un tablou despre creditorii falimentului şi sa adreseze fiecăruia din ei o înştiinţare specială, cu arătarea dispoziţiunilor din sentinta declarativă de faliment privitoare la prezentarea declaraţiunilor creanţelor şi la verificare. +
Articolul 755Cînd falitul nu a prezentat bilanţul, judecătorul sindic trebuie să-l întocmească fără întîrziere, cu elemente ce a putut aduna.Dacă bilanţul a fost prezentat de falit, judecătorul-sindic trebuie să-i verifice şi să-i facă rectificările şi adăugirile ce ar crede necesare.Bilanţul, astfel făcut, verificat şi rectificat, trebuie depus la grefa tribunalului. +
Articolul 756Dacă falitul justifica ca s-a găsit imposibilitatea fără culpa din parte-i, de a prezenta bilantele sale de comerţ în termenul fixat de art. 703, tribunalul poate, dacă nu are nici o indoiala ca ar fi rea credinţa, sa-l autorizeze printr-o încheiere data în camera de consiliu, de a prezenta bilanţul într-un termen ulterior scurt, iar după expirarea şi acestui termen, se vor aplica dispoziţiunile articolului precedent. În acest scop, falitul poate să examineze registrele sale de comerţ la judecătorul sindic sau la grefa. +
Articolul 757Judecătorul sindic trebuie să cheme pe falit înaintea sa ca sa examineze registrele, să le cunoască conţinutul, să le certifice starea în care se afla, să le încheie şi să le semneze în prezenta sa.Dacă falitul nu se prezintă la invitarea facuta, va fi somat sa compara cel mul în 48 ore, înaintea tribunalului.Falitul, care se afla în stare de arestare, poate fi autorizat de tribunal sa compara prin mandatar. +
Articolul 758Judecătorul sindic trebuie să încaseze creanţele falitului, observând măsurile de asigurare care vor fi fost prescrise de tribunal şi sa dea chitanţa.El trebuie să facă toate actele conservatoare pentru drepturile falitului în contra debitorilor săi şi sa ia asupra lor inscriptiunea pentru ipotecile care nu ar fi fost înscrise de falit.Inscripţiunile se vor lua în numele masei. +
Articolul 759Scrisorile şi telegramele adresate falitului trebuie să fie remise judecătorului sindic, care este autorizat a le deschide şi pe unele şi pe altele; falitul poate să asiste la deschiderea lor şi dacă conţinutul scrisorilor şi telegramelor nu priveşte la interesele sale patrimoniale, poate să ceara predarea lor. Judecătorul sindic este dator sa păstreze secretul. +
Articolul 760Judecătorul sindic poate fi autorizat de tribunal sa vândă lucrurile supuse stricăciunii sau la micşorarea iminenta de valoare, cum şi acelea a căror conservare ar fi costisitoare. Vânzarea nu se va putea face decât prin licitaţie publică şi după o prealabilă expertiza ordonată de tribunal.Continuarea comerţului, în tot sau în parte, nu se poate face decât cu încuviinţarea majorităţii în număr a creditorilor verificaţi.Majoritatea creditorilor, încuviinţând continuarea comerţului, va determina cu preciziune timpul, limitele şi condiţiunile sub care se va continua şi va desemna persoana care îl va face, sub răspunderea ei.Tribunalul va putea aproba continuarea comerţului, în condiţiunile arătate de majoritatea creditorilor, şi va prescrie măsurile necesare, pentru asigurarea mărfurilor şi consemnarea preţului.Încheierea tribunalului, atît şi pentru continuarea comerţului, se va publică prin foaia anunţurilor judiciare sau prin Monitorul Oficial. +
Articolul 761Judecătorul sindic trebuie să lucreze personal în toate afacerile însărcinării sale, dacă nu a fost autorizat de tribunal să se prezinte prin alţii în unele operaţiuni determinate.El mai poate fi autorizat de tribunal, atunci cînd împrejurările particulare, o reclama, ca să fie ajutat în administraţiune de una sau mai multe persoane retribuite.El mai poate fi asemenea autorizat sa întrebuinţeze pe falit a-i înlesni administraţiunea şi în caz, condiţiunile concursului dat de falit, sînt determinate de tribunal. +
Articolul 762Tribunalul, asupra propunerii judecătorului sindic, poate acorda falitului, pentru el şi familia sa, ajutoarele necesare din activul falimentului, fixând suma odată pentru totdeauna.După verificarea creanţelor, nici un ajutor nu se mai poate da falitului şi familiei sale, fără încuviinţarea majorităţii în număr a creditorilor verificaţi. +
Articolul 763Banii proveniţi din vânzări şi din încasări vor trebui să fie imediat depusi la Casa de Depuneri şi recipisa la tribunal. +
Articolul 764Banii, depusi de judecătorul sindic sau alţii în contul falimentului, nu po fi retrasi în virtutea unei încheieri a tribunalului. Dacă sînt sechestrati, judecătorul sindic mai întîi să obţină ridicarea sechestrului. +
Articolul 765Judecătorul sindic trebuie să prezinte, la finalul fiecărei luni, tribunalul un prospect sumar despre administraţiunea sa şi un tablou despre depozitele efectuate, cu actele justificative. Dacă împrejurările falimentului o reclama, tribunalul poate să prelungească acest termen pînă la trei luni. +
Articolul 766În orice faliment judecătorul sindic trebuie în 15 zile de la primirea însărcinării sale, sa remită tribunalului o expunere succintă a principalelor cauze şi împrejurări ale falimentului şi a caracterului ce el prezintă, cum şi un cont sumar al stării aparente a masei.Copie de pe acest raport se va inainta parchetului. +
Articolul 767Cînd judecătorul sindic încetează din însărcinarea sa înainte de a fi terminat lichidaţiunea activului după dispoziţiunile titlului IV, el trebuie să predea, fără întîrziere, succesorului sau, patrimoniul şi actele falimentului şi să-i remită contul administraţiunii sale.Dacă facerea inventarului nu este terminată, el trebuie să intervină pentru a face să se constate predarea a tot ce el primise.Terminandu-se lichidarea, judecătorul sindic, va prezenta tribunalului un tablou general, constatator de toate operaţiunile făcute în cursul administraţiei falimentului.Creditorii şi falitul pot prezenta tribunalului observaţiunile lor. +
Titlul IIIDESPRE LICHIDAŢIUNEA PASIVULUI +
Capitolul 1DESPRE VERIFICAREA CREANŢELOR +
Articolul 768Creditorii falitului trebuie să prezinte declaraţiunea creanţelor lor şi titlurile din care deriva, la grefa sindicatului tribunalului de comerţ, în termenul fixat de sentinta declarativă de faliment. Secretarul-arhivar al sindicatului le da chitanţa şi formează un tablou (stat). +
Articolul 769Dacă sînt creditori care resed în ţara străină, tribunalul poate după împrejurări, în privinta acestora, sa prelungească termenul pentru verificarea creanţelor lor. Despre aceasta, însă judecătorul-sindic trebuie să dea o înştiinţare specială tuturor creditorilor. +
Articolul 770Declaraţiunea creanţelor trebuie să arate numele şi pronumele sau firma şi domiciliul creditorului, suma datorată, drepturile de privilegiu, de gaj sau de ipoteca şi titlul din care creanta deriva.Ea trebuie să conţină afirmarea clara şi explicita, ca creanta este adevarata şi reală şi trebuie să fie semnată de creditor sau de altă persoană, trebuind şi în mandat să se exprime suma creanţei.Dacă creditorul nu domiciliază în comuna în care resade tribunalul, declaraţiunea trebuie să conţină şi alegerea de domiciliu în aceeaşi comuna; altfel, toate notificaţiunile posterioare se vor face creditorului la grefa tribunalului, afisindu-se şi la usa tribunalului. +
Articolul 771Secretarul-arhivar al sindicatului tribunalului este dator ca, cu cinci zile înainte de ziua fixată pentru verificarea creanţelor, sa comunice judecătorului sindic tabloul (statul) format conf. art. 768Judecătorul, examinînd acest tablou, va putea, din oficiu sau după cererea unuia sau mai multor creditori, sa dispună, ca la ziua fixată pentru verificare, să fie de faţa şi falitul, spre a-i da cuvenitele explicaţiuni asupra veracitatii creanţelor; poate încă sa ordone comparatiunea personală a creditorului sau sa-l autorizeze sa compara prin mandatar, sa prescrie înfăţişarea registrelor de comerţ ale creditorului sau a unui extract dintrinsele; va putea încă sa ordone prezentarea oricărei alte persoane care ar putea sa dea informaţiuni sau lămuriri încheind proces-verbal. Chemările, în acest caz, se fac prin sindicatul tribunalului. +
Articolul 772În ziua fixată de sentinta declarativă a falimentului pentru verificarea creanţelor, judecătorul sindic, asistat de grefierul tribunalului sau de secretarul arhivar al sindicatului tribunalului, va procede, contradictoriu cu cei interesaţi, la verificarea creanţelor.Creanţele se verifica în ordinea înscrierii în tablou, prin confruntarea titlurilor prezentate cu registrele şi hirtiile falitului.Falitul şi oricare din creditori se poate opune la admiterea creanţelor.Creanţele necontestate sau acelea pe care toţi interesatii le recunosc ca justificare, sînt admise la masa falimentului.În caz de contestatiuni, judecătorul-sindic, printr-o singura sentinta se pronunţa asupra tuturor contestatiunilor care privesc creanţe a căror valoare nu trece peste competenţa judecătorului de pace, cu rezerva apelului la tribunal, în termen de 5 zile de la pronunţare; cît pentru celelalte creanţe, el trimite contestaţiunile înaintea tribunalului, care la va judeca în prima instanţa, în termen cel mult de 10 zile de la ziua verificării.Procesul verbal de verificarea creanţelor trebuie să arate cu de-amănuntul toate operaţiunile făcute; numele creditorului, data, scadenta şi cuantumul creanţei; dacă suma este datorită de falit ca emitent sau ca girant, şi numele girantilor anteriori sa arate numele persoanelor interventite şi sa relateze declaraţiunile lor.Judecătorul sindic va viza creanţele admise, aratind şi suma pentru care s-au admis. +
Articolul 733Creanţele datorate de falit ca girant se vor admite la pasivul falimentului în mod condiţional. Ele se vor şterge din tablou, dacă emitentul la scadenta a plătit suma.Judecătorul sindic va menţiona, pe titlu şi în procesul verbal, ca admiterea nu este decît în mod condiţional.Excluderea unor asemenea creanţe se va face de către tribunal, după cererea celor interesaţi.Sentinta se da contradictoriu cu judecătorul sindic şi este supus opoziţiunei şi apelului. +
Articolul 774După închiderea procesului verbal de verificare, declaraţiunile creanţelor şi opoziţiunile în contra declaraţiunilor sau a admiterilor de creanţe deja făcute, trebuiesc să fie notificate judecătorului sindic şi creditelor ale căror creanţe se ataca şi să fie depusa la grefa sindicatului tribunalului, cu documentele pe care se întemeiază, cel puţin cu doua zile mai înainte de audienta fixată pentru rezolvarea contestatiunilor.În lipsa de asemenea contestatiuni, audienta trebuie să fie fixată într-un termen nu mai mic de cinci şi nici mai mare de zece zile de la închiderea sus zisului proces verbal. +
Articolul 775Tribunalul examinînd toate contestaţiunile deodată şi împreună contradictoriu cu judecătorul sindic şi persoanele arătate în articolele precedente, se pronunţa prin o singura sentinta, chiar dacă ar trebui să se ordone vreun act oarecare de instrucţiune în privinta uneia sau mai multor creanţe.Sentinta tribunalului, în asemenea caz, nu este supusă apelului decît dacă creanta trece peste valoarea de 1500 lei. +
Articolul 776În toate cazurile în care nu se poate prounta sentinta definitivă, tribunalul comercial, poate să admită provizoriu pentru o sumă determinata, la pasivul falimentului, creanţele contestate, pentru ca în virtutea lor, să se poată exercita drepturile creditorului în deliberaţiunile falimentului, cu rezerva însă a deciziunei definitive din partea judecaţii asupra validităţii contestatiunii.Tribunalul de comerţ poate suspenda deciziunea definitivă asupra admiterii unei creanţe pînă la sfîrşitul acţiunii penale privitoare la dinsa, sau al procedurii penale începută după dispoziţiunile art. 712 şi, în acest caz, el determina asemenea dacă şi pînă la ce suma acea creanta să fie admisă provizoriu la pasivul falimentului. +
Articolul 777Creditorul căruia nu i se contesta decât privilegiul sau ipoteca, va fi admis provizoriu în deliberările falimentului ca creditor chirografar pînă ce acea contestatiune va fi rezolvată. +
Articolul 778Creanţele neproducatoare de dobînda şi neajunse la scadenta la data declaratiunei falimentului, vor fi admise la pasiv pentru suma lor întreaga, cu rezerva expresă însă ca plata oricărei repartitiuni parţiale sa consiste într-o sumă la care, dacă i s-ar adauga interesele socotite de 6 % pe an, pentru timpul cît mai rămîne să curgă de la data mandatului de plată pînă la ziua scadentei creanţei, această sumă sa echivaleze cu suma cotei de reapartitiuni. +
Articolul 779Creanţele pentru declaraţiunea cărora s-a prelungit termenul, conform art. 769, vor fi verificate în mod suplimentar la sosirea acelui termen, după dispoziţiunile acestui capitol. +
Articolul 780Chiar după expirarea termenelor fixate prin articole precedente, creditorii cunoscuţi sau necunoscuţi, care nu şi-au declarat încă creanţele, pot sa ceara de la judecătorul sindic să fie verificaţi la masa falimentului, pînă cînd nu s-au sfîrşit repartitiunile întregului activ al falimentului.Judecătorul sindic va proceda de urgenta la verificarea acestor creanţe, ascultând şi pe falit.În caz de contestatiune, se va urma conform art. 772.Judecătorul sindic va putea chiar să-i admită provizoriu la pasiv, conform dispoziţiunilor precedente.În caz de descoperire de fals, de dol, de erori esenţiale de fapt sau de descoperiri de titluri pînă aci necunoscute, se poate încă face opoziţiune contra admiterilor de creanta deja efectuate.Cheltuielile derivând din declaraţiunile de creanţe şi opoziţiunile tardive, sînt întotdeauna în sarcina acelora care le fac.Efectele declaraţiunilor şi opoziţiunilor tardive sînt determinate în titlul V. +
Capitolul 2DESPRE DIFERITE SPECII DE CREDITORI +
Articolul 781Toţi creditorii falitului au dreptul sa ia parte la deliberările falimentului, cu rezerva dispoziţiunilor care reglementează participarea creditorilor avînd ipoteca, gaj, sau alt privilegiu, în repartitiunea activului şi intervenirea lor la concordat. +
Secţiunea IDESPRE CREDITORII AVÎND GAJ SAU ALT PRIVILEGIU ASUPRA BUNURILOR MOBILE +
Articolul 782Judecătorul sindic poate oricînd cu autorizarea tribunalului, sa retragă, în profitul falimentului, lucrul dat în gaj, plătind pe creditor.Poate asemenea să facă să se ordone de tribunal vînzarea gajului cu licitaţie publică, şi creditorul nu se va putea opune la aceasta decît numai renunţînd la dreptul de a-şi obţine plata creanţei sale asupra celorlalte bunuri nespunse gajului.Dacă gajul s-a vândut pe un preţ mai mare decît creanta, prisosul aparţine masei falimentului. +
Articolul 783Dispoziţiunile codului civil, privitoare la privilegiile asupra mobilelor, se aplică şi în materie de faliment, cu rezerva dispoziţiunilor speciale cuprinse în acest cod şi cu modificările următoare:1. Salariul datorat lucrărilor intrebuintati de-a-dreptul de către falit, în timpul lunii care a precedat declaraţia falimentului, se va admite între creanţele privilegiate, în acelaşi rang cu privilegiul stabilit în art. 1729 din codul civil pentru salariile datorate oamenilor de serviciu. Salariul datorat baietilor din pravalie şi comisilor, pentru cele şase luni care au precedat declararea falimentului, se va admite cu acelaşi rang;2. Privilegiul locatorului, prevăzut la art. 1730 cod civil, nu se întinde asupra mărfurilor ieşite din magazine, sau din locurile unde locatarul îşi exercită comerţul sau industria sa, dacă cei de al treilea au dobîndit drepturi asupra lor, afară de cazul de sustractiune frauduloasă. Privilegiul are loc şi pentru despăgubirea datorită locatorului după dispoziţiile art. 721;3. Creanta pentru preţul neplătit al maşinilor de importanţa valoare, întrebuinţate într-o exploatare industriala, manufacturiera sau agricolă, este privilegiată în rangul indicat la numărul 5 de sub art. 1730 codul civil, asupra maşinilor vândute şi predate falitului, în cei trei ani care au precedat declaraţia falimentului cu toate ca ar fi devenit imobile prin destinatiune.Acest privilegiu nu va avea nici un efect dacă vânzătorul, în cele trei luni de la predarea maşinilor în primire a cumpărătorului în ţara, nu va fi făcut să se transcrie actul din care rezultă vînzarea şi creanta în registrele de transcriptiune imobiliară a tribunalului în jurisdicţiunea căruia s-au aşezat maşinile. +
Articolul 784Judecătorul sindic va forma lista creditorilor care pretind a avea dreptul de gaj, sau alt privilegiu asupra mobilelelor. Contestaţiunile asupra existenţei privilegiului vor fi rezolvate după dispoziţiunile art. 772 şi următoarele. +
Articolul 785Dacă preţul mobilelor supuse la un privilegiu special nu ajung pentru plata creditorilor privilegiaţi, aceştia concura pentru rest cu creditorii chirografari la distribuirea celeilalte părţi de activ. +
Secţiunea IIDESPRE CREDITORII PRIVILEGIAŢI SAU IPOTECARI ASUPRA IMOBILELOR +
Articolul 786Dacă una sau mai multe repartitiuni a preţului bunurilor mobile se face înainte de distribuirea preţului imobilelor, creditorii privilegiaţi sasu ipotecari, ale căror creanţe sînt verificate, concura la acele repartitiuni cu întreaga lor creanta cu rezerva deducerilor mai jos arătate. +
Articolul 787Creditorii privilegiaţi sau ipotecari care, după vînzarea imobilelor, sînt definitiv colocati asupra imobilelor în rang util pentru totalitatea creanţelor lor, nu vor primi partea din preţul ce li se cuvine decât deducindu-se dintr-însă sumele ce ei au primit deja din repartiţiile masei chirografare. Sumele astfel distrase nu rămîn pentru ceilalţi creditori ipotecari, dar sînt atribuite masei chirografare şi distribuite numai ei. +
Articolul 788Dacă creditorii privilegiaţi sau ipotecari nu au fost colocati decît pentru o parte din creanţele lor asupra preţului imobilelor, drepturile lor asupra masei chirografare sînt definitiv reglementate în proporţie cu sumele pentru care ei au mai rămas creditori în urma acelei colocatiuni, şi masa va fi subrogată, în locul lor, pentru aceea ce ei vor fi primit, după dispoziţiunile art. 786, peste proporţiunea părţii creanţei necolocate. +
Articolul 789În privinta creditorilor privilegiaţi sau ipotecari, care nu au fost colocati în rang util asupra preţului, sau care nu sînt plătiţi integral, cu preţul imobilelor, se vor aplica dispoziţiunile art. 785. +
Secţiunea IIIDESPRE DREPTURILE FEMEII FALITULUI*)–––*) Vezi şi prevederile art. 29-36 din Codul Familiei (Legea nr. 4/1953 modificată şi republicată în 1985). Se vor corobora prevederile citate cu cele ale art. 790 şi urm. în lumina a doua principii fundamentale consacrate în legislaţia română după intrarea în vigoare a Codului comercial şi anume: egalitatea în drepturi a sotiei şi soţului (inclusiv cu privire la cele cu caracter patrimonial) şi prezumţia comunităţii de bunuri. +
Articolul 790În caz de faliment al bărbatului, femeia reia imobilele dotate cu dreptul de a percepe veniturile, precum şi imobilele parafernale care îi aparţineau în momentul căsătoriei şi pe acelea pe care le-a dobîndit în timpul căsătoriei, provenind din cauze juridice anterioare sau prin efectul unei donatiuni sau succesiuni testamentare sau legitime. +
Articolul 791Femeia va relua asemenea imobilele dobîndite de dinsa şi în numele ei, cu banii provenind din înstrăinarea bunurilor care îi aparţineau în momentul căsătoriei, sau care i-au parvenit în urma prin unul din modurile arătate în articolul precedent, cu condiţiunea însă numai ca, în contractul de achizitiune, să se declare expres aceasta întrebuinţare şi ca provenienţă banilor să fie stabilită printr-un inventar sau prin orice alt act cu data certa. +
Articolul 792În toate celelalte cazuri şi oricare ar fi regimul sub care sau căsătorit sotii, prezumţia este ca bunurile dobîndite de femeia falitului aparţin bărbatului şi ca au fost plătite cu banii lui, astfel încît acele bunuri trebuiesc să fie întrunite la masa falimentului; femeia este însă admisă să facă proba contrarie. +
Articolul 793Bunurile mobile, atît dotale cît şi parafernale, cuprinse în contractul de căsătorie, sau parvenite femeii în vreunul din modurile arătate în art. 790 se pot relua de femeie în natura, dacă identitatea lor este dovedită cu un inventar sau prin orice act cu data certa.Dacă bunurile femeii au fost înstrăinate şi cu preţul lor s-au dobîndit alte bunuri mobile sau imobile, femeia poate exercita, asupra acestora drepturi indicat în art. 791 cu condiţiunea ca provenienţă banilor şi noua lor întrebuinţare să fie constatată printr-un act avînd data certa.Toate celelalte obiecte mobile, aflate în posesiunea fie a bărbatului, fie a femeii, şi oricare ar fi regimul căsătoriei se presupun ca aparţin bărbatului, afară numai dacă femeia nu va proba contrariul. +
Articolul 794Data certa a unui act cerută de art. 791 şi 793 trebuie să fie stabilită în modurile determinate de codul civil; dar proba achizitiunei, a posesiunei şi a înstrăinării titlurilor de credit şi a acţiunilor de societăţi comerciale, se vor putea face şi cu registre stabilimentelor publice sau ale societăţilor, prin acţiuni. +
Articolul 795Dreptul arătat în art. 790 şi 891 nu poate fi exercitat de femeie decît cu sarcina datoriilor şi ipotecilor, de care acele bunuri au fost legalmente grevate. +
Articolul 796Dacă bărbatul era comerciant la epoca celebrarii căsătoriei sau dacă, neavînd atunci vro profesiune determinata, a devenit comerciant în anul următor, ipoteca legală pentru dota femeii nu se întinde, în nici un caz, asupra bunurilor dobîndite de bărbat în timpul căsătoriei prin orice alt titlu, afară numai de succesiune sau donatiune. Ina cazurile sus zise, femeia nu poate exercita nici o acţiune asupra masei falimentului, pentru avantajele derivînd din contractul de căsătorie, şi creditorii nu vor putea să se prevaleze de avantajele derivînd din acelaşi contract în favoarea bărbatului. +
Articolul 797Dacă femeia are contra bărbatului vreo creanta derivînd dintr-un contract cu titlu oneros sau dacă ea a plătit pentru dinsul vreo datorie, creanta este prezumată a fi constituită şi datoria a fi plătită cu banii bărbatului, şi femeia nu va putea exercita nici o acţiune asupra masei falimentului, decît dacă va face proba contrarie conform dispoziţiunilor art. 792.Femeia falitului va fi admisă la pasivul falimentului, pentru preţul bunurilor sale înstrăinate în timpul căsătoriei de către bărbat, rezervindu-se însă acţiunea masei asupra sumelor ce femeia ar putea scoate, conform dispoziţiunilor art. 1255 din Codul civil. +
Secţiunea IVDESPRE COOBLIGATI ŞI DESPRE FIDEJUSORI +
Articolul 798Creditorul, care poseda obligaţiuni subscrise, girate sau garantate solidar de către falit şi de alţi coobligati, care au căzut în stare de faliment, participa la repartitiuni în toate masele şi va fi trecut cu valoarea nominală a creanţei sale pînă la deplina achitare. +
Articolul 799Nici un regres pentru dividendele plătite nu se acordă falimentelor coobligaţiunilor, unora contra altora; însă dacă creanta întreaga, capital şi accesorii au fost plătite de una sau de mai multe mase coobligate, astfel ca creditorul nu mai are nici o acţiune contra celorlalte, cele dintii vor avea dreptul de regres contra celor de al doilea în proportiune cu partea datoriei ce a plătit şi cu aceea ce cădea în sarcina respectiva a fiecăreia.Dacă toate dividendele întrunite, ce s-au atribuit creditorului în toate falimentele coobligaţilor, ar trece peste suma lui datorită, restul va fi înapoiat maselor falimentare în proporţiunea sus arătată. Dacă însă unii din coobligati erau garanţii altora, prisosul aparţine, după ordinea obligaţiunilor maselor falimentelor acelor coobligati care au dreptul să fie garantaţi. +
Articolul 800Dacă creditorul posesor al unor obligaţiuni solidare între faliţi şi alţi coobligati, a primit înainte de faliment o parte din creanta sa, el nu va putea fi trecut la masa falimentului decît scăzîndu-se partea primită şi conservată, pentru ceea ce-i mai rămîne datorit, drepturile sale contra coobligaţilor sau fidejusorilor.Coobligatul sau fidejusorul falitului, care a plătit o parte din datoria solidară, va figura la masa pentru tot ce va fi plătit în descărcarea falitului; cu toate acestea, creditorul conserva dreptul de a prelua, pînă la plata sa integrală, dividendul destinat coobligatului, sau fidejusorului, restringindu-şi în acest caz, acţiunile sale contra aceluiaşi coobligat sau fidejusor la suma pentru care va fi rămas încă creditor după primirea celor două dividende. +
Articolul 801Coobligatul sau fidejusorul falitului care, pentru siguranţa acţiunii sale de regres, are asupra bunurilor acestuia un drept condiţionat de ipoteca sau de gaj, va fi cuprins în masa falimentului cu suma pentru care ipoteca sau gajul i-au fost constituite.Dacă această sumă se va confunda cu acea cerută de creditor în masa falimentului şi, prin urmare, va fi computata o singură dată în calculul majorităţii cerute pentru validitatea deliberărilor creditorilor falimentului.Preţul bunurilor ipotecare sau al gajului aparţine creditorului, deducindu-se din suma ce-i este datorată. +
Articolul 802Creditorii conserva acţiunea lor pentru totalitatea creanţelor contra coobligaţilor sau fidejusorilor falitului, chiar dacă acesta ar fi obţinut un concordat la care ar fi consimţit de buna voie înşişi aceşti creditori. +
Titlul IVDESPRE LICHIDAREA ACTIVULUI +
Capitolul 1MIJLOACE PENTRU A LICHIDĂ ACTIVUL +
Articolul 803Judecătorul sindic trebuie să proceadă, sub privegherea tribunalului, la lichidarea activului falimentului, fie asigurind şi încasînd creanţele, fie procedînd la vînzarea averii mobile şi imobile, îndată după trecerea celor 10 zile de la pronunţarea hotărîrii, data asupra contestatiunilor la verificare.Dacă în acest interval a intervenit o propunere de concordat, în vederea căreia s-ar crede oportun să se amine vînzarea, judecătorul sindic va putea fi autorizat de tribunal sa suspende acea vînzare, fără prejudiciul dreptului de urmărire al creditorilor avînd amanet, privilegiu sau ipoteca.Tribunalul va trebui ca, înainte de a se efectua vînzarea, să facă a se estima lucrurile ce sînt de vîndut, prin experţi numiţi de dinsul.Aceasta estimaţiune se va depune la grefa tribunalului. +
Articolul 804Vînzarea bunurilor este de asemenea suspendată dacă creditorii vor decide a se continua exploatarea în tot sau în parte a patrimoniului comercial al falitului, pentru timpul, în limitele şi cu condiţiunile ce ei vor trebuie să determine cu preciziune desemnînd persoana însărcinată cu conducerea exploatării comerţului.Aceasta deciziune nu poate fi luată decît cu majoritate de trei pătrimi a creditorilor în număr şi în suma.Creditorii dezidenti şi falitul pot face opoziţiune la tribunal, dar aceasta nu va suspenda executarea deciziunei luată de creditori. +
Articolul 805Datoriile provenind din operaţiunile judecătorului sindic vor fi plătite din activul falimentului, cu preferintra asupra datoriilor anterioare; iar dacă aceste operaţiuni trag după dinsele obligaţiuni care ar trece peste activul falimentului, numai creditorii care l-au autorizat sînt personal ţinuţi peste partea lor din activ, în limita însă a autorizatiunei date. Ei vor contribui în proporţiunea creanţelor lor respective. +
Articolul 806În cazul prevăzut de art. 804, creditorii trebuie să fie convocaţi de judecătorul sindic cel puţin odată pe an.În aceste adunări judecătorul sindic va da seama de modul cum s-a continuat comerţul şi de rezultatele obţinute. +
Articolul 807Tribunalul va putea autoriza pe judecătorul sindic a transige asupra tuturor contestatiunilor către interesează masa, chiar cînd ar fi privitoare la drepturi imobiliare.Cînd obiectul tranzactiunei are o valoare nedeterminată sau mai mare de 1500 lei, tranzactiunea va trebui să fie supusă la omologarea tribunalului comercial.Omologarea nu va putea avea loc decît după ce falitul va fi fost ascultat sau chemat în regula. +
Capitolul 2DESPRE VÎNZAREA MOBILELOR ŞI IMOBILELOR FALITULUI +
Secţiunea IDESPRE VÎNZAREA IMOBILELOR +
Articolul 808Tribunalul poate autoriza pe judecătorul sindic sa vinda cu licitaţie publică, mărfurile şi celelalte obiecte ale falimentului, după ce mai întîi le va fi estimat conform art. 803.Autorizaţiunea trebuie să determine termenul vinzarii, sa prescrie agenţii prin mijlocul cărora are să se facă vînzarea şi sa fixeze preţul de la care are să se înceapă licitaţiunea.Aceasta autorizaţiune poate fi acordată pentru cauza binecuvantata, chiar înainte de a fi expirat termenul indicat la art. 803, citându-se însă prealabil falitul.Încheierea tribunalului se va publică prin Monaitorul Oficial şi orice întâmpinări se pot adresa tribunalului, în termen de trei zile libere de la publicare.Adjudecarea trebuie să fie omologata de tribunalul comercial cel mai tirziu trei zile de la efectuarea ei. +
Articolul 809Tribunalul, după cererea judecătorului sindic şi citând pe falit, poate autoriza vînzarea cu licitaţie publică, în masa totală sau parţială, a bunurilor mobile rămase nevandute şi a creanţelor neîncasate.Actul de inaintare trebuie să fie omologat de tribunal. +
Secţiunea IIDESPRE VÎNZAREA IMOBILELOR +
Articolul 810De la data sentinţei declarative de faliment, nici un creditor nu va putea proceda la exprorpierea silită a imobilelor; judecătorul sindic însă, în termenul de 30 de zile de la cererea ce-i va face creditorul interesat, este dator sa provoace vînzarea lor cu formele stabilite pentru vînzarea bunurilor de minori.Cererea de vânzare va fi facuta către tribunalul civil competent îndată după expirarea termenului indicat de art. 803. +
Articolul 811Dacă urmărirea era începută înainte de a se pronunţa sentinta declarativă de faliment, de către un creditor avînd privilegiu sau ipoteca asupra imobilelor urmărite, judecătorul sindic trebuie să intervină pentru ca procedura să poată fi îndeplinită fără întîrziere.Dispoziţiunile art. 513 şi 523 din procedura civilă se aplică şi în cazul în care, afară de imobilele supuse urmăririi, falitul mai are şi alte imobile în cuprinsul jurisdictiunei aceluiaşi tribunal. +
Capitolul 3DESPRE REVENDICATIUNE +
Articolul 812Pot fi revendicate rimesele în cambiale sau în alte titluri de credit neplătite încă şi pe care falitul le poseda în natura în ziua sentinţei declarative de faliment, dacă aceste rimese au fost făcute de proprietarul lor cu simplul mandat de a face să se încaseze valoarea lor şi de a o păstra în contul sau, sau dacă ele au fost destinate de proprietarul lor pentru plati anume determinate. +
Articolul 813Pot asemenea să fie revendicate, dacă se poseda în natura, în tot sau în parte, de către falit, în ziua sentinţei declarative de faliment, mărfurile care i-au fost predate cu titlu de depozit spre a fi vîndute în contul proprietarului, cu rezerva, însă, a dispoziţiunilor din acest cod relativ la revendicatiunea titlurilor la purtător pierdute sau furate, şi ale art. 1909 din codul civil.Poate asemenea să fie revendicat preţul sau partea din preţ al aceloraşi mărfuri care nu fusese plătite în bani sau altfel, nici trecute în cont curent între falit şi cumpărător. +
Articolul 814Mărfurile expediate falitului, al căror preţ el nu l-a plătit încă, poate fi revendicate dacă, în ziua declarării falimentului, nu ajunsesera încă în magazinele sale sau nu fuseseră primite la dispoziţia lui în magaziile publice sau în alt loc de depozit sau de paza ale comisionarului însărcinat să le vinda pentru contul lui.Revendicatiunea nu este admisă dacă mărfurile înainte de sosirea lor fuseseră vîndute fără frauda prin girarea facturIi, a poliţei de încărcare sau a scrisorii de carat, cînd acestea sînt la ordin sau prin remiterea acelor titluri, cînd sînt la purtător.Acelea care revendica trebuie să despăgubească masa de sumele plătite în contul lui şi de toate anticipatiunile făcute pentru navlu sau port, pentru comision, pentru asigurări sau alte speze şi sa plătească sumele ce ar fi datorate pentru aceleaşi cauze. +
Articolul 815Vânzătorul poate să retina mărfurile vîndute care n-au fost predate falitului sau care i-au fost expediate lui sau unei alte persoane pentru contul sau. +
Articolul 816În cazurile prevăzute de cele doua articole precedente, judecătorul sindic, cu autorizarea tribunalului, va putea cere predarea mărfurilor, plătind vânzătorului preţul convenit. +
Articolul 817Cererile de revendicare trebuie să fie propuse înaintea judecătorului sindic.Judecătorul sindic este dator ca, în 48 ore, sa comunice falitului şi creditorilor copie, de pe acţiune, arătându-le şi termenul de înfăţişare.Comunicarea se va face conform art. 437 din codul comercial.Fiecare din creditori şi chiar falitul sînt admişi sa contesteze cererile de revendicare.Dacă nu exista contestatiune sau dacă contestatiunea, după valoarea lucrului revendicat, este de competenţa judecătorului de pace, revendicarea este admisă sau respinsă printr-o ordonanţa a judecătorului sindic, supusă apelului la tribunal în termen de trei zile libere de la pronunţare. În caz contrariu, judecătorul trimite judecarea afacerii înaintea tribunalului de comerţ. +
Articolul 818Cererile de revendicatiune în natura suspenda vînzarea lucrurilor revendicate, dar nu pot anula vînzările deja efectuate.Cererile de revendicarea preţului nu au un efect asupra sumelor deja distribuite înaintea lor. +
Titlul VDESPRE REPARTITIUNEA ÎNTRE CREDITORI ŞI DESPRE ÎNCHIDEREA FALIMENTULUI +
Articolul 819Sumele de bani aparţinînd falimentului, scăzînd cheltuielile de justiţie şi de administraţiune şi ajutoarele acordate falitului şi familiei sale, trebuie înainte de toate, să se întrebuinţeze, cu autorizarea tribunalului, la plata creditorilor, cu gaj sau alt privilegiu, şi restul va fi distribuit între toţi creditorii, în proportiune cu creanţele lor verificate.În acest scop, judecătorul sindic trebuie să prezinte, în fiecare luna tribunalului un stat de situaţiune al falimentului şi al banilor disponibili, pentru a fi repartizaţi. Tribunalul va ordonă, de va fi loc, o repartitiune, fixind suma de distribuit, şi va îngriji ca toţi creditorii să fie avizaţi despre aceasta. +
Articolul 820Statul de repartitiune va fi format de judecătorul sindic şi va deveni executoriu prin ordonanţa tribunalului.Pentru repartizarea banilor aflaţi în depozit, judecătorul sindic va emite fiecăruia dintre creditori mandatul de plată după statul de repartitiune.Plăţile se efectuează de-a dreptul de către casa. +
Articolul 821Nu se va proceda la nici o reparatiune decât rezervindu-se porţiunea corespunzătoare conform bilanţului la creanţele pentru care termenul verificării a fost prorogat, dacă aceste creanţe n-au fost încă admise la pasivul falimentului în momentul reparatitiunii.Dacă aceste creanţe n-au fost trecute în bilanţ pentru o sumă determinata sau dacă creditorul pretinde o sumă mai mare decît aceea trecută în bilanţ, judecătorul sindic va determina suma de rezervat, cu apel la tribunal. Ordonanţa judecătorului sindic este provizoriu executorie. +
Articolul 822Porţiunea rezervată rămîne în depozit pînă la îndeplinirea termenelor prorogate după dispoziţiunile art. 769Dacă creditorii pentru care termenele au fost prorogate nu au făcut sa li se verifice creanţele conform dispoziţiunilor precedente, porţiunea rezervată se va împărţi între creditorii admişi la pasiv.Aceeaşi rezerva are loc şi pentru creanţele în privinta admiterii cărora nu a fost statut definitiv.Dacă sumele rezervate produc interese, acestea se cuvin creditorilor pentru care s-au rezervat.În toate cazurile, depozitul este în riscul şi pe cheltuiala lor. +
Articolul 823Nici un mandat de plată nu se va admite de judecătorul sindic decât numai după prezentarea titlului constitutiv al creanţei.Judecătorul sindic va menţiona pe titlu mandatul de plată.Dacă nu exista titlu scris, sau dacă nu este posibil a-l prezenta, tribunalul va putea autoriza plata asupra prezentării extractului de pe procesul verbal de verificare a creanţelor.Creditorul va da chitanţa pe marginea statului de repartitiune. +
Articolul 824Creditorii care vor fi declarat tardiv creanţele lor, conform dispoziţiunilor art. 780, nu vor putea reclama în contra repartitiunilor deja făcute, nici să se opună la cele deja ordonate de judecătorul sindic; dar vor concura numai la repartitiunile următoare în proportiune cu creanta lor, şi cînd vor fi fost admişi provizoriu la pasiv, în proportiune cu suma determinata de tribunal. Dacă însă el justifica ca au fost în imposibilitate de a face declaraţiunea creanţei lor în termenele stabilite, ei vor putea fi admişi a prelua asupra activului nedestribuit încă şi dividendele ce li s-ar fi cuvenit în distributiunile anterioare.În caz de opoziţiune tardivă, în contra admiterii unei creanţe, tribunalul poate ordonă ca sumele cuvenite pentru aceasta creanta în repartitiunile următoare, sau pentru partea contestată a acestei creanţe, să fie ţinute în rezerva, şi dacă, în virtutea acelei opoziţiuni, creanta va fi tot sau în parte declarata neexistenta, chiar sumele pe nedrept primite în repartitiunile precedente vor trebui să fie restituite la masa. +
Articolul 825După terminarea repartitiunei sumelor provenite din averea mobiliară şi imobiliară a falitului, procedura falimentului va fi închisă; însă fiecare creditor îşi păstrează dreptul la plata restului creanţei sale.Cu toate acestea, procedura falimentului se va redeschide cînd debitorul va face o asemenea cerere, oferind creditorilor săi de a le plati cel puţin încă o zecime din creanţele lor şi dând cauţiune pentru cheltuieli. În acest caz, tribunalul va rechema la însărcinarea sa pe judecătorul sindic, sau îl va numi din nou, şi va lua toate măsurile prevăzute în dispoziţiunile precedente în privinta conservatiunei şi a administraţiunei patrimoniului existent, cum şi în privinta lichidaţiunei lui şi în privinta pasivului care ar fi survenit.Nu se va proceda la nici o repartitiune decât numai după expirarea, în privinta noilor creditori, a termenelor stabilite conform dispoziţiunilor art. 708 +
Articolul 826Falitul, care va plati integral în capete, interese şi cheltuieli, toate creanţele admise la masa falimentului, va putea obţine reabilitarea sa. +
Articolul 827Cererea de reabilitare se va adresa către tribunalul care a pronunţat sentinta de declarare a falimentului.Preşedintele tribunalului, primind aceasta cerere, va ordonă ca o copie identică sa stea afişată timp de doua luni pe usa tribunalului, la bursa şi la Camera de comerţ, publicându-se de doua ori, la interval de câte o luna şi în Monitorul Oficial. +
Articolul 828Creditorul care nu va fi primit pe deplin plata capitalului sau cu procente şi cheltuieli, cum şi orice parte interesată va putea în curgerea timpului în care copia va sta afişată să se opună la reabilitare pirntr-o petitiune depusa la grefa tribunalului însoţită de actele pe care se întemeiază.Oponentul nu poate figura ca parte în proces. +
Articolul 829Tribunalul, la ziua fixată pentru cercetarea acestei cereri, va examina, în prima linie dacă formalităţile mai sus arătate au fost îndeplinite; apoi ascultând pe falit şi examinând actele pe care se întemeiază cererea întâmpinare a oponentului, dacă opoziţie s-a făcut, şi actele depuse, va putea incuviinta cererea. Sentinta care a respins reabilitarea va putea fi atacată, pe calea apelului, numai de către falit, în termen de 15 zile de la pronunţare.Dacă cererea de reabilitare a fost respinsă, falitul nu va putea introduce din nou alta cerere decât după un an de la data sentinţei. +
Articolul 830Falitul va putea fi reabilitat, după moartea sa după cererea moştenitorilor. +
Articolul 831Bancrutarii frauduloşi şi cei condamnaţi pentru fals, furt, abuz de încredere, escrocherie şi delapidare de bani publici, nu pot obţine reabilitarea.Cererea de reabilitare este inadmisibila pînă la închiderea acţiunii penale.Bancrutarii simpli nu pot fi reabilitaţi decât după ce au făcut pedeapsa la care au fost condamnaţi. +
Titlul VIDESPRE ÎNCETAREA ŞI SUSPENDAREA FALIMENTULUI +
Capitolul 1DESPRE NEAJUNGEREA ACTIVULUI +
Articolul 832Dacă operaţiunile falimentului nu vor putea continua în mod util din cauza insuficienţei activului, tribunalul, ascultând pe judecător şi pe falit, va putea declara, chiar din oficiu, încetarea acelor operaţiuni.Aceasta declaraţiune va reintegra pe creditori în exerciţiul drepturilor lor asupra bunurilor falitului, mentinandu-se în privinta acestuia efectele declaratiunei de faliment. +
Articolul 833Falitul şi orice interesat va putea oricînd cere tribunalului revocarea sentinţei prin care s-a declarat încetarea operaţiunilor falimentului plătind cheltuielile judecaţii arătate în articolul precedent şi dând cauţiune pentru cheltuielile ulterioare.Dacă revocatiunea este admisă, se va proceda conform primului alineat al art. 82 +
Capitolul 2DESPRE MORATORIU +
Articolul 834Dacă sentinta declarativă de faliment a fost pronutata după cererea creditorului sau din oficiu, falitul justificând cu probe valabile ca încetarea plăţilor a fost consecinţa unor evenimente extraordinare şi neprevăzute, sau în alt mod scuzabile, şi stabilind cu documente sau cu dare de garanţii îndestulătoare ca activul patrimoniului sau covarseste pasivul, va putea sa ceara tribunalului, în cele trei zile ce urmează după publicarea acelei sentinţe, ca să se suspende executarea ei.Cererea nu va putea fi primită, dacă falitul nu a prezentat sau nu prezintă împreună cu dânsa registrele sale de comerţ regulat ţinute, bilanţul sau comercial şi o lista nominativă de toţi creditorii săi, cu arătarea domiciliului, şi a sumelor creanţelor lor. +
Articolul 835Preşedintele verificand prezentarea registrelor, a bilanţului şi a listei creditorilor, va ordonă convocarea acestora înaintea judecătorului sindic pentru a discuta cererea de moratoriu şi va fixa, la trebuinta, o zi, care să nu fie posterioară zilei primei adunări ordonate prin sentinta declarativă de faliment.Aceasta ordonanţa se va notifica imediat judecătorului sindic şi tuturor creditorilor prin îngrijirea falitului.Aceasta ordonanţa nu va împiedica îndeplinirea actelor decurgînd din declaraţiunea de faliment în privinta persoanei şi a bunurilor falitului. +
Articolul 836Procesul verbal al adunării trebuie să arate numele şi prenumele creditorilor, care au comparat şi declaraţiunile fiecăruia dintr-înşii şi a judecătorului sindic în privinta veracitatii şi fiinţei fiecărei creanţe, a cererii de moratoriu şi a duratei lui.Va trebui asemenea sa arate propunerile măsurilor conservatorii necesare, modurile de lichidaţiune prin buna înţelegere şi persoanele cărora se poate incredinta administraţiunea sau supravegherea patrimoniului falitului în timpul moratoriului. +
Articolul 837La cea dintâi audienta care va urma după ziua adunării sus zise, tribunalul va statua contradictoriu cu falitul, cu judecătorul sindic şi cu creditorii intervenienţi, asupra cererii de suspensiune, ţinînd mai cu seama cont de dorinţa exprimată de majoritatea creditorilor.Dacă tribunalul găseşte aceasta cerere admisibilă, el ia următoarele măsuri:1. Fixează termenul moratoriului fără ca acest termen să poată trece peste 6 luni;2. Ordonă debitorului ca înăuntrul aceluiaşi termen sa producă dovada cum ca a plătit toate datoriile sale ajunse la scadenta, sau ca a obţinut de la creditori amânarea plăţii;3. Prescrie măsurile conservatorii şi precauţiunile ce va crede necesare pentru a asigura integritatea patrimoniului debitorului;4. Numeşte o comisiune de creditori însărcinaţi de a supraveghea administraţiunea şi lichidarea patrimoniului căzut în faliment.Suspendarea procedurii comerciale a falimentului nu împiedica cursul urmarii penale. +
Articolul 838Debitorul care a obţinut moratoriul, are dreptul sa procedeze la lichidaţiunea voluntara a activului falimentului sau, şi la stingerea pasivului cu concursul comisiunei creditorilor sus numite şi sub direcţiunea judecătorului sindic.Regulile speciale ale lichidaţiunei şi autorizaţiunile de a vinde, de a constitui ipoteci sau gajuri, de a lua bani împrumut, de a transige, de a incasa bani sau de a face plati sau de a face alte acte strict necesare în scopul lichidării trebuie să fie prescrise de tribunal prin sentinta care acorda moratoriul sau prin alte sentinţe ulterioare, asultandu-se şi comisiunea lichidatoare. +
Articolul 839În timpul moratoriului nici un act de urmărire nu se va putea întreprinde sau continua contra debitorului şi nici o acţiune nu se va putea intenta sau continua contra lui, dacă nu rezultă din fapte posterioare acordării moratoriului.Moratoriul nu are efect în privinta creanţelor Statului provenind din contribuţiuni, nici în privinta drepturilor creditorilor avînd ipoteca, gaj sau alt privilegiu. +
Articolul 840Dacă în timpul moratoriului intervine o înţelegere de buna voie cu toţi creditorii, relaţiunile ulterioare dintre aceştia şi debitori se reglementează conform acelei convenţiuni.Învoiala se poate de asemenea stipula în mod valabil numai cu majoritatea creditorilor care ar reprezenta cel puţin trei pătrimi din pasiv, cu condiţiunea numai ca creditorii care au consimţit, sa ia asupra-le, împreună cu debitorul, consecinţele oricărui litigiu cu creditorii disidenti şi, la trebuinta obligaţiunea plăţii integrale a creanţelor lor.În ambele aceste cazuri, dacă declaraţiunea de faliment intervenise deja, învoiala trebuie să fie omologata de tribunal şi produce efectele concordatului întrucât priveşte închiderea falimentului. +
Articolul 841Dacă cererea de moratoriu nu este admisă, tribunalul dacă este necesar, fixează, prin aceeaşi sentinta, noi termene pentru verificarea creanţelor.Dacă după acordarea moratoriului, se descoperă, în timpul duratei sale, datorii nedeclarate de falit, sau neexistenta unora din creanţele declarate, sau dacă acesta nu îndeplineşte obligaţiunile care i-au fost impuse în privinta administraţiunii şi lichidării patrimoniului sau sau dacă s-a făcut culpabil de fapte de dol ori de rea credinţa sau dacă activul sau nu mai oferă speranta părţii integrale a datoriilor sale, tribunalul va putea revoca chiar din oficiu moratoriul şi prescrie măsurile necesare pentru continuarea procedurii falimentului. +
Articolul 842Chiar înaintea declaratiunii de faliment, comerciantul va putea cere un moratoriu, numai să fie în stare a justifica concursul condiţiunilor prescrise de art. 834, depunând la grefa tribunalului documentele acolo arătate şi suma necesară pentru cheltuieli.Dacă justificările prezentate se găsesc suficiente, tribunalul ascultând pe reclamant în camera de consiliu, va putea ordonă convocarea creditelor, în cel mai scurt termen posibil, fără a trece peste 15 zile, şi prescrie măsurile provizorii ce le va crede necesare, insarcinand pe un judecător cu direcţia executării.Sentinta va fi notificată procurorului tribunalului în scopul indicat la art. 712.Acest moratoriu se reglementează prin dispoziţiunile acestui capitol care nu ar fi incopmatibile cu dânsul.Dacă tribunalul găseşte ca cererea nu este justificată, sau dacă se iveşte unul din cazurile prevăzute în articolul precedent, se paseste fără întîrziere la declararea de faliment. +
Articolul 843Ori de câte ori s-a acordat un moratoriu, dacă în cursul duratei se dovedeşte a se fi plătit creditorilor anteriori o parte considerabila din creanţele lor, sau dacă mijlocesc împrejurări speciale, tribunalul va putea, intervenind un vot favorabil al majorităţii creditorilor, care ar reprezenta cel puţin pe jumătate din restul pasivului, sa acorde un al doilea moratoriu pentru un termen, care asemenea nu va trece peste 6 luni. +
Articolul 844Documentele şi celelalte mijloace de probaţiune, avînd de scop a lumina judecata tribunalului asupra cererii de moratoriu, pot să fie prezentate fără a fi necesar de a le investi cu formalităţile prescrise de legi pentru timbru şi înregistrare. +
Capitolul 2DESPRE CONCORDAT +
Articolul 845În orice stare a procedurii falimentului, se poate încheia concordat, între falit şi creditorii săi, oricare ar fi cota concordatară, dacă toţi consimt la aceasta.În concordat se poate conveni încetarea sau suspendarea procesului comercial al falimentului, dar nu se poate împiedica continuarea instrucţiunii penale.Concordatul va fi supus omologării tribunalului. +
Articolul 846Dacă s-a obţinut un concordat prin consimţămîntul tuturor creditorilor, judecătorul sindic este dator ca, în termen de 3 zile de la verificarea creanţelor, sa convoace pe creditori pentru a fi consultaţi asupra încheierii unui concordat.Falitul sau un număr de creditori reprezentând cel puţin a patra parte din pasivul falimentului, pot cere, în acelaşi termen, o convocare a creditorilor, pentru a li se propune un concordat.Ordonanţa de convocare trebuie să fie notificată creditorilor şi falitului.Propunerea concordatului nu suspenda actele întreprinse pentru lichidarea falimentului, cu rezerva dispoziţiunilor primului alineat din art. 803 +
Articolul 847În adunarea pentru concordat, falitul trebuie să se prezinte în persoana, dar poate să fie autorizat, pentru juste motive, de către judecătorul sindic să se reprezinte printr-o altă persoană.Judecătorul sindic trebuie să prezinte adunării o relatiune scrisă în privinta stării falimentului, a îndeplinirii formalităţilor, a operaţiunilor ce au avut loc şi a măsurilor ce crede necesare a înlesni acea încheiere. Relaţiunea trebuie să fie subscrisă de judecătorul sindic.Procesul verbal al adunării va menţiona tot ce s-a deliberat şi decis într-însă. +
Articolul 848Concordatul nu se poate face decât cu primirea majorităţii tuturor creditorilor ale căror creanţe au fost verificate sau admise provizoriu, cu condiţiunea ca creditorii aderenti sa reprezinte cele trei pătrimi din totalitatea acelor creanţe; altfel concordatul e nul.Variaţiunile în numărul creditorilor şi în suma creanţelor, derivând din sentinta arătată în art. 775, nu au influenţa asupra validităţii concordatului încheiat cu majoritatea sus-zisa. +
Articolul 849Sotia falitului nu poate lua parte la votarea concordatului cu creanta sa dotală. +
Articolul 850Pentru formarea majorităţii cerută pentru validitatea concordatului nu se tine socoteala de creanţele cu ipoteca, gaj sau alt privilegiu, dacă creditorii nu renunţa la ipoteca sau privilegiul lor, nici la creanta dotală.Renunţarea poate asemenea să se refere la o parte din creanta şi la accesorii numai ca suma, în capital şi accesorii, pentru care ea are loc, să fie determinata, şi ca această sumă sa nu fie inferioară la a treia parte din creanta întreaga.Votul dat fără nici o declaraţiune de renunţare limitată, implica de drept renunţarea la ipoteca sau la privilegiu pentru întreaga creanta.Efectele renunţării încetează de drept, dacă corcordatul nu are loc sau se anulează în urma.Deciziunile celorlalţi creditori nu pot vătăma drepturile creditorilor ipotecare sau privilegiaţi. +
Articolul 851Concordatul trebuie să fie subscris în aceeaşi adunare în care a fost consimţit.Dacă concordatul s-a primit numai de majoritatea în număr a creditorilor prezenţi sau de majoritatea celor trei pătrimi ai sumei totale a creanţelor, judecătorul sindic poate, dacă creditorii aderenti nu-ti retrag consimţămîntul, sa amâne deliberatiunea la alta adunare sau sa fixeze un termen pentru culegerea şi altor adeziuni.În caz de vreo schimbare în condiţiunile concordatului, adeziunile date în prima adunare rămîn fără efect.Creditorii au dreptul sa ia notite în cancelarie de pe procesele verbale ale adunării.Judecătorul sindic nu poate acorda decât o singura convocare pentru concordat, nici nu poate acorda decât o singura amânare pentru deliberatiune de noi adeziuni. +
Articolul 852Concordatul va trebui să fie supus omologării tribunalului.Tribunalul, examinând circumstanţele falimentului, condiţiunile concordatului şi dacă condiţiunile cerute de lege au fost îndeplinite, va putea incuviinta omologarea. +
Articolul 853Concordatul judiciar este inadmisibil:1. Cînd falitul este dosit;2. Cînd falitul este inculpat pentru bancruta frauduloasă şi pînă ce n-a fost definitiv achitat;3. Cînd falitul a mai fost în stare de faliment;4. Cînd falitul nu se obliga a plati cel puţin 60 % din capitalul creanţelor;5. Cînd termenul stipulat pentru plata cotei trece de 18 luni;6. Cînd se garantează plata cotei concordatare, fie printr-o ipoteca, fie printr-un depozit în bani sau efecte, putând acoperi suma prezentată prin cota promisa.În acest caz, falitul nu va fi pus în posesiunea activului sau decât după formarea actului autentic de ipoteca de către falit sau terţ cu judecătorul sindic, în numele masei credale, sau după consemnarea banilor sau efectelor la Casa de depuneri şi înaintarea recipisei la tribunalul de comerţ.Inscriptiunea ipotecare se va putea cere numai de către judecătorul sindic, în numele masei credale, care va achită şi taxele de timbru şi înregistrare şi orice alte cheltuieli ocazionate cu facerea ipotecii.Aceste măsuri asigurătoare vor trebui să fie efectuate înainte de omologarea concordatului.În lipsa de asemenea garanţii, falitul va putea însă sa încheie concordat cu îndatorirea ca, după punerea lui în posesiunea activului şi pînă la plata cotelor concordatare, el sa gireze comerţul sub supravegherea unui delegat al creditorilor, care va putea sa dea falitului şi avizul sau asupra diferitelor operaţiuni ale comerţului.Dacă creditorii consimt, ei numesc sub răspunderea lor, pe delegat parin actul de concordat, dintre persoanele cunoscatoare în comerţul falitului, fixându-i în acelaşi timp şi onorariul lunar.Banii proveniţi din încasări şi vânzări se vor remite delegatului care îi va consemna la Casa de depuneri, iar recipisele se vor depune la tribunal pentru a servi la achitarea cotelor.Îndată ce plata cotelor va fi achitată, încetează însărcinarea delegatului.Prin neplata cotelor, falitul se face pasibil de penalităţile edictate de codul de comerţ pentru bancruta simpla.Ivindu-se unul din cazurile prevăzute la numerele 1 şi 2, încheierea concordatului se suspenda de drept. +
Articolul 854Creditorii care n-au consimţit sau n-au intervenit la concordat, vor putea face opoziţiune la omologare, în termen de 8 zile de la închiderea procesului-verbal care constata operaţiunile votării concordatului sau de la expirarea termenului concedat de judecătorul sindic.Cererea de opoziţiune va fi motivată şi va trebui să fie notificată judecătorului sindic şi falitului deodată cu citaţiunea pentru audienta fixată înaintea tribunalului.Dacă termenul sus zis a trecut fără să se fi făcut vreo opoziţiune tribunalul statueaza în camera de consiliu, asupra omologării. +
Articolul 855Dacă tribunalul încuviinţează omologarea, se poate face apel în contra acelei sentinţe, atît de creditorii care au votat contra concordatului cat şi de către cei care n-au intervenit la votare; iar dacă se respinge omologarea se poate face apel de către falit şi de către creditorii care au votat concordatul. +
Articolul 856Dacă opoziţiunea la omologare a fost facuta, tribunalul se va pronunţa asupra opozitiunii şi asupra omologării prin una şi aceeaşi sentinta numai cu apel pentru cei interesaţi.Dacă opoziţiunea este respinsă, tribunalul sau curtea va putea sa condamne pe oponent la o amenda de 100 pînă la 5000 lei, cînd opoziţiunea va fi fost facuta cu rea credinţa şi în scop invederat de a întârzia executarea concordatului.Tribunalul, respingând opoziţiunea va putea acorda execuţia provizorie pentru sentinta care omologa concordatul.Nici deciziunea Curţii, care statuează asupra omlogarii concordatului nu este supusă opozitiunii. +
Articolul 857Dacă judecarea vreunei opoziţiuni depinde de rezolvarea unor chestiuni care din cauza materiei, nu ar fi de competenţa tribunalului de comerţ, acest tribunal nu se va putea pronunţa decât după rezolvarea acestei chestiuni; însă va trebui sa fixeze un termen scurt, înlăuntrul căruia creditorul oponent va fi obligat sa pornească juecata înaintea autorităţii competente şi să justifice ca a făcut aceasta cu desteptare ca, în caz contrariu, se va urma judecata asupra celorlalte opoziţiuni, fără a se mai lua în consideraţie pretentiunile sale. +
Articolul 858Dacă prin concordat s-au consimţit ipoteci pentru garantearea celor interesaţi, tribunalul pronunţând omologarea concordatului, va trebui sa fixeze un termen scurt pentru luarea inscripţiunilor ipotecare.Omologarea nu produce efect decât în ziua luării inscripţiunilor. +
Articolul 859Omologarea face concordatul obligator pentru toţi creditorii trecuţi sau netrecuti în bilanţ, ale căror creanţe sînt sau nu verificate şi chiar pentru creditorii care au reşedinţa afară din ţara şi pentru aceia care au fost admişi provizoriu la pasiv, oricare ar fi suma definitiv lichidată în favoarea lor. +
Articolul 860Îndată ce sentinta de omologarea concordatului a rămas definitivă, încetează starea de faliment, şi totodată încetează funcţiunile judecătorului sindic, cu rezerva însă a dispoziţiunilor articolelor următoare.Judecătorul sindic va trebui sa dea seama tribunalului de administraţiunea sa şi va remite falitului toate bunurile sale, registrele, hartile şi orice alte efecte, luînd descacare, conformându-se condiţiunilor stabilite prin concordat.Judecătorul sindic va încheia despre toate proces-verbal şi funcţiunile sale încetează.Tribunalul va judeca contestaţiunile ivite.Neachitarea cheltuielilor de justiţie şi de administraţiune ale falimentului, precum şi neachitarea celorlalte datorii privilegiate, în termen de trei zile de la rămânerea definitivă a hotărîrii de omologarea concordatului, da drept judecătorului sindic a cere de la tribunal autorizarea pentru a vinde, conform art. 804, parte din patrimoniul falitului, pînă la concurenta sumelor datorate. +
Articolul 861Falitul concordator, mai înainte de îndeplinirea obligaţiunilor luate prin concordat, nu va putea constitui fondul sau de comerţ în gaj nici instraina acest fond în alt mod decît acela cerut de felul comerţului sau. Orice constituire de gaj sau înstrăinare, făcute în contra dispoziţiunilor acestui articol, sînt nule de drept şi creditorii interesaţi pot cere chiar anularea concordatului şi restabilirea stării de faliment. +
Articolul 862Concordatul deşi omologat, va putea să fie anulat de tribunal, după cererea judecătorului sindic sau a oricărui creditor, după ce va asculta contradictoriu pe sindic şi pe falit, dacă se descoperă după omologare, ca s-a exagerat în mod fraudulos pasivul sau ca s-a disimulat o parte importanţa din activ. Aceasta anulare liberează de drept garanţiile date pentru concordat. +
Articolul 863Dacă falitul nu îndeplineşte condiţiunile concordatului, unul sau mai mulţi creditori, care au luat parte la deliberatiuni şi care nu au fost îndestulaţi cu sumele cuvenite prin concordat, vor putea cere rezilierea lui.Prin faptul rezilierii concordatului se redeschid operaţiunile falimentului, şi creditorii neindestulati reintra în întregimea drepturilor lor faţa cu falitul, ţinându-se însă în seama partea proporţională din creanta stinsă, prin plata cotelor deja efectuate.Rezilierea concordatului nu liberează pe fidejusori, nici face sa înceteze ipotecile sau celelalte garanţii constituite printr-însul.Repunerea în stare de faliment, pentru neplata cotelor stipulate prin concordat, va atrage pentru falit pedeapsa prevăzută pentru bancruta simpla. +
Articolul 864Asupra prezentării sentinţei care anulează sau reziliază concordatul, tribunalul va proceda conform dispoziţiunilor secundului alineat al art. 825.Actele făcute de falit, în urma omologării concordatului şi mai înainte de anularea sau rezilierea lui, nu vor putea fi declarate nule decât numai dacă vor fi fost făcute în frauda drepturilor creditorilor. +
Articolul 865Creditorii anteriori concordatului reintra în întregimea drepturilor lor numai faţa cu falitul dacă nu vor putea participa la masa falimentului decât numai în proporţiunile următoare:Dacă nu au primit nici o parte din dividend, participa numai pentru totalitatea creanţelor sale.Dacă au primit o parte, participa numai pentru porţiunea creanţei primitive corespunzătoare cu porţiunea de dividend promisa şi neprimită.Dispoziţiunile acestui articol se aplică şi în cazul cînd un al doilea faliment va fi fost declarat, fără ca falimentul anterior sa fi fost anulat sau reziliat. +
Titlul VIIDISPOZIŢIUNI PRIVITOARE LA FALIMENTUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE +
Articolul 866Falimentul unei societăţi comerciale se declara de tribunalul comercial în jurisdicţia căreia societatea îşi are sediul. +
Articolul 867Falimentul unei societăţi în nume colectiv sau în comandită produce şi falimentul soţilor ilimitat responsabili.Tribunalul va declara prin aceeaşi sentinta falimentul societăţii şi al soţilor; va arata numele, prenumele şi domiciliul acestora şi va numi un judecător sindic.Cu toate acestea, patrimoniul societăţii va fi ţinut deosebit de acel al fiecărui soţ, atît la formarea inventarului, cat şi în operaţiunile administraţiunii şi al lichidaţiunii activului şi pasivului.Numai creditorii societăţii iau parte la deliberaţiunile care interesează patrimoniul social, dar ei concura cu creditorii fiecărui soţ la deliberaţiunile care interesează patrimoniul individual al fiecărui soţ căzut în faliment.Sentinta declarativă de faliment produce pentru toţi sotii faliţi efectele arătate în Titlul I al acestei cărţi. +
Articolul 868Falimentul unui sau mai multor soţi nu trage după sine falimentul societăţii.Falimentul tuturor soţilor ilimitat responsabili în societăţile în nume colectiv sau în comandită, nu trage după sine falimentul societăţii, dacă aceasta nu se afla în stare de încetare de plati. +
Articolul 869În caz de faliment al unei societăţi în comandită pe acţiuni sau anonima, actele de procedura se fac contra administratorilor, directorilor şi lichidatorilor. Ei sînt ţinuţi sa compara înaintea judecătorului sindic ori de câte ori ar fi chemaţi şi în special a procura informaţiunile necesare pentru formarea şi verificarea bilanţului şi pentru descoperirea cauzelor şi împrejurărilor falimentului. Ei vor trebui să fie ascultaţi ca reprezentanţi legali ai societăţii falite în toate cazurile în care legea prescrie ca falitul să fie ascultat. +
Articolul 870Creditorii particulari ai unui soţ nu sînt admişi la pasivul falimentului societăţii. Ei nu au drept decât asupra a ceea ce va mai ramanea soţului după indestularea creditorilor societăţii exceptându-se dreptul derivând din privilegiu sau ipoteca.Asociaţii în participaţiune ai comerciantului falit nu sînt admişi la pasivul falimentului decât numai pentru acea parte a capitalului adus de dânşii, pe care vor putea-o proba că nu a fost absorbită de partea pierderilor ce cad în sarcina sa. +
Articolul 871Dacă societatea falita a emis obligaţiuni la purtător, posesorii acestor obligaţiuni vor fi admişi la pasivul falimentului în raport cu valoarea de emisiune a obligaţiunilor, scăzându-se aceea ce li se va fi plătit cu titlu de amortisment sau de ramburs asupra capitalului de fiecare obligaţiune. +
Articolul 872Dacă sotii cu responsabilitate limitată în societăţile anonime sau în comandită nu efectuasera încă, în momentul declaratiunii falimentului, vărsămintele părţilor luate asupra-le, judecătorul sindic poate fi autorizat să le ceara vărsămintele ulterioare a căror necesitate va fi recunoscută de tribunal. +
Articolul 873În falimentul unei societăţi anonime, care nu se găseşte în stare de lichidaţiune, concordatul poate avea de obiect continuarea sau cedarea întreprinderii sociale şi în asemenea caz, el trebuie să determine condiţiunile exploatării ulterioare. +
Articolul 874În societăţile în nume colectiv şi în comandită, creditorii pot consimţi un concordat chiar în favoarea unuia sau mai multora dintre sotii cu responsabilitatea limitată.În acest caz, tot activul social se va supune administraţiunii şi operaţiunilor judecătorului sindic. Numai bunurile particulare ale soţului căruia s-a acordat concordatul sînt excluse şi nici o parte a activului social nu va putea fi întrebuinţată pentru plata obligaţiunilor derivând din concordat. Soţul care a obţinut un concordat particular, este liberat de obligaţiunea solidară către creditorii societăţii, dar, pentru ca să obţină sentinta indicată în art. 826, el trebuie să probeze ca toate datoriile societăţii falite au fost plătite: capete, interese şi cheltuieli. +
Titlul VIIIDESPRE INFRACŢIUNI PENALE ÎN MATERIE DE FALIMENT +
Articolul 875Acţiunea penală pentru infracţiunile cuprinse în acest titlu este de ordine publică. Ea poate fi pusă în mişcare chiar înainte de declaraţiunea de faliment, cînd încetarea plăţilor este însoţită de faptul de dosire, de ascundere, de închiderea magazinelor, de darea la o parte, sustragerea sau imputinarea frauduloasă a patrimoniului în dăuna creditorilor.În aceste cazuri, procurorul tribunalului trebuie să comunice îndată încetarea plăţilor preşedintelui tribunalului comercial pentru îndeplinirea dispoziţiunilor titlului I al acestei cărţi. +
Capitolul 1DESPRE BANCRUTA +
Articolul 876Este culpabil de bancruta simpla comerciantul care a încetat plăţile şi care se găseşte într-unul din cazurile următoare:1. Dacă cheltuielile sale personale sau acelea ale familiei sale au fost prea mari, în raport cu starea sau condiţiunea sa economică;2. Dacă a pierdut o mare parte din patrimoniul sau în operaţiuni curat de noroc sau manifest imprudente;3. Dacă în scopul de a-şi întârzia falimentul, a făcut cumpărări cu intenţiunea urmată de fapt de a revinde lucrurile cumpărate cu preţul sub valoarea lor curenta sau dacă a avut recurs la împrumuturi, girare de efecte sau alte mijloace ruinătoare, pentru a-şi procura fonduri;4. Dacă în urma încetării plăţilor, a plătit pe vreun creditor, în detrimentul masei;5. Dacă nu a ţinut de loc registrele prescrise de lege, ori dacă nu le-a ţinut în mod regulat, sau cel puţin registrul jurnal încheiat şi vizat conform art. 27;6. Dacă nu a plătit la epocile stipulate prin concordat, partea promisa creditorilor săi precum s-a zis la art. 863 ultimul alineat. +
Articolul 877Este de asemenea culpabil de bancruta simpla comerciantul care a încetat plăţile şi care se găseşte în vreunul din cazurile următoare:1. Dacă nu a făcut în mod exact inventarul anual sau dacă registrele şi inventarele sale sînt incomplete sau neregulat ţinute, sau nu dau seama de adevarata stare a activului şi pasivului sau, chiar cînd n-ar fi frauda;2. Dacă, avînd contract de căsătorie, nu s-a conformat dispoziţiunilor art. 19 şi 20;3. Dacă în cele trei zile de la încetarea plăţilor, nu a făcut declaraţiunea prescrisă de art. 703 sau dacă fiind vorba de falimentul unei societăţi, declaraţiunea facuta nu arata numele tuturor soţilor solidari;4. Dacă, fără împiedicare legitima, nu s-a prezentat în persoana, înaintea judecătorului sindic, în cazurile şi în termene prescrise, şi dacă, prezentdandu-i-se, i-a dat informaţiuni false sau dacă s-a departat fără permisiune de la domiciliul sau în timpul falimentului;5. Dacă nu a îndeplinit obligaţiunile luate într-un concordat obţinut într-un faliment anterior. +
Articolul 878Oricine, exercitând obişnuit profesiunea de mijlocitor va fi căzut în faliment e culpabil de bancruta simpla. +
Articolul 879E culpabil de bancruta simpla comerciantul care, chiar înainte de declaraţiunea de faliment şi numai pentru a-şi facilita obtinierea unui moratoriu, şi-a atribuit, cu buna ştiinţa şi în contra adevărului, o parte din activ, sau a simulat datorii neexistente pentru a face sa intervie în adunări creditori în tot sau în parte fictivi. +
Articolul 880E culpabil de bancruta frauduloasă comerciantul falit care a sustras sau falsificat registrele sale, distras, tăinuit sau disimulat o parte din activul sau şi comerciantul care, într-un alt scop decât cel indicat în articolul precedent a înfăţişat datorii inexistente, sau care, în registre, în scripte, sau în acte autentice ori private sau în bilanţ, s-a dat în mod fraudulos dator de sume ce nu datora.Mai pot fi declaraţi bancrutari frauduloşi, comercianţi care înainte de declararea în faliment, vor fi intrainat o parte inseamnata de mărfuri sau activ de preţuri reduse şi mai scăzute decât costul lor, în scopul fraudulos de a frusta pe creditori. +
Articolul 881Delictele de bancruta simpla se pedepsesc cu închisoare de la 15 zile pînă la doi ani.Cel ce se face culpabil de bancruta simpla va putea fi, deosebit de aceasta, declarat incapabil de a exercita profesiunea de comerciant şi a i se interzice dreptul de intrare în localurile de bursa. +
Articolul 882Bancruta frauduloasă se va pedepsi cu maximul închisorii contravenţionale şi cu interdictiunea pe timp mărginit.Pedeapsa închisorii chiar cînd judecata găseşte circumstanţe usturatoare, nu poate fi redusă la mai puţin de un an.Cel ce este condamnat pentru faptul de bancruta frauduloasă va fi, deosebit de aceasta declarat incapabil de a mai exercita profesiunea de comerciant şi i se va interzice dreptul de intrare în localurile de bursa.Contra acelor ce vor fi exercitat obişnuit profesiunea de mijlocitor, în caz de bancruta frauduloasă, se va aplica maximul pedepsei. +
Capitolul 2DESPRE DELICTELE ALTOR PERSOANE DECÂT FALITUL, FĂRĂ COMPLICITATE ÎN BANCRUTA +
Articolul 883Prepusul sau reprezentantul comerciantului falit, care, în gestiunea lui încredinţată, s-a făcut culpabil de vreuna din faptele indicate la nr. 2, 3, 4 şi 5 din art. 856 şi nr. 1 din art. 877, sau la art. 880 se va pedepsi conform dispoziţiunilor pentru bancruta frauduloasă. +
Articolul 884În caz de faliment al unei societăţi în comandită, prin acţiuni sau anonima, administratorii şi directorii ei vor fi pedepsiţi după dispoziţiunile art. 881, dacă falimentul a provenit din culpa lor, sau dacă nu au fost îndeplinite dispoziţiunile art. 92, 93, 95, 96, 101, 104, 142, 146, 147, 148, 157, 168, 173, 174, 175, 178, 179, 182, 183 şi 184, sau dacă sînt culpabili de vreunul din faptele arătate la nr. 2, 3, 4, şi ale art. 876 şi la nr. 1, 3 şi 4 ale art. 877.Ei se vor pedepsi cu aceeaşi pedeapsa, dacă sînt culpabili de vreunul din faptele indicate la art. 880.Asemenea şi:1. Dacă au omis cu dol de a publică contractul social şi schimbările ulterioare în modurile prescrise de lege;2. Dacă au arătat în mod fals capitalul subscris sau vărsat;3. Dacă au distribuit societarilor dividende evident fictive şi cu chipul acesta, au micşorat capitalul social;4. Dacă cu dol au făcut preluări mai mari decât cele permise prin actul social;5. Dacă au ocazionat cu dol, sau prin mijlociri de operaţiuni doloase falimentul societăţii. +
Articolul 885Judecătorul sindic al falimentului care se va fi făcut culpabil malversatiuni în administraţiunea sa, se va pedepsi cu maximul închisorii, iar dacă paguba cauzată este mica, închisoarea se va putea reduce pînă la trei luni.Dispoziţiunile acestui articol se vor aplica asemenea auxiliarilor şi celor însărcinaţi de către judecătorul sindic cu executarea operaţiunilor falimentului. +
Articolul 886Se vor pedepsi cu maximul închisorii acei care, deşi n-ar fi complici în bancruta, se vor dovedi culpabili:1. Ca într-un faliment, cu buna ştiinţa, au distras, tăinuit sau disimulat, prin declaraţiuni publice sau private, bunuri mobile sau imobile ale falitului;2. Ca în mod fraudulos, au produs în faliment creanţe simultate în numele lor propriu sau prin persoane interpuse;3. Ca au săvârşit vreunul din faptele arătate în art. 880, exercitând comerţul sub numele altuia sau sub nume simulat. Aceeaşi pedeapsa se va aplica şi comerciantului care şi-a prestat numele.Ascendenţii, descendenţii, afinii şi soţul falitului, care cu ştiinţa, vor fi distras sau tăinuit valori sau alte lucruri aparţinînd falimentului, se vor pedepsi cu închisoare corecţională. +
Articolul 887Creditorul care va fi stipulat cu falitul, sau cu altă persoană, avantaje în folosul sau propriu, pentru votul sau în deliberările falimentului, sau în cererea de moratoriu, sau acela care, prin alte moduri decât cele prevăzute în art. 880, îşi va fi procurat avantaje în sarcina activului falimentului se va pedepsi cu închisoare pînă la un an şi cu amendă pînă la 2000 lei. +
Articolul 888În cazurile prevăzute de cele doua articole precedente, sentinta penală de condamnare va trebui sa ordone:1. Reintegrarea, dacă este cazul, la masa creditorilor, a bunurilor sau valorilor sustrase şi restituirea celor în drept a sumelor ce creditorele le primise fără să-i fi datorat;2. Despăgubirea daunelor pentru sumele câte s-au constatat, cu rezerva despăgubirii şi a altor daune mai mari, dacă s-ar dovedi în urma;3. Anularea în privinta tuturor şi chiar a falitului a conventiunilor particulare ce vor fi fost încheiate pentru a procura creditorilor avantajele menţionate în art. precedent.Dacă cererile pentru obiectele sus indicate nu au fost propuse în instanţa penală sau dacă, fiind propuse, a intervenit o ordonanţa de neurmărire sau o sentinta absolutorie, acele cereri vor putea fi în urma introduse şi judecate înaintea tribunalului de comerţ. +
Cartea IVDESPRE EXERCIŢIUL ACŢIUNILOR COMERCIALE ŞI DESPRE DURATA LOR +
Titlul IDESPRE EXERCIŢIUL ACŢIUNILOR COMERCIALE +
Capitolul 1DISPOZIŢIUNI GENERALE +
Articolul 889Exerciţiul acţiunilor comerciale se reglementează de Codul de procedură civilă, afară de dispoziţiunile codului de faţa. +
Articolul 890Aparţine jurisdictiunei comerciale a judeca:1. Toate contestaţiunile ralative la fapte de comerţ între orice persoane;2. Acţiunile de revocare sau de confirmare a sechestrului unei nave, chiar cînd ar fi înfiinţat în temeiul unei creanţe civile;3. Acţiunile contra capitanilor de nave, contra prepuşilor sau reprezentatilor, contra comisilor călători de comerţ şi contra comisilor de negot, derivate din faptele de comerţ cu care sînt însărcinaţi, precum de asemenea şi în aceleaşi limite acţiunile acestor persoane contra patronilor lor;4. Contestaţiunile dintre calfe sau ucenici, băieţi şi servitori de magazine, comisionari de strade şi lucrători cu ziua, luna sau anul, cu comerciantul sau şeful unei întreprinderi comerciale pentru îndeplinirea serviciului la care ei s-au obligat, sau pentru plata de salariu ori alta lucrare;5. Acţiunile pasagerului contra căpitanului sau armatorului unei nave, precum şi acţiunile acestora contra pasagerilor;6. Acţiunile întreprinzătorului de spectacole publice contra artiştilor teatrali, precum şi acţiunile acestora contra întreprinzătorului;7. Contestaţiunile relative la vînzarea cu licitaţiunea mărfurilor sau produselor depuse în magazine generale, dokuri ori intrepozite;8. Tot ce priveşte la falimente după dispoziţiunile cărţii a III-a din acest cod;9. Contestaţiunile privitoare la calitatea de comerciant sau la existenta unei societăţi comerciale. +
Articolul 891Acţiunile aparţinînd jurisdictiunei comerciale se vor judeca de judecătoriile comunale în ultima instanţa pînă la valoarea de 5 lei inclusiv şi cu drept de apel la judecătoria de pace respectiva, pînă la suma de 50 lei inclusiv, capete şi dobânzi; iar de către judecătoriile de pace, în ultima instanţa de la 50 lei pînă la valoarea de 200 lei inclusiv, capete şi dobânzi, şi cu drept de apel la tribunalul comercial în cuprinsul căruia se afla, pînă la valoarea de 1500 lei inclusiv, capete şi dobânzi. +
Articolul 892Dacă înaintea unui tribunal comercial se ridica un incident civil, acelaşi tribunal este competent a statua şi asupra incidentului, afară de cazul cînd contestatiunea incidenţa ar purta asupra filiatiunei, asupra calităţilor de erede sau asupra unui drept de proprietate sau servitute imobiliară. În aceste cazuri, tribunalul comercial va trimite pe părţi, pentru judecarea incidentului, înaintea tribunalului civil competent, sau îl va judeca însuşi, dacă e de competenţa tribunalului civil local.În toate cazurile în care incidentul se rezolva de acelaşi tribunal, apelul şi recursul în casatiune nu se poate face, contra hotărîrii intervenite asupra incidentului, decât o dată şi în aceleaşi termene cu apelul sau recursul contra hotărîrii asupra fondului.Încheierea prin care tribunalul comercial trimite la un alt tribunal sau retine judecarea incidentului, nu este de asemenea supusă apelului sau recursului decât odată cu hotărîrea asupra fondului. +
Articolul 893Chiar cînd actul este comercial numai pentru una din părţi, acţiunile ce deriva dintr-însul sînt de competenţa jurisdictiunei comerciale. +
Articolul 894Cînd o contestatiune de natura comercială se iveşte într-un loc unde se tine un târg sau bâlci, sau într-un port sau schela, şi ca reclama o grabnica solutiune, judecătorul de pace poate să constate orice fapt şi sa ordone provizoriu măsurile de asigurare prev. de art. 71 şi 72 din acest cod şi 455 şi urm. din procedura civilă, pînă se va judeca cauza de autoritatea competentă. +
Articolul 895Excepţiunea de incompetenta a jurisdicţiunii comerciale pentru cauzele civile şi a jurisdicţiunii civile pentru cauzele comerciale, poate să fie propusă în orice stare a cauzei, şi autoritatea judecătorească o poate pronunţa chiar din oficiu.Cu toate acestea, cînd autoritatea judiciară ce se invoaca exercita amândouă jurisdictiunile comercială şi civilă, omisiunea sau eroarea în indicatiunea uneia sau alteia nu poate da loc la o declaraţie de incompetenta.La tribunalele cu o secţiune specială, acţiunile şi apelurile asupra cărţilor de judecată date în materie comercială se vor adresa preşedintelui secţiunii respective. +
Articolul 896Dacă, cu ocaziunea judecării unei afaceri comerciale, părţile sînt trimise înaintea tribunalului civil în urma unui incident oarecare, judecătoria comercială e în drept ca mai înainte de hotărîrea asupra incidentului sa ordone provizoriu orice măsuri folositoare în cauza. +
Articolul 897În materie comercială, acţiunile personale şi mobiliare se vor putea intenta, după alegerea reclamantului:1. La tribunalul unde cel ce s-a obligat îşi are stabilimentul sau comercial sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa;2. La tribunalul locului unde obligaţiunea a luat naştere sau unde va trebui executată;3. La tribunalul locului unde s-a stipulat a se face plata;4. Dacă s-a ales un domiciliu pentru executarea unui act, acţiunea se va putea intenta la tribunalul acestui domiciliu. +
Articolul 898Acţiunile personale şi acţiunile reale mobiliare rezultând din operaţiunile întreprinse, pe contul unei societăţi pamantene sau străine, de către prepusul sau reprezentantul acestora, în afară de sediu social, se vor putea intenta de către cei de-al treilea înaintea autorităţii judecătoreşti a locului unde prepusul ori reprezentantul societăţii exercita comerţul, sau îşi are reşedinţa. +
Articolul 899Acţiunile ce se nasc din contractul de transport se pot intenta înaintea autorităţii judecătoreşti a locului unde se afla staţiunea de plecare sau aceea de sosire. Sînt aplicabile şefului de staţiune dispoziţiunile art. 400 +
Articolul 900*)–––*) Acest articol priveşte dreptul maritim. +
Articolul 901În toate cazurile comerciale, termenul obişnuit de înfăţişare, fixat prin art. 78 din procedura civilă, se reduce la jumătate. Prezidentul tribunalului va putea însă, după împrejurări, să permită ca citaţiunea să se facă pentru un termen şi mai scurt fără a fi obligat pentru aceasta sa declare urgenta cauzei.Pentru cei domiciliaţi afară din România, termenul de înfăţişare va fi cel puţin 40 zile de la ieşirea citaţiunii.Asupra înfăţişării de se va cere termen de pregătire, acel termen se va fixa de tribunal după împrejurări, ordonandu-se provizoriu orice măsuri de asigurare se vor crede necesare pînă la judecarea afacerii. +
Articolul 902Partea condamnata în lipsa poate face opoziţiune fără a fi ţinuta a justifica cauzele absentei sale. +
Articolul 903În materie comercială, termenul de peremtiune este pe jumătate de cel fixat prin art. 257 din Codul de procedură civilă. +
Articolul 904În materie comercială, termenul de apel contra hotărârilor pronunţate în prima instanţa este de 30 de zile. Acest termen începe: pentru sentinţele date în contradictoriu, din ziua pronunţării lor; pentru cele date în lipsa din ziua primirii copiei de pe sentinta, conform art. 74 şi 137 din Codul de procedură civilă.Dacă hotărîrea s-a dat asupra unei opoziţiuni, termenul de apel curge din ziua respingerii opozitiunii, fie ca sentinta s-a pronunţat în lipsa sau contradictoriu cu oponentul.În contra hotărârilor pronunţate în materie de faliment, termenul de apel va fi de 15 zile. +
Articolul 905Recursul în casatiune contra sentinţelor sau deciziunilor pronunţate în ultima instanţa va fi de 40 de zile.Acest termen va curge, pentru deciziunile sau sentinţele date contradictoriu, din ziua pronunţării lor; pentru cele date în lipsa, din ziua comunicării deciziunii sau sentinţei.În contra deciziunilor sau sentinţelor pronunţate în materie de faliment, recursul este de 20 de zile. +
Articolul 906Dispoziţiunile art. 321 şi 734 din proc. civ. se aplică în materie comercială şi pentru cazul cînd înlăuntrul termenului de apel sau de recurs se va forma contra părţii condamnate cerere de interdictiune sau de punere sub consiliul judiciar. +
Articolul 907Partea interesată în cauza comercială va putea deodată cu intentarea acţiunii sa ceara a se pune sechestru asigurator asupra averii mobile a debitorului sau, conform art. 614 şi urm., din procedura civilă, după deosebirile mai jos enunţate.Va putea de asemenea sa urmărească şi sa poprească pentru sumele cuprinse în titlul sau sumele sau efectele datorite debitorului sau de către un al treilea, conformându-se dispoziţiunilor art. 456 şi urm. din Codul de procedură civilă. +
Articolul 908Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune, afară de cazul cînd cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplata.Judecătoria se va pronunţa asupra sechestrului în Camera de consiliu, fără prealabilă chemare a părţilor.Sechestrul asigurator nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma, capitalul, interese şi cheltuieli, pentru care s-a înfiinţat acel sechestru. +
Articolul 909Cînd va fi loc a se cerceta socoteli, înscrisuri şi registre de comerţ. Tribunalul va putea numi în acest scop unul sau mai mulţi experţi socotitori care, sub direcţiunea unui judecător delegat, sa asculte pe părţi, sa examineze socotelile, înscrisurile şi registrele, sa consemneze prin procesul verbal declaraţiunile şi recunoaşterile părţilor şi sa incerce a le împacă, de va fi cu putinta, iar dacă nu, să raporteze în scris tribunalului despre rezultat.Experţii vor fi numiţi de părţi prin comun acord şi, în caz de neînţelegere între ele, se vor numi din oficiu de tribunal, în termen scurt. +
Capitolul 2*)DESPRE SECHESTRAREA, URMĂRIREA ŞI VÂNZAREA SILITĂ A VASELOR +
Articolul 910-935–––*) Acest capitol priveşte dreptul maritim. +
Capitolul 3DISPOZIŢIUNI SPECIALE DE PROCEDURA ÎN MATERIE DE FALIMENT +
Articolul 936Ori de câte ori legea prescrie ca falitul sau vreun alt interesat să fie ascultat, nu se poate nimic hotărî în absenta sa, dacă nu se va constata ca a fost legalmemte citat la o zi şi ora fixa şi dacă lipsa lui nu se va constata prin proces verbal. +
Articolul 937Ori de câte ori creditorii unui faliment urmează să fie convocaţi, sindicul este dator ca, afară de publicaţiunile prescrise de lege, sa trimită o anume încunoştiinţare fiecărui creditor. Încunoştiinţarea se face printr-o scrisoare recomandată la posta, cel puţin cu 8 zile înainte de ziua fixată pentru întrunire sau pentru operaţiunile pentru care s-a fixat.Recipisa de predare la posta a scrisorii recomandată va servi ca proba ca încunoştiinţarea a avut loc şi va sta ataşată la actele falimentului.Scrisoarea de convocare adresată creditorului va trebui sa cuprindă chestiunile ce sînt a se supune eliberării creditorilor. Orice deciziune luată asupra unei chestiuni necuprinsă în încunoştiinţare este nulă. +
Articolul 938Întrunirile creditorilor sînt prezidate de judecătorul sindic.Deciziunile se iau cu majoritatea absolută a creditorilor prezenţi, afară de cazurile în care legea nu cere o anume majoritate.Creditorii se pot prezenta în persoana sau prin mandatari. +
Articolul 939Procesul verbal al întrunirii creditorilor se subscrie de judecătorul sindic şi de grefier sau de secretarul-arhivar al sindicatului tribunalului. El cuprinde în rezumat, dezbaterile urmate, deciziunile luate de creditor şi ordinea în care ele au avut loc şi indica numirile făcute, după ordinea numărului voturilor obţinute de fiecare, începînd cu cel mai mare număr.Procesul verbal se înaintează Tribunalului în termen de cel mult trei zile, spre a fi alăturat la celelalte acte ale falimentului. +
Articolul 940Dacă în ziua fixată pentru întrunirea creditorilor nu s-a putut delibera asupra tuturor chestiunilor ce erau prevăzute în actul de convocare sau în citatiune, continuarea deliberatiunilor se va urma de drept în ziua următoare de lucru, fără sa mai fie necesitate de vreo noua încunoştiinţare specială a creditorilor prezenţi sau absenţi, şi aceasta pînă la rezolvarea tuturor chestiunilor puse în deliberatiunea creditorilor. +
Articolul 941Ordonanţele judecătorului sindic nu sînt supuse apelului decât în cazurile determinate de lege.Apelul se face către tribunalul respectiv pentru audienta fixa. +
Articolul 942Deliberatiile tribunalului în materie de faliment vor putea fi precedate de relaţiunea judecătorului sindic. +
Articolul 943Sentinta şi încheierile tribunalului, pronunţate conform art. 708, 722, 735, 826, 837, 841, 842, 843, 852, 864 şi sentinţele de condamnare la una din pedepsele pentru unul din delictele prevăzute în titlul VII al cărţii a III-a se vor afişa la usa tribunalului şi la alte locuri obisniuite, în comuna unde resade tribunalul, în comuna unde resade Curtea de Apel, în comuna de reşedinţa a falitului, în toate locurile unde el avea stabilimentele de comerţ şi în sala Burselor şi Camerilor de Comerţ din acele localităţi.Un extract de pe aceste sentinţe sau încheieri se va publică în foaia anunţurilor judiciare ale locurilor sus arătate cu dreptul pentru judecătorul sindic de a ordonă publicaţiunea şi în alte ziare, cînd împrejurările falimentului ar cere o mai întinsă publicitate. Afişarea şi publicaţiunile suszise vor fi făcute în cel mai scurt termen posibil adică: dacă trebuiesc făcute în localitatea unde se afla tribunalul, cel mai târziu în trei zile de la data hotărîrii; dacă trebuiesc făcute în altă parte, ele trebuiesc să fie expediate pentru executiunea imediata în acelaşi termen.Judecătorul sindic este dator a observa exactă îndeplinire a dispoziţiunilor cuprinse în acest articol. +
Articolul 944Toate sentinţele date de tribunalul de comerţ în materie de faliment sînt executorii.Ele nu sînt supuse opozitiunii sau apelului decât în cazurile prevăzute de lege.Cînd tribunalul se pronunţa în prima instanţa asupra contestatiunilor prevăzute de art. 775, sentinta este supusă apelului.Este de asemenea supusă opozitiunii şi apelului sentinta prin care tribunalul respinge declaraţiunea de faliment cerută de unul sau mai mulţi creditori. +
Titlul IIDESPRE PRESCRIPŢIE +
Articolul 945Acţiunile derivând din acte care sînt comerciale chiar numai pentru una din părţi, se prescriu pentru toate părţile contracte, în conformitate cu dispoziţiunile legii comerciale. +
Articolul 946Prescripţiunea comercială curge chiar contra militarilor în serviciul activ în timp de război, în contra femeii maritate, în contra minorilor chiar neemancipaţi şi a interzişilor, cu rezerva dreptului lor contra tutorului.Întreruperea prescripţiunii se reglementează după dispoziţiunile codului civil.Cu toate acestea, în obligaţiunile cambiale, actele intereruptive de prescripţiune făcute în persoana unuia din coobligati nu produc nici un efect faţă de ceilalţi coobligati. +
Articolul 947Prescripţiunea ordinară în materie comercială este de 10 ani în toate cazurile în care prin acest cod sau prin alte legi nu s-a stabilit o prescripţiune mai scurta. +
Articolul 948*)–––*) Acest articol priveşte dreptul maritim. +
Articolul 949Se prescriu prin trecere de cinci ani:1. Acţiunile ce deriva din contractul de societate sau din alte operaţiuni sociale, dacă publicaţiunile prescrise în titlul VIII, cartea I, au fost regulat făcute.2. Acţiunile ce deriva din cambii şi din cecuri.Termenul curge:Pentru acţiunile prevăzute la nr. 1 al acestui articol din ziua cînd obligaţiunea a ajuns la termen sau din ziua publicaţiunii actului de dizolvare a societăţii, sau a declaratiunii de lichidare, dacă obligaţiunea n-a devenit exigibilă. În cazul prevăzut de art. 103, termenul curge din ziua în care actul de dizolvare poate fi opus celor de al treilea. Pentru obligaţiunile derivând din lichidarea societăţii, termenul începe a curge de la data aprobării ultimului bilanţ al lichidatorilor.Pentru acţiunile prevăzute la nr. 2, termenul curge din ziua scadentei obligaţiunii sau din ultima zi a termenului prevăzut de art. 282. +
Articolul 950*)–––-*) Acest articol priveşte dreptul maritim. +
Articolul 951Grefierul şi sindicul sînt liberaţi de îndatorirea de a da cont de registrele de comerţ şi de hârtiile ce le sînt încredinţate în procedura asupra falimentului, după trecerea de trei ani de la închiderea sau încetarea operaţiunilor falimentului. +
Articolul 952Se prescriu prin doi ani, socotiţi din ziua terminării afacerii acţiunile mijlocitorilor pentru plata dreptului lor de mijlocire.Prin acelaşi termen se prescriu acţiunile de anulare sau de reziliere a concordatului în materie de faliment. Termenul curge pentru acţiunile în anulare din ziua cînd dolul a fost descoperit, iar pentru acţiunile în reziliere de la expirarea termenului scadentei ultimei plati ce falitul urma a face conform concordatului. +
Articolul 953-955*)–––*) Aceste articole privesc dreptul maritim. +
Articolul 956Acţiunile contra cărăuşilor, derivând din contractul de transport se prescriu:1. Prin trecerea de 6 luni, dacă transportul a fost făcut în Europa, afară de Islanda şi Insulele Feroe, într-o piaţa maritima a Asiei sau Africii de pe Mediterana, Marea Neagra, Canalul de Suez sau Marea Roşie, ori într-o piaţa de pe uscat legată prin cale ferată cu o piaţa maritima din localităţile sus arătate;2. Prin trecerea de un an, dacă transportul s-a făcut în alt loc. În caz de pierdere totală, termenul începe a curge din ziua în care lucrurile transportate trebuiau sa ajungă la destinaţiunea lor, iar în caz de pierdere parţială, avarie sau întîrziere, din ziua predării mărfurilor în primirea destinatarului. +
Titlul IIIDISPOZIŢIUNI TRANZITORII +
Articolul 957Dispoziţiunile legilor şi regulamentelor în vigoare asupra burselor de comerţ, asupra mijlocitorilor de schimb şi mijlocitorilor de mărfuri şi asupra magazinelor generale, docuri şi antrepozite, vor continua a avea forta obligatorie chiar după punerea în aplicaţie a acestui cod, întrucât nu vor fi contrarii dispoziţiunilor lui sau nu vor fi modificate prin legi ulterioare. +
Articolul 958Societăţile şi asociaţiunile comerciale existente la epoca punerii în aplicatiune a acestui cod, vor fi reglementate de legile anterioare, afară de următoarele dispoziţiuni:1. Societăţile în comandită prin acţiuni şi anonime, sînt scutite de orice alta autorizaţiune şi supraveghere din partea guvernului şi de sarcinile relative, însă sînt supuse dispoziţiunilor din art. 104, 142, 144, 149, 153, 155, 165 alineatul ultim, 169, 174, 175, 176, 177, 179, 181, 182, 185, 186, 187, 264, 265, 266 şi 268 ale acestui cod şi acelora care se raporta la reducerea capitalului la fuziunea şi lichidarea societăţilor.Ele mai sînt încă supuse dispoziţiunilor art. 124 privitoare la administratorii realeşi sau numiţi în urma punerii în lucrare a acestui cod;2. Asociaţiunile mutuale care nu au de obiect exclusiv asigurările maritime sînt supuse art. 260 al acestui cod, cu rezerva dispoziţiunii din numărul următor;3. Societăţile şi asociaţiunile de asigurare asupra vieţii şi administratoare de tontine sînt supuse dispoziţiunilor art. 147 al acestui cod pentru toate primele ce le vor percepe în urma aplicatiunii sale, cu rezerva reducerii proporţionale a cautiunilor date pentru operaţiunile anterioare, în modurile şi în termenele ce se vor stabili prin osebit regulament;4. Societăţile şi asociaţiunile care voiesc sa introducă modificări în actele lor constitutive şi sa prelungească termenul fixat pentru durata lor, trebuiesc să se conformeze dispoziţiunilor noului cod. +
Articolul 959Pentru executarea dispoziţiunilor articolului de mai sus, numirea censorilor trebuie să fie facuta în cea dintâi adunare generală care va avea loc în cursul celor şase luni după punerea în aplicaţie a acestui cod, sau într-o adunare specială, care se va convoca spre acest sfîrşit în acelaşi termen, sub responsabilitatea administratorilor.Adunarea generală, dacă cel puţin jumătate din capitalul social se afla reprezentat într-însă, va putea, cu votul afirmativ a două treimi din capitalul reprezentat în adunare, sa decidă ca administratorii actuali să fie, în caz de realegere, dispensaţi de obligaţiunea de a da cauţiunea prescrisă de acest cod. +
Articolul 960Cambiile şi biletele la ordin emise înaintea acestui cod, girurile şi acceptatiunile şi avalurile făcute în orice epoca, se vor reglementa după legile anterioare.Cu toate acestea, din ziua punerii în lucrare a noului cod, se vor aplica acestor titluri dispoziţiunile noii legi, privitoare la forma şi la termenele protestului şi la măsurile de luat în cazuri de pierdere a acelor titluri.Pentru cambiile şi biletele la ordin a căror scadenta va fi chiar în ziua punerii în vigoare a acestui cod, protestul se va face asemenea în forma şi în termenele prescrise de dânsul. +
Articolul 961Mandatul prepusului care în ziua punerii în aplicare a noului cod începuse deja sa exercite comerţul la care a fost prepus, trebuie să fie depus conform dispoziţiunilor art. 394 din acest cod, în cele trei luni de la aplicarea lui, pentru îndeplinirea formalităţilor prescrise de acel articol. +
Articolul 962În cele dintâi trei luni după punerea în aplicare a acestui cod, administraţiunile de cai ferate, aplicând tarifele speciale în vigoare, nu vor fi supuse la responsabilitatea stabilită de acest cod, dacă ea ar fi mai mare decât cea existenta după regulamentele lor. +
Articolul 963În cele şase luni de la punerea în aplicare a noului cod toate vasele supuse dispoziţiunilor art. 510 trebuie să se conformeze lor.Pentru vasele în curs de călătorie, în momentul punerii în lucrare a acestui cod, termenul sus zis începe a curge din ziua sosirii lor într-un port al Regatului. +
Articolul 964Privilegiile asupra vaselor dobândite mai înainte de punerea în aplicare a noului cod, după formele legii anterioare îşi păstrează rangul lor chiar în privinta privilegiilor dobândite sub imperiul acestui cod.Dispoziţiunile art. 690 şi următoarele ale Cărţii II din noul cod se aplică de asemenea la privilegiile dobândite înainte de punerea lui în aplicare. +
Articolul 965Termenele pentru neadmisibilitatea acţiunii se vor reglementa după legea în vigoare la epoca evenimentului care da loc acţiunii. +
Articolul 966Prescripţiunile începute înainte de aplicaţiunea acestui cod se reglementează după legile anterioare.Cu toate acestea, prescripţiunile începute înainte de acea punere în aplicatiune şi pentru care după legile anterioare s-ar cere încă un timp mai lung decât cel fixat prin acest cod, se vor împlini cu trecerea acestui termen mai scurt, calculandu-se din ziua punerii în aplicatiune a noului cod. +
Articolul 967Prezentul cod va intră în vigoare cu începere de la 1 septembrie 1887, iar dacă promulgarea lui nu se va putea face înainte de această dată, el se va pune în lucrare la o luna după data promulgării lui. +
Articolul 968Judecătorii sindici ai tribunalelor primesc retribuţiunea judecătorilor de şedinţa. Pe lîngă acest onorariu judecătorii sindici ai tribunalului Ilfov mai primesc o diurna de 1450 lei pe luna, iar judecătorii sindici ai tribunalelor Iaşi, Dolj, Covurlui şi Brăila, o diurna de 75 lei.Secretarii arhivari ai judecătorilor sindici primesc retribuţiunea grefierilor de tribunal. +
Articolul 969Pentru acoperirea cheltuielilor de personal şi material necesare funcţionarii sindicatelor falimentelor de pe lîngă tribunalele. Statul va percepe o cota de maximum 20% din activul brut al falimentelor, care se va fixza în fiecare an prin legea bugetară. +
Articolul 970Un regulament special va determina modul de percepere al contribuţiunii. +
Articolul 971Falimentele deja deschise la aplicaţiunea legii celei noi, vor continua a fi administrate şi lichidate conform legii celei vechi.–––-
