CELEX:62025TN0079: Cauza T-79/25: Acțiune introdusă la 4 februarie 2025 – UU/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

—

anularea Deciziei R-7/25 din 25 octombrie 2024 a comisiei Tribunalului competente să se pronunțe cu privire la reclamații (denumită în continuare „comisia privind reclamațiile”);

—

anularea Deciziei din 10 iulie 2024 a ACIM pe care prima decizie atacată o confirmă;

—

repararea prejudiciului material și moral care urmează a fi stabilit ex aequo et bono și estimat provizoriu de reclamantă la 30 000 de euro;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe încălcarea articolului 19 din statut, a articolului 6 din CEDO și a articolului 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

Deciziile atacate ar încălca articolul 19 din statut întrucât nu ar fi recunoscut existența, în speță, a unor consecințe de natură penală pentru reclamantă în cazul în care nu ar avea posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare în mod efectiv în cadrul unei proceduri penale inițiate împotriva sa, din moment ce această dispoziție impune să nu existe consecințe de natură penală pentru funcționarul interesat pentru a justifica un refuz al autorizării de a face dezvăluiri cu privire la informații despre care a luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor sale.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 18, 56 și 62 din Convenția de la Istanbul.

Deciziile atacate ar încălca Convenția de la Istanbul întrucât nu s-ar fi asigurat ca reclamanta, acuzată de calomnie pentru motivul că a denunțat faptul de a fi fost victima violenței, să aibă parte de un proces echitabil în vederea stabilirii faptelor suferite și să dispună de toate mijloacele de probă pentru a se apăra.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.

Deciziile atacate, întrucât nu au autorizat comunicarea în parte a raportului din 17 mai 2019, ar fi depășit ceea ce era necesar pentru a proteja buna administrare a justiției. În plus, deoarece raportul menționat a fost comunicat deja unei alte instanțe judecătorești, învestită cu o procedură paralelă, protecția intereselor Uniunii nu ar mai fi un motiv valabil pentru a refuza, în speță, o astfel de autorizare.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, a principiului imparțialității și a articolului 41 din cartă.

Deciziile atacate ar fi afectare de o eroare vădită de apreciere deoarece nu au luat în considerare faptul că interesele Uniunii au fost deja analizate și nu au împiedicat transmiterea dosarului procedurii de alertă unei instanțe naționale în cadrul cauzelor penale. În plus, deciziile atacate ar încălca articolul 41 din cartă și principiul bunei administrări întrucât acestea ar împiedica reclamanta să fie ascultată în mod efectiv în cadrul acestor proceduri și ar obstrucționa într-un mod nejustificat aflarea adevărului în cadrul procedurilor penale. În sfârșit, acestea ar încălca principiul imparțialității.