CELEX:62025TN0021: Cauza T-21/25: Acțiune introdusă la 15 ianuarie 2025 – Inescop/Comisia

—

cu titlu principal, declararea deciziei privind calculul plății compensatorii și nota de debit (3242410121) din 14 noiembrie 2024 emisă de Direcția „Buget” a Comisiei Europene (denumită în continuare „decizia atacată”) ca fiind lipsită de efect și constatarea inexistenței creanței compensate ca urmare a expirării termenului de prescripție de patru ani a oricărei acțiuni a Comisiei Europene împotriva Inescop, în temeiul Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2988/95 (1) al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene;

—

cu titlu subsidiar, în ipoteza în care nu s-ar admite cererea principală: declararea deciziei atacate ca fiind lipsită de efect și constatarea inexistenței creanței compensate ca urmare a expirării termenului de prescripție de cinci ani a oricărei acțiuni a Comisiei Europene împotriva Inescop, în temeiul regulamentelor financiare ale Uniunii din 2002 și din 2012;

—

cu titlu mai subsidiar, în ipoteza în care nu s-ar admite cererile anterioare pentru motivul că Comisia Europeană ar exercita acțiuni de natură administrativă: declararea deciziei atacate ca fiind lipsită de efect și constatarea inexistenței creanței ca urmare a expirării termenului de prescripție a oricărei acțiuni a Comisiei Europene împotriva Inescop, independent de aplicarea Regulamentului nr. 2988/95 sau a regulamentelor financiare ale Uniunii în cazul acordurilor de grant (Grant Agreements);

—

cu titlu mai subsidiar, în ipoteza în care nu s-ar admite cererile anterioare pentru motivul că Comisia Europeană ar exercita acțiuni de natură administrativă atunci când emite ordinul de recuperare, declararea deciziei atacate ca fiind lipsită de efect și constatarea inexistenței creanței ca urmare a încălcării drepturilor fundamentale ale Inescop, dispunând, dacă este cazul, deschiderea unei noi proceduri care să garanteze drepturile lingvistice recunoscute prin lege societății Inescop și, în consecință, remiterea către Inescop a unei copii în limba spaniolă a tuturor comunicărilor, deciziilor, rezoluțiilor și rapoartelor, inclusiv ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), pentru a se putea apăra în mod util în cadrul procedurii contradictorii, decizia fiind adoptată în exercitarea unor competențe administrative care nu țin de raportul contractual născut din Grant Agreements.

1.

Primul motiv, întemeiat pe inopozabilitatea creanței compensate în temeiul: (i) deciziilor Uniunii privind Al șaptelea program-cadru (denumit în continuare „PC7”) și (ii) al Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene.

Regulamentul nr. 2988/95 prevede termenul de prescripție aplicabil pentru orice neregularitate în ceea ce privește granturile acordate de Comisia Europeană în cadrul acordurilor de grant („Grant Agreements”), independent de faptul că acordurile de grant îl stabilesc în mod expres sau nu.

Atunci când Comisia Europeană a exercitat acțiunea în rambursare și în despăgubire, termenul de patru ani prevăzut de Regulamentul nr. 2988/95 expirase.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe inopozabilitatea creanței în temeiul: (i) Grant Agreements și (ii) al legii contractului: regulamentele financiare ale Uniunii Europene aplicabile ratione temporis.

Regulamentul nr. 2988/95 prevede termenul de prescripție aplicabil pentru orice neregularitate în ceea ce privește granturile acordate de Comisia Europeană în cadrul acordurilor de grant, prin trimitere expresă a Grant Agreements din cadrul PC7.

Atunci când Comisia Europeană a exercitat acțiunea în rambursare și în despăgubire, termenul de patru ani prevăzut de Regulamentul nr. 2988/95 expirase.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că, în ipoteza în care Comisia Europeană ar fi introdus acțiuni de natură administrativă pentru stabilirea creanței care face obiectul unei compensări, dreptul său de a le exercita împotriva Inescop ar fi de asemenea prescris în temeiul Regulamentului nr. 2988/95 și al Regulamentului financiar din 2012.

În cazul în care Regulamentul nr. 2988/95 nu ar fi aplicabil, termenul de prescripție pentru orice neregularitate ar fi de cinci ani de la data încheierii PC7, în conformitate cu regulamentele financiare aplicabile ratione temporis proiectelor (regulamentele din 2002 și 2012): i. Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 (2) al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene („Regulamentul financiar din 2002”), aplicabil ratione temporis proiectului DES-MOLD; ii. Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 (3) al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului („Regulamentul financiar din 2012”); iii. Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 (4) al Parlamentului European și al Consiliului din 23 septembrie 2024 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii („Regulamentul financiar din 2024”).

Atunci când Comisia Europeană a exercitat acțiunea în rambursare și în despăgubire, termenul de cinci ani prevăzut de regulamentele financiare aplicabile ratione temporis expirase.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată dispune compensarea unei creanțe neexigibile întrucât creanța a fost stabilită cu încălcarea Grant Agreements în ceea ce privește interpretarea corectă a articolului 4 din aceasta și principiul bunei-credințe contractuale și al egalității părților.

Comisia Europeană ar fi trebuit să comunice Inescop documentele referitoare la acțiunea sa în rambursare și în despăgubire în limba spaniolă, în temeiul acordului de grant.

Comisia Europeană interpretează în mod extensiv clauzele contractuale care reglementează limba rapoartelor și a elementelor livrabile. Clauza în discuție nu includea documentele și comunicările referitoare la acțiuni în rambursare și în despăgubire.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că creanța compensată este neexigibilă întrucât a fost stabilită cu încălcarea dreptului fundamental de a se adresa Comisiei Europene în una dintre limbile tratatelor și de a obține un răspuns în aceeași limbă.

Comisia Europeană ar fi trebuit să comunice Inescop documentele referitoare la acțiunea sa în rambursare și în despăgubire în limba spaniolă, în temeiul articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Comisia Europeană exercită acțiunea în rambursare și în despăgubire în exercițiul competențelor administrative. Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene este pe deplin opozabil.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe nerespectarea condițiilor de compensare întrucât creanța nu este certă.

Comisia Europeană nu ar fi putut efectua compensarea creanțelor. Creanța nu este (i) certă, (ii) lichidă și (iii) exigibilă, după cum impune Regulamentul financiar din 2024.