CELEX:62025CN0118: Cauza C-118/25 P: Recurs introdus la 5 februarie 2025 de Nord Stream 2 AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea extinsă) din 27 noiembrie 2024 în cauza T-526/19 RENV, Nord Stream 2/Parlamentul și Consiliul
![]() |
Redacția Lex24 |
Publicat in CJUE: Decizii, 31/03/2025 |
|
![]() |
Jurnalul Ofícial |
RO Seria C |
C/2025/1750 |
31.3.2025 |
Recurs introdus la 5 februarie 2025 de Nord Stream 2 AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea extinsă) din 27 noiembrie 2024 în cauza T-526/19 RENV, Nord Stream 2/Parlamentul și Consiliul
(Cauza C-118/25 P)
(C/2025/1750)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Nord Stream 2 AG (reprezentant: T. Winter, Rechtsanwalt)
Celelalte părți din procedură: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Republica Estonia, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Polonă, Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
— |
anularea hotărârii atacate, în special a punctelor 1 și 3 din dispozitiv; |
— |
în măsura în care Tribunalul apreciază că litigiul este în stare de judecată pe fond și
|
— |
sau, cu titlu subsidiar, în măsura în care Curtea consideră că litigiul nu este în stare de judecată, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe pe fond; și |
— |
obligarea Consiliului și a Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă, inclusiv a celor efectuate în fața Tribunalului. |
Motivele și principalele argumente
Recurenta invocă șapte motive în susținerea recursului.
În primul rând, Tribunalul a săvârșit erori de drept prin faptul că nu a urmat hotărârea Curții, astfel cum impune articolul 61 din Statutul Curții. Tribunalul ar încălca în mai multe rânduri constatările obligatorii din Hotărârea din 12 iulie 2022, Nord Stream 2/Parlamentul și Consiliul (C-348/20 P, EU:C:2022:548), prin faptul că nu a recunoscut că directiva atacată privează de la bun început recurenta de orice posibilitate de a solicita o scutire sau o derogare și prin faptul că ar repune în discuție tratamentul discriminator aplicat recurentei, astfel cum a fost stabilit de Curte. În plus, Tribunalul trage concluzii eronate din constatarea Curții cu privire la caracterul separabil al articolelor 36 și 49bis din directiva atacată în ceea ce privește posibilitatea Tribunalului de a anula în totalitate directiva atacată.
În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit erori de drept în măsura în care a denaturat faptele și elementele de probă referitoare la documentele cu privire la previzibilitatea schimbării legislației, la decizia finală de investiție a recurentei, la investițiile sale și la ireversibilitatea investițiilor sale, precum și la obiectivul și la impactul reale ale directivei atacate.
În al treilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit erori de drept prin faptul că nu a dispus măsuri de organizare a procedurii sau de cercetare judecătorească cu privire la investițiile ireversibile ale recurentei, la obiectivele reale ale directivei atacate și la capacitatea sa de a atinge obiectivele declarate public.
În al patrulea rând, Tribunalul ar fi săvârșit erori de drept atunci când a concluzionat în sensul lipsei unei încălcări a principiului securității juridice. Concluzia Tribunalului potrivit căreia recurenta și-ar fi putut adapta proiectul la propunerea de directivă atacată ar fi lipsită de orice temei în situația de fapt invocată. Tribunalul a denaturat faptele și elementele de probă referitoare la dezbaterea publică care precedă anunțarea prealabilă a propunerii de directivă în litigiu. În plus, Tribunalul ar fi denaturat fapte și elemente de probă și ar fi omis să ia măsurile de cercetare judecătorească adecvate cu privire la decizia finală de investiție a recurentei, la investițiile sale realizate și la ireversibilitatea investițiilor sale.
În al cincilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit erori de drept atunci când a concluzionat în sensul lipsei unei încălcări a principiului egalității de tratament. Curtea a stabilit că diferența de tratament constă în excluderea recurentei de la beneficiul unei scutiri sau al unei derogări. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a examinat eventualele justificări obiective care permit excluderea recurentei de la beneficiul unei scutiri și al unei derogări și și-a limitat aprecierea la articolul 49bis din directiva atacată.
În al șaselea rând, Tribunalul ar fi săvârșit erori de drept atunci când a concluzionat în sensul lipsei unei încălcări a principiului proporționalității. Tribunalul a denaturat faptele și elementele de probă privind beneficiul public al directivei atacate și și-a limitat aprecierea la documentele oficiale ale instituțiilor Uniunii. Acesta ar fi examinat în mod eronat impactul gazoductului recurentei, iar nu impactul reglementării acestui gazoduct. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a respins obiecția recurentei potrivit căreia lipsa beneficiilor publice ale directivei atacate nu ar prevala asupra impactului puternic asupra recurentei. Primo, Tribunalul a săvârșit o eroare de procedură gravă prin faptul că nu a acceptat dovada consecințelor economice ale directivei atacate asupra recurentei. Secundo, aprecierea Tribunalului ar fi afectată de erori. În special, nu ar fi posibil ca recurentul să renunțe pur și simplu la investițiile sale și la contractele încheiate.
În al șaptelea rând, Tribunalul ar fi săvârșit erori de drept atunci când a concluzionat în sensul inexistenței unui abuz de putere. Recurenta a dovedit că instituțiile Uniunii au redactat și au adoptat directiva atacată cu intenția de a reglementa numai conducta recurentei.
ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/1750/oj
ISSN 1977-1029 (electronic edition)