CELEX:62025CN0026: Cauza C-26/25, Bukla: Cerere de decizie preliminară introdusă de Szegedi Törvényszék (Ungaria) la 17 ianuarie 2025 – PQ/Országos Idegenrendészeti Főigazgatóság Dél-alföldi Regionális Igazgatóság, Alkotmányvédelmi Hivatal

1)

Articolele 5, 12 și 13 din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (2) (denumită în continuare „Directiva privind returnarea”) coroborate cu articolele 7, 24, 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) trebuie interpretate în sensul că se opun practicii unui stat membru care constă în a adopta o decizie de returnare împotriva unui resortisant al unei țări terțe ai cărui membri de familie (copiii minori și concubina) sunt resortisanți ai unui stat membru al Uniunii Europene și locuiesc în statul respectiv, fără a examina în prealabil criteriile prevăzute la articolul 5 din Directiva privind returnarea și la articolele 7 și 24 din cartă?

2)

Articolele 5, 12 și 13 din Directiva privind returnarea coroborate cu articolele 7, 24 și 51 alineatul (1), precum și cu articolul 52 alineatul (1) din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun practicii unui stat membru de a adopta o decizie în materie de străini prin care se dispune returnarea pe baza unui aviz nemotivat al autorității specializate care stabilește doar că există un pericol sau o vulnerabilitate pentru securitatea națională, securitatea publică sau ordinea publică, aviz care este obligatoriu pentru autoritatea pentru străini, este imperativ și a fost emis fără a se efectua o examinare detaliată a existenței motivelor de securitate națională, de securitate publică sau de ordine publică în cazul concret și fără a se ține seama de circumstanțele individuale sau de cerințele necesității și proporționalității?

3)

Articolele 5, 12 și 13 din Directiva privind returnarea coroborate cu articolul 47 din cartă – precum și, în speță, cu articolele 7 și 24 din cartă – trebuie interpretate în sensul că impun autorității unui stat membru care a adoptat o decizie de returnare pentru un motiv legat de securitatea națională sau de ordinea ori securitatea publică sau autorității specializate care a stabilit confidențialitatea să se asigure că persoanei în cauză, resortisant al unei țări terțe, și reprezentantului său legal, li se garantează în orice caz dreptul de a accesa cel puțin conținutul esențial al informațiilor și datelor confidențiale sau clasificate pe care se bazează decizia întemeiată pe motivul respectiv și de a utiliza aceste informații sau date în procedura privind decizia respectivă, în ipoteza în care autoritatea competentă consideră că furnizarea informațiilor sau a datelor respective ar fi contrară motivelor de securitate națională?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ, ce trebuie să se înțeleagă exact prin „conținutul esențial” al motivelor confidențiale pe care se întemeiază decizia respectivă, atunci când aplică articolele 41 și 47 din cartă?