CELEX:62025CN0007: Cauza C-7/25, Ramadi: Cerere de decizie preliminară introdusă de rechtbank Den Haag, zittingsplaats Roermond (Țările de Jos) la 7 ianuarie 2025 – K/Minister van Asiel en Migratie
![]() |
Redacția Lex24 |
Publicat in CJUE: Decizii, 14/04/2025 |
|
![]() |
Jurnalul Ofícial |
RO Seria C |
C/2025/2056 |
14.4.2025 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de rechtbank Den Haag, zittingsplaats Roermond (Țările de Jos) la 7 ianuarie 2025 – K/Minister van Asiel en Migratie
(Cauza C-7/25, Ramadi
(1))
(C/2025/2056)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Rechtbank Den Haag, zittingsplaats Roermond
Părțile din procedura principală
Reclamantă: K
Pârât: Minister van Asiel en Migratie
Întrebările preliminare
1) |
O metodă de lucru națională prin care articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2011/95 (2) este aplicat în așa fel încât declarațiile care stau la baza unei cereri de protecție internațională nu sunt considerate credibile dacă solicitantul nu poate susține integral aceste declarații cu documente autentice și/sau verificabile în mod obiectiv și/sau cu surse obiective și nu îndeplinește toate condițiile prevăzute la alineatul (5) este compatibilă cu dreptul Uniunii sau articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2011/95 coroborat cu articolul 4 alineatele (1)-(4) din Directiva 2011/95, cu articolul 10 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2013/32 (3) și cu articolele 4 și 18 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat în sensul că, la evaluarea faptelor și împrejurărilor care stau la baza cererii de protecție internațională, autoritatea decizională trebuie să coopereze cu solicitantul și trebuie să ia în considerare, în analiza și evaluarea nevoii de protecție, orice mijloc de probă și element venit în sprijinul acestei cereri și, dacă solicitantul își poate susține în mod suficient declarațiile cu elemente de probă sau dacă solicitantul îndeplinește condițiile menționate, declarațiile sale nu mai necesită o confirmare suplimentară și sunt, prin urmare, credibile? |
2) |
Articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32 coroborat cu articolele 4, 18 și 47 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat în sensul că o instanță națională de prim grad de jurisdicție care este sesizată pentru a verifica legalitatea unei decizii de respingere ca neîntemeiată a unei cereri de protecție internațională are obligația să realizeze, dacă este necesar din oficiu, examinarea deplină și ex nunc atât a elementelor de fapt, cât și a elementelor de drept, inclusiv o examinare a nevoilor de protecție internațională în temeiul Directivei 2011/95, pe baza elementelor din dosar aduse la cunoștința sa, așa cum au fost completate sau clarificate în urma unei proceduri contradictorii? |
(1) Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.
(2) Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO 2011, L 337, p. 9).
(3) Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO 2013, L 180, p. 60).
ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/2056/oj
ISSN 1977-1029 (electronic edition)