CELEX:62024CJ0238: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 aprilie 2025.#NR împotriva Ministero della Difesa ș.a.#Cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato.#Trimitere preliminară – Politica externă și de securitate comună (PESC) – Decizia 2010/279/PESC – Misiunea de Poliție a Uniunii Europene în Afganistan – Articolul 7 alineatul (3) – Cheltuieli corespunzătoare personalului detașat – Indemnizații plătite atât de Uniunea Europeană, cât și de statul membru din care provine membrul personalului – Cumul – Articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE – Articolul 275 primul paragraf TFUE – Competența Curții de a interpreta o dispoziție de drept al Uniunii referitoare la PESC.#Cauza C-238/24.

Ediție provizorie

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

10 aprilie 2025(*)

„ Trimitere preliminară – Politica externă și de securitate comună (PESC) – Decizia 2010/279/PESC – Misiunea de Poliție a Uniunii Europene în Afganistan – Articolul 7 alineatul (3) – Cheltuieli corespunzătoare personalului detașat – Indemnizații plătite atât de Uniunea Europeană, cât și de statul membru din care provine membrul personalului – Cumul – Articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE – Articolul 275 primul paragraf TFUE – Competența Curții de a interpreta o dispoziție de drept al Uniunii referitoare la PESC ”

În cauza C‑238/24 [Tartisai](i),

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia), prin decizia din 2 aprilie 2024, primită de Curte la 2 aprilie 2024, în procedura

NR

împotriva

Ministero della Difesa,

Comando Generale dell’Arma dei Carabinieri,

Comando Generale Carabinieri – Centro Nazionale Amministrativo – Chieti,

Centro Amministrativo d’Intendenza Interforze del Contingente delle Forze Armate Italiane in Afghanistan,

Centro Nazionale Amministrativo dell’Arma dei Carabinieri,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din domnul F. Biltgen (raportor), președinte de cameră, domnul T. von Danwitz, vicepreședintele Curții, îndeplinind funcția de judecător al Camerei întâi, domnul A. Kumin, doamna I. Ziemele și domnul S. Gervasoni, judecători,

avocat general: domnul J. Richard de la Tour,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru NR, de A. Pucci, avvocato;

–        pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de E. Feola, avvocato dello Stato;

–        pentru guvernul român, de R. Antonie, E. Gane și L. Ghiță, în calitate de agenți;

–        pentru Comisia Europeană, de M. Bruti Liberati, M. Carpus‑Carcea, L. Hohenecker și I. Melo Sampaio, în calitate de agenți;

–        pentru Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, de M. Almeida Veiga, F. Hoffmeister, E. Orgován și I. Orsini, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 7 alineatul (3) din Decizia 2010/279/PESC a Consiliului din 18 mai 2010 privind Misiunea de Poliție a Uniunii Europene în Afganistan (EUPOL AFGHANISTAN) (JO 2010, L 123, p. 4).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între NR, pe de o parte, și Ministero della Difesa (Ministerul Apărării, Italia), Comando Generale dell’Arma dei Carabinieri (Comandamentul General al Armei Carabinierilor, Italia), Comando Generale Carabinieri – Centro Nazionale Amministrativo – Chieti (Comandamentul General al Carabinierilor – Centrul Național Administrativ – Chieti, Italia), Centro Amministrativo d’Intendenza Interforze del Contingente delle Forze Armate Italiane in Afghanistan (Centrul administrativ de intendență interforțe al Contingentului forțelor armate italiene din Afganistan, Italia) și Centro Nazionale Amministrativo dell’Arma dei Carabinieri (Centrul Național Administrativ al Armei Carabinierilor, Italia) (denumite în continuare împreună „administrația apărării”), pe de altă parte, în legătură cu recuperarea de către administrația apărării a indemnizației de misiune în străinătate primită de NR în temeiul reglementării italiene.

 Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

3        Articolul 2 din Decizia 2010/279, intitulat „Obiective”, prevedea:

„[Misiunea de Poliție a Uniunii Europene în Afganistan (denumită în continuare «misiunea EUPOL Afganistan»)] contribuie semnificativ la instituirea, sub control afgan, a unor structuri durabile și eficiente de poliție civilă, ceea ce va asigura o interacțiune corespunzătoare cu sistemul de justiție penală în sens larg, în concordanță cu activitatea de consiliere politică și de constituire a capacității instituționale desfășurată de Uniune[a Europeană], de statele membre și de alți actori internaționali. De asemenea, [misiunea EUPOL Afganistan] va sprijini procesul de reformă către un serviciu de poliție care să se bucure de încredere și eficient, care acționează în conformitate cu standardele internaționale, în cadrul normelor statului de drept și al respectării drepturilor omului.”

4        Articolul 7 din această decizie, intitulat „Personalul”, prevedea:

„(1)      Efectivele și competența personalului [misiunii EUPOL Afganistan] corespund obiectivelor prevăzute la articolul 2, sarcinilor prevăzute la articolul 3 și structurii [misiunii EUPOL Afganistan] prevăzute la articolul 4.

(2)      [Misiunea EUPOL Afganistan] este formată în principal din personal detașat de statele membre sau instituțiile UE.

(3)      Fiecare stat membru sau instituție UE suportă cheltuielile corespunzătoare fiecărei persoane detașate de acesta/aceasta, inclusiv cheltuieli de călătorie înspre și dinspre locul de desfășurare, salarii, asigurări medicale și indemnizații, altele decât diurnele și sporurile pentru condiții dificile de lucru și de risc.

[…]

(5)      Toți membrii personalului își îndeplinesc sarcinile și acționează în interesul [misiunii EUPOL Afganistan]. Toți membrii personalului respectă principiile de securitate și standardele minime instituite prin [Decizia 2001/264/CE a Consiliului din 19 martie 2001 de adoptare a regulamentului de securitate al Consiliului (JO 2001, L 101, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 10)].”

5        Potrivit articolului 8 din decizia menționată, intitulat „Statutul personalului [misiunii EUPOL Afganistan]”:

„(1)      Statutul personalului [misiunii EUPOL Afganistan] din Afganistan, inclusiv, după caz, privilegiile, imunitățile și alte garanții necesare îndeplinirii și bunei desfășurări a [misiunii EUPOL Afganistan], sunt stabilite printr‑un acord care urmează să fie încheiat în conformitate cu articolul 37 din [Tratatul UE].

(2)      Statul sau instituția UE care a detașat un membru al personalului răspunde de soluționarea oricăror plângeri legate de detașare, formulate de membrul personalului sau referitoare la acesta. Statul sau instituția UE în cauză răspunde de inițierea oricărei acțiuni în justiție împotriva persoanei detașate.

(3)      Condițiile de angajare, precum și drepturile și obligațiile personalului civil internațional și local se stabilesc prin contracte încheiate între șeful [misiunii EUPOL Afganistan] și membrii personalului.”

 Dreptul italian

6        Articolul 2 din regio decreto n. 941 – Indennità al personale dell’Amministrazione dello Stato incaricato di missione all’estero (Decretul regal nr. 941 – Indemnizația plătită personalului din administrația statului aflat în misiune în străinătate) din 3 iunie 1926 (GURI nr. 134 din 11 iunie 1926, denumit în continuare „Decretul regal nr. 941/26”) prevede, pentru persoanele care participă la misiuni internaționale, că indemnizația de misiune în străinătate prevăzută de acesta este datorată „din ziua în care se trece frontiera sau din ziua debarcării în străinătate până în ziua în care se trece frontiera sau până în ziua îmbarcării pentru întoarcere”.

7        Articolul 39 t alineatul 39 din decreto‑legge n. 273 – Definizione e proroga di termini, nonchè conseguenti disposizioni urgenti (Decretul‑lege nr. 273 – Definirea și prelungirea termenelor, dispoziții de urgență care rezultă din aceasta) din 30 decembrie 2005 (GURI nr. 303 din 30 decembrie 2005), transformat în lege, după modificări, prin legge n. 51 (Legea nr. 51) din 23 februarie 2006 (GURI nr. 49 din 28 februarie 2006), prevede:

„Articolul 1 din [Decretul regal nr. 941/26], articolul 1 alineatul 1 litera b) și articolul 3 din Legea nr. 642 din 8 iulie 1961, precum și articolul 4 alineatul 1 litera a) din Legea nr. 838 din 27 decembrie 1973 trebuie interpretate în sensul că prestațiile financiare prevăzute la acest articol au caracter accesoriu și sunt acordate pentru a compensa condițiile dificile și riscurile legate de muncă, obligațiile de asigurare a permanenței și de efectuare a activității în afara orelor normale de lucru, precum și pentru a înlocui plata orelor suplimentare.”

8        Articolul 3 alineatul 1 din legge nr. 108 – Proroga della partecipazione italiana a missioni internazionali (Legea nr. 108 – Prelungirea participării Italiei la misiuni internaționale) din 3 august 2009 (GURI nr. 181 din 6 august 2009, denumită în continuare „Legea nr. 108/2009”) prevede:

„Începând de la data intrării pe teritoriul, în apele teritoriale și în spațiul aerian al țărilor în cauză și până la data ieșirii din aceste țări pentru a se întoarce pe teritoriul național ca urmare a încheierii misiunii, personalului care participă la misiunile internaționale prevăzute de prezenta lege i se plătește, în sumă netă după rețineri, pe toată perioada, în plus față de salariu sau de soldă și pe lângă celelalte compensații cu caracter fix și continuu, indemnizația de misiune prevăzută de [Decretul regal nr. 941/26], în limita sumelor indicate mai jos, cu deducerea eventualelor indemnizații și contribuții plătite cu același titlu persoanelor în cauză direct de către organismele internaționale […]”

 Litigiul principal și întrebările preliminare

9        Reclamantul din litigiul principal, care este membru al armei carabinierilor, s‑a alăturat, în această calitate, misiunii EUPOL Afganistan în luna iunie 2011.

10      Acesta era remunerat la nivel național printr‑o diurnă („per diem”) prevăzută la articolul 3 din Legea nr. 108/2009. El primea de asemenea prestații financiare din partea misiunii EUPOL Afganistan, compuse din trei tipuri de indemnizații, denumite „per diem allowance” (diurnă), „hardship allowance” (spor pentru condiții dificile de lucru) și, respectiv, „risk allowance” (spor de risc).

11      În luna martie 2012, administrația apărării a inițiat, în temeiul Legii nr. 108/2009, recuperarea de la reclamantul din litigiul principal a sumelor primite cu titlu de indemnizație de misiune care îi fusese plătită în temeiul Decretului regal nr. 941/26. Articolul 3 alineatul 1 din Legea nr. 108/2009 prevede în esență că, în cazul persoanelor care participă la misiuni internaționale, indemnizația care le este datorată în temeiul Decretului regal nr. 941/26 le este plătită după deducerea eventualelor indemnizații pe care acestea le primesc direct de la organismele internaționale. În urma analizei sale, această administrație a decis, în cursul lunii decembrie 2020, să recupereze astfel suma de 25 131,80 de euro de la reclamantul din litigiul principal.

12      Acesta din urmă a atacat decizia amintită, susținând printre altele că, dintr‑o scrisoare din data de 11 august 2011 trimisă de consilierul juridic al șefului misiunii EUPOL Afganistan către Centrul administrativ de intendență interforțe al Contingentului forțelor armate italiene din Afganistan reieșea că, în temeiul articolului 7 din Decizia 2010/279, statele membre trebuie să suporte costurile cu personalul detașat, inclusiv cheltuielile de călătorie, asigurarea medicală, precum și indemnizațiile aplicabile. Potrivit reclamantului din litigiul principal, indemnizațiile plătite în cadrul misiunii EUPOL Afganistan trebuiau să se adauge celor plătite în temeiul dreptului italian. În susținerea poziției sale, acesta a invocat în plus versiunea în limba engleză a articolului 7 alineatul (3) din Decizia 2010/279 și a susținut că termenii „other than” care figurează în acesta trebuiau înțeleși ca însemnând „în plus față de”.

13      Întrucât instanța de prim grad a respins acțiunea introdusă de reclamantul din litigiul principal, acesta din urmă a declarat apel împotriva deciziei respective la Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia), care este instanța de trimitere.

14      În fața acestei instanțe, reclamantul din litigiul principal își reiterează argumentația prezentată în primă instanță și susține că administrația apărării este obligată, în conformitate cu principiul supremației dreptului Uniunii asupra dreptului intern, să plătească indemnizația de misiune italiană, în timp ce indemnizațiile Uniunii, și anume diurnele, sporurile pentru condiții dificile de lucru și sporurile de risc, ar trebui, astfel cum a indicat consilierul juridic al șefului misiunii EUPOL Afganistan, să fie plătite în mod autonom, întrucât sunt prevăzute de o acțiune comună și, prin urmare, nu sunt supuse competenței autorităților naționale. În susținerea interpretării sale a articolului 7 alineatul (3) din Decizia 2010/279, reclamantul din litigiul principal invocă, încă o dată, versiunea în limba engleză a acestei dispoziții și susține că din aceasta reiese că indemnizațiile naționale trebuie plătite „în plus față de” cele plătite în același temei de Uniune.

15      Instanța de trimitere are îndoieli cu privire la sensul exact care trebuie atribuit expresiei „other than” care figurează în versiunea în limba engleză a articolului 7 alineatul (3) din Decizia 2010/279. Potrivit respectivei instanțe, deși această expresie poate fi tradusă în limba italiană fie prin „în plus față de”, fie prin „cu excepția”, alte versiuni lingvistice ale acesteia, în special versiunea în limba franceză, nu dau naștere unor interpretări, întrucât utilizează termenii „à l’exclusion des”, la fel ca versiunea în limba italiană, care utilizează termenii „diverse da” („altele decât, diferite de”).

16      În aceste condiții, Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Care este interpretarea exactă a articolului 7 alineatul (3) din Decizia [2010/279] sau, cu alte cuvinte, această dispoziție a urmărit sau nu să prevadă cumulul indemnizațiilor plătite de statul membru cu cele acordate de [misiunea EUPOL Afganistan]?

2)      În ipoteza în care această dispoziție ar trebui interpretată în sensul că indemnizațiile menționate sunt cumulabile, articolul 7 alineatul (3) din Decizia [2010/279] se opune unei reglementări naționale precum cea care rezultă din dispozițiile articolului 3 alineatul 1 din Legea nr. 108/2009, în măsura în care acesta din urmă prevede că «[…] personalului care participă la misiunile internaționale prevăzute de prezenta lege i se plătește, în sumă netă după rețineri, pe toată perioada, în plus față de salariu sau de soldă și pe lângă celelalte compensații cu caracter fix și continuu, indemnizația de misiune prevăzută de [Decretul regal nr. 941/26] cu deducerea eventualelor indemnizații și contribuții plătite cu același titlu persoanelor în cauză direct de către organismele internaționale», ale articolului 1 din [Decretul regal nr. 941/26], ale articolului 1 alineatul 1 litera b) și ale articolului 3 din Legea nr. 642 din 8 iulie 1961, precum și ale articolului 4 alineatul 1 litera a) din Legea nr. 838 din 27 decembrie 1973, potrivit interpretării jurisprudențiale […], care vizează excluderea cumulului de indemnizații?”

17      La 11 iulie 2024, Curtea a invitat, în temeiul articolului 24 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să furnizeze informații cu privire la obiectivele urmărite de articolul 7 alineatul (3) din Decizia 2010/279.

 Cu privire la competența Curții

18      Guvernul român consideră că, în temeiul articolului 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE și al articolului 275 primul paragraf TFUE, Curtea nu este competentă să interpreteze o dispoziție referitoare la politica externă și de securitate comună (PESC) precum articolul 7 alineatul (3) din Decizia 2010/279. Comisia Europeană consideră însă că Curtea este competentă să interpreteze o astfel de dispoziție.

19      În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE și articolului 275 primul paragraf TFUE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu este, în principiu, competentă în ceea ce privește dispozițiile referitoare la PESC și nici în ceea ce privește actele adoptate în temeiul lor. Aceste dispoziții introduc o derogare de la regula competenței generale pe care articolul 19 TUE o conferă acestei instituții pentru a asigura respectarea dreptului în interpretarea și în aplicarea tratatelor și, în consecință, trebuie să fie interpretate restrictiv (Hotărârea din 19 iulie 2016, H/Consiliul ș.a., C‑455/14 P, EU:C:2016:569, punctele 39 și 40, Hotărârea din 10 septembrie 2024, Neves 77 Solutions, C‑351/22, EU:C:2024:723, punctul 35, precum și Hotărârea din 10 septembrie 2024, KS ș.a./Consiliul ș.a., C‑29/22 P și C‑44/22 P, EU:C:2024:725, punctul 62).

20      În plus, articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE și articolul 275 al doilea paragraf TFUE stabilesc în mod explicit două excepții de la acest principiu, și anume competența Curții, pe de o parte, de a controla respectarea articolului 40 TUE și, pe de altă parte, de a se pronunța cu privire la acțiunile formulate în condițiile prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE privind controlul legalității deciziilor Consiliului Uniunii Europene adoptate în temeiul dispozițiilor referitoare la PESC, care prevăd măsuri restrictive împotriva unor persoane fizice sau juridice (Hotărârea din 10 septembrie 2024, Neves 77 Solutions, C‑351/22, EU:C:2024:723, punctul 36, precum și Hotărârea din 10 septembrie 2024, KS ș.a./Consiliul ș.a., C‑29/22 P și C‑44/22 P, EU:C:2024:725, punctul 63 și jurisprudența citată).

21      În speță, trebuie să se constate că prezentele întrebări preliminare nu intră sub incidența niciuneia dintre aceste excepții.

22      Prin urmare, mai trebuie să se aprecieze dacă competența Curții se poate întemeia pe împrejurarea că actele în discuție în litigiul principal nu au legătură directă cu alegerile politice sau strategice efectuate de instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii în cadrul PESC, înțelegându‑se că, în lipsa unei astfel de legături directe cu aceste alegeri politice sau strategice, Curtea este competentă printre altele să interpreteze aceste acte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 septembrie 2024, KS ș.a./Consiliul ș.a., C‑29/22 P și C‑44/22 P, EU:C:2024:725, punctele 116 și 117, precum și jurisprudența citată).

23      În această privință, Curtea a statuat deja că domeniul de aplicare al limitării care derogă de la competența Curții de Justiție prevăzute la articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE și la articolul 275 primul paragraf TFUE nu se extinde până la a exclude competența instanței Uniunii de a controla actele de gestionare a personalului referitoare la agenți detașați de statele membre având ca obiect satisfacerea nevoilor, în teatrul de operații, ale unei misiuni precum misiunea EUPOL Afganistan, în timp ce instanța Uniunii este, în orice caz, competentă să controleze astfel de acte atunci când acestea privesc agenți detașați de instituțiile Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 iulie 2016, H/Consiliul ș.a., C‑455/14 P, EU:C:2016:569, punctul 55).

24      Orice altă interpretare ar avea printre altele drept consecință faptul că, atunci când același act de gestionare a personalului referitor la operațiunile „pe teren” privește în același timp agenți detașați de statele membre și agenți detașați de instituțiile Uniunii, decizia dată în privința celor dintâi ar putea fi ireconciliabilă cu cea dată de instanța Uniunii în privința celor din urmă (Hotărârea din 19 iulie 2016, H/Consiliul ș.a., C‑455/14 P, EU:C:2016:569, punctul 57).

25      În speță, pe de o parte, articolul 7 alineatul (3) din Decizia 2010/279, a cărui interpretare face obiectul prezentei cereri de decizie preliminară, privește cheltuielile corespunzătoare personalului detașat în cadrul misiunii EUPOL Afganistan, astfel încât această dispoziție nu este legată în mod direct de alegerile politice sau strategice efectuate de instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii în cadrul PESC (a se vedea prin analogie Hotărârea din 10 septembrie 2024, KS ș.a./Consiliul ș.a., C‑29/22 P și C‑44/22 P, EU:C:2024:725, punctul 128).

26      Pe de altă parte și în pofida faptului că această dispoziție nu este un act de gestionare a personalului referitor la operațiunile „pe teren”, nu este mai puțin adevărat că ea vizează, în același temei, agenții detașați de statele membre și, respectiv, de instituțiile Uniunii în ceea ce privește suportarea acestor cheltuieli. Or, pentru a asigura o interpretare uniformă a dispoziției menționate și pentru a evita ca deciziile privind agenții detașați de statele membre să fie ireconciliabile cu cele pronunțate de instanța Uniunii cu privire la agenții detașați de instituțiile Uniunii, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 24 din prezenta hotărâre, este necesar să se rețină competența Curții de a efectua interpretarea acesteia.

27      Prin urmare, este necesar să se concluzioneze că Curtea este competentă să interpreteze articolul 7 alineatul (3) din Decizia 2010/279.

 Cu privire la întrebările preliminare

 Cu privire la prima întrebare

28      Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 7 alineatul (3) din Decizia 2010/279 trebuie interpretat în sensul că prevede cumulul diurnelor, al sporului pentru condiții dificile de lucru și al sporului de risc plătite de Uniune unui membru al personalului misiunii de poliție prelungite prin această decizie cu indemnizațiile și sporurile de aceeași natură care îi sunt plătite de statul membru din care provine acesta pentru exercitarea acelorași funcții la misiunea de poliție menționată.

29      În speță, îndoielile instanței de trimitere cu privire la interpretarea corectă a articolului 7 alineatul (3) din Decizia 2010/279 provin din faptul că, potrivit reclamantului din litigiul principal, termenii „other than” care figurează în versiunea în limba engleză a acestei dispoziții trebuie înțeleși ca semnificând „în plus față de”, iar nu „cu excepția”.

30      În această privință, potrivit unei jurisprudențe constante, necesitatea interpretării uniforme a dispozițiilor dreptului Uniunii exclude posibilitatea ca, în caz de îndoială, textul unei dispoziții să fie privit în mod izolat și impune, dimpotrivă, ca acesta să fie interpretat și aplicat în lumina versiunilor existente în celelalte limbi oficiale. În plus, în caz de disparitate între diferitele versiuni lingvistice ale unui text al Uniunii, dispoziția în cauză trebuie să fie interpretată în funcție de economia generală și de finalitatea reglementării din care face parte (Hotărârea din 15 aprilie 2010, Heinrich Heine, C‑511/08, EU:C:2010:189, punctul 51 și jurisprudența citată). În schimb, dacă din interpretarea literală a unei dispoziții rezultă că modul de redactare a acesteia este perfect clar și univoc, nu este necesar să se caute o altă interpretare a dispoziției menționate (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 aprilie 2024, OSTP Italy, C‑770/22, EU:C:2024:299, punctul 47 și jurisprudența citată).

31      În ceea ce privește, în speță, modul de redactare a articolului 7 alineatul (3) din Decizia 2010/279, trebuie arătat că, potrivit instanței de trimitere, termenii „other than” care figurează în versiunea în limba engleză a acestei decizii pot avea ca sinonime, în această limbă, atât „except” („cu excepția”), cât și „in addition to” („în plus față de”).

32      În aceste condiții, trebuie să se constate că versiunea în limba franceză a acestei dispoziții prevede că fiecare stat membru sau instituție a Uniunii suportă cheltuielile corespunzătoare fiecărei persoane detașate de acesta, inclusiv cheltuieli de călătorie înspre și dinspre locul de desfășurare, salarii, asigurări medicale și indemnizații, „à l’exclusion des” (altele decât) diurnele și sporurile pentru condiții dificile de lucru și sporurile de risc.

33      Termenii „à l’exclusion des” care figurează în versiunea în limba franceză a articolului 7 alineatul (3) din Decizia 2010/279 au în esență echivalent în numeroase alte versiuni lingvistice ale acestei dispoziții, în special în versiunile în limbile italiană, cehă, daneză, germană, estonă, croată, letonă, lituaniană, maghiară, neerlandeză, portugheză, slovenă, finlandeză și suedeză ale acesteia. Astfel, prin utilizarea termenilor „diverse da”, „s výjimkou”, „bortset fra”, „anderer […] als”, „välja arvatud”, „osim”, „izņemot”, „išskyrus”, „kivételével”, „en andere vergoedingen dan”, „com excepção das”, „razen”, „muista […] kuin” și, respectiv, „andra […] än”, aceste versiuni lingvistice au această semnificație.

34      În măsura în care termenii „other than” care figurează în versiunea în limba engleză a articolului 7 alineatul (3) din Decizia 2010/279 pot însemna printre altele „cu excepția”, iar această semnificație este pe deplin conformă cu termenii care figurează în celelalte versiuni lingvistice ale acestei dispoziții, este necesar să se concluzioneze că doar această semnificație trebuie să fie reținută și că, prin urmare, nu există disparități între diferitele versiuni lingvistice ale acestei dispoziții.

35      Astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 32 și 33 din prezenta hotărâre, diferitele versiuni lingvistice susțin concluzia potrivit căreia modul de redactare a articolului 7 alineatul (3) din Decizia 2010/279 nu prevede cumulul diurnelor, al sporurilor pentru condiții dificile de lucru și al sporurilor de risc plătite de Uniune unui membru al personalului misiunii EUPOL Afganistan cu cele de aceeași natură care îi sunt acordate de statul membru din care provine pentru exercitarea acelorași funcții în cadrul misiunii de poliție menționate. Întrucât modul de redactare a acestei dispoziții este suficient de clar și de lipsit de ambiguitate, nu este necesar să se efectueze o interpretare a acestei dispoziții în funcție de economia generală și de finalitatea Deciziei 2010/279.

36      Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare că articolul 7 alineatul (3) din Decizia 2010/279 trebuie interpretat în sensul că nu prevede cumulul diurnelor, al sporurilor pentru condiții dificile de lucru și al sporurilor de risc plătite de Uniune unui membru al personalului misiunii de poliție prelungite prin această decizie cu indemnizațiile și sporurile de aceeași natură care îi sunt plătite de statul membru din care provine acesta pentru exercitarea acelorași funcții la misiunea de poliție menționată.

 Cu privire la a doua întrebare

37      Întrucât instanța de trimitere a adresat a doua întrebare numai în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la această a doua întrebare.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

38      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

Articolul 7 alineatul (3) din Decizia 2010/279/PESC a Consiliului din 18 mai 2010 privind Misiunea de Poliție a Uniunii Europene în Afganistan (EUPOL AFGANISTAN)

trebuie interpretat în sensul că

nu prevede cumulul diurnelor, al sporurilor pentru condiții dificile de lucru și al sporurilor de risc plătite de Uniunea Europeană unui membru al personalului misiunii de poliție prelungite prin această decizie cu indemnizațiile și sporurile de aceeași natură care îi sunt plătite de statul membru din care provine acesta pentru exercitarea acelorași funcții la misiunea de poliție menționată.

Semnături

*      Limba de procedură: italiana.

i      Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile din procedură.