CELEX:62023CJ0326: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 noiembrie 2024.#C.W. S.A. și alții împotriva Prezes Urzędu Ochrony Konkurencji i Konsumentów.#Cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Najwyższy.#Trimitere preliminară – Articolul 267 TFUE – Noțiunea de «instanță» – Judecător al Camerei civile a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia) – Judecător numit de președintele Republicii Polone pe baza unei rezoluții a Krajowa Rada Sądownictwa (Consiliul Național al Magistraturii, Polonia) în noua sa compunere – Trimitere preliminară ce provine de la un complet de judecată care nu are calitatea de instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege – Inadmisibilitate.#Cauza C-326/23.

–

pentru C. sp. z o.o., de P. K. Rosiak, M. Sendrowicz și K. Szczepanowska‑Kozłowska, radcowie prawni;

–

pentru guvernul polonez, de B. Majczyna și S. Żyrek, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de K. Herrmann și P. J. O. Van Nuffel, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, citit în lumina articolului 47 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între C.W. S.A., C.O. S.A., D. sp. z o.o., G. S.A., C. sp. z o.o. (denumită în continuare „societatea C”) și C.1 S.A., pe de o parte, și Prezes Urzędu Ochrony Konkurencji i Konsumentów (președintele Oficiului pentru Protecția Concurenței și a Consumatorilor, Polonia), pe de altă parte, în legătură cu o decizie prin care se aplică amenzi acestor întreprinderi pentru încălcarea normelor dreptului concurenței.

3

Articolul 179 din Konstytucja Rzeczypospolitej Polskiej (Constituția Republicii Polone) prevede:

„Judecătorii sunt numiți de președintele Republicii, la propunerea Krajowa Rada Sądownictwa [(Consiliul Național al Magistraturii, Polonia, denumit în continuare «KRS»)], pentru o perioadă nedeterminată.”

4

Articolul 180 din Constituția Republicii Polone prevede:

„1.   Judecătorii sunt inamovibili.

2.   Un judecător nu poate fi demis, suspendat din funcție, mutat la o altă instanță sau într‑o altă funcție împotriva voinței sale decât în temeiul unei hotărâri judecătorești și numai în cazurile prevăzute de lege.

[…]”

5

Articolul 29 din ustawa o Sądzie Najwyższym (Legea privind Curtea Supremă) din 8 decembrie 2017 (Dz. U. din 2018, poziția 5), astfel cum a fost modificată prin ustawa o zmianie ustawy o Sądzie Najwyższym oraz niektórych innych ustaw (Legea de modificare a Legii privind Curtea Supremă și a altor legi), din 9 iunie 2022 (Dz. U. din 2022, poziția 1259) (denumită în continuare „Legea privind Curtea Supremă”), prevede:

„[…]

2.   În cadrul activităților [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)] sau ale organelor sale, nu este permisă repunerea în discuție a legitimității [instanțelor], a organelor constituționale ale statului sau a organelor de control și de protecție a dreptului.

3.   [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)] sau un alt organ al puterii nu poate să constate și nici să aprecieze legalitatea numirii unui judecător sau a competenței de a exercita funcțiile jurisdicționale care decurge din această numire.

4.   Împrejurările care însoțesc numirea unui judecător al [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)] nu pot constitui motivul exclusiv pentru a ataca o hotărâre pronunțată cu participarea acelui judecător sau pentru a pune la îndoială independența și imparțialitatea acestuia.

5.   Este permis să se examineze respectarea cerințelor de independență și de imparțialitate de către un judecător al [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)] sau de către un judecător detașat la [această] instanță, ținând seama de împrejurările care însoțesc numirea sa și de comportamentul său după numire, la cererea justițiabilului menționat la alineatul 7, dacă, în împrejurările unei anumite cauze, aceasta poate conduce la o încălcare a principiului independenței sau imparțialității care să afecteze soluționarea cauzei, ținând seama de situația justițiabilului și de natura cauzei.

6.   O cerere de constatare a respectării cerințelor prevăzute la alineatul 5 poate fi formulată împotriva unui judecător al [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)] sau împotriva unui judecător detașat la această instanță desemnat în cadrul unui complet de judecată care examinează:

[…]

7.   Orice parte sau participant la procedura în fața [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)] în cauzele prevăzute la alineatul 6 are dreptul de a depune o astfel de cerere.

[…]

15.   [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)] examinează cererea în camera de consiliu, în complet de 5 judecători desemnați prin tragere la sorți dintre toți judecătorii [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)], după audierea judecătorului vizat de cerere, cu excepția cazului în care audierea este imposibilă sau foarte dificilă. Audierea se poate desfășura în scris. Judecătorul vizat de cerere este exclus de la tragerea la sorți.

[…]

21.   Ordonanța dată ca urmare a examinării cererii poate fi atacată la [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)] în complet de șapte judecători, desemnați prin tragere la sorți dintre toți judecătorii [Sąd Najwyższy (Curtea Supremă)]. Judecătorul vizat de decizie și judecătorul care a participat la pronunțarea ordonanței atacate sunt excluși de la tragerea la sorți.”

6

Articolul 49 din ustawa – Kodeks postępowania cywilnego (Legea privind Codul de procedură civilă) din 17 noiembrie 1964 (Dz. U. nr. 43, poziția 296), în versiunea aplicabilă litigiului principal, prevede la alineatul 1:

„[…] instanța recuză un judecător la cererea acestuia sau a unei părți, în cazul în care există o împrejurare de natură să dea naștere unei îndoieli legitime cu privire la imparțialitatea acestui judecător în cauza respectivă.”

7

Printr‑o decizie din 8 decembrie 2009, președintele Oficiului pentru Protecția Concurenței și a Consumatorilor a constatat că acordul încheiat de întreprinderile în cauză constituia o practică ce restrângea concurența pe piața poloneză a producției și a vânzării de ciment gri. În consecință, a aplicat acestor întreprinderi amenzi pentru încălcarea normelor de drept național și a normelor dreptului Uniunii în materie de concurență.

8

Printr‑o hotărârea din 13 decembrie 2013, Sąd Okręgowy w Warszawie (Tribunalul Regional din Varșovia, Polonia) a modificat în parte această decizie și a redus amenzile aplicate întreprinderilor în cauză.

9

În urma apelurilor declarate împotriva acestei hotărâri, Sąd Apelacyjny w Warszawie (Curtea de Apel din Varșovia, Polonia), prin hotărârea din 27 martie 2018, a redus cuantumul amenzilor menționate la punctul 7 din prezenta hotărâre.

10

Împotriva acestei din urmă hotărâri au fost formulate recursuri. Prin hotărârea din 29 iulie 2020, Izba Kontroli Nadzwyczajnej i Spraw Publicznych (Camera de control extraordinar și cauze publice) a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) (denumită în continuare „Camera de control extraordinar și cauze publice”) a anulat în parte hotărârea din 27 martie 2018 și a trimis cauza spre rejudecare la Sąd Apelacyjny w Warszawie (Curtea de Apel din Varșovia), care s‑a pronunțat din nou prin hotărârea din 21 mai 2021.

11

Societatea C a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri la Sąd Najwyższy (Curtea Supremă), contestând în special legalitatea compunerii completului de judecată al Sąd Apelacyjny w Warszawie (Curtea de Apel din Varșovia) care a pronunțat ultima hotărâre menționată și pe cea a completului Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) care a pronunțat hotărârea din 29 iulie 2020.

12

Odată informată cu privire la compunerea completului Camerei de control extraordinar și cauze publice competente să se pronunțe cu privire la recurs, societatea C a introdus, în temeiul articolului 29 alineatul (5) din Legea privind Curtea Supremă, o cerere având ca obiect constatarea faptului că unul dintre judecătorii care compun acest complet nu îndeplinește condițiile de independență și imparțialitate, având în vedere împrejurările care au însoțit numirea sa la propunerea KRS. În consecință, ea a solicitat recuzarea acestui judecător.

13

În cererea de decizie preliminară, completul de trimitere, compus dintr‑un judecător unic, judecătorul T. S., care este membru al Camerei civile a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) (denumită în continuare „Camera civilă”), arată că respectiva cauză a fost examinată „în ședința secretă care a avut loc în fața Camerei de control extraordinar și cauze publice” la 15 martie 2023. Din înscrisurile de care dispune Curtea reiese însă că judecătorul aflat la originea trimiterii face parte din completul de cinci judecători tras la sorți dintre toți membrii Sąd Najwyższy (Curtea Supremă), care a fost desemnat, conform articolului 29 alineatul 15 din Legea privind Curtea Supremă, să judece procedura incidentă de control al respectării cerințelor de independență și imparțialitate (denumit în continuare „testul de independență și imparțialitate”) inițiată la cererea societății C.

14

Acest judecător aflat la originea trimiterii exprimă îndoieli cu privire la compatibilitatea cu dreptul Uniunii a testului de independență și imparțialitate, precum și a procedurii de recuzare prevăzute în dreptul polonez.

15

Apreciind că există loc pentru un „dialog jurisprudențial” care să permită evitarea unei contradicții ireconciliabile între dreptul Uniunii și dreptul constituțional polonez, judecătorul menționat este de părere că nici primul, nici al doilea dintre aceste două drepturi nu permit să se repună în discuție numirea unui judecător și să se conteste capacitatea acestui judecător de a se pronunța atunci când nu există o legătură între împrejurările care însoțesc numirea judecătorului respectiv și împrejurările cauzei cu care este sesizat și nici alt motiv de contestare a independenței și a imparțialității sale decât cel referitor la legalitatea procesului de numire.

16

În aceste condiții, Sąd Najwyższy (Curtea Supremă), în complet de judecător unic, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

17

Societatea C exprimă îndoieli cu privire la calitatea de instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege, în sensul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, interpretat în lumina articolul 47 din cartă, a organului de trimitere, compus numai din judecătorul T. S., ținând seama de împrejurările în care a intervenit numirea acestui judecător la Camera civilă. Societatea C subliniază mai precis că judecătorul menționat este unul dintre judecătorii cu privire la care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat Hotărârea din 3 februarie 2022, Advance Pharma sp. z o.o. împotriva Poloniei (CE:ECHR:2022:0203JUD00146920, denumită în continuare „Hotărârea Advance Pharma împotriva Poloniei”).

18

Comisia Europeană împărtășește îndoielile exprimate de societatea C. Constatând că cererea de decizie preliminară provine de la un judecător unic numit în Camera civilă în aceleași împrejurări precum cele care au însoțit numirea judecătorilor care au sesizat Curtea cu cereri de decizie preliminară în cauzele în care au fost pronunțate Hotărârea din 21 decembrie 2023, Krajowa Rada Sądownictwa (Menținerea în funcție a unui judecător) (C‑718/21, denumită în continuare Hotărârea Krajowa Rada Sądownictwa, EU:C:2023:1015), și Ordonanța din 15 mai 2024, Rzecznik Finansowy (C‑390/23, EU:C:2024:419), precum și Ordonanțele din 29 mai 2024, Rzecznik Praw Obywatelskich (Cale extraordinară de atac poloneză) (C‑720/21, EU:C:2024:489), și Prokurator Generalny (Cale extraordinară de atac poloneză II) (C‑43/22, EU:C:2024:459), ea apreciază că acest organ de trimitere nu poate fi considerat o instanță constituită în prealabil prin lege, în sensul dispozițiilor coroborate ale articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și ale articolului 47 al doilea paragraf din cartă.

19

Ca răspuns la o măsură de organizare a procedurii decisă în temeiul articolului 62 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, guvernul polonez a confirmat că judecătorul unic care compune organul de trimitere a fost numit la Camera civilă la 10 octombrie 2018 de președintele Republicii Polone pe baza unei propuneri a KRS nou‑constituit, care figurează în rezoluția nr. 330/2018 adoptată la 28 august 2018 de această instituție. El a confirmat de asemenea că numirea respectivă intervenise în condițiile în care, prin ordonanța din 27 septembrie 2018, Naczelny Sąd Administracyjny (Curtea Administrativă Supremă, Polonia) suspendase forța executorie a rezoluției nr. 330/2018, pe care această instanță a anulat‑o în cele din urmă prin hotărârea din 6 mai 2021.

20

În această privință, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că, pentru a aprecia dacă un organ de trimitere are caracterul unei „instanțe” în sensul articolului 267 TFUE, aspect care ține exclusiv de dreptul Uniunii, și pentru a aprecia, așadar, dacă cererea de decizie preliminară este admisibilă, Curtea ia în considerare un ansamblu de elemente precum, printre altele, originea legală a acestui organ, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenței sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de către organul în cauză a normelor de drept, precum și independența acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 iunie 1966, Vaassen‑Göbbels, 61/65, EU:C:1966:39, pagina 395, Hotărârea Krajowa Rada Sądownictwa, punctul 40 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 7 mai 2024, NADA și alții, C‑115/22, EU:C:2024:384, punctul 35).

21

Curtea a arătat că Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) ca atare îndeplinește cerințele astfel amintite și a precizat că, în măsura în care o cerere de decizie preliminară provine de la o instanță națională, trebuie să se prezume că aceasta îndeplinește cerințele respective independent de compunerea sa concretă (Hotărârea din 29 martie 2022, Getin Noble Bank, C‑132/20, EU:C:2022:235, punctele 68 și 69, precum și Hotărârea Krajowa Rada Sądownictwa, punctul 41).

22

Aceasta a amintit de asemenea că dintr‑o jurisprudență constantă rezultă că, în cadrul procedurii preliminare prevăzute la articolul 267 TFUE, nu revine Curții, având în vedere repartizarea funcțiilor între aceasta și instanța națională, sarcina de a verifica dacă decizia de trimitere a fost luată în conformitate cu normele naționale de organizare judecătorească și de procedură judiciară. Curtea trebuie să respecte cadrul deciziei de trimitere provenite de la o instanță a unui stat membru, atât timp cât nu a fost revocată în cadrul căilor de atac prevăzute eventual de dreptul național (Hotărârea Krajowa Rada Sądownictwa, punctul 42 și jurisprudența citată).

23

Prin urmare, în speță, deși nu reiese în mod clar din decizia de trimitere și nici din dosarul de care dispune Curtea că organul de trimitere, compus dintr‑un judecător unic, este competent să se pronunțe, ca atare, cu privire la cererea privind testul de independență și imparțialitate și la cererea de recuzare depuse de societatea C, cererea de decizie preliminară nu poate fi considerată inadmisibilă din cauza necompetenței acestui organ.

24

Curtea a precizat însă de asemenea că prezumția menționată la punctul 21 din prezenta hotărâre poate fi răsturnată atunci când o hotărâre definitivă pronunțată de o instanță a unui stat membru sau de o instanță internațională ar conduce la concluzia că judecătorul care constituie instanța de trimitere nu are calitatea de instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege, în sensul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, interpretat în lumina articolului 47 al doilea paragraf din cartă (Hotărârea din 29 martie 2022, Getin Noble Bank, C‑132/20, EU:C:2022:235, punctul 72, și Hotărârea Krajowa Rada Sądownictwa, punctul 44).

25

Or, sesizată de complete de judecată compuse din judecători ai Camerei de control extraordinar și cauze publice, Curtea a statuat că, în lumina propriei jurisprudențe referitoare la interpretarea articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE în lumina articolului 47 al doilea paragraf din cartă, diverse constatări și aprecieri efectuate, pe de o parte, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 8 noiembrie 2021, Dolińska‑Ficek și Ozimek împotriva Poloniei (CE:ECHR:2021:1108JUD004986819, denumită în continuare „Hotărârea Dolińska‑Ficek și Ozimek împotriva Poloniei”), și, pe de altă parte, de Naczelny Sąd Administracyjny (Curtea Administrativă Supremă) într‑o hotărâre din 21 septembrie 2021 conduceau la concluzia că un astfel de complet de judecată nu avea, ca urmare a modalităților care au însoțit numirea judecătorilor care îl compuneau, calitatea de instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege, în sensul acestor dispoziții ale dreptului Uniunii [a se vedea în acest sens Hotărârea Krajowa Rada Sądownictwa, punctele 46-58, precum și Ordonanța din 29 mai 2024, Rzecznik Praw Obywatelskich (Cale de atac extraordinară poloneză), C‑720/21, EU:C:2024:489, punctul 24, și Ordonanța din 21 iunie 2024, Kancelaria B., C‑810/23, EU:C:2024:543, punctul 23 și jurisprudența citată].

26

La punctul 77 din Hotărârea Krajowa Rada Sądownictwa, Curtea a apreciat că, privite împreună, ansamblul elementelor atât sistemice, cât și circumstanțiale menționate la punctele 47-57 din această hotărâre, pe de o parte, și la punctele 62-76 din hotărârea menționată, pe de altă parte, care caracterizaseră numirea, în cadrul Camerei de control extraordinar și cauze publice, a celor trei judecători care constituie organul de trimitere în cauza principală în discuție, aveau drept consecință faptul că acest organ nu avea o asemenea calitate. Astfel, coroborarea tuturor acestor elemente era de natură să dea naștere unor îndoieli legitime, în percepția justițiabililor, cu privire la impenetrabilitatea acestor judecători și a completului de judecată din care făceau parte față de elemente exterioare, în special față de influențe directe sau indirecte ale puterii legislative și puterii executive naționale, și la neutralitatea lor în raport cu interesele care se înfruntau. Elementele menționate erau, prin urmare, susceptibile să conducă la o lipsă a aparenței de independență sau de imparțialitate a judecătorilor menționați și a acestui organ, de natură să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire acestor justițiabili într‑o societate democratică și într‑un stat de drept [Hotărârea Krajowa Rada Sądownictwa, punctul 77, Ordonanța din 29 mai 2024, Rzecznik Praw Obywatelskich (Cale de atac extraordinară poloneză), C‑720/21, EU:C:2024:489, punctul 25, și Ordonanța din 21 iunie 2024, Kancelaria B., C‑810/23, EU:C:2024:543, punctul 24, precum și jurisprudența citată].

27

Prin urmare, Curtea a concluzionat, la punctul 78 din Hotărârea Krajowa Rada Sądownictwa, că prezumția amintită la punctul 21 din prezenta hotărâre trebuia considerată răsturnată și, în consecință, trebuia să se constate că completul de judecată al Camerei de control extraordinar și cauze publice care o sesizase cu cererea de decizie preliminară nu constituia o „instanță” în sensul articolului 267 TFUE, astfel încât această cerere trebuia declarată inadmisibilă.

28

Rămâne să se stabilească dacă considerațiile emise de Curte la punctele 47-57 și 62-76 din Hotărârea Krajowa Rada Sądownictwa cu privire la elementele care au caracterizat numirea în cadrul Camerei de control extraordinar și cauze publice a judecătorilor care compun organul de trimitere care o sesizase cu o cerere de decizie preliminară în cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre pot fi transpuse situației judecătorului unic care compune organul de trimitere în cauza principală, în pofida faptului că acest judecător nu a fost numit la Camera de control extraordinar și cauze publice, ci la Camera civilă.

29

În această privință, este necesar să se constate, în primul rând, că Hotărârea Dolińska‑Ficek și Ozimek împotriva Poloniei și hotărârea Naczelny Sąd Administracyjny (Curtea Administrativă Supremă) din 21 septembrie 2021, care se referă la împrejurările în care judecătorii Camerei de control extraordinar și cauze publice au fost numiți pe baza rezoluției nr. 331/2018, își au omologul, pentru cei șapte judecători ai Camerei civile numiți în temeiul rezoluției nr. 330/2018, în Hotărârea Advance Pharma împotriva Poloniei și, respectiv, în hotărârea Naczelny Sąd Administracyjny (Curtea Administrativă Supremă) din 6 mai 2021, prin care această instanță a anulat rezoluția menționată.

30

Astfel, întrucât acești șapte judecători ai Camerei civile, printre care figurează judecătorul T. S., au fost numiți în urma unei proceduri identice cu cea urmată pentru numirea judecătorilor Camerei de control extraordinar și cauze publice, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a ajuns, la punctele 321 și 334 din Hotărârea Advance Pharma împotriva Poloniei, la concluzii identice cu cele pe care le enunțase la punctele 320 și 338 din Hotărârea Dolińska‑Ficek și Ozimek împotriva Poloniei. Aceasta a constatat, prin urmare, că, în măsura în care au intervenit, pe de o parte, pe baza unor propuneri făcute de KRS într‑o nouă compunere care nu prezenta garanții suficiente de independență față de puterile legislativă și executivă și, pe de altă parte, deși forța executorie a rezoluțiilor KRS a fost suspendată de Naczelny Sąd Administracyjny (Curtea Administrativă Supremă), aceste numiri încălcau în mod vădit normele naționale fundamentale care guvernează procedura de numire a judecătorilor.

31

În ceea ce privește, în al doilea rând, hotărârea Naczelny Sąd Administracyjny (Curtea Administrativă Supremă) din 6 mai 2021, trebuie arătat că, prin această hotărâre, instanța menționată a anulat rezoluția nr. 330/2018, inclusiv în partea prin care s‑a propus numirea judecătorilor, întemeindu‑se în special pe constatări și pe aprecieri pe care hotărârea din 21 septembrie 2021, menționată la punctul 54 din Hotărârea Krajowa Rada Sądownictwa, s‑a limitat să le reia în mod identic.

32

Aceasta este situația în special a constatărilor care figurează la punctele 7.1-7.6 din aceste două hotărâri ale Naczelny Sąd Administracyjny (Curtea Administrativă Supremă), potrivit cărora, apreciate în contextul lor factual și juridic, modificările aduse dispozițiilor naționale care reglementează calea de atac jurisdicțională deschisă împotriva rezoluțiilor KRS au avut în mod vădit ca obiect să împiedice posibilitatea ca o instanță să examineze în ce măsură combinarea a diferiți factori putuse avea drept consecință ca judecătorii numiți recent în cadrul Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) la propunerea KRS în noua sa compunere să nu îndeplinească cerințele care decurg din articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și să împiedice ca Curtea să se poată pronunța în această privință.

33

Desigur, în aprecierea globală a contextului juridic și factual în care au intervenit modificările legislației poloneze, Curtea a indicat de asemenea, la punctele 52 și 66 din Hotărârea Krajowa Rada Sądownictwa, elemente specifice Camerei de control extraordinar și cauze publice. La acest punct 52, Curtea s‑a referit astfel la punctele 331-333 din Hotărârea Dolińska‑Ficek și Ozimek împotriva Poloniei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că gravitatea încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, era dovedită cu atât mai mult având în vedere importanța fundamentală și caracterul sensibil al competențelor cu care este învestită această cameră. În ceea ce privește punctul 66 din Hotărârea Krajowa Rada Sądownictwa, acesta menționează crearea ex nihilo a Camerei de control extraordinar și cauze publice, faptul că această cameră este compusă exclusiv din judecători numiți la propunerea KRS în noua sa compunere și atribuirea în favoarea camerei menționate a unor competențe în materii deosebit de sensibile.

34

Or, deși în cererea de decizie preliminară se arată că cauza a fost examinată în ședința Camerei de control extraordinar și cauze publice, este cert totuși că judecătorul care compune organul de trimitere, care a fost tras la sorți pentru a face parte din completul special însărcinat să se pronunțe cu privire la testul de independență și imparțialitate, a fost numit la Camera civilă.

35

Nu este mai puțin adevărat că viciile care au afectat procesul care a condus la numirea judecătorului T. S., amintite la punctele 30 și 31 din prezenta hotărâre, sunt identice cu cele care au afectat procesul de numire a judecătorilor Camerei de control extraordinar și cauze publice și sunt suficiente prin ele însele pentru a da naștere unor îndoieli legitime și serioase, în percepția justițiabililor, cu privire la independența și imparțialitatea acestui judecător, în pofida numirii sale la o cameră care nu prezintă aceleași caracteristici precum Camera de control extraordinar și cauze publice.

36

În această privință, trebuie subliniat că împrejurările de natură să dea naștere unor asemenea îndoieli sistemice privesc în principiu situația individuală a judecătorului sau a judecătorilor care prezintă o cerere în temeiul articolului 267 TFUE și în special neregularitățile săvârșite cu ocazia numirii lor în cadrul sistemului judiciar în cauză, iar nu repartizarea acestor judecători în cadrul unui complet de judecată determinat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 martie 2022, Getin Noble Bank, C‑132/20, EU:C:2022:235, punctele 72, 73 și 75).

37

În aceste condiții, prezumția amintită la punctul 21 din prezenta hotărâre trebuie, în speță, să fie considerată răsturnată și, în consecință, trebuie să se constate că judecătorul din cadrul Camerei civile care compune singur completul de judecată care a sesizat Curtea cu prezenta cerere de decizie preliminară nu constituie o „instanță” în sensul articolului 267 TFUE, astfel încât această cerere trebuie declarată inadmisibilă.

38

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:

Cererea de decizie preliminară formulată de Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia), în complet de judecător unic, prin decizia din 15 martie 2023 este inadmisibilă.