CELEX:62023CA0205: Cauza C-205/23, Engie Romania: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 30 ianuarie 2025 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul București – România) – Engie România SA/Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei [Trimitere preliminară – Energie – Piața internă în sectorul gazelor naturale – Directiva 2009/73/CE – Articolul 3 alineatul (1) – Obligații ale statelor membre în privința întreprinderilor din sectorul gazelor naturale – Protecția consumatorilor – Articolele 40 și 41 – Competențe ale autorității de reglementare – Încălcarea de către o întreprindere din sectorul gazelor naturale a obligației sale de transparență față de clienți – Cumul de sancțiuni pentru același comportament ilicit – Articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune – Ne bis in idem – Articolul 52 alineatul (1) – Restrângeri ale exercițiului acestui drept fundamental – Principiul proporționalității]

1)

Articolul 3 alineatele (1) și (3) din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE

trebuie interpretat în sensul că

nu se opune ca o autoritate națională de reglementare în domeniul energiei, atunci când constată că un furnizor de gaze naturale nu și-a îndeplinit obligația de transparență față de clienții săi cu ocazia modificării prețului de furnizare a acestui produs, să impună furnizorului menținerea prețului stabilit în contractele încheiate inițial cu clienții respectivi.

2)

Articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 52 alineatul (1) din aceasta

trebuie interpretat în sensul că

nu se opune ca unui furnizor de gaze naturale să i se impună, în temeiul unor legislații naționale diferite care transpun Directiva 2009/73 și, respectiv, Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”), două sancțiuni care trebuie calificate drept „sancțiuni de natură penală pentru fapte identice”, cu condiția: