CELEX:62021CJ0607: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 aprilie 2025.#XXX împotriva État belge.#Cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d’État (Belgia).#Trimitere preliminară – Cetățenia Uniunii – Directiva 2004/38/CE – Dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora – Articolul 3 – Destinatari – Articolul 2 punctul 2 litera (d) – Membru de familie – Ascendent direct al partenerului unui cetățean al Uniunii aflat în întreținerea acestui cetățean al Uniunii și/sau a acestui partener – Aprecierea condiției de a se afla „în întreținere” – Data pertinentă pentru determinarea dependenței materiale – Articolul 10 – Condiții pentru eliberarea unui permis de ședere – Caracterul declarativ al unui permis de ședere – Depunerea în statul membru gazdă a unei cereri de permis de ședere după mai mulți ani de la plecarea din țara de origine – Incidența unei situații de ședere ilegală în temeiul reglementării naționale asupra aprecierii condiției de a se afla „în întreținere”.#Cauza C-607/21.

Ediție provizorie

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

10 aprilie 2025(*)

„ Trimitere preliminară – Cetățenia Uniunii – Directiva 2004/38/CE – Dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora – Articolul 3 – Destinatari – Articolul 2 punctul 2 litera (d) – Membru de familie – Ascendent direct al partenerului unui cetățean al Uniunii aflat în întreținerea acestui cetățean al Uniunii și/sau a acestui partener – Aprecierea condiției de a se afla «în întreținere» – Data pertinentă pentru determinarea dependenței materiale – Articolul 10 – Condiții pentru eliberarea unui permis de ședere – Caracterul declarativ al unui permis de ședere – Depunerea în statul membru gazdă a unei cereri de permis de ședere după mai mulți ani de la plecarea din țara de origine – Incidența unei situații de ședere ilegală în temeiul reglementării naționale asupra aprecierii condiției de a se afla «în întreținere» ”

În cauza C-607/21,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Conseil d’État (Belgia), prin decizia din 14 septembrie 2021, primită de Curte la 30 septembrie 2021, în procedura

XXX

împotriva

État belge,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din domnul K. Lenaerts, președintele Curții, îndeplinind funcția de președinte al Camerei întâi, domnul T. von Danwitz, vicepreședintele Curții, îndeplinind funcția de judecător al Camerei întâi, domnii A. Kumin (raportor), M. Gavalec și doamna I. Ziemele, judecători,

avocat general: doamna T. Ćapeta,

grefier: doamna Siekierzyńska, administratoare,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 13 iunie 2024,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru XXX, de S. Janssens și P. Vanwelde, avocați;

–        pentru guvernul belgian, de M. Jacobs, C. Pochet și M. Van Regemorter, în calitate de agenți, asistați de E. Derriks și de K. de Haes, avocați;

–        pentru guvernul ceh, de A. Edelmannová, M. Smolek și J. Vláčil, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul danez, de M. Jespersen, V. Pasternak Jørgensen, M. Søndahl Wolff și Y. T. Thyregod Kollberg, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul german, de J. Möller și R. Kanitz, în calitate de agenți;

–        pentru Comisia Europeană, de A. Azéma, F. Blanc și E. Montaguti, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatei generale în ședința din 19 septembrie 2024,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56 și rectificări în JO 2004, L 229, p. 35, în JO 2005, L 197, p. 34, precum și în JO 2007, L 204, p. 28).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între XXX, pe de o parte, și État belge, pe de altă parte, în legătură cu respingerea unei cereri de permis de ședere formulate în calitate de membru de familie al unui cetățean al Uniunii.

 Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

3        Potrivit considerentelor (5), (10), (13), (14), (17) și (18) ale Directivei 2004/38:

„(5)      Pentru a se putea exercita în condiții obiective de libertate și demnitate, dreptul tuturor cetățenilor Uniunii la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ar trebui să fie acordat și membrilor familiilor acestora, indiferent de cetățenie. În sensul prezentei directive, definiția «membrilor de familie» ar trebui să includă partenerul înregistrat, în cazul în care legislația statului membru gazdă tratează parteneriatul înregistrat drept un echivalent al căsătoriei.

[…]

(10)      În același timp, persoanele care își exercită dreptul de ședere nu trebuie să devină o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială din statul membru gazdă în timpul unei perioade inițiale de ședere. Prin urmare, dreptul de ședere pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora ar trebui să facă obiectul anumitor condiții, dacă perioadele de ședere depășesc trei luni.

[…]

(13)      Obligația de a avea un permis de ședere trebuie limitată la membrii familiilor cetățenilor Uniunii care nu sunt resortisanți ai unui stat membru, în cazul unor perioade de ședere care depășesc trei luni.

(14)      Documentele doveditoare cerute de autoritățile competente pentru eliberarea unui certificat de înregistrare sau a unui permis de ședere ar trebui să fie specificate pe larg, pentru a se evita ca practicile administrative sau interpretările divergente să constituie un obstacol disproporționat în calea exercitării dreptului de ședere de către cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora.

[…]

(17)      Faptul că cetățenii Uniunii care au ales să se stabilească pe termen lung în statul membru gazdă se bucură de dreptul de ședere permanentă ar întări sentimentul cetățeniei Uniunii și este un element-cheie în promovarea coeziunii sociale, care reprezintă unul dintre obiectivele fundamentale ale Uniunii. Este necesar, așadar, să se prevadă dreptul de ședere permanentă pentru toți cetățenii Uniunii și pentru membrii familiilor acestora care au locuit în statul membru gazdă o perioadă neîntreruptă de cinci ani, în conformitate cu condițiile prevăzute de prezenta directivă, fără să fi făcut obiectul unei măsuri de expulzare.

(18)      Pentru a constitui un mijloc autentic de integrare în cadrul societății statului membru gazdă în care cetățeanul Uniunii își are reședința, dreptul de ședere permanentă, odată ce a fost obținut, nu ar trebui supus nici unei condiții.”

4        Articolul 2 din această directivă prevede:

„În sensul prezentei directive:

[…]

2. prin «membru de familie» se înțelege:

[…]

(b)      partenerul cu care cetățeanul Uniunii a contractat un parteneriat înregistrat, în temeiul legislației unui stat membru, dacă, potrivit legislației statului membru gazdă, parteneriatele înregistrate sunt considerate drept echivalente căsătoriei și în conformitate cu condițiile prevăzute de legislația relevantă a statului membru gazdă;

[…]

(d)      ascendenții direcți care se află în întreținere și cei ai soțului sau ai partenerului, conform definiției de la litera (b);

3.      prin «stat membru gazdă» se înțelege statul membru în care se deplasează un cetățean al Uniunii în scopul de a-și exercita dreptul la liberă circulație și ședere.”

5        Articolul 3 din directiva menționată prevede:

„(1)      Prezenta directivă se aplică oricărui cetățean al Uniunii care se deplasează sau își are reședința într-un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este, precum și membrilor familiei sale, conform definiției de la articolul 2 punctul 2, care îl însoțesc sau i se alătură.

(2)      Fără a aduce atingere vreunui drept individual de liberă circulație și ședere pe care persoanele în cauză îl pot avea în nume propriu, statul membru gazdă facilitează, în conformitate cu legislația sa internă, intrarea și șederea următoarelor persoane:

(a)      orice alți membri de familie, indiferent de cetățenia lor, care nu se încadrează în definiția de la articolul 2 punctul 2 și care, în țara din care au venit, se află în întreținerea sau sunt membri ai gospodăriei cetățeanului Uniunii care beneficiază de dreptul de ședere cu titlu principal sau dacă din motive grave de sănătate este necesară în mod imperativ îngrijirea personală a membrului familiei de către cetățeanul Uniunii;

[…]”

6        Articolul 7 din Directiva 2004/38 prevede la alineatele (1) și (2):

„(1)      Toți cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pentru o perioadă mai mare de trei luni în cazurile în care:

(a)      sunt lucrători care desfășoară activități salariate sau activități independente în statul membru gazdă sau

(b)      dispun de suficiente resurse pentru ei și pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii și dețin asigurări medicale complete în statul membru gazdă sau

(c)      –      sunt înscriși într-o instituție privată sau publică, acreditată sau finanțată de către statul membru gazdă pe baza legislației sau practicilor sale administrative, cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesională și

–      dețin asigurări medicale complete în statul membru gazdă și asigură autoritatea națională competentă, printr-o declarație sau o altă procedură echivalentă la propria alegere, că posedă suficiente resurse pentru ei înșiși și pentru membrii de familie, astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în timpul perioadei de ședere sau

(d)      sunt membri de familie care însoțesc ori se alătură unui cetățean al Uniunii care îndeplinește el însuși condițiile menționate la literele (a), (b) sau (c).

(2)      Dreptul de ședere prevăzut la alineatul (1) se extinde asupra membrilor de familie care nu au cetățenia unui stat membru, în cazul în care însoțesc ori se alătură cetățeanului Uniunii în statul membru gazdă, cu condiția ca cetățeanul Uniunii să îndeplinească condițiile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c).”

7        Potrivit articolului 9 alineatele (1) și (2) din această directivă:

„(1)      Statele membre eliberează un permis de ședere membrilor familiei unui cetățean al Uniunii care nu sunt resortisanți ai unui stat membru, în cazul în care perioada planificată de ședere depășește trei luni.

(2)      Termenul pentru prezentarea cererii de acordare a permisului de ședere este de cel puțin trei luni de la data sosirii.”

8        Articolul 10 din directiva menționată prevede:

„(1)      Dreptul de ședere al membrilor de familie ai unui cetățean al Uniunii care nu sunt resortisanți ai unui stat membru se confirmă prin eliberarea unui document intitulat «Permis de ședere de membru de familie pentru un cetățean al Uniunii», în termen de cel mult șase luni de la data la care aceștia prezintă cererea. O confirmare a depunerii cererii pentru permisul de ședere se eliberează imediat.

(2)      Pentru eliberarea permisului de ședere, statele membre solicită prezentarea următoarelor documente:

(a)      un pașaport valabil;

(b)      un document care să ateste existența unei relații de familie sau a unui parteneriat înregistrat;

(c)      certificatul de înregistrare sau, în absența unui sistem de înregistrare, orice altă dovadă că cetățeanul Uniunii pe care îl însoțesc sau căruia i se alătură își are reședința în țara membră gazdă;

(d)      în cazurile prevăzute la articolul 2 alineatul (2) literele (c) și (d), documente care să dovedească îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta dispoziție;

[…]”

9        Articolul 14 din Directiva 2004/38 prevede la alineatul (2):

„Cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora au dreptul de ședere prevăzut la articolele 7, 12 și 13, atât timp cât îndeplinesc condițiile prevăzute de aceste articole.

În cazuri speciale, dacă există bănuiala rezonabilă potrivit căreia un cetățean al Uniunii sau membrii familiei acestuia nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 7, 12 și 13, statele membre pot verifica aceasta. Această verificare nu se realizează în mod sistematic.”

10      În temeiul articolului 15 alineatul (1) din directiva menționată :

„Procedurile prevăzute la articolele 30 și 31 se aplică prin analogie oricărei decizii ce restrânge libera circulație a unui cetățean al Uniunii și a membrilor familiei acestuia pentru alte motive decât cele de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.”

11      Articolul 16 alineatele (1) și (2) din directiva menționată prevede:

„(1)      Cetățenii Uniunii care și-au avut reședința legală pe teritoriul statului membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani dobândesc dreptul de ședere permanentă pe teritoriul acestuia. Acest drept nu face obiectul condițiilor prevăzute la capitolul III.

(2)      Alineatul (1) se aplică și în cazul membrilor de familie care nu au cetățenia unui stat membru și care și-au avut reședința legală împreună cu cetățeanul Uniunii în statul membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani.”

 Dreptul belgian

12      Articolul 40 bis din loi du 15 décembre 1980 sur l’accès au territoire, le séjour, l’établissement et l’éloignement des étrangers (Legea din 15 decembrie 1980 privind accesul pe teritoriu, șederea, stabilirea și îndepărtarea străinilor) (Moniteur belge din 31 decembrie 1980, p. 14584), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „Legea din 15 decembrie 1980”), prevede:

„§ 1.            Fără a aduce atingere dispozițiilor mai favorabile cuprinse în actele cu putere de lege sau în regulamentele europene pe care le-ar putea invoca membrii de familie ai cetățeanului Uniunii, acestora li se aplică următoarele dispoziții.

§ 2.      Sunt considerați membri ai familiei unui cetățean al Uniunii:

[…]

4°      ascendenții și ascendenții soțului sau ai partenerului menționat [la punctele] 1° sau 2°, care se află în întreținerea acestora, care îi însoțesc sau li se alătură;

[…]”

 Litigiul principal și întrebările preliminare

13      XXX, cetățean marocan, este mama unui resortisant belgian care locuiește în Belgia împreună cu partenera sa, doamna N. E. K., care are cetățenia neerlandeză și care, la 11 februarie 2005, a făcut o declarație de coabitare cu fiul lui XXX în fața ofițerului de stare civilă din Anderlecht (Belgia).

14      XXX a intrat pe teritoriul belgian la 25 iulie 2011, pe baza unui pașaport care poartă o viză eliberată de autoritățile neerlandeze, valabilă până la 14 octombrie 2011.

15      La 21 septembrie 2011, ea a introdus la autoritățile belgiene o cerere de permis de ședere în calitate de ascendentă directă aflată în întreținerea fiului său.

16      Această cerere a fost respinsă de État belge pentru motivul că, în urma unei modificări, legislația belgiană nu mai prevedea reîntregirea familiei pentru ascendenții direcți ai persoanelor care au cetățenia belgiană.

17      La 26 iunie 2015, XXX a depus o a doua cerere de permis de ședere, dar de această dată în calitate de membru al familiei doamnei N. E. K.

18      Din dosarul de care dispune Curtea reiese că această cerere a fost respinsă de État belge pentru motivul, în primul rând, că XXX nu furnizase dovada că membrii de familie cărora li s-a alăturat dispuneau de resurse suficiente pentru a o lua în întreținere și, în al doilea rând, că documentele prezentate pentru a demonstra existența unei legături actuale de dependență între XXX și acești membri de familie erau prea vechi pentru a putea fi luate în considerare. Această respingere a fost însoțită de un ordin de părăsire a teritoriului belgian. În plus, printr-o hotărâre din 14 aprilie 2016, Conseil du contentieux des étrangers (Consiliul Contenciosului privind Străinii, Belgia), întemeindu-se numai pe primul dintre aceste motive, a confirmat respingerea menționată, precum și acest ordin de a părăsi teritoriul belgian.

19      La 9 noiembrie 2017, XXX a depus o a treia cerere de permis de ședere, întemeindu-se din nou pe calitatea sa de membru de familie al doamnei N. E. K.

20      Cererea respectivă a fost de asemenea respinsă de État belge, care s-a întemeiat, în această privință, printre altele pe al doilea dintre motivele menționate la punctul 18 din prezenta hotărâre. În fapt, toate documentele prezentate ca dovadă a stării de nevoie a XXX ar data din anul 2011. De asemenea, documentele prezentate ca dovadă a ajutorului financiar furnizat de gospodăria căreia i s-a alăturat ar privi anii 2010 și 2011. Prin urmare, toate aceste documente ar fi prea vechi pentru a dovedi luarea în întreținere a XXX în țara sa de origine de către această gospodărie înainte de introducerea cererii menționate.

21      Prin hotărârea din 30 august 2019, Conseil du contentieux des étrangers (Consiliul Contenciosului privind Străinii, Belgia) a respins acțiunea introdusă de XXX împotriva respingerii aceleiași cereri, întemeindu-se printre altele pe precizările aduse de Curte în Hotărârea din 9 ianuarie 2007, Jia (C-1/05, EU:C:2007:1), în ceea ce privește noțiunea de „persoană aflată în întreținere”. Potrivit acestei instanțe naționale, ascendentul direct trebuie să demonstreze că s-a aflat în întreținerea cetățeanului Uniunii în țara de origine sau de proveniență în momentul în care solicită să se alăture acestui cetățean. De aici ar rezulta că, pentru a se putea considera că acest ascendent se află în întreținerea membrului de familie căruia i s-a alăturat, nu ar fi suficient ca acesta din urmă să dispună de resurse suficiente sau să locuiască împreună cu ascendentul menționat. Astfel, ascendentul direct ar trebui să dovedească faptul că susținerea materială a membrului de familie căruia i s-a alăturat îi era necesară la momentul cererii sale de permis de ședere. Or, documentele prezentate de XXX ca dovadă a stării sale de nevoie sau a ajutorului financiar al gospodăriei căreia i s-a alăturat ar tinde să dovedească faptul că o pretinsă situație de dependență financiară a acesteia față de gospodăria căreia i s-a alăturat exista în anii 2010 și 2011, în timp ce cererea de permis de ședere fusese introdusă la 9 noiembrie 2017, respectiv șase sau șapte ani mai târziu. Prin urmare, aceste documente ar fi prea vechi pentru a dovedi că XXX se afla la data acestei cereri în întreținerea gospodăriei căreia i s-a alăturat.

22      XXX a introdus o acțiune la Conseil d’État (Consiliul de Stat, Belgia), care este instanța de trimitere, având ca obiect anularea hotărârii din 30 august 2019. În susținerea acțiunii formulate, XXX arată printre altele că această hotărâre ar încălca noțiunea de „persoană aflată în întreținere”, în sensul articolului 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38, precum și articolul 7 alineatul (2) și articolul 10 alineatul (2) litera (d) din aceasta.

23      Instanța de trimitere arată că interpretarea dată de Curte acestei noțiuni nu ar permite să se stabilească dacă aceasta se aplică într-o situație în care, pe de o parte, persoana care solicită să beneficieze de un drept de ședere se afla deja de mulți ani pe teritoriul statului membru în care este stabilit cetățeanul Uniunii căruia i s-a alăturat și, pe de altă parte, că respectiva persoană introdusese deja, de la sosirea sa pe acest teritoriu, mai multe cereri de permis de ședere care nu fuseseră încununate de succes. Instanța menționată ridică problema dacă, într-o asemenea situație, cu ocazia examinării unei noi cereri de permis de ședere, cerința potrivit căreia membrul de familie trebuie să se afle „în întreținere” se apreciază ținând seama de situația existentă la data introducerii acestei noi cereri sau, dimpotrivă, ținând seama de situația anterioară acesteia, și anume cea existentă în țara de origine înainte ca persoana menționată să se fi alăturat cetățeanului Uniunii pe teritoriul statului membru gazdă.

24      În aceste condiții, Conseil d’État (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      În cadrul examinării noțiunii de persoană aflată în întreținere în sensul articolului 2 [punctul 2 litera (d)] din Directiva [2004/38], trebuie să se țină seama de situația unui solicitant care se află deja pe teritoriul statului în care este stabilit susținătorul reîntregirii?

2)      În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, este necesar să se stabilească o diferență de tratament între solicitantul care se află în mod legal și solicitantul care se află în mod ilegal pe teritoriul acestui stat?

3)      Articolul 2 [punctul 2 litera (d)] din Directiva [2004/38] trebuie interpretat în sensul că, pentru a putea fi considerat ca aflându-se în întreținere și pentru a se încadra astfel în definiția «membrului de familie» prevăzută de această dispoziție, ascendentul direct [se poate prevala] de o situație de dependență materială reală în țara de origine, stabilită prin documente care, la momentul depunerii cererii de permis de ședere în calitate de membru al familiei unui cetățean european, au fost însă eliberate de mai mulți ani, pentru motivul că plecarea din țara de origine și depunerea cererii de permis de ședere în statul membru gazdă nu sunt concomitente?

4)      În cazul unui răspuns negativ la a treia întrebare, care sunt criteriile care permit să se aprecieze situația de dependență materială a unui solicitant care solicită să i se alăture unui cetățean european sau partenerului acestuia, în calitate de ascendent, fără să fi putut beneficia de un permis de ședere pe baza unei cereri introduse imediat după plecarea sa din țara de origine?”

 Procedura în fața Curții

25      Prin Decizia președintelui Curții din 28 octombrie 2022, procedura în prezenta cauză a fost suspendată, în temeiul articolului 55 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de procedură al Curții, în așteptarea deciziei prin care s-a finalizat judecata în cauza C-488/21.

26      În urma pronunțării Hotărârii din 21 decembrie 2023, Chief Appeals Officer ș.a. (C-488/21, EU:C:2023:1013), Curtea a comunicat instanței de trimitere în prezenta cauză o copie a respectivei hotărâri și a întrebat-o dacă, în lumina acesteia, dorea să își mențină sau să își retragă întrebările preliminare. Prin scrisoarea din 19 ianuarie 2024, această instanță a răspuns Curții că dorea să își mențină toate întrebările preliminare.

 Cu privire la întrebările preliminare

 Cu privire la prima și la a treia întrebare

27      Prin intermediul primei și al celei de a treia întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38 trebuie interpretat în sensul că, pentru a stabili dacă ascendentul direct al partenerului unui cetățean al Uniunii se află în întreținerea acestui cetățean al Uniunii și/sau a acestui partener, autoritatea națională competentă trebuie să țină seama de situația respectivului ascendent în țara sa de origine la data la care a părăsit-o și s-a alăturat cetățeanului Uniunii menționat în statul membru gazdă, dacă este cazul pe baza unor documente eliberate înainte de această dată sau pe baza situației ascendentului respectiv în statul membru menționat la data depunerii unei cereri de permis de ședere, în cazul în care au trecut mai mulți ani între aceste două date.

28      Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, în cursul procedurii în fața Curții, guvernul german a exprimat îndoieli cu privire la aplicabilitatea Directivei 2004/38 într-o situație în care un resortisant al unei țări terțe, precum XXX, se alătură partenerei fiului său, precum și acestuia, ambii cetățeni ai Uniunii, într-un stat membru a cărui cetățenie o are fiul, iar nu partenera acestuia.

29      În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 3 alineatul (1) din directiva menționată, aceasta se aplică oricărui cetățean al Uniunii care se deplasează sau își are reședința într-un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este, precum și membrilor familiei sale, care îl însoțesc sau i se alătură, conform definiției de la articolul 2 punctul 2 din directiva menționată.

30      Articolul 2 punctul 2 litera (d) din aceeași directivă prevede că, în scopul aplicării acesteia, trebuie considerați membri de familie, printre alții, „ascendenții direcți care se află în întreținere și cei ai soțului sau ai partenerului, conform definiției [de la litera] (b)”.

31      Astfel, potrivit acestui articol 2 punctul 2 litera (d) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38, ascendenții direcți care se află în întreținerea partenerului unui cetățean al Uniunii care locuiește într-un alt stat membru decât cel a cărui cetățenie o are trebuie considerați, în scopul aplicării drepturilor garantate de această directivă, în special a unui drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni prevăzut la articolul 7 alineatul (2) din directiva menționată, ca fiind membrii familiei unui cetățean al Uniunii, cu condiția ca parteneriatul înregistrat să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 2 punctul 2 litera (b) din aceeași directivă.

32      În speță, instanța de trimitere pare să pornească de la premisa potrivit căreia declarația de coabitare, efectuată de fiul lui XXX și de doamna N. E. K. în cursul anului 2005 în fața ofițerului de stare civilă din Anderlecht, echivalează, în dreptul belgian, cu încheierea unui parteneriat care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 2 punctul 2 litera (b) din Directiva 2004/38.

33      Prin urmare, în măsura în care XXX, ascendentă directă a partenerului unei resortisante a Uniunii care locuiește într-un alt stat membru decât cel al cărui cetățenie o are, poate demonstra că se află în întreținerea gospodăriei căreia i se alătură, în sensul articolului 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38, ea se poate prevala de beneficiul drepturilor garantate de această directivă și printre altele de un drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni în temeiul articolului 7 alineatul (2) din directiva menționată, sub rezerva ca această resortisantă a Uniunii să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din aceeași directivă.

34      Directiva 2004/38 este, așadar, aplicabilă unei situații precum cea vizată la punctul 28 din prezenta hotărâre.

35      În ceea ce privește prima și a treia întrebare adresate, astfel cum au fost reformulate la punctul 27 din prezenta hotărâre, și în special data la care trebuie apreciată condiția potrivit căreia ascendentul direct al partenerului unui cetățean al Uniunii trebuie să se afle în întreținerea acestui cetățean al Uniunii și/sau a acestui partener, prevăzută la articolul 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38, rezultă dintr-o jurisprudență constantă a Curții că situația de dependență trebuie să existe, în țara de origine sau în țara de proveniență a acestui ascendent, la data la care solicită să se alăture acestui partener și acestui cetățean al Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 ianuarie 2007, Jia, C-1/05, EU:C:2007:1, punctul 37, precum și Hotărârea din 16 ianuarie 2014, Reyes, C-423/12, EU:C:2014:16, punctele 22 și 30).

36      Totuși, această jurisprudență a fost pronunțată în raport cu situații în care cererea de permis de ședere formulată de resortisantul unei țări terțe și sosirea acestui resortisant pe teritoriul statului membru gazdă au intervenit concomitent, în sensul că respectiva cerere fusese introdusă la câteva zile sau la câteva luni după această sosire.

37      În aceste condiții, astfel cum a subliniat în esență doamna avocată generală la punctul 63 din concluzii, referirea la țara de origine în cauzele în care s-a pronunțat jurisprudența menționată era motivată de faptul că autoritățile care decideau să elibereze sau nu un permis de ședere nu puteau examina decât perioada prealabilă mutării în statul membru gazdă pentru a aprecia dacă persoanele în cauză se aflau în întreținerea unui cetățean al Uniunii. Prin urmare, ținând seama de situațiile de fapt în discuție în aceste cauze, locul aprecierii situației de dependență, la momentul introducerii cererilor de permis de ședere, nu putea fi decât doar țara de origine în care persoanele interesate locuiau înainte de a se alătura cetățeanului Uniunii.

38      Prin urmare, aceeași jurisprudență nu poate fi transpusă în mod automat unei situații de fapt în care între plecarea resortisantului unui stat terț din țara sa de origine și cererea de permis de ședere formulată de acest resortisant s-au scurs mai mulți ani.

39      În ceea ce privește o astfel de situație, este necesar să se arate, în primul rând, că, potrivit articolului 10 alineatul (1) din Directiva 2004/38, dreptul de ședere al membrilor de familie ai unui cetățean al Uniunii care nu sunt resortisanți ai unui stat membru se confirmă prin eliberarea unui document intitulat „Permis de ședere de membru de familie pentru un cetățean al Uniunii”, pe care statele membre au obligația să îl elibereze în termen de cel mult șase luni de la data la care aceștia prezintă cererea.

40      În plus, articolul 10 alineatul (2) din această directivă, care enunță în mod exhaustiv documentele care urmăresc să dovedească în special calitatea de „membru de familie”, în sensul directivei menționate, prevede la litera (d) că resortisantul unui stat terț, pentru a demonstra că dispune de această calitate și, prin urmare, pentru a obține un permis de ședere, trebuie să prezinte documentele care să dovedească îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 2 punctul 2 literele (c) și (d) din aceeași directivă, și anume, în ipoteza prevăzută la dispoziția menționată litera (d), să fie un ascendent direct aflat în întreținerea unui cetățean al Uniunii și/sau a partenerului acestuia din urmă.

41      În acest context, trebuie subliniat că Curtea a precizat că eliberarea unui permis de ședere precum cel prevăzut la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2004/38 unui resortisant al unei țări terțe nu trebuie să fie considerată un act constitutiv de drepturi, ci un act menit să ateste constatarea de către un stat membru a situației individuale a unui astfel de resortisant din perspectiva dispozițiilor de drept al Uniunii (Hotărârea din 27 iunie 2018, Diallo, C-246/17, EU:C:2018:499, punctul 48 și jurisprudența citată).

42      Caracterul declarativ al permiselor de ședere implică faptul că acestea sunt destinate să constate un drept de ședere preexistent al persoanei interesate (Hotărârea din 27 iunie 2018, Diallo, C-246/17, EU:C:2018:499, punctul 49 și jurisprudența citată) și dobândit independent de eliberarea unui astfel de permis de către autoritatea competentă a unui stat membru (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 aprilie 1976, Royer, 48/75, EU:C:1976:57, punctul 32).

43      Astfel, în cadrul procedurii administrative prevăzute la articolul 10 din Directiva 2004/38, autoritatea națională competentă trebuie să furnizeze un permis de ședere solicitantului, resortisant al unei țări terțe, după ce a verificat dacă acesta îndeplinește condițiile pentru a beneficia de un drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni în temeiul articolului 7 alineatul (2) din această directivă, în special că intră în sfera noțiunii de „membru de familie”, în sensul directivei menționate.

44      Or, dacă autoritatea națională competentă, cu ocazia examinării cererii de permis de ședere, nu ar verifica dacă ascendentul direct al partenerului unui cetățean al Uniunii, care s-a alăturat fizic acestuia în statul membru gazdă cu câțiva ani înainte de introducerea cererii respective, se află, la momentul introducerii acesteia, în întreținerea respectivului cetățean al Uniunii și/sau a acestui partener, în sensul articolului 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38, ar exista un risc ca ascendentului menționat să i se acorde, în conformitate cu articolul 10 din această directivă, un permis de ședere, deși nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (2) din directiva menționată pentru a beneficia de un drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni și, astfel, de un asemenea permis de ședere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2023, Chief Appeals Officer ș.a., C-488/21, EU:C:2023:1013, punctele 60 și 62).

45      Rezultă din ceea ce precedă că, la momentul introducerii cererii de permis de ședere, resortisantul unei țări terțe trebuie să demonstreze că intră sub incidența acestei noțiuni și, prin urmare, într-o situație precum cea din litigiul principal, că dispune de calitatea de „ascendent direct care se află în întreținere”, în sensul articolului 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38.

46      În al doilea rând, trebuie să se considere că, într-o situație în care ascendentul direct al partenerului unui cetățean al Uniunii depune o cerere de permis de ședere, în temeiul articolului 7 alineatul (2) și al articolului 10 din Directiva 2004/38, la mai mulți ani după ce s-a alăturat fizic cetățeanului Uniunii și partenerului acestuia din urmă în statul membru gazdă, ascendentul respectiv trebuie să facă dovada, pe de o parte, că se află în întreținerea respectivului cetățean și/sau a respectivului partener în statul membru menționat la data introducerii acestei cereri și, pe de altă parte, că se afla în întreținerea cetățeanului menționat și/sau a partenerului menționat, în țara sa de origine, la data sosirii sale pe teritoriul statului membru respectiv.

47      În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe consacrate a Curții, nu toți resortisanții unor țări terțe au, în temeiul Directivei 2004/38, dreptul de intrare și de ședere într-un stat membru, ci numai cei care sunt „membr[i] de familie”, în sensul articolului 2 punctul 2 din această directivă, ai unui cetățean al Uniunii care și-a exercitat dreptul la liberă circulație stabilindu-se într-un alt stat membru decât cel a cărui cetățenie o deține (Hotărârea din 27 iunie 2018, Diallo, C-246/17, EU:C:2018:499, punctul 53 și jurisprudența citată).

48      Prin urmare, după cum s-a amintit la punctele 29 și 31 din prezenta hotărâre, însăși aplicabilitatea Directivei 2004/38 și, pe cale de consecință, aplicarea drepturilor garantate de această directivă, în special dreptul de intrare, în temeiul articolului 5 din Directiva 2004/38, și dreptul de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din această directivă, sunt supuse, pentru resortisantul unei țări terțe care dorește să se alăture unui cetățean al Uniunii și partenerului acestuia din urmă, printre altele condiției ca acest resortisant să dispună de calitatea de „membru de familie”, în sensul articolului 2 punctul 2 din directiva menționată, ceea ce implică, pentru ascendenții direcți, să se afle în întreținerea acestui cetățean al Uniunii și/sau a acestui partener.

49      Or, dacă controlul de către autoritatea națională competentă al condiției aferente legăturii de dependență ar fi limitat la cel al situației ascendentului direct în statul membru gazdă la data introducerii cererii de permis de ședere, acestui ascendent i s-ar putea elibera un astfel de permis chiar dacă, la data la care s-a alăturat fizic cetățeanului Uniunii, acesta nu îndeplinea condițiile necesare pentru a beneficia de un drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni, ceea ce, pe de altă parte, ar fi contrar obiectivelor urmărite de Directiva 2004/38.

50      În această privință, trebuie amintit că Directiva 2004/38 urmărește să faciliteze exercitarea dreptului fundamental și individual la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, conferit în mod direct cetățenilor Uniunii prin articolul 21 alineatul (1) TFUE, și să consolideze acest drept. Considerentul (5) al acestei directive subliniază că, pentru a se putea exercita în condiții obiective de demnitate, dreptul menționat ar trebui să fie acordat și membrilor familiilor acestor cetățeni, indiferent de cetățenie (Hotărârea din 14 noiembrie 2017, Lounes, C-165/16, EU:C:2017:862, punctul 31 și jurisprudența citată).

51      Directiva menționată nu acordă însă niciun drept autonom membrilor familiei unui cetățean al Uniunii care sunt resortisanți ai unei țări terțe. Astfel, eventualele drepturi conferite acestor resortisanți prin aceeași directivă sunt derivate din cele de care beneficiază cetățeanul Uniunii interesat ca urmare a exercitării libertății sale de circulație (Hotărârea din 14 noiembrie 2017, Lounes, C-165/16, EU:C:2017:862, punctul 32 și jurisprudența citată).

52      În acest context, trebuie amintit de asemenea că condiția prevăzută la articolul 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38, potrivit căreia ascendentul direct trebuie să se afle în întreținerea cetățeanului Uniunii și/sau a partenerului acestuia din urmă, nu figura în Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora [COM(2001) 257 final] (JO 2001, C 279 E, p. 150), prezentată de Comisia Europeană. Această condiție a fost adăugată în cursul procedurii legislative, ceea ce demonstrează că legiuitorul Uniunii a avut intenția de a limita beneficiul drepturilor prevăzute de Directiva 2004/38 la o anumită categorie de ascendenți direcți, și anume numai la cei care se află în întreținerea cetățeanului Uniunii și/sau a partenerului acestuia din urmă.

53      Or, dacă faptul că ascendentul direct al partenerului unui cetățean al Uniunii a depus o cerere de permis de ședere la mai mulți ani după ce s-a alăturat acestui cetățean al Uniunii în statul membru gazdă ar avea drept consecință că, cu ocazia examinării acestei cereri, autoritatea națională competentă nu ar mai trebui să verifice existența unei situații de dependență, prevăzută la articolul 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38, în țara de origine sau de proveniență a acestui ascendent, în timp ce, în temeiul jurisprudenței citate la punctul 35 din prezenta hotărâre, această verificare ar fi necesară dacă cererea respectivă ar fi fost introdusă concomitent cu sosirea ascendentului menționat pe teritoriul acestui stat membru, ar exista nu numai riscul de a extinde numărul beneficiarilor potențiali ai drepturilor conferite de această directivă, contravenind astfel voinței exprimate de legiuitorul Uniunii, ci și riscul unei eludări a cerințelor impuse de directiva menționată.

54      Totuși, aceste riscuri nu există atunci când ascendentul direct în cauză a intrat pe teritoriul statului membru gazdă și a avut reședința în acest stat într-o primă etapă în temeiul unui drept de ședere, autonom sau derivat, care poate fi acordat în dreptul Uniunii în temeiul unei alte dispoziții decât articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2004/38 sau chiar în temeiul dreptului național. Prin urmare, într-o asemenea situație, este suficient ca acest ascendent să facă dovada că se află în întreținerea cetățeanului Uniunii și/sau a partenerului acestuia în statul membru respectiv la data depunerii cererii sale de permis de ședere, în temeiul articolului 10 din această directivă.

55      În al treilea rând, trebuie amintit că, în ceea ce privește mijlocul de probă admis pentru a permite persoanei interesate să demonstreze că dispune de calitatea de „ascendent direct aflat în întreținere”, în sensul articolului 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38, articolul 10 alineatul (2) litera (d) din această directivă se limitează să precizeze că, pentru eliberarea permisului de ședere, statele membre trebuie să solicite documente justificative care să ateste că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la acest articol 2 punctul 2 litera (d), inclusiv, așadar, cea privind legătura de dependență.

56      În lipsa unei precizări cu privire la modul de probă admis pentru ca persoana interesată să demonstreze că dispune de calitatea de „ascendent direct aflat în întreținere”, în sensul articolului 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38, trebuie să se considere că o astfel de dovadă poate fi făcută prin orice mijloc adecvat (a se vedea prin analogie Hotărârea din 9 ianuarie 2007, Jia, C-1/05, EU:C:2007:1, punctul 41 și jurisprudența citată).

57      În această privință, este necesar să se precizeze că un document al autorității competente a țării de origine sau de proveniență care atestă existența unei situații de dependență, dacă pare într-adevăr potrivit acestui scop, nu poate constitui o condiție pentru eliberarea permisului de ședere, cum, de altfel, doar promisiunea cetățeanului Uniunii sau al partenerului acestuia de a lua în întreținere pe respectivul membru al familiei poate să nu fie privită în sensul că dovedește existența unei situații de dependență reală a acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 ianuarie 2007, Jia, C-1/05, EU:C:2007:1, punctul 42 și jurisprudența citată).

58      Rezultă din ceea ce precedă că, într-o situație în care cererea de permis de ședere este depusă la mai mulți ani după ce ascendentul direct al partenerului unui cetățean al Uniunii s-a alăturat acestuia în statul membru gazdă, ascendentul direct menționat, pentru a demonstra că dispune de calitatea de „membru de familie”, în sensul articolului 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38, și, prin urmare, pentru a beneficia de un drept de ședere derivat, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din această directivă, trebuie să poată prezenta, în susținerea respectivei cereri, printre altele, documente eliberate în trecut și care atestă existența unei situații de dependență în țara sa de origine la data la care s-a alăturat fizic acestui cetățean al Uniunii și acestui partener. Aceste documente nu pot fi considerate ca fiind prea vechi.

59      Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la prima și la a treia întrebare că articolul 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38, coroborat cu articolul 7 alineatul (2) și cu articolul 10 din această directivă, trebuie interpretat în sensul că, pentru a stabili dacă ascendentul direct al partenerului unui cetățean al Uniunii se află în întreținerea acestui cetățean al Uniunii și/sau a acestui partener, autoritatea națională competentă trebuie să țină seama atât de situația respectivului ascendent în țara sa de origine la data la care a părăsit-o și s-a alăturat cetățeanului Uniunii menționat în statul membru gazdă, dacă este cazul pe baza unor documente eliberate înainte de această dată, cât și de situația ascendentului respectiv în statul membru menționat la data depunerii unei cereri de permis de ședere, în cazul în care au trecut mai mulți ani între aceste două date.

 Cu privire la a doua întrebare

60      Din decizia de trimitere reiese că cererea de permis de ședere depusă la 26 iunie 2015 de XXX la autoritatea belgiană competentă a fost respinsă la 28 septembrie 2015. Decizia de refuz al acordării dreptului de ședere era însoțită de un ordin de părăsire a teritoriului belgian. Astfel, în măsura în care ordinul respectiv nu ar fi fost executat, XXX ar locui, de la această decizie de refuz, care ar fi fost confirmată printr-o hotărâre a Conseil du contentieux des étrangers (Consiliul Contenciosului privind Străinii, Belgia) din 14 aprilie 2016, în mod ilegal pe acest teritoriu.

61      Având în vedere aceste împrejurări, prin intermediul celei de a doua întrebări, care este adresată în ipoteza în care autoritatea națională competentă a statului membru gazdă trebuie, cu ocazia examinării cererii de permis de ședere, depusă în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) și cu articolul 10 din Directiva 2004/38, și în special pentru a stabili dacă este îndeplinită condiția privind legătura de dependență prevăzută la articolul 2 punctul 2 litera (d) din această directivă, să țină seama de situația solicitantului în acest stat membru, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă împrejurarea că acest solicitant se află în situație de ședere ilegală pe teritoriul statului membru menționat, în lumina reglementării naționale, are incidență asupra aprecierii acestei condiții.

62      În această privință, este necesar să se arate că Directiva 2004/38 nu condiționează calitatea de „membru de familie”, în sensul articolului 2 punctul 2 litera (d) din această directivă, de o condiție de „ședere legală” în statul membru gazdă. Astfel, definiția membrilor de familie care figurează în această dispoziție nu stabilește o distincție după cum aceștia au avut deja sau nu reședința legală, în temeiul reglementării naționale, în statul membru gazdă.

63      În schimb, așa cum s-a arătat la punctul 48 din prezenta hotărâre, legătura de dependență, prevăzută în esență la articolul 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38, este cea care condiționează, pentru ascendenții direcți, aplicabilitatea directivei menționate și constituie una dintre condițiile care trebuie îndeplinite pentru a putea beneficia de drepturile garantate de aceasta, în special de un drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din directiva menționată.

64      După cum rezultă din răspunsul dat la prima și la a treia întrebare, din moment ce, în primul rând, un ascendent direct al partenerului unui cetățean al Uniunii poate demonstra că se află, atât la data cererii sale de permis de ședere, introdusă la mai mulți ani de la sosirea sa în statul membru gazdă, cât și la data acestei sosiri, în întreținerea acestui cetățean al Uniunii și/sau a acestui partener și, în al doilea rând, respectivul cetățean al Uniunii îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 7 din Directiva 2004/38, acest ascendent direct beneficiază de un drept de ședere derivat, pentru o perioadă mai mare de trei luni, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din această directivă, constatat prin eliberarea unui permis de ședere.

65      Rezultă că, din moment ce condițiile materiale ale unui astfel de drept de ședere stabilite în Directiva 2004/38, în special cea referitoare la existența unei legături de dependență, sunt îndeplinite la datele pertinente menționate la punctul anterior din prezenta hotărâre, acest drept de ședere nu poate fi refuzat pentru motivul că, în temeiul reglementării naționale, ascendentul direct menționat locuiește, la data cererii sale de permis de ședere, în mod ilegal pe teritoriul statului membru în care este stabilit cetățeanul Uniunii căruia i s-a alăturat și partenerul acestuia din urmă.

66      Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2004/38 coroborat cu articolul 2 punctul 2 litera (d) și cu articolul 10 din aceasta trebuie interpretat în sensul că un ascendent direct al partenerului unui cetățean al Uniunii care poate demonstra că, atât la data cererii sale de permis de ședere, depusă la mai mulți ani după sosirea sa în statul membru gazdă, cât și la data acestei sosiri, se află în întreținerea acestui cetățean al Uniunii și/sau a acestui partener, beneficiază de un drept de ședere derivat din drepturile de care beneficiază un cetățean al Uniunii, pentru o perioadă mai mare de trei luni, constatat prin eliberarea unui permis de ședere, dacă cetățeanul Uniunii menționat îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 7 din această directivă. Acest drept de ședere nu poate fi refuzat pentru motivul că, în temeiul reglementării naționale, ascendentul respectiv locuiește, la data cererii menționate, în mod ilegal pe teritoriul statului membru respectiv.

 Cu privire la a patra întrebare

67      Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanța de trimitere solicită în esență Curții să stabilească criteriile care permit aprecierea situației de dependență materială a unui ascendent direct al partenerului unui cetățean al Uniunii, față de acest cetățean al Uniunii și/sau de acest partener, într-o situație în care cererea de permis de ședere este depusă la mai mulți ani după ce acest ascendent s-a alăturat fizic cetățeanului Uniunii menționat în statul membru gazdă.

68      Această întrebare este adresată în ipoteza în care articolul 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38 ar trebui interpretat în sensul că, pentru a demonstra că se află în întreținerea unui cetățean al Uniunii căruia i s-a alăturat și/sau a partenerului acestuia din urmă, ascendentul direct nu se poate prevala de documente eliberate în țara sa de origine și care atestă existența unei legături de dependență, pentru motivul că aceste documente sunt prea vechi pentru a dovedi, la data depunerii cererii de permis de ședere, existența unei legături de dependență în țara sa de origine.

69      Or, din cuprinsul punctelor 58 și 59 din prezenta hotărâre rezultă că, pentru a demonstra că se află în întreținerea cetățeanului Uniunii căruia i s-a alăturat și/sau a partenerului acestuia din urmă, un astfel de ascendent se poate prevala de asemenea documente în susținerea cererii sale de permis de ședere.

70      În consecință, nu este necesar să se răspundă la a patra întrebare.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

71      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

1)      Articolul 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, coroborat cu articolul 7 alineatul (2) și cu articolul 10 din această directivă

trebuie interpretat în sensul că,

pentru a stabili dacă ascendentul direct al partenerului unui cetățean al Uniunii se află în întreținerea acestui cetățean al Uniunii și/sau a acestui partener, autoritatea națională competentă trebuie să țină seama atât de situația respectivului ascendent în țara sa de origine la data la care a părăsit-o și s-a alăturat cetățeanului Uniunii menționat în statul membru gazdă, dacă este cazul pe baza unor documente eliberate înainte de această dată, cât și de situația ascendentului respectiv în statul membru menționat la data depunerii unei cereri de permis de ședere, în cazul în care au trecut mai mulți ani între aceste două date.

2)      Articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2004/38, coroborat cu articolul 2 punctul 2 litera (d) și cu articolul 10 din aceasta,

trebuie interpretat în sensul că

un ascendent direct al partenerului unui cetățean al Uniunii care poate demonstra că, atât la data cererii sale de permis de ședere, depusă la mai mulți ani după sosirea sa în statul membru gazdă, cât și la data acestei sosiri, se află în întreținerea acestui cetățean al Uniunii și/sau a acestui partener, beneficiază de un drept de ședere derivat din drepturile de care beneficiază un cetățean al Uniunii, pentru o perioadă mai mare de trei luni, constatat prin eliberarea unui permis de ședere, dacă cetățeanul Uniunii menționat îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 7 din această directivă. Acest drept de ședere nu poate fi refuzat pentru motivul că, în temeiul reglementării naționale, ascendentul respectiv locuiește, la data cererii menționate, în mod ilegal pe teritoriul statului membru respectiv.

Semnături

*      Limba de procedură: franceza.