CELEX:62021CJ0391: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 septembrie 2024.#Enrico Falqui împotriva Parlamentul European.#Recurs – Drept instituțional – Statutul unic al deputatului european – Deputați europeni aleși în circumscripții italiene – Adoptarea unei decizii în materie de pensii de către Camera Deputaților italiană – Modificarea cuantumului pensiilor deputaților naționali italieni – Modificarea corelativă de către Parlamentul European a cuantumului pensiei unui fost deputat european ales în Italia – Retragerea și înlocuirea deciziilor Parlamentului – Menținerea interesului de a exercita acțiunea în anularea hotărârii Tribunalului Uniunii Europene.#Cauza C-391/21 P.

1

Prin recursul formulat, domnul Enrico Falqui solicită anularea Hotărârii din 5 mai 2021, Falqui/Parlamentul (T‑695/19, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2021:242), prin care acesta i‑a respins acțiunea având ca obiect anularea, în primul rând, a notei din 8 iulie 2019 întocmite de Parlamentul European (denumită în continuare „decizia în litigiu”) privind adaptarea cuantumului pensiei de care beneficiază recurentul ca urmare a intrării în vigoare, la 1 ianuarie 2019, a Deciziei nr. 14/2018 a Ufficio di Presidenza della Camera dei deputati (Oficiul Președinției Camerei Deputaților, Italia) din 12 iulie 2018 (denumită în continuare „Decizia nr. 14/2018”), în al doilea rând, a notei din 11 aprilie 2019 întocmite de șeful Unității „Remunerație și drepturi sociale ale deputaților” din cadrul Direcției Generale Finanțe a Parlamentului (denumit în continuare „șeful de unitate”) privind aplicarea pensiei de care beneficiază acesta ca urmare a intrării în vigoare, la 1 ianuarie 2019, a Deciziei nr. 14/2018 și, în al treilea rând, a avizului nr. SJ‑0836/18 al Serviciului Juridic al Parlamentului din 11 ianuarie 2019 (denumit în continuare „avizul serviciului juridic”).

2

Articolul 1 din anexa III la Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European, în versiunea în vigoare până la 14 iulie 2009 (denumite în continuare „Normele CID”), prevedea:

„(1)   Toți membrii Parlamentului European au dreptul la o pensie pentru vechime în muncă.

(2)   Până la stabilirea unui regim comunitar de pensie definitiv pentru toți membrii Parlamentului European și în cazul în care regimul național nu prevede nicio pensie sau în cazul în care nivelul și/sau condițiile pensiei prevăzute nu sunt identice cu cele aplicabile membrilor parlamentului național din statul membru pentru care membrul în cauză a fost ales, se plătește o pensie provizorie, la cererea membrului în cauză, din bugetul Uniunii Europene, secțiunea Parlament.”

3

Articolul 2 din anexa III la Normele CID prevedea:

„(1)   Nivelul și condițiile pensiei provizorii sunt identice cu cele ale pensiei pe care o primesc membrii camerei inferioare din statul membru pentru care a fost ales membrul în cauză al Parlamentului.

(2)   Orice membru care beneficiază de dispozițiile articolului 1 alineatul (2) trebuie, la aderarea la acest regim, să plătească la bugetul Uniunii Europene o contribuție astfel calculată încât să echivaleze în final cu contribuția pe care o plătește un membru al camerei inferioare din statul membru în care a fost ales, în conformitate cu dispozițiile naționale.”

4

Potrivit articolului 3 alineatele (1) și (2) din anexa III la Normele CID:

„(1)   Cererile de afiliere la prezentul regim provizoriu de pensii trebuie să fie prezentate în termen de douăsprezece luni de la începerea mandatului persoanei interesate.

La expirarea acestui termen, afilierea la regimul de pensii intră în vigoare în prima zi a lunii în care a fost primită cererea.

(2)   Cererile pentru plata pensiei trebuie depuse în termen de șase luni de la nașterea acestui drept.

La expirarea acestui termen, pensia este plătită din prima zi a lunii în care a fost primită cererea.”

5

Articolul 25 alineatele (1) și (2) din Decizia 2005/684/CE, Euratom a Parlamentului European din 28 septembrie 2005 de adoptare a Statutului deputaților în Parlamentul European (JO 2005, L 262, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 6, p. 28, denumit în continuare „Statutul deputaților”), intrat în vigoare la 14 iulie 2009, are următorul cuprins:

„(1)   Deputații care făceau parte din Parlament înainte de intrarea în vigoare a prezentului statut și au fost realeși pot opta pentru sistemul național aplicabil în prezent în ceea ce privește indemnizația, indemnizația tranzitorie și pensiile pe întreaga perioadă în care sunt deputați în Parlamentul European.

(2)   Plățile respective se efectuează din bugetul statului membru în cauză.”

6

Articolul 28 alineatul (1) din Statutul deputaților prevede:

„Orice drept la pensie dobândit de un deputat în conformitate cu dispozițiile naționale la data aplicării prezentului statut se păstrează integral.”

7

Considerentul (7) al Deciziei 2009/C 159/01 a Biroului Parlamentului European din 19 mai și 9 iulie 2008 privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European (JO 2009, C 159, p. 1), astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/C 340/06 a Biroului Parlamentului European din 13 decembrie 2010 (JO 2010, C 340, p. 6) (denumită în continuare „normele de aplicare”), are următorul cuprins:

„[…] este necesar să se asigure persoanelor care beneficiază de anumite prestații acordate în baza Normelor CID posibilitatea de a beneficia de acestea și ulterior abrogării acestor dispoziții, în conformitate cu principiul [protecției] încrederii legitime. De asemenea, trebuie garantată protecția drepturilor la pensie câștigate în baza normelor CID înainte de intrarea în vigoare a [Statutului deputaților].”

8

Articolul 49 alineatul (1) din normele de aplicare prevede:

„Deputații care și‑au exercitat mandatul pe o perioadă de cel puțin un an întreg au dreptul, după încheierea mandatului, la o pensie pentru limită de vârstă pe viață, plătibilă începând cu prima zi a lunii ce urmează lunii în care aceștia împlinesc vârsta de 63 de ani.

Foștii deputați sau reprezentanții lor legali, cu excepția cazurilor de forță majoră, își depun cererea pentru plata pensiei pentru limită de vârstă în termen de șase luni de la nașterea acestui drept. După acest termen, data la care dreptul la pensie pentru limită de vârstă produce efecte este prima zi a lunii în care este primită cererea.”

9

În temeiul articolului 73 din normele de aplicare, acestea au intrat în vigoare la data intrării în vigoare a Statutului deputaților, și anume la 14 iulie 2009.

10

Articolul 74 din normele de aplicare prevede că, sub rezerva dispozițiilor tranzitorii prevăzute în titlul IV și în special a articolului 75 din acestea, Normele CID expiră în ziua intrării în vigoare a Statutului deputaților.

11

Potrivit articolului 75 din normele de aplicare:

„(1)   Pensia de soț supraviețuitor, pensia de invaliditate, pensia suplimentară de invaliditate acordată copiilor aflați în întreținere și pensia pentru vechime în muncă atribuite în temeiul anexelor I, II și III la normele CID sunt vărsate în continuare, în conformitate cu anexele menționate, persoanelor care au beneficiat de aceste prestații înainte de data intrării în vigoare a [Statutului deputaților].

În cazul în care un fost deputat care primește pensia de invaliditate decedează după data de 14 iulie 2009, pensia de urmaș se plătește soțului/soției supraviețuitor/supraviețuitoare, partenerului/partenerei stabil(e) sau copiilor aflați în întreținerea deputatului respectiv, sub rezerva respectării condițiilor menționate în anexa I la Normele CID.

(2)   Rămâne dobândit, în conformitate cu anexa III menționată mai sus, dreptul la pensia pentru vechime în muncă dobândit înainte de data intrării în vigoare a [Statutului deputaților]. Persoanele care au dobândit drepturi în cadrul acestui regim de pensii beneficiază de o pensie calculată pe baza drepturilor dobândite în conformitate cu anexa III menționată mai sus, cu condiția să îndeplinească condițiile prevăzute în acest scop de legislația internă a statului membru respectiv și să fi depus cererea menționată la articolul 3 alineatul (2) din anexa III de mai sus.”

12

Potrivit articolului 1 alineatele 1-3 din Decizia nr. 14/2018:

„1.   Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumurile alocațiilor viagere, directe și de urmaș, și ale părților de alocație viageră a prestațiilor ocupaționale prorata, directe și de urmaș, pentru care drepturile au fost dobândite pe baza reglementării în vigoare la 31 decembrie 2011, se calculează conform noilor modalități prevăzute în prezenta decizie.

2.   Noul calcul menționat la alineatul precedent se efectuează prin înmulțirea cuantumului contribuției individuale cu coeficientul de transformare aferent vârstei deputatului la data la care acesta a dobândit dreptul la alocația viageră sau la prestația ocupațională prorata.

3.   Se aplică coeficienții de transformare prevăzuți în tabelul 1, anexat la prezenta decizie.”

13

Istoricul litigiului figurează la punctele 13-23 din hotărârea atacată. În scopul prezentului recurs, acestea pot fi rezumate după cum urmează.

14

Recurentul, domnul Falqui, este un fost membru al Parlamentului, ales în Italia. El beneficiază, în acest temei, de o pensie pentru vechime în muncă.

15

Prin adăugarea unui comentariu pe fișa de pensie a recurentului din luna ianuarie 2019, Parlamentul l‑a informat cu privire la faptul că cuantumul pensiei sale ar putea fi revizuit, în aplicarea Deciziei nr. 14/2018, și că acest nou calcul ar putea conduce eventual la o recuperare a sumelor plătite în mod nejustificat.

16

Începând de la 1 ianuarie 2019, Parlamentul a redus cuantumul pensiei recurentului, aplicând această decizie în temeiul articolului 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID.

17

Printr‑o notă nedatată a șefului de unitate, anexată la fișa de pensie a recurentului din luna februarie 2019, Parlamentul l‑a avertizat mai întâi pe acesta din urmă că, prin avizul serviciului juridic, fusese confirmată aplicabilitatea automată a Deciziei nr. 14/2018 în privința situației sale. În continuare, de îndată ce va fi primit informațiile necesare din partea Camera dei deputati (Camera Deputaților, Italia), Parlamentul îi va notifica recurentului noul cuantum al pensiei lui pentru vechime în muncă și va proceda la recuperarea eventualei diferențe în următoarele douăsprezece luni. În sfârșit, acesta l‑a informat pe recurent că cuantumul definitiv al pensiei lui va fi stabilit printr‑un act formal împotriva căruia va fi posibilă introducerea unei reclamații sau a unei acțiuni în anulare.

18

Prin nota din 11 aprilie 2019, șeful de unitate l‑a informat pe recurent, în primul rând, că, astfel cum anunțase în nota sa anexată la fișa de pensie a recurentului din luna februarie 2019, cuantumul pensiei sale pentru vechime în muncă va fi adaptat, în temeiul articolului 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID, cu valoarea reducerii pensiilor similare plătite în Italia foștilor deputați naționali de către Camera Deputaților în temeiul Deciziei nr. 14/2018. În al doilea rând, cuantumul pensiei recurentului va fi adaptat începând din luna aprilie 2019, cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2019, în temeiul proiectului de stabilire a noului cuantum al pensiei transmis în anexa la această notă. În al treilea rând, nota din 11 aprilie 2019 acorda recurentului un termen de 30 de zile, începând de la primirea acesteia, pentru a‑și prezenta observațiile. În absența unor astfel de observații, efectele acestei note se consideră definitive și pot determina printre altele restituirea sumelor primite în mod necuvenit pentru lunile ianuarie-martie 2019.

19

Prin e‑mailul din 23 mai 2019, recurentul a transmis observațiile sale Parlamentului.

20

La 10 iunie 2019, recurentul a introdus o acțiune în anulare la Tribunal, înregistrată cu numărul T‑347/19, împotriva notei din 11 aprilie 2019. Această acțiune a fost respinsă prin Ordonanța din 3 iulie 2020, Falqui și Poggiolini/Parlamentul (T‑347/19 și T‑348/19, EU:T:2020:303), ca fiind vădit inadmisibilă. Recurentul nu a formulat recurs împotriva acestei ordonanțe.

21

Prin decizia în litigiu, șeful de unitate a arătat că observațiile transmise de recurent nu conțineau elemente de natură să justifice o revizuire a poziției Parlamentului, astfel cum a fost exprimată în proiectul de decizie. În consecință, cuantumul pensiei pentru vechime în muncă și planul de recuperare a plății nedatorate care decurgea din aceasta, astfel cum au fost recalculate și comunicate în anexa la proiectul de decizie, deveniseră definitive la data notificării deciziei în litigiu.

22

Recurentul nu a primit inițial notificarea deciziei în litigiu, aceasta fiind returnată de poșta italiană poștei belgiene. Abia la 29 august 2019, cu ocazia depunerii de către Parlament a excepției de inadmisibilitate ridicate împotriva acțiunii introduse în cauza T‑347/19, recurentul a luat cunoștință de decizia în litigiu. Cu toate acestea, în urma depunerii excepției de inadmisibilitate menționate, Parlamentul, într‑o a doua etapă, a procedat în mod util la o a doua notificare a deciziei în litigiu.

23

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 11 octombrie 2019, recurentul a introdus acțiunea având ca obiect anularea deciziei în litigiu, a notei din 11 aprilie 2019 și a avizului serviciului juridic.

24

În susținerea concluziilor în anulare, reclamantul a invocat trei motive. Primul motiv era întemeiat pe încălcarea normelor de aplicare. Al doilea motiv era întemeiat pe faptul că, ținând seama de pretinsa nelegalitate a Deciziei nr. 14/2018 în raport cu dreptul italian, Parlamentul ar fi trebuit să refuze aplicarea acestei decizii la situația recurentului. Al treilea motiv era întemeiat pe încălcarea principiilor supremației, securității juridice, protecției încrederii legitime și proporționalității.

25

Prin hotărârea atacată, Tribunalul a înlăturat aceste trei motive și, prin urmare, a respins acțiunea.

26

Recurentul solicită Curții:

27

Parlamentul solicită Curții:

28

La 12 ianuarie 2022, domnul Falqui a depus la grefa Curții o copie a hotărârii nr. 4/2021 a Consiglio di giurisdizione della Camera dei deputati (Consiliul de Jurisdicție al Camerei Deputaților, Italia) din 23 decembrie 2021 (denumită în continuare „Hotărârea nr. 4/2021”), prin care a fost anulată Decizia nr. 14/2018. În acest stadiu, acest document nu a fost depus la dosar.

29

La 9 martie 2022, recurenții din cauza Santini și alții/Parlamentul (C‑198/21 P) au depus aceeași hotărâre la grefa Curții.

30

În prezenta cauză, precum și în cauzele Coppo Gavazzi și alții/Parlamentul (C‑725/20 P) și Santini și alții/Parlamentul (C‑198/21 P), grefa a transmis părților din aceste cauze, la 16 martie 2022, o măsură de organizare decisă de judecătorul raportor și de avocata generală în temeiul articolului 62 din Regulamentul de procedură al Curții, potrivit căreia acestea au fost rugate să prezinte toate documentele care pot avea incidență asupra obiectului cauzei care le privea și în special Hotărârea nr. 4/2021.

31

La 23 martie 2022, reclamantul a prezentat mai multe documente, printre care Hotărârea nr. 4/2021. La 29 martie 2022, Parlamentul a prezentat la rândul său mai multe documente, printre care Hotărârea nr. 4/2021 și un document intitulat „Noi reguli de calcul al pensiilor adoptate de Camera Deputaților din Italia”. Această instituție a informat de asemenea Curtea că, din momentul primirii clarificărilor suplimentare pe care le solicitase Camerei Deputaților în ceea ce privește aplicarea concretă a acestor norme, va efectua un nou calcul al pensiei pentru vechime în muncă a recurentului și îi va trimite acestuia un nou proiect de decizie referitor la stabilirea drepturilor lui de pensie, cu privire la care va avea posibilitatea de a prezenta observații înainte de adoptarea unei decizii finale.

32

La 21 septembrie 2022, Parlamentul European a adoptat decizia finală de stabilire a noului cuantum al pensiei pentru vechime în muncă a recurentului, cu restanțele datorate (denumită în continuare „noua decizie a Parlamentului”).

33

Prin Decizia din 25 octombrie 2022, președintele Curții a invitat părțile să precizeze dacă considerau, pe de o parte, că noua decizie a Parlamentului a înlocuit ex tunc decizia în litigiu și, pe de altă parte, dacă, în urma adoptării acestor noi decizii, recursul își menținea obiectul.

34

La 29 noiembrie 2022, Parlamentul a precizat că, în opinia sa, noua decizie a Parlamentului a înlocuit decizia în litigiu cu efect ex tunc, dar că recursul își păstra obiectul. Astfel, ar fi în interesul părților și al bunei administrări a justiției ca Curtea să se pronunțe cu privire la temeinicia recursului pentru a oferi claritate în ceea ce privește aspectul dacă hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept și dacă Parlamentul European poate recalcula, în temeiul articolului 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID, pensiile recurenților în cazul unei schimbări intervenite în reglementarea națională aplicabilă.

35

Prin scrisoarea depusă la 29 noiembrie 2022, recurentul a arătat că consideră că are interesul ca Curtea să se pronunțe cu privire la interpretarea articolului 75 alineatul (2) din normele de aplicare a Statutului deputaților. Prin noua decizie a Parlamentului, această instituție ar fi persistat astfel să se refere în mod automat la normele naționale în vederea modificării modalităților de calcul al cuantumului pensiei pentru vechime în muncă acordate în temeiul Normelor CID, ceea ce ar avea drept consecință faptul că fostul deputat european în cauză ar fi expus, în această privință, riscului unor decizii schimbătoare ale unui organ politic național.

36

În susținerea recursului formulat, prin care urmărește în esență să repună în discuție confirmarea de către Tribunal a temeiniciei interpretării articolului 75 din normele de aplicare coroborat cu articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID (denumite în continuare „normele interne ale Parlamentului”), recurentul invocă cinci motive. Primul motiv cuprinde în esență trei aspecte. Primul aspect este întemeiat pe o interpretare eronată a articolului 1 alineatul (2) și a articolului 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID, precum și a articolului 75 din normele de aplicare, al doilea, pe nerespectarea articolului 28 din Statutul deputaților și, al treilea, pe o apreciere eronată a efectelor Deciziei nr. 14/2018. Al doilea motiv, care cuprinde două aspecte, este întemeiat pe încălcarea principiilor protecției încrederii legitime și proporționalității. Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentul susține că Tribunalul a statuat în mod eronat că un sistem național de pensii poate fi aplicat automat de Parlament foștilor săi deputați, fără verificarea de către această instituție a legalității acestui sistem național. Al patrulea motiv este întemeiat pe o eroare săvârșită de Tribunal prin faptul că nu a luat în considerare efectele unei hotărâri judecătorești intervenite ulterior Deciziei nr. 14/2018. Al cincilea motiv, care cuprinde trei aspecte, este întemeiat pe erori de drept săvârșite de Tribunal în măsura în care, în primul rând, a respins în mod eronat al doilea și al treilea motiv ale acțiunii în primă instanță ca inadmisibile, în al doilea rând, s‑a declarat necompetent să se pronunțe cu privire la restituirea sumelor reținute în mod nejustificat în cazul admiterii acțiunii și, în al treilea rând, l‑a obligat pe recurent să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele ale Parlamentului.

37

Din cuprinsul punctului 32 din prezenta hotărâre reiese că noua decizie a Parlamentului, adoptată în cursul procedurii în fața Curții, urmărește să stabilească noul cuantum al pensiei pentru vechime în muncă plătite recurentului cu restanțele datorate.

38

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, obiectul litigiului trebuie să persiste, ca și interesul de a exercita acțiunea, până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, sub sancțiunea nepronunțării asupra fondului, ceea ce presupune ca recursul să fie susceptibil, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care l-a formulat (Hotărârea din 4 septembrie 2018, ClientEarth/Comisia, C‑57/16 P, EU:C:2018:660, punctul 43 și jurisprudența citată).

39

Cu toate acestea, interesul unui reclamant de a exercita acțiunea nu dispare neapărat ca urmare a faptului că actul atacat de acesta din urmă a încetat să producă efecte în cursul procedurii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 mai 2013, Abdulrahim/Consiliul și Comisia, C‑239/12 P, EU:C:2013:331, punctul 62).

40

În anumite împrejurări, un reclamant poate să mențină un interes de a solicita anularea unui act abrogat pe parcursul procesului pentru a determina autorul actului atacat să adopte în viitor modificările adecvate și să evite astfel riscul repetării nelegalității de care pretinde că este afectat acest act (Hotărârea din 6 septembrie 2018, Bank Mellat/Consiliul, C‑430/16 P, EU:C:2018:668, punctul 64 și jurisprudența citată).

41

În speță, rezultă fără ambiguitate din răspunsul Parlamentului din 29 noiembrie 2022, rezumat la punctul 34 din prezenta hotărâre, că această instituție dorește și în viitor să recalculeze pensiile foștilor deputați europeni în cazul unei schimbări intervenite în reglementarea națională prevăzută la articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID (denumit în continuare „sistemul dinamic”).

42

Deși Parlamentul a înlocuit decizia în litigiu cu noua decizie, totuși aceasta se întemeiază pe o interpretare a normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia acesta este obligat să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni care beneficiază de pensia pentru vechime în muncă și care, precum recurentul, intră în domeniul de aplicare al anexei III la Normele CID (denumiți în continuare „foștii deputați europeni în cauză”).

43

Or, tocmai această interpretare este repusă în discuție de recurent în cadrul prezentului recurs. Rezultă că, în pofida înlocuirii ex tunc a deciziei în litigiu, recurentul continuă să aibă interesul de a se constata că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a confirmat temeinicia acestei interpretări, aceasta putând fi pusă în aplicare de Parlament cu ocazia adoptării, în viitor, a unor decizii analoge deciziei în litigiu sau noii decizii a Parlamentului, astfel încât există nu numai un risc de repetare a pretinsei nelegalități, în sensul jurisprudenței menționate la punctul 40 din prezenta hotărâre, ci și un risc ca, în cazul unei acțiuni în anulare împotriva unor astfel de decizii similare, Tribunalul să săvârșească din nou pretinsele erori de drept care l‑au determinat să confirme temeinicia interpretării menționate.

44

Rezultă că este necesar să se considere că recurentul păstrează un interes de a exercita acțiunea în fața Curții, în măsura în care prezentul recurs este îndreptat împotriva motivelor hotărârii atacate care constituie susținerea necesară a aprecierii Tribunalului potrivit căreia din normele interne ale Parlamentului rezultă că acesta din urmă era obligat să îi aplice recurentului sistemul dinamic.

45

Primul motiv cuprinde în esență trei aspecte.

46

Prin intermediul primului aspect, recurentul susține că Statutul deputaților, contrar celor statuate de Tribunal la punctul 49 din hotărârea atacată, a abrogat și a făcut inaplicabile Normele CID pentru viitor.

47

Astfel, în temeiul articolului 1 alineatul (2) din anexa III la Normele CID, sistemul de pensii pentru vechime în muncă stabilit prin această reglementare nu ar avea decât un caracter provizoriu. Cu toate acestea, normele de aplicare ar preciza că, pentru a proteja așteptările legitime ale foștilor deputați europeni în cauză, drepturile la pensia pentru vechime în muncă deja acordate sau, în orice caz, deja dobândite pe baza regulilor conținute în Normele CID rămâneau neschimbate.

48

Din considerentul (7) al normelor de aplicare, precum și din articolul 75 din acestea, interpretat în lumina principiului protecției încrederii legitime, ar reieși că prestațiile acordate sau dobândite în temeiul Normelor CID în perioada în care erau în vigoare sunt, contrar celor considerate de Tribunal la punctul 57 din hotărârea atacată, intangibile. Trimiterea la dreptul național, prevăzută în anexa III la Normele CID, ar trebui, prin urmare, să fie înțeleasă ca o trimitere la legislația națională astfel cum era aplicabilă la momentul dobândirii dreptului la pensie.

49

Contrar celor reținute de Tribunal, faptul că Normele CID precizează că sistemul de pensii introdus prin aceste norme este instituit cu titlu „provizoriu”, „în așteptarea instituirii unui sistem comunitar de pensii definitiv pentru toți membrii Parlamentului European”, nu poate fi interpretat în sensul că acest sistem trebuia menținut după intrarea în vigoare a Statutului deputaților. Utilizarea indicativului prezent ar exprima numai caracterul actual la acel moment al normei, în momentul introducerii sale și până la abrogarea sa.

50

Articolul 75 din normele de aplicare nu ar prevedea că pensiile deja acordate sau drepturile la pensie deja dobândite vor continua să fie reglementate în viitor de regula potrivit căreia cuantumul pensiei foștilor deputați europeni în cauză trebuie corelat în orice moment cu cel de care beneficiază deputații naționali, ci că pensiile acordate deja în trecut în temeiul acestei reguli „continuă să fie plătite” și că drepturile de pensie deja dobândite „rămân dobândite”.

51

În cazul în care prestațiile acordate sau dobândite în temeiul Normelor CID nu ar fi intangibile în temeiul normelor de aplicare, acestea ar fi contrare obiectului lor de protecție a încrederii legitime, foștii deputați europeni în cauză fiind expuși modificărilor aduse regulilor de calcul al cuantumului pensiei lor pentru vechime în muncă ca urmare a unor noi norme naționale în materie, în timp ce deputații europeni care își exercită mandatul începând cu legislatura 2009-2014 ar avea dreptul la o pensie pentru vechime în muncă al cărei cuantum ar fi cert și intangibil.

52

Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, recurentul reproșează Tribunalului că, la punctul 62 din hotărârea atacată, a considerat că interpretarea sa cu privire la normele interne ale Parlamentului, care figurează la punctul 57 din această hotărâre, potrivit căreia această instituție este obligată să aplice în orice moment aceleași reguli referitoare la nivelul și la modalitățile pensiilor pentru vechime în muncă ale foștilor deputați europeni în cauză precum cele stabilite de dreptul statului membru în care au fost aleși, nu este contrară articolului 28 din Statutul deputaților, pentru motivul că această dispoziție se aplică numai drepturilor de pensie pe care deputații le‑au dobândit în temeiul sistemelor naționale, în timp ce drepturile de pensie ale recurentului au fost dobândite în temeiul dispozițiilor anexei III la Normele CID.

53

Or, din articolul 1 alineatul (2) și din articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID ar rezulta că obiectivul urmărit de acestea din urmă a fost evitarea oricărei diferențe de tratament între, pe de o parte, deputații europeni aleși în statele membre care garantează, pe cheltuiala proprie, o pensie identică cu cea a deputaților naționali și, pe de altă parte, deputații europeni aleși în state membre care, precum Republica Italiană, nu prevedeau în favoarea lor pensii identice cu cele ale membrilor parlamentului național.

54

Prin urmare, chiar dacă ar trebui să se considere, asemenea Tribunalului, că articolul 28 din Statutul deputaților nu se referă decât la deputații europeni care au dobândit un drept la pensie „în temeiul regimurilor naționale”, obiectivul care urmărește plasarea celor două categorii de deputați europeni menționați la punctul anterior pe picior de egalitate s‑ar opune ca sistemul tranzitoriu referitor la foștii deputați deja titulari ai unei pensii pentru vechime în muncă la momentul intrării în vigoare a Statutului deputaților să poată fi diferit în esență, după cum această pensie este acordată de un stat membru sau de Parlament, în temeiul anexei III la Normele CID.

55

Prin intermediul celui de al treilea aspect al primului motiv, recurentul reproșează Tribunalului că a considerat că Decizia nr. 14/2018 nu a avut incidență decât asupra cuantumului pensiilor pentru vechime în muncă ale foștilor deputați în parlamentul italian, deși a avut o incidență asupra dreptului lor la pensie ca atare, și aceasta retroactiv.

56

Această decizie ar fi prevăzut astfel înlocuirea drepturilor de pensie deja dobândite și lichidate pe baza sistemului italian anterior anului 2012, care prevedea acordarea unei prestații având o natură mixtă de pensie și de asigurare, cu un sistem de pensii contributive. De aici ar rezulta că, prin aplicarea Deciziei nr. 14/2018 la situația foștilor deputați europeni în cauză, Parlamentul nu ar modifica numai cuantumul pensiei lor pentru vechime în muncă, ci și dreptul lor la pensie dobândit, eliminând cu efect retroactiv acest drept și înlocuindu‑l cu un altul, ale cărui natură și condiții de acordare ar fi diferite.

57

Prin intermediul primului aspect al primului motiv, recurentul susține că Statutul deputaților a abrogat și a făcut inaplicabile Normele CID pentru viitor, astfel încât cuantumul prestațiilor acordate sau dobândite în temeiul Normelor CID în perioada în care erau în vigoare a devenit intangibil.

58

Prin urmare, printr‑o astfel de critică, recurentul contestă în esență temeinicia interpretării normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia această instituție este obligată să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni vizați.

59

Situația este aceeași în ceea ce privește al doilea aspect, din moment ce interpretarea de către Tribunal, la punctul 62 din hotărârea atacată, a articolului 28 din Statutul deputaților, potrivit căreia această dispoziție nu se aplică decât drepturilor la pensie pe care deputații le‑au dobândit în temeiul sistemelor naționale, constituie unul dintre motivele pentru care Tribunalul a statuat că articolul 75 alineatul (2) prima teză din normele de aplicare nu poate fi interpretat în sensul că le garantează foștilor deputați în cauză dreptul la un cuantum al pensiei pentru vechime în muncă fix și imuabil.

60

Prin intermediul celui de al treilea aspect al acestui motiv, recurentul susține că Decizia nr. 14/2018 a avut un impact asupra dreptului său la pensie. Prin urmare, prin intermediul acestui aspect, recurentul nu contestă temeinicia interpretării normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia acesta este obligat să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză.

61

Rezultă că trebuie analizate numai primul și al doilea aspect ale primului motiv.

62

Recurentul reproșează în esență Tribunalului că a statuat, la punctul 67 din hotărârea atacată, că Parlamentul se putea întemeia în mod valabil pe normele sale interne pentru a aplica sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză.

63

Trebuie arătat mai întâi că, în temeiul articolului 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID, „[n]ivelul și condițiile pensiei provizorii sunt identice cu cele ale pensiei pe care o primesc membrii camerei inferioare din statul membru pentru care a fost ales membrul în cauză al Parlamentului”.

64

După cum a arătat în esență Tribunalul la punctul 54 din hotărârea atacată, din expresia „[n]ivelul și condițiile pensiei provizorii sunt identice” reiese că Parlamentul este obligat să aplice foștilor deputați europeni în cauză regulile de calcul al pensiilor astfel cum sunt aplicate membrilor parlamentului statului membru în care au fost aleși acești foști deputați europeni. Cu alte cuvinte, această instituție este obligată să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză.

65

Această interpretare a articolului 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID este conformă cu obiectivul urmărit de această dispoziție, astfel cum rezultă din articolul 1 alineatul (2) din anexa menționată.

66

Astfel, această din urmă dispoziție prevede că pot beneficia de pensia prevăzută la articolul 2 alineatul (1) din anexa menționată numai foștii deputați europeni al căror regim de pensionare din statul membru în care au fost aleși nu prevede un sistem de pensii sau al căror nivel și/sau modalități de calcul al pensiei la care au dreptul nu sunt identice cu cele aplicabile membrilor parlamentului național.

67

În consecință, articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID are în esență ca obiectiv să permită foștilor deputați europeni care se află în situația menționată la articolul 1 alineatul (2) din această anexă să fie tratați în același mod ca deputații europeni al căror sistem național de pensii prevedea un drept la o pensie ale cărei nivel și/sau modalități de calcul erau identice cu cele aplicabile membrilor parlamentului lor național.

68

Interpretarea acestei dispoziții în sensul că impune Parlamentului să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză are astfel drept consecință supunerea acestora, asemenea celorlalți foști deputați europeni, modificărilor aduse regulilor de calcul al cuantumului pensiilor membrilor parlamentului lor național.

69

Acest sistem bazat pe anexa III la Normele CID a fost menținut, în temeiul articolului 75 din normele de aplicare, după intrarea în vigoare a Statutului deputaților în ceea ce privește printre altele pensiile pentru vechime în muncă ale foștilor deputați europeni.

70

Desigur, articolul 74 din normele de aplicare prevede că Normele CID expiră la data intrării în vigoare a Statutului deputaților. Cu toate acestea, astfel cum prevede în mod expres dispoziția menționată, această expirare a Normelor CID este sub rezerva dispozițiilor tranzitorii prevăzute în titlul IV din aceste măsuri. Printre aceste dispoziții tranzitorii figurează articolul 75 din normele menționate.

71

În temeiul articolului 75 alineatul (1) din normele de aplicare, care se aplică recurentului, astfel cum a constatat Tribunalul la punctul 51 din hotărârea atacată, pensiile pentru vechime în muncă acordate în temeiul anexei III la Normele CID continuă să fie plătite în temeiul acestei anexe persoanelor care au beneficiat de aceste prestații înainte de data intrării în vigoare a Statutului deputaților.

72

Astfel cum a arătat Tribunalul la punctul 56 din hotărârea atacată, din modul de redactare a acestei dispoziții și mai precis din caracterul imperativ al formulării „continuă să fie plătite în temeiul [anexei III la Normele CID]”, precum și din utilizarea indicativului prezent în această formulare trebuie să se deducă faptul că sistemul dinamic rămâne aplicabil foștilor deputați europeni vizați după intrarea în vigoare a Statutului deputaților.

73

Prin urmare, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept, contrar celor susținute de recurent, prin faptul că a constatat, la punctul 49 din hotărârea atacată, că dispozițiile anexei III la Normele CID nu au fost abrogate ca urmare a intrării în vigoare a Statutului deputaților.

74

Interpretarea articolului 75 alineatul (1) din normele de aplicare potrivit căreia sistemul dinamic rămâne aplicabil foștilor deputați europeni în cauză după intrarea în vigoare a Statutului deputaților nu este infirmată, contrar celor susținute de recurent, nici de alineatul (2) al acestei dispoziții, nici de considerentul (7) al normelor de aplicare, nici de articolul 28 din Statutul deputaților.

75

În ceea ce privește, mai întâi, articolul 75 alineatul (2) prima teză din normele de aplicare, acesta prevede că „[r]ămâne dobândit, în conformitate cu anexa III [la Normele CID], dreptul la pensia pentru vechime în muncă dobândit înainte de data intrării în vigoare a [Statutului deputaților]”.

76

Or, nu se poate deduce din această dispoziție nicio garanție, contrar celor susținute de recurent, în ceea ce privește plata unei pensii pentru vechime în muncă calculate pe baza regulilor de calcul al pensiilor naționale aplicabile la data intrării în vigoare a Statutului deputaților.

77

În această privință, este necesar să se arate că Statutul deputaților și normele de aplicare au instituit două sisteme de pensii succesive care implică două tipuri de drepturi de pensie, și anume, pe de o parte, drepturile la pensia pentru vechime în muncă dobândite până la 14 iulie 2009, data de intrare în vigoare a statutului menționat, pe baza normelor interne ale Parlamentului, și, pe de altă parte, drepturile la pensia pentru limită de vârstă dobândite de la această dată, în temeiul articolului 49 din normele de aplicare.

78

În acest context, articolul 75 alineatul (1) din normele de aplicare se aplică, astfel cum a constatat Tribunalul la punctul 50 din hotărârea atacată, foștilor deputați europeni, printre care recurentul, care au plătit la bugetul Uniunii contribuții în temeiul articolului 2 alineatul (2) din anexa III la Normele CID și începuseră să primească o pensie în temeiul acestei anexe înainte de intrarea în vigoare a Statutului deputaților, în timp ce articolul 75 alineatul (2) din normele de aplicare se aplică foștilor deputați europeni care, deși plătiseră și ei astfel de contribuții, nu începuseră încă să primească o pensie pentru vechime în muncă la data intrării în vigoare a Statutului deputaților.

79

Astfel, conform celei de a doua teze a articolului 75 alineatul (2) din normele de aplicare, „[p]ersoanele care au dobândit drepturi în [aplicarea anexei III la Normele CID] beneficiază de o pensie calculată pe baza drepturilor dobândite în conformitate cu [această anexă], cu condiția să îndeplinească condițiile prevăzute în acest scop de legislația internă a statului membru respectiv și să fi depus cererea menționată la articolul 3 alineatul (2) din anexa III de mai sus”.

80

În măsura în care articolul 75 alineatul (2) a doua teză din normele de aplicare prevede condiții pe care foștii deputați europeni trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de o pensie calculată pe baza drepturilor dobândite în temeiul anexei III la Normele CID, această dispoziție nu are vocația de a se aplica foștilor deputați europeni care au început să beneficieze de o pensie în temeiul acestei anexe înainte de intrarea în vigoare a Statutului deputaților, precum recurentul.

81

Pe de altă parte, în măsura în care a doua teză a articolului 75 alineatul (2) din normele de aplicare prevede că foștii deputați europeni în cauză beneficiază de o pensie pentru vechime în muncă în conformitate cu anexa III la Normele CID pe baza drepturilor dobândite în temeiul acestor norme, noțiunea „drepturile la pensia pentru vechime în muncă dobândite” în sensul acestui articol 75 alineatul (2) trebuie înțeleasă în sensul că vizează drepturile de pensie care rezultă din contribuțiile plătite de fiecare fost deputat european în cauză și care constituie baza de calcul al pensiei pentru vechime în muncă care îi este acordată în temeiul articolului 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID. Prin urmare, această noțiune nu poate fi înțeleasă în sensul că ar face referire la un pretins drept de a primi un cuantum fix și imuabil al pensiei pentru vechime în muncă, calculat pe baza normelor naționale aplicabile la momentul intrării în vigoare a Statutului deputaților sau la momentul aderării la sistemul instituit prin această dispoziție.

82

În ceea ce privește, în continuare, considerentul (7) al normelor de aplicare, acesta enunță, pe de o parte, că „persoanel[e] care beneficiază de anumite prestații acordate în baza Normelor CID [trebuie să poată avea în continuare] posibilitatea de a beneficia de acestea și ulterior abrogării acestor dispoziții, în conformitate cu principiul [protecției] încrederii legitime” și, pe de altă parte, că „trebuie garantată protecția drepturilor la pensie câștigate în baza Normelor CID înainte de intrarea în vigoare a statutului”.

83

Din acest considerent rezultă că el precizează că prestațiile acordate în temeiul reglementării menționate continuă să fie plătite, fără a se putea deduce de aici că reglementarea menționată ar înceta să se aplice după data respectivă.

84

Astfel, noțiunea de „drepturi la pensie câștigate” are același conținut în acest considerent precum cel pe care îl are la articolul 75 alineatul (2) din normele de aplicare, astfel cum este precizat la punctul 81 din prezenta hotărâre.

85

Garanția prevăzută la articolul 75 din normele de aplicare, potrivit căreia foștii deputați europeni în cauză care au plătit contribuții în cadrul sistemului de pensii instituit prin Normele CID continuă să beneficieze de acest sistem și de dreptul la stabilirea cuantumului pensiei lor în conformitate cu sistemul dinamic, contribuie la realizarea obiectivului protecției încrederii legitime.

86

În acest context de examinare a normelor interne ale Parlamentului, Tribunalul a putut constata, la punctul 57 din hotărârea atacată, fără a săvârși o eroare de drept, că normele interne ale Parlamentului impun în mod expres ca Parlamentul să aplice, în orice moment, aceleași reguli referitoare la nivelul și la modalitățile pensiilor precum cele stabilite de dreptul statului membru în cauză.

87

În sfârșit, în ceea ce privește articolul 28 din Statutul deputaților, trebuie să se constate că, la punctul 62 din hotărârea atacată, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a statuat că această dispoziție se aplică numai drepturilor la pensie pe care foștii deputați europeni nu le‑au dobândit în temeiul anexei III la Normele CID, ci în temeiul sistemelor naționale de pensii, astfel cum reiese din însuși modul de redactare a acestei dispoziții. Contrar celor susținute de recurent, aceasta nu are, ca atare, incidență asupra interpretării articolului 75 alineatul (1) din normele de aplicare.

88

În plus, faptul că drepturile dobândite în temeiul sistemelor naționale de pensii sunt menținute potrivit articolului 28 din Statutul deputaților la data aplicării acestui statut nu instituie, contrar celor susținute de recurent, un tratament diferit în detrimentul foștilor deputați europeni în cauză al căror cuantum al pensiei pentru vechime în muncă poate fi modificat pe baza sistemului dinamic. Astfel, din articolul 28 din Statutul deputaților reiese numai că adoptarea acestui statut nu afectează drepturile la pensie dobândite de foștii deputați europeni în cadrul sistemelor naționale de pensii, iar nu că statelor membre li se interzice să modifice regulile de calcul al pensiilor pentru vechime în muncă acordate în temeiul acestor sisteme.

89

În consecință, reiese atât din modul de redactare, cât și din contextul și din finalitatea normelor interne ale Parlamentului că, la punctul 67 din hotărârea atacată, Tribunalul a putut statua, fără a săvârși o eroare de drept, că Parlamentul s‑a putut întemeia în mod valabil pe normele sale interne pentru a aplica sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză.

90

În consecință, primul motiv de recurs trebuie respins ca fiind în parte nefondat, iar în parte inoperant.

91

Al doilea motiv cuprinde în esență două aspecte.

92

Prin intermediul primului aspect, recurentul susține că, pentru rațiunile pe care le‑a expus în cadrul primului motiv, Tribunalul a statuat în mod eronat, la punctele 94-98 din hotărârea atacată, că Parlamentul nu a încălcat principiul protecției încrederii legitime pentru motivul că acesta nu îi dăduse recurentului nicio altă asigurare decât cele cuprinse la articolul 75 din normele de aplicare și la articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID.

93

Prin intermediul celui de al doilea aspect, recurentul susține că Tribunalul a încălcat principiul proporționalității la punctele 100-110 din hotărârea atacată.

94

În primul rând, la punctul 110 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi verificat în mod eronat dacă decizia în litigiu era conformă cu acest principiu în raport nu cu principiul protecției încrederii legitime, astfel cum rezultă din normele de aplicare, ci cu obiectivul Republicii Italiene de a reduce cheltuielile publice ca urmare a unei grave crize economice. Potrivit recurentului, din moment ce pensia sa intră în sarcina bugetului Uniunii, iar nu în cea a acestui stat membru, un astfel de obiectiv nu poate fi invocat pentru a reduce cuantumul pensiei sale.

95

În al doilea rând, Tribunalul ar fi statuat în mod eronat că este garantată proporționalitatea deciziei în litigiu pe baza faptului că Decizia nr. 14/2018 cuprinde „un anumit număr de dispoziții care garantează proporționalitatea sa, în special articolul 1 alineatele (6) și (7) din [această din urmă] decizie”. Or, o hotărâre a Consiliului de Jurisdicție al Camerei Deputaților ar fi anulat articolul 1 alineatul (7) din Decizia nr. 14/2018, pentru motivul că această dispoziție nu ar fi suficientă pentru a compensa atingerile disproporționate pe care le‑ar presupune această decizie.

96

În al treilea rând, recurentul susține că este clar că reducerea cuantumului pensiei sale pentru vechime în muncă are un caracter disproporționat și excesiv, din moment ce decizia în litigiu a redus această pensie de la 3108,58 euro la 1644 de euro.

97

Parlamentul arată că al doilea motiv trebuie respins ca fiind nefondat.

98

Prin intermediul primului aspect al celui de al doilea motiv, recurentul susține în esență că aplicarea unor noi reguli de calcul al cuantumului pensiei sale pentru vechime în muncă nu este conformă cu principiul protecției încrederii legitime, din moment ce regulile interne ale Parlamentului urmăresc să garanteze imuabilitatea regulilor de calcul al pensiilor foștilor deputați europeni în cauză.

99

Printr‑o astfel de critică, recurenții contestă în esență temeinicia interpretării normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia această instituție este obligată să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză.

100

Prin intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv, recurentul contestă posibilitatea de a ține seama, în examinarea legalității deciziei în litigiu, de obiectivele Deciziei nr. 14/2018 și de garanțiile pe care această decizie le‑ar conține în ceea ce privește caracterul proporțional al reducerii cuantumului pensiei pentru vechime în muncă.

101

Această critică privește temeinicia interpretării de către Tribunal a normelor interne ale Parlamentului în sensul că aceste norme trebuie să conducă la ajustarea pensiilor foștilor deputați europeni ținând seama de obiectivele sistemelor naționale de pensii, precum și de garanțiile oferite de aceste sisteme.

102

Rezultă că este necesar să se examineze temeinicia celui de al doilea motiv.

103

Trebuie amintit că, potrivit unui principiu general de interpretare, un act al Uniunii trebuie interpretat, în măsura posibilului, astfel încât să nu se repună în discuție validitatea acestuia și în conformitate cu dreptul primar în ansamblul său și în special cu prevederile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Astfel, atunci când un text de drept derivat al Uniunii poate primi mai multe interpretări, trebuie să prevaleze acea interpretare care determină conformitatea dispoziției cu dreptul primar, mai degrabă decât cea care conduce la constatarea incompatibilității sale cu acesta (Hotărârea din 21 iunie 2022, Ligue des droits humains, C‑817/19, EU:C:2022:491, punctul 86 și jurisprudența citată).

104

Prin urmare, trebuie să se examineze dacă interpretarea normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia acesta este obligat să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză, care a condus la adoptarea deciziei în litigiu, este conformă cu principiul protecției încrederii legitime.

105

Potrivit jurisprudenței Curții, nimeni nu poate invoca în mod util o încălcare a acestui principiu în lipsa unor asigurări precise pe care i le‑ar fi furnizat administrația. Posibilitatea de a invoca principiul protecției încrederii legitime aparține oricărei persoane pe care o instituție a determinat‑o să nutrească speranțe întemeiate. Constituie în această privință asigurări de natură să dea naștere unor asemenea speranțe, indiferent de forma în care sunt comunicate, informații precise, necondiționate, concordante și emise de surse autorizate și de încredere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 ianuarie 2019, Deza/ECHA, C‑419/17 P, EU:C:2019:52, punctele 69 și 70, precum și jurisprudența citată).

106

În schimb, în situația în care o persoană prudentă și avizată este capabilă să prevadă adoptarea unei măsuri a Uniunii de natură a‑i afecta interesele, ea nu poate invoca beneficiul principiului protecției încrederii legitime atunci când este adoptată această măsură (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 ianuarie 2019, Deza/ECHA (C‑419/17 P, EU:C:2019:52, punctul 71 și jurisprudența citată).

107

În această privință, pe de o parte, trebuie arătat că din cuprinsul punctelor 63-89 din prezenta hotărâre reiese că normele interne ale Parlamentului nu le garantează foștilor deputați europeni în cauză decât beneficiul unei pensii ale cărei nivel și modalități sunt identice cu cele ale pensiei pe care o primesc membrii parlamentului statului membru în care au fost aleși.

108

Pe de altă parte, la punctul 96 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că recurentul nici nu demonstrase, nici nu susținuse că Parlamentul i‑ar fi furnizat alte asigurări decât cea cuprinsă în aceste dispoziții.

109

Faptul că recurentul a optat pentru sistemul de pensii instituit prin articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID nu i‑a dat însă dreptul de a încasa un cuantum previzibil, fix și imuabil al pensiei pentru vechime în muncă la momentul la care a optat pentru acest sistem. Astfel, după cum a statuat Tribunalul în mod întemeiat la punctul 97 din hotărârea atacată, singura asigurare, precisă și necondiționată, pe care Parlamentul era în măsură să i‑o dea era aceea că, în aplicarea normelor sale interne, el va primi o pensie pentru vechime în muncă ale cărei nivel și modalități ar fi identice cu cele care erau aplicabile membrilor parlamentului statului membru în care a fost ales, în conformitate cu sistemul dinamic.

110

Rezultă că interpretarea normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia acesta este obligat să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni vizați este conformă cu principiul protecției încrederii legitime.

111

Prin urmare, primul aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins ca fiind nefondat.

112

În ceea ce privește al doilea aspect al acestui motiv, este necesar să se arate că, în măsura în care interpretarea normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia acesta este obligat să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză poate conduce la o reducere a cuantumului unei pensii care are un efect asupra calității vieții persoanei interesate, această interpretare poate conduce la o restrângere a dreptului de proprietate consacrat la articolul 17 din cartă (a se vedea prin analogie Curtea EDO, 1 septembrie 2015, Da Silva Carvalho Rico împotriva Portugaliei, CE:ECHR:2015:0901DEC001334114, § 33).

113

Or, dreptul de proprietate nu are caracter absolut, iar exercitarea sa poate face, așadar, obiectul unor restricții, cu condiția printre altele ca acestea să fie justificate de obiective de interes general urmărite de Uniune (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iunie 2017, Florescu și alții, C‑258/14, EU:C:2017:448, punctul 51, precum și jurisprudența citată).

114

Astfel, în temeiul articolului 52 alineatul (1) din cartă, orice restrângere a dreptului de proprietate consacrat la articolul 17 din aceasta este conformă cu această din urmă dispoziție dacă este prevăzută de lege, respectă substanța dreptului de proprietate și, prin respectarea principiului proporționalității, este necesară și răspunde efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți.

115

Este necesar să se considere că aplicarea sistemului dinamic foștilor deputați europeni care se află în situația prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din anexa III la Normele CID urmărește un obiectiv de interes general recunoscut de Uniune, în măsura în care vizează, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 53 din prezenta hotărâre, să îi trateze în același mod, pe de o parte, pe deputații europeni al căror regim de pensionare în statul membru în care au fost aleși nu prevedea pensii sau ale cărui nivel și/sau modalități de calcul al pensiei nu erau identice cu cele aplicabile membrilor parlamentului național și, pe de altă parte, pe deputații europeni al căror sistem național de pensii prevedea un astfel de nivel și/sau modalități de calcul al pensiei identice cu cele aplicabile membrilor parlamentului național.

116

Astfel, obiectivele urmărite prin Decizia nr. 14/2018, aplicabilă foștilor deputați europeni vizați în temeiul sistemului dinamic, sunt de natură pur națională. Ca atare, ele nu sunt, prin urmare, susceptibile să justifice o reducere a cuantumului pensiilor, aceste sume fiind plătite în temeiul unui sistem de pensii instituit nu în temeiul dreptului național, ci al dreptului Uniunii și fiind în sarcina bugetului Uniunii.

117

Prin urmare, în mod eronat, la punctele 102-108 din hotărârea atacată, Tribunalul a luat în considerare obiectivele urmărite de această decizie națională pentru a examina dacă atingerea adusă dreptului de proprietate al recurentului determinată de deciziile în litigiu era justificată.

118

Cu toate acestea, trebuie amintit că, în ipoteza în care motivele unei decizii a Tribunalului relevă o încălcare a dreptului Uniunii, însă dispozitivul acesteia apare ca fiind întemeiat pentru alte motive de drept, o asemenea încălcare nu este de natură să determine anularea acestei hotărâri și se impun efectuarea unei substituiri a motivelor și respingerea recursului (Hotărârea din 14 decembrie 2023, Comisia/Amazon.com și alții, C‑457/21 P, EU:C:2023:985, punctul 51, precum și jurisprudența citată).

119

Prin urmare, trebuie să se verifice dacă respingerea criticii întemeiate pe o încălcare a dreptului de proprietate consacrat la articolul 17 din cartă apare ca fiind fondată pentru alte motive de drept decât cele afectate de eroarea identificată la punctul 117 din prezenta hotărâre.

120

În această privință, trebuie arătat că aplicarea sistemului dinamic foștilor deputați europeni în cauză răspunde efectiv obiectivului egalității de tratament constatat la punctul 115 din prezenta hotărâre, din moment ce are ca efect faptul că cele două categorii de deputați europeni menționate la acest punct sunt supuse, în orice moment, normelor naționale referitoare la calculul pensiilor pentru vechime în muncă ale membrilor parlamentului statului membru în cauză.

121

Această aplicare era, în plus, necesară pentru atingerea obiectivului menționat, numai o aliniere a nivelului și/sau a modalităților de calcul al pensiei precum cea prevăzută la articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID coroborat cu articolul 1 alineatul (2) din această anexă putând conduce la egalitatea de tratament între categoriile menționate de deputați europeni.

122

Rezultă astfel că, în pofida erorii de drept identificate la punctul 117 din prezenta hotărâre, respingerea criticii întemeiate pe o încălcare a dreptului de proprietate consacrat la articolul 17 din cartă este fondată, restrângerea dreptului de proprietate în cauză îndeplinind toate condițiile prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din cartă.

123

Din ceea ce precedă rezultă că al doilea motiv nu este fondat.

124

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentul reproșează Tribunalului că a constatat, la punctul 43 din hotărârea atacată, că aprecierea legalității Deciziei nr. 14/2018 nu este de competența instanței Uniunii. Potrivit recurentului, din moment ce normele interne ale Parlamentului se referă la sistemele naționale, un astfel de regim nu poate fi aplicat de Parlament fără verificarea prealabilă a legalității sale.

125

Numai o astfel de verificare la nivelul Uniunii a legalității sistemului național ar garanta respectarea dreptului la o cale de atac efectivă, din moment ce în Italia reclamantul nu are, în calitatea sa de fost deputat european care nu a fost niciodată membru al Camerei Deputaților italieni, posibilitatea de a contesta această legalitate, sistemul național nefiindu‑i aplicabil în mod formal.

126

În plus, ar reieși dintr‑un anumit număr de publicații provenind de la experți naționali că ultima reformă a pensiilor membrilor parlamentului italian ar conduce la un sistem lipsit de orice temei actuarial care ar aduce atingere așteptărilor lor legitime și stabilității cuantumului pensiei lor pentru vechime în muncă, cu încălcarea principiului protecției încrederii legitime.

127

Parlamentul susține că al treilea motiv trebuie respins în parte ca inadmisibil și în parte ca nefondat.

128

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentul susține că normele interne ale Parlamentului nu pot fi interpretate în sensul că un sistem național de pensii poate fi aplicat automat de Parlament foștilor săi deputați, fără verificarea de către această instituție a legalității acestui sistem național.

129

Acest motiv privește astfel interpretarea normelor interne ale Parlamentului și, în consecință, trebuie examinat pe fond.

130

Astfel cum rezultă din examinarea primului motiv al prezentului recurs, Tribunalul a putut statua în mod întemeiat, la punctele 54 și 57 din hotărârea atacată, că Parlamentul era obligat să aplice recurentului aceleași reguli referitoare la nivelul și la modalitățile pensiilor precum cele stabilite de dreptul italian.

131

De asemenea, Tribunalul a indicat în mod întemeiat, la aceleași puncte, că Parlamentul se poate sustrage de la această obligație în ipoteza în care o astfel de aplicare ar conduce la încălcarea unei norme de rang superior a dreptului Uniunii, precum un principiu general al acestui drept sau o dispoziție a cartei.

132

Astfel, revine Parlamentului sarcina de a se asigura că aplicarea normelor sale interne, care constau în adaptarea pensiilor foștilor săi deputați la evoluția sistemelor naționale, nu contravine principiilor generale ale dreptului Uniunii sau cartei. În consecință, această instituție trebuie să se abțină să efectueze o astfel de adaptare dacă aceasta se dovedește incompatibilă cu dreptul Uniunii.

133

Deși reiese din ceea ce precedă că Parlamentul nu putea în mod automat, fără a ține seama de principiile generale ale dreptului Uniunii și de cartă, să aplice foștilor săi deputați Decizia nr. 14/2018, nu rezultă totuși că revenea acestei instituții sarcina de a examina legalitatea acestei decizii.

134

În această privință, Tribunalul a constatat în mod întemeiat, la punctul 73 din hotărârea atacată, că examinarea legalității acestei decizii de drept italian este rezervată autorităților italiene competente. Obligația Parlamentului vizată la punctul precedent nu constă în analizarea legalității sistemelor naționale de pensii, ci în garantarea compatibilității cu dreptul Uniunii a aplicării propriilor norme interne, care constau în adaptarea pensiilor foștilor deputați europeni în temeiul unui astfel de sistem național.

135

În consecință, al treilea motiv nu este fondat.

136

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurentul susține că, în urma hotărârii Consiliului de Jurisdicție al Camerei Deputaților menționate la punctul 95 din prezenta hotărâre, un fost membru al parlamentului național poate solicita printre altele o revizuire a cuantumului pensiei sale pentru vechime în muncă în situații specifice, dar destul de imprecise, și anume în caz de invaliditate a persoanei interesate, atunci când trebuie să ia medicamente necesare supraviețuirii sale, în lipsa altor resurse semnificative sau dacă reușește să demonstreze că revizuirea cuantumului pensiei sale pentru vechime în muncă în temeiul Deciziei nr. 14/2018 a determinat o gravă degradare a condițiilor sale de viață. Un astfel de sistem, care presupune efectuarea unei investigații cu privire la situația personală a persoanei interesate, nu ar putea fi transpus la nivelul Uniunii, aspect de care Tribunalul nu ar fi ținut seama.

137

Parlamentul susține că al patrulea motiv este inadmisibil.

138

În susținerea celui de al patrulea motiv, recurentul invocă o critică care se referă numai la decizia în litigiu și care este lipsită de incidență asupra temeiniciei interpretării normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia această instituție este obligată să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză.

139

Prin urmare, nu este necesar să se examineze al patrulea motiv.

140

Al cincilea motiv de recurs cuprinde trei aspecte.

141

Prin intermediul primului aspect, recurentul susține că, contrar celor statuate de Tribunal la punctele 112-119 din hotărârea atacată, proiectul de decizie și avizul serviciului juridic trebuie anulate întrucât este vorba despre acte atacabile care îl lezează.

142

Prin intermediul celui de al doilea aspect, recurentul susține că, contrar celor statuate de Tribunal la punctele 120-122 din hotărârea atacată, restituirea sumelor reținute în mod nejustificat în cazul admiterii acțiunii nu poate fi asimilată unei somații adresate instituțiilor Uniunii, pentru care Tribunalul nu ar fi competent.

143

Prin intermediul celui de al treilea aspect al acestui motiv, recurentul contestă decizia Tribunalului privind cheltuielile de judecată.

144

Niciunul dintre aspectele celui de al cincilea motiv invocat de reclamant nu urmărește să critice, nici măcar indirect, temeinicia interpretării normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia această instituție este obligată să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză.

145

Prin urmare, nu este necesar să se examineze al cincilea motiv.

146

Întrucât toate motivele invocate de recurent în susținerea recursului au fost înlăturate, se impune respingerea acestuia în totalitate.

147

În temeiul articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 138 alineatul (1) din regulamentul respectiv, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

148

Întrucât recurentul a căzut în pretenții, iar Parlamentul a solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea acestuia să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Parlament.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară și hotărăște: