CELEX:62021CJ0198: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 septembrie 2024.#Giacomo Santini și alții împotriva Parlamentul European.#Recurs – Drept instituțional – Statutul unic al deputatului european – Deputați europeni aleși în circumscripții italiene – Adoptarea unei decizii în materie de pensii de către Camera Deputaților italiană – Modificarea cuantumului pensiilor deputaților naționali italieni – Modificarea corelativă de către Parlamentul European a cuantumului pensiilor anumitor foști deputați europeni aleși în Italia – Înlocuirea deciziilor Parlamentului European – Menținerea interesului de a exercita acțiunea în anularea hotărârii Tribunalului Uniunii Europene.#Cauza C-198/21 P.

1

Prin recursul formulat, domnii Giacomo Santini, Marco Cellai, Domenico Ceravolo și Natalino Gatti, doamna Rosa Maria Avitabile, în calitate de moștenitoare a domnului Antonio Mazzone, domnii Luigi Moretti și Gabriele Sboarina, și doamnele Lina Wuhrer, Patrizia Capraro și Luciana Meneghini, în calitate de moștenitoare a domnului Ferruccio Pisoni, solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 10 februarie 2021, Santini și alții/Parlamentul (T‑345/19, T‑346/19, T‑364/19-T‑366/19, T‑372/19-T‑375/19 și T‑385/19, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2021:78), prin care s‑a respins acțiunea lor având ca obiect, pe de o parte, anularea notelor din 11 aprilie 2019, precum și, în ceea ce o privește pe doamna Meneghini, în calitate de moștenitoare a domnului Pisoni, din 8 mai 2019, întocmite, în cazul fiecăruia dintre recurenți, de Parlamentul European (denumite în continuare, împreună, „deciziile în litigiu”) și care privesc ajustarea cuantumului pensiilor de care beneficiază recurenții ca urmare a intrării în vigoare, la 1 ianuarie 2019, a Deciziei nr. 14/2018 a Ufficio di Presidenza della Camera dei deputati (Oficiul Președinției Camerei Deputaților, Italia) din 12 iulie 2018 (denumită în continuare „Decizia nr. 14/2018”) și, pe de altă parte, obținerea reparării prejudiciului pe care recurenții pretind că l‑ar fi suferit ca urmare a acestor acte.

2

Articolul 1 din anexa III la Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European, în versiunea în vigoare până la 14 iulie 2009 (denumite în continuare „Normele CID”), prevedea:

„(1)   Toți membrii Parlamentului European au dreptul la o pensie pentru vechime în muncă.

(2)   Până la stabilirea unui regim comunitar de pensie definitiv pentru toți membrii Parlamentului European și în cazul în care regimul național nu prevede nicio pensie sau în cazul în care nivelul și/sau condițiile pensiei prevăzute nu sunt identice cu cele aplicabile membrilor parlamentului național din statul membru pentru care membrul în cauză a fost ales, se plătește o pensie provizorie, la cererea membrului în cauză, din bugetul Uniunii Europene, secțiunea Parlament.”

3

Articolul 2 din anexa III la Normele CID prevedea:

„(1)   Nivelul și condițiile pensiei provizorii sunt identice cu cele ale pensiei pe care o primesc membrii camerei inferioare din statul membru pentru care a fost ales membrul în cauză al Parlamentului European.

(2)   Orice membru care beneficiază de dispozițiile articolului 1 alineatul (2) trebuie, la aderarea la acest regim, să plătească la bugetul Uniunii Europene o contribuție astfel calculată încât să echivaleze în final cu contribuția pe care o plătește un membru al camerei inferioare din statul membru în care a fost ales, în conformitate cu dispozițiile naționale.”

4

Potrivit articolului 3 alineatele (1) și (2) din anexa III la Normele CID:

„(1)   Cererile de afiliere la prezentul regim provizoriu de pensii trebuie să fie prezentate în termen de douăsprezece luni de la începerea mandatului persoanei interesate.

La expirarea acestui termen, afilierea la regimul de pensii intră în vigoare în prima zi a lunii în care a fost primită cererea.

(2)   Cererile pentru plata pensiei trebuie depuse în termen de șase luni de la nașterea acestui drept.

La expirarea acestui termen, pensia este plătită din prima zi a lunii în care a fost primită cererea.”

5

Articolul 25 alineatele (1) și (2) din Decizia 2005/684/CE, Euratom a Parlamentului European din 28 septembrie 2005 de adoptare a Statutului deputaților în Parlamentul European (JO 2005, L 262, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 6, p. 28, denumit în continuare „Statutul deputaților”), intrat în vigoare la 14 iulie 2009, are următorul cuprins:

„(1)   Deputații care făceau parte din Parlament înainte de intrarea în vigoare a prezentului statut și au fost realeși pot opta pentru sistemul național aplicabil în prezent în ceea ce privește indemnizația, indemnizația tranzitorie și pensiile pe întreaga perioadă în care sunt deputați în Parlamentul European.

(2)   Plățile respective se efectuează din bugetul statului membru în cauză.”

6

Articolul 28 alineatul (1) din Statutul deputaților prevede:

„Orice drept la pensie dobândit de un deputat în conformitate cu dispozițiile naționale la data aplicării prezentului statut se păstrează integral.”

7

Considerentul (7) al Deciziei 2009/C 159/01 a Biroului Parlamentului European din 19 mai și 9 iulie 2008 privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European (JO 2009, C 159, p. 1), astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/C 340/06 a Biroului Parlamentului European din 13 decembrie 2010 (JO 2010, C 340, p. 6) (denumită în continuare „normele de aplicare”), are următorul cuprins:

„[…] este necesar să se asigure persoanelor care beneficiază de anumite prestații acordate în baza Normelor CID posibilitatea de a beneficia de acestea și ulterior abrogării acestor dispoziții, în conformitate cu principiul [protecției] încrederii legitime. De asemenea, trebuie garantată protecția drepturilor la pensie câștigate în baza normelor CID înainte de intrarea în vigoare a [Statutului deputaților].”

8

Articolul 49 alineatul (1) din normele de aplicare prevede:

„Deputații care și‑au exercitat mandatul pe o perioadă de cel puțin un an întreg au dreptul, după încheierea mandatului, la o pensie pentru vechime în muncă pe viață, plătibilă începând cu prima zi a lunii ce urmează lunii în care aceștia împlinesc vârsta de 63 de ani.

Foștii deputați sau reprezentanții lor legali, cu excepția cazurilor de forță majoră, își depun cererea pentru plata pensiei pentru vechime în muncă în termen de șase luni de la nașterea acestui drept. După acest termen, data la care dreptul la pensie pentru vechime în muncă produce efecte este prima zi a lunii în care este primită cererea.”

9

În temeiul articolului 73 din normele de aplicare, acestea au intrat în vigoare la data intrării în vigoare a Statutului deputaților, și anume la 14 iulie 2009.

10

Articolul 74 din normele de aplicare prevede că, sub rezerva dispozițiilor tranzitorii prevăzute în titlul IV și în special a articolului 75 din acestea, Normele CID expiră în ziua intrării în vigoare a Statutului deputaților.

11

Potrivit articolului 75 din normele de aplicare:

„(1)   Pensia de soț supraviețuitor, pensia de invaliditate, pensia suplimentară de invaliditate acordată copiilor aflați în întreținere și pensia pentru vechime în muncă atribuite în temeiul anexelor I, II și III la Normele CID sunt vărsate în continuare, în conformitate cu anexele menționate, persoanelor care au beneficiat de aceste prestații înainte de data intrării în vigoare a [Statutului deputaților].

În cazul în care un fost deputat care primește pensia de invaliditate decedează după data de 14 iulie 2009, pensia de urmaș se plătește soțului/soției supraviețuitor/supraviețuitoare, partenerului/partenerei stabil(e) sau copiilor aflați în întreținerea deputatului respectiv, sub rezerva respectării condițiilor menționate în anexa I la Normele CID.

(2)   Rămâne dobândit, în conformitate cu anexa III menționată mai sus, dreptul la pensia pentru vechime în muncă dobândit înainte de data intrării în vigoare a [Statutului deputaților]. Persoanele care au dobândit drepturi în cadrul acestui regim de pensii beneficiază de o pensie calculată pe baza drepturilor dobândite în conformitate cu anexa III menționată mai sus, cu condiția să îndeplinească condițiile prevăzute în acest scop de legislația internă a statului membru respectiv și să fi depus cererea menționată la articolul 3 alineatul (2) din anexa III de mai sus.”

12

Potrivit articolului 1 alineatele 1-3 din Decizia nr. 14/2018:

„1.   Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumurile alocațiilor viagere, directe și de urmaș, și ale părților de alocație viageră a prestațiilor ocupaționale prorata, directe și de urmaș, pentru care drepturile au fost dobândite pe baza reglementării în vigoare la 31 decembrie 2011, se calculează conform noilor modalități prevăzute în prezenta decizie.

2.   Noul calcul menționat la alineatul precedent se efectuează prin înmulțirea cuantumului contribuției individuale cu coeficientul de transformare aferent vârstei deputatului la data la care acesta a dobândit dreptul la alocația viageră sau la prestația ocupațională prorata.

3.   Se aplică coeficienții de transformare prevăzuți în tabelul 1, anexat la prezenta decizie.”

13

Istoricul litigiului figurează la punctele 14-21 din hotărârea atacată. În scopul prezentului recurs, acesta poate fi rezumat după cum urmează.

14

Fiecare dintre recurenți este fie un fost membru al Parlamentului European ales în Italia, fie un succesor în drepturi al unui astfel de fost deputat european, care beneficiază de o pensie pentru vechime în muncă sau de o pensie de urmaș (denumită în continuare „pensia”).

15

Prin adăugarea unui comentariu pe fișele de pensie ale recurenților din luna ianuarie 2019, Parlamentul i‑a informat cu privire la faptul că cuantumul pensiei lor ar putea fi revizuit, în aplicarea Deciziei nr. 14/2018, și că acest nou calcul ar putea conduce eventual la o recuperare a sumelor plătite în mod nejustificat.

16

Începând de la 1 ianuarie 2019, Parlamentul a redus cuantumul pensiei recurenților, aplicând această decizie în temeiul articolului 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID.

17

Printr‑o notă nedatată a șefului unității „Remunerație și drepturi sociale ale deputaților” din cadrul Direcției Generale (DG) Finanțe a Parlamentului (denumit în continuare „șeful de unitate”), anexată la fișele de pensie ale recurenților din luna februarie 2019, Parlamentul i‑a avertizat mai întâi pe aceștia că, prin avizul nr. SJ-0836/18 din 11 ianuarie 2019, serviciul său juridic confirmase aplicabilitatea automată a Deciziei nr. 14/2018 la situația lor (denumit în continuare „avizul serviciului juridic”). În continuare, de îndată ce va primi informațiile necesare din partea Camera dei deputati (Camera Deputaților, Italia), Parlamentul le va notifica recurenților noul cuantum al pensiei lor și va proceda la recuperarea eventualei diferențe în următoarele douăsprezece luni. În sfârșit, acesta i‑a informat pe recurenți că cuantumul definitiv al pensiei lor va fi stabilit printr‑un act formal împotriva căruia va fi posibilă introducerea unei reclamații sau a unei acțiuni în anulare.

18

Prin deciziile în litigiu, șeful de unitate i‑a informat pe recurenți, în primul rând, că cuantumul pensiei lor va fi adaptat, în temeiul articolului 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID, până la concurența reducerii pensiilor similare plătite în Italia foștilor deputați naționali de Camera Deputaților în aplicarea Deciziei nr. 14/2018. În al doilea rând, cuantumul pensiilor recurenților va fi adaptat începând din luna aprilie 2019, cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2019, în temeiul proiectelor de stabilire a noilor cuantumuri ale pensiilor transmise în anexa la aceste decizii. În al treilea rând, deciziile în litigiu acordau recurenților un termen de 30 de zile, începând de la primirea lor, pentru a‑și prezenta observațiile. În absența unor astfel de observații, efectele acestor note vor fi considerate definitive și vor putea determina printre altele recuperarea sumelor primite în mod necuvenit pentru lunile ianuarie‑martie 2019.

19

Întrucât niciun recurent nu a formulat astfel de observații în termenul prevăzut, efectele deciziilor în litigiu au devenit definitive în privința lor la expirarea acestui termen.

20

Prin cererile introductive depuse la grefa Tribunalului la 10 iunie (cauzele T‑345/19 și T‑346/19), la 17 iunie (cauzele T‑364/19 și T‑365/19), la 18 iunie (cauza T‑366/19), la 20 iunie (cauzele T‑372/19-T‑375/19) și la 25 iunie 2019 (cauza T‑385/19), recurenții au introdus acțiuni având ca obiect anularea deciziilor în litigiu.

21

În susținerea acțiunilor formulate, recurenții au invocat opt motive. Primul motiv era întemeiat pe necompetența autorului deciziilor în litigiu și pe nelegalitatea aplicării automate a Deciziei nr. 14/2018. Al doilea motiv era întemeiat pe încălcarea dispozițiilor Normelor CID, ale Statutului deputaților și ale normelor de aplicare. Al treilea motiv era întemeiat pe încălcarea articolului 28 din Statutul deputaților, precum și a articolelor 75 și 76 din normele de aplicare. Al patrulea motiv era întemeiat pe încălcarea articolului 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și a principiului legalității pedepselor, precum și pe încălcarea principiilor neretroactivității și egalității. Al cincilea motiv era întemeiat pe încălcarea dreptului de proprietate. Al șaselea motiv era întemeiat pe încălcarea principiilor protecției încrederii legitime, securității juridice și protecției drepturilor dobândite. Al șaptelea motiv era întemeiat pe încălcarea principiilor caracterului rezonabil, proporționalității și egalității de tratament. Al optulea motiv era întemeiat pe alte motive de încălcare a principiilor caracterului rezonabil, proporționalității, egalității și solidarității.

22

Prin hotărârea atacată, Tribunalul a înlăturat toate aceste motive și, în consecință, a respins aceste acțiuni.

23

Recurenții solicită Curții:

24

Parlamentul solicită Curții:

25

La 12 ianuarie 2022, domnul Enrico Falqui a depus la grefa Curții, în cadrul cauzei C‑391/21 P care îl privește, o copie a hotărârii nr. 4/2021 a Consiglio di giurisdizione della Camera dei deputati (Consiliul de jurisdicție al Camerei Deputaților, Italia) din 23 decembrie 2021 (denumită în continuare „Hotărârea nr. 4/2021”), prin care a fost anulată Decizia nr. 14/2018. În acest stadiu, acest document nu a fost depus la dosar.

26

La 9 martie 2022, recurenții au depus aceeași hotărâre la grefa Curții.

27

În prezenta cauză, precum și în cauzele Falqui/Parlamentul (C‑391/21 P) și Coppo Gavazzi și alții/Parlamentul (C‑725/20 P), grefa a transmis părților din aceste cauze, la 16 martie 2022, o măsură de organizare decisă de judecătorul raportor și de avocata generală în temeiul articolului 62 din Regulamentul de procedură al Curții, potrivit căreia acestea au fost rugate să prezinte toate documentele care pot avea incidență asupra obiectului cauzei care le privea și în special Hotărârea nr. 4/2021.

28

La 23 martie 2022, recurenții din prezenta cauză au depus mai multe documente, printre care Hotărârea nr. 4/2021. La 29 martie 2022, Parlamentul a prezentat la rândul său mai multe documente, printre care Hotărârea nr. 4/2021 și un document intitulat „Noi reguli de calcul al pensiilor adoptate de Camera Deputaților din Italia”. Această instituție a informat de asemenea Curtea că, din momentul primirii clarificărilor suplimentare pe care le solicitase Camerei Deputaților în ceea ce privește aplicarea concretă a acestor norme, va efectua un nou calcul al pensiilor pentru vechime în muncă ale recurenților și le va trimite acestora un nou proiect de decizie referitor la stabilirea drepturilor lor de pensie, cu privire la care vor avea posibilitatea de a prezenta observații înainte de adoptarea unei decizii finale.

29

La 12 octombrie și la 29 noiembrie 2022, Parlamentul a depus la grefa Curții deciziile finale de stabilire a noului cuantum al pensiilor care urma să fie plătit recurenților începând din luna noiembrie 2022 împreună cu restanțele datorate (denumite în continuare „noile decizii ale Parlamentului”).

30

Prin Decizia din 25 octombrie 2022, președintele Curții a invitat părțile să precizeze dacă ele considerau, pe de o parte, că noile decizii ale Parlamentului au înlocuit ex tunc deciziile în litigiu și, pe de altă parte, dacă, în urma adoptării acestor noi decizii, recursul își menținea obiectul.

31

La 29 noiembrie 2022, Parlamentul a precizat că, în opinia sa, noile decizii ale Parlamentului au înlocuit deciziile în litigiu cu efect ex tunc, dar că recursul își păstra obiectul. Astfel, ar fi în interesul părților și al bunei administrări a justiției ca Curtea să se pronunțe cu privire la temeinicia recursului pentru a oferi claritate cu privire la aspectul dacă hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept și dacă Parlamentul European poate recalcula, în temeiul articolului 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID, pensiile recurenților în cazul unei schimbări intervenite în reglementarea națională aplicabilă.

32

Prin scrisoarea depusă la 29 noiembrie 2022, recurenții au arătat că considerau că toate motivele de recurs își mențineau interesul și actualitatea, în măsura în care noile decizii ale Parlamentului nu au înlocuit deciziile în litigiu, care continuau să își păstreze deplina eficacitate și validitatea. Noile decizii ale Parlamentului, la fel ca și deciziile în litigiu, ar implica un nou calcul al cuantumului pensiei lor și, prin modificarea condițiilor constitutive ale dreptului lor la pensie, o redefinire cu efect retroactiv și durabil a acestui drept. Astfel, Decizia nr. 14/2018 ar fi fost modificată numai în partea referitoare la coeficientul de transformare referitor la vârsta deputatului beneficiar al pensiei pentru vechime în muncă.

33

În cadrul prezentului recurs, recurenții invocă șase motive prin care urmăresc să repună în discuție în esență confirmarea de către Tribunal a temeiniciei interpretării articolului 75 alineatul (1) din normele de aplicare coroborat cu articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID (denumite în continuare „normele interne ale Parlamentului”), care au determinat această instituție să aplice Decizia nr. 14/2018 în vederea revizuirii cuantumului pensiei lor pentru vechime în muncă. Primele patru motive, care trebuie analizate împreună, se întemeiază pe o interpretare eronată a normelor interne ale Parlamentului și pe încălcarea principiilor securității juridice, protecției încrederii legitime și proporționalității, a dreptului de proprietate consacrat la articolul 17 din cartă, precum și pe omisiunea Parlamentului de a adopta un act. Al cincilea motiv este întemeiat pe interpretarea eronată a articolului 25 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European. Al șaselea motiv este întemeiat pe o eroare de drept pe care ar fi săvârșit‑o Tribunalul în ceea ce privește aprecierea motivării corecte a deciziilor în litigiu.

34

Din cuprinsul punctului 29 din prezenta hotărâre reiese că noile decizii ale Parlamentului, adoptate în cursul procedurii în fața Curții, urmăresc să stabilească noul cuantum al pensiilor plătite recurenților începând din luna noiembrie 2022 împreună cu restanțele datorate.

35

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, obiectul litigiului trebuie să persiste, ca și interesul de a exercita acțiunea, până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, sub sancțiunea nepronunțării asupra fondului, ceea ce presupune ca recursul să fie susceptibil, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care l‑a formulat (Hotărârea din 4 septembrie 2018, ClientEarth/Comisia, C‑57/16 P, EU:C:2018:660, punctul 43 și jurisprudența citată).

36

Cu toate acestea, interesul unui reclamant de a exercita acțiunea nu dispare neapărat ca urmare a faptului că actul atacat de acesta din urmă a încetat să producă efecte în cursul procedurii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 mai 2013, Abdulrahim/Consiliul și Comisia, C‑239/12 P, EU:C:2013:331, punctul 62).

37

În anumite împrejurări, un reclamant poate să mențină un interes de a solicita anularea unui act abrogat pe parcursul procesului pentru a determina autorul actului atacat să adopte în viitor modificările adecvate și să evite astfel riscul repetării nelegalității de care pretinde că este afectat acest act (Hotărârea din 6 septembrie 2018, Bank Mellat/Consiliul, C‑430/16 P, EU:C:2018:668, punctul 64 și jurisprudența citată).

38

În speță, rezultă fără ambiguitate din răspunsul Parlamentului din 29 noiembrie 2022, rezumat la punctul 31 din prezenta hotărâre, că această instituție dorește, și în viitor, să recalculeze pensiile foștilor deputați europeni în cazul unei schimbări intervenite în reglementarea națională prevăzută la articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID (denumit în continuare „sistemul dinamic”).

39

Deși Parlamentul a înlocuit deciziile în litigiu cu noile decizii, totuși toate aceste decizii se întemeiază pe o interpretare a normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia acesta este obligat să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni care beneficiază de pensia pentru vechime în muncă și persoanelor care beneficiază de pensia de urmaș care, precum recurenții, intră în domeniul de aplicare al anexelor la Normele CID (denumiți în continuare „foștii deputați europeni în cauză”).

40

Or, tocmai această interpretare este repusă în discuție de recurenți în cadrul prezentului recurs. Rezultă că, în pofida înlocuirii ex tunc a deciziilor în litigiu, recurenții continuă să aibă interesul de a se constata că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a confirmat temeinicia acestei interpretări, aceasta putând fi pusă în aplicare de Parlament cu ocazia adoptării, în viitor, a unor decizii analoge deciziilor în litigiu sau noilor decizii ale Parlamentului, astfel încât există nu numai un risc de repetare a pretinsei nelegalități, în sensul jurisprudenței menționate la punctul 37 din prezenta hotărâre, ci și un risc ca, în cazul unei acțiuni în anulare împotriva unor astfel de decizii similare, Tribunalul să săvârșească din nou pretinsele erori de drept care l‑au determinat să confirme temeinicia interpretării menționate.

41

În plus, din noile decizii rezultă că Parlamentul consideră în continuare că șeful de unitate este abilitat să adopte decizii de modificare a cuantumului pensiilor în cazul schimbării intervenite în reglementarea națională și că aceste decizii nu trebuie să cuprindă o motivare privind conformitatea lor cu dreptul Uniunii.

42

Rezultă că este necesar să se considere că recurenții păstrează un interes de a exercita acțiunea în fața Curții, în măsura în care prezentul recurs este îndreptat împotriva motivelor hotărârii atacate care constituie susținerea necesară a aprecierilor Tribunalului potrivit cărora, în primul rând, rezultă din normele interne ale Parlamentului că acesta din urmă este obligat să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză, în al doilea rând, șeful de unitate este competent să adopte deciziile de modificare a cuantumului pensiilor acestor foști deputați și, în al treilea rând, Parlamentul nu este obligat să prezinte, în astfel de decizii, motivele care justifică conformitatea lor cu dreptul Uniunii.

43

Două critici distincte sunt invocate în susținerea primelor patru motive.

44

Prin intermediul unei prime critici, recurenții reproșează Tribunalului că a constatat, pe de o parte, la punctul 81 din hotărârea atacată, că anexa III la Normele CID a rămas aplicabilă în privința lor după intrarea în vigoare a Statutului deputaților și, pe de altă parte, la punctul 90 din hotărârea atacată, că normele interne ale Parlamentului nu aduc atingere drepturilor dobândite ale foștilor deputați europeni în cauză.

45

În această privință, reclamanții susțin că articolul 74 din normele de aplicare a abrogat anexa III la Normele CID și nu menține în vigoare decât dispozițiile tranzitorii cuprinse în titlul IV din aceste norme, precum și articolul 75 din acestea. De la intrarea în vigoare a Statutului deputaților, conținutul acestei anexe III la momentul abrogării sale ar fi fost menținut prin articolele 74 și 75 din normele menționate, astfel cum ar reieși în special din considerentul (7) al normelor de aplicare.

46

Astfel, ar trebui să se considere că trimiterea făcută de articolul 75 din normele de aplicare la anexele la Normele CID se referă la prestația de pensie care era aplicabilă atunci când aceste anexe erau în vigoare. Această dispoziție ar avea ca obiectiv protejarea drepturilor dobândite ale foștilor deputați europeni vizați, ceea ce ar fi de altfel confirmat de articolul 28 din Statutul deputaților.

47

În aceste condiții, constatarea faptului că o reducere a cuantumului pensiei nu afectează dreptul dobândit de a primi o pensie ar impune precizarea împrejurărilor în care se întâlnește această situație și efectuarea unei distincții între alineatele (1) și (2) ale articolului 75 din normele de aplicare, ceea ce Tribunalul nu ar fi făcut.

48

În speță, cuantumul pensiilor recurenților ar fi fost calculat cu ajutorul unui coeficient multiplicator stabilit în mod unilateral și retroactiv de Oficiul Președinției Camerei Deputaților, pe baza unor evenimente care, în logica actuarială, ar trebui considerate incerte, întrucât ar fi legate de evenimente viitoare și incerte, precum probabilitatea medie de supraviețuire a beneficiarului la data plății pensiei pentru vechime în muncă și existența probabilă a unui soț sau a unor moștenitori titulari ai unei pensii de urmaș. Cu toate acestea, la momentul modificării cuantumului pensiilor recurenților, s‑ar fi putut stabili cu certitudine dacă aceste evenimente avuseseră deja loc sau nu.

49

Chiar dacă articolul 2 din anexa III la Normele CID ar fi aplicabil în speță în temeiul articolului 75 din normele de aplicare, această dispoziție nu ar privi condițiile de constituire a dreptului la pensie. În schimb, deciziile în litigiu ar fi modificat nu numai cuantumul pensiilor în cauză, ci și metoda de calcul al acestui cuantum, înlocuind metoda întemeiată pe indemnizația primită în timpul mandatului foștilor deputați europeni vizați cu metoda întemeiată pe cotizațiile plătite de acești deputați și aceasta ca și cum ele ar fi fost întotdeauna calculate potrivit unei metode inspirate din metoda contributivă. Recurenții nu ar fi avut, atunci când erau în activitate, posibilitatea de a prevedea modificarea indusă de deciziile în litigiu și nici nu ar fi avut posibilitatea să își majoreze contribuțiile la acest sistem de pensii pentru a atenua efectele negative ale acestora.

50

Cu titlu subsidiar, și anume în ipoteza în care ar fi aplicabilă distincția dintre dreptul la pensie și dreptul la prestația de pensie, recurenții susțin că sunt nu numai titulari ai unui drept la pensie, ci și ai unui drept de a încasa un cuantum fix al pensiei pentru vechime în muncă, astfel cum ar reieși din articolul 75 din normele de aplicare, așa încât au dreptul să primească un cuantum al pensiei corespunzător celui la care s‑ar fi putut aștepta la momentul plății contribuțiilor lor. Deciziile în litigiu ar determina un dezechilibru în detrimentul recurenților, dat fiind că contribuțiile plătite nu aveau la momentul respectiv nicio influență asupra dobândirii dreptului la pensie sau asupra întinderii acestui drept și erau, așadar, într‑un cuantum redus în primele legislaturi, ceea ce i‑ar penaliza în prezent mai ales pe foștii deputați europeni cei mai în vârstă, precum recurenții.

51

Prin intermediul unei a doua critici, recurenții susțin că Tribunalul a încălcat principiul securității juridice, principiul protecției încrederii legitime, dreptul de proprietate consacrat la articolul 17 din cartă și principiul proporționalității.

52

În primul rând, stabilirea drepturilor de pensie pe baza noilor norme ar încălca principiul securității juridice în măsura în care se opune unei atingeri aduse drepturilor dobândite în conformitate cu rațiunea de a fi a articolului 28 din Statutul deputaților și a articolului 75 din normele de aplicare.

53

În al doilea rând, acest nou mod de stabilire a cuantumului pensiilor pentru vechime în muncă ar încălca principiul protecției încrederii legitime, în măsura în care acesta din urmă se opune oricărei modificări a modalităților de calcul pentru care recurenții au optat în mod voluntar. Astfel, foștii deputați europeni în cauză nu ar fi avut cunoștință de faptul că sistemul lor de pensii se întemeia pe o trimitere automată la cuantumurile pensiilor pentru vechime în muncă ale foștilor membri ai parlamentului din statul membru în care au fost aleși.

54

În plus, Tribunalul ar fi omis să țină seama de faptul că Parlamentul nu i‑ar fi informat pe recurenți cu privire la posibila aplicare a Deciziei nr. 14/2018 în privința lor decât în cursul anului 2019, și anume după data la care diminuarea cuantumului pensiei lor pentru vechime în muncă ar fi trebuit să se aplice, și anume la 1 ianuarie 2019, asigurându‑le astfel efectiv continuarea dreptului dobândit anterior.

55

De altfel, Decizia nr. 14/2018 nu ar menționa nicidecum foștii deputați europeni vizați.

56

În orice caz, Camera Deputaților și Senato (Senatul, Italia) ar fi dat asigurări cu privire la imuabilitatea dreptului la pensie al recurenților, în conformitate cu articolele 27 și 28 din Statutul deputaților, precum și cu articolul 75 din normele de aplicare.

57

În ceea ce privește, în al treilea rând, dreptul de proprietate consacrat la articolul 17 din cartă, recurenții arată că Tribunalul a constatat că obiectivul invocat de Parlament pentru a justifica atingerea adusă acestui drept prin deciziile în litigiu este menționat în mod explicit în preambulul Deciziei nr. 14/2018. Totuși, aceasta nu ar menționa că urmărește să se efectueze un nou calcul al cuantumului pensiilor pentru vechime în muncă. În plus, nici Parlamentul, nici Decizia nr. 14/2018 nu ar fi menționat un obiectiv de interes general care să justifice această atingere.

58

Recurenții subliniază de asemenea că Tribunalul a făcut, la punctul 160 din hotărârea atacată, o distincție între o atingere adusă dreptului la pensie și o simplă adaptare a cuantumului pensiei pentru vechime în muncă. Tribunalul nu ar fi indicat însă unde s‑ar afla limita dincolo de care modificarea cuantumului acestei pensii nu mai respectă conținutul esențial al dreptului de proprietate și determină o încălcare a dreptului la pensie ca atare.

59

Pe de altă parte, la punctul 172 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi constatat în mod eronat că reducerea cuantumului pensiilor recurenților avea ca obiectiv adaptarea cuantumului pensiilor plătite tuturor membrilor Parlamentului la metoda de calcul contributivă întemeindu‑se pe conținutul Deciziei nr. 14/2018.

60

Potrivit recurenților, acest raționament al Tribunalului este circular. El s‑ar întemeia în realitate pe dispozițiile dreptului italian, iar nu pe un obiectiv de interes general recunoscut de ordinea juridică a Uniunii, înscriindu‑se totuși în cadrul examinării conformității deciziilor în litigiu cu dreptul de proprietate consacrat de cartă.

61

În plus, raționamentul menționat ar fi denaturat metoda de calcul al cuantumului pensiilor pentru vechime în muncă prevăzută de Decizia nr. 14/2018, care nu poate fi considerată ca fiind de natură contributivă, în măsura în care, pe de o parte, în temeiul articolului 1 alineatul (4) din această decizie, cuantumul alocațiilor viagere ar fi limitat. Pe de altă parte, noua metodă de calcul prevăzută de decizia menționată nu s‑ar întemeia pe o rată a cotizațiilor stabilită individual, ci pe o rată identică pentru toți foștii deputați europeni vizați. Astfel, un fost deputat european care ar fi plătit, în cursul mandatului său, cotizații calculate la un nivel superior acestei rate identice ar pierde beneficiul părții din cotizație care depășește nivelul menționat.

62

În al patrulea rând, metoda de calcul al cuantumului pensiilor pentru vechime în muncă instituită prin Decizia nr. 14/2018 ar demonstra și o atingere adusă principiului proporționalității, în măsura în care s‑ar întemeia pe o cotă de cotizații neindividualizată.

63

Deciziile în litigiu ar fi impus o sarcină individuală excesiv de împovărătoare, în special pentru recurenții cei mai în vârstă. Domnul Gatti, în prezent în vârstă de 80 de ani, ar fi cel mai mult penalizat, întrucât cuantumul pensiei sale pentru vechime în muncă ar fi scăzut cu 61 %, deși ar fi făcut parte din Parlament pe durata a două legislaturi. În ceea ce îl privește pe domnul Ceravolo, în prezent în vârstă de 91 de ani, acest cuantum ar fi fost redus cu 47 %. Domnului Pisoni, care avea 83 ani la momentul decesului, i s‑ar fi redus cuantumul menționat cu 24 %, deși ar fi exercitat aceeași funcție în aceeași perioadă ca și domnul Ceravolo, căruia i s‑ar fi redus acest cuantum cu 47 %.

64

Încălcarea principiului proporționalității în raport cu justificarea invocată ar fi cu atât mai evidentă dacă se consideră că regimul contributiv al pensiilor pentru vechime în muncă a fost introdus pentru prima dată în Italia la 1 ianuarie 1996 și a fost extins la majoritatea lucrătorilor începând cu 1 ianuarie 2012. În schimb, prin deciziile în litigiu, sistemul contributiv ar fi fost impus recurenților în ceea ce privește o perioadă de plată a contribuțiilor cu mult anterioară anului 1995, atunci când acest sistem contributiv nu exista pentru nimeni în Italia.

65

Parlamentul susține că primele patru motive trebuie respinse ca fiind în parte inadmisibile și în parte nefondate.

66

Prin intermediul primei critici, recurenții contestă, întemeindu‑se pe normele interne ale Parlamentului, menținerea sistemului dinamic după intrarea în vigoare a Statutului deputaților și susțin că un astfel de sistem aduce atingere drepturilor dobândite de a primi o pensie pentru vechime în muncă.

67

Prin urmare, printr‑o astfel de critică, recurenții contestă în esență temeinicia interpretării normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia această instituție este obligată să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni vizați.

68

Situația este aceeași în ceea ce privește a doua critică, în măsura în care prin aceasta recurenții susțin că aplicarea noilor reguli de calcul al cuantumului pensiei lor nu este conformă nici cu principiul securității juridice, în măsura în care aceste noi norme aduc atingere drepturilor dobândite de a primi o pensie, nici cu principiul protecției încrederii legitime, acesta opunându‑se oricărei reduceri a cuantumului pensiei pe care recurenții trebuiau să o poată pretinde prin aderarea voluntară la sistemul instituit prin articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID.

69

În schimb, în măsura în care, prin intermediul celei de a doua critici, recurenții reproșează Tribunalului că nu a ținut seama de faptul că, în primul rând, Parlamentul i‑a informat tardiv despre o posibilă aplicare a Deciziei nr. 14/2018, în al doilea rând, că aceasta nu menționează foștii deputați europeni în cauză și, în al treilea rând, că Camera Deputaților, precum și Senatul au dat asigurări cu privire la imuabilitatea dreptului la pensie al recurenților, aceștia nu critică, nici măcar indirect, motivele hotărârii atacate care constituie susținerea necesară a deciziei Tribunalului prin care se confirmă temeinicia interpretării normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia această instituție este obligată să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni vizați.

70

În ceea ce privește a treia critică, în măsura în care prin aceasta recurenții reproșează Tribunalului că a apreciat conformitatea deciziilor în litigiu cu dreptul de proprietate consacrat de cartă nu în raport cu un obiectiv recunoscut de dreptul Uniunii, ci cu cel urmărit de Decizia nr. 14/2018, ei contestă în esență conformitatea cu dreptul Uniunii a interpretării normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia această instituție este obligată să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză.

71

În schimb, recurenții nu contestă temeinicia interpretării normelor interne ale Parlamentului atunci când reproșează Tribunalului, în primul rând, că nu a precizat limita dincolo de care o modificare a cuantumului pensiei pentru vechime în muncă nu mai respectă substanța dreptului de proprietate și determină o încălcare a dreptului la pensie ca atare, în al doilea rând, că a statuat că obiectivul invocat de Parlament pentru a justifica atingerea adusă acestui drept prin deciziile în litigiu este menționat explicit în preambulul Deciziei nr. 14/2018 și, în al treilea rând, că a denaturat metoda de calcul al pensiilor prevăzută de această decizie.

72

În ceea ce privește a patra critică, întemeiată pe încălcarea principiului proporționalității, este necesar să se arate că prin intermediul acestei critici recurenții susțin că Decizia nr. 14/2018 nu este conformă cu acest principiu din cauza, în primul rând, a metodei de calcul al pensiilor prevăzute de această decizie, în al doilea rând, a efectului pe care această metodă îl produce asupra situației recurenților și, în al treilea rând, a contextului istoric în care se înscrie decizia menționată. Prin urmare, printr‑o astfel de critică, recurenții nu contestă, nici măcar indirect, interpretarea normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia această instituție este obligată să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni vizați.

73

Rezultă că trebuie analizate primele patru motive numai în măsura în care, prin intermediul acestora, recurenții critică interpretarea normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia acesta este obligat să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză, pentru motivul că o astfel de interpretare, în primul rând, nu reiese din aceste norme, în al doilea rând, nu este conformă cu principiile securității juridice și protecției încrederii legitime și, în al treilea rând, nu este conformă cu dreptul de proprietate consacrat la articolul 17 din cartă.

74

Recurenții reproșează în esență Tribunalului că a statuat, la punctul 99 din hotărârea atacată, că Parlamentul se putea întemeia în mod valabil pe normele sale interne pentru a aplica sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză.

75

Trebuie arătat mai întâi că, potrivit articolului 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID, „nivelul și condițiile pensiei provizorii sunt identice cu cele ale pensiei pe care o primesc membrii camerei inferioare din statul membru pentru care membrul în cauză al Parlamentului a fost ales”.

76

După cum a arătat Tribunalul în esență la punctul 86 din hotărârea atacată, din expresia „[n]ivelul și condițiile pensiei provizorii sunt identice” reiese că Parlamentul este obligat să aplice foștilor deputați europeni în cauză regulile de calcul al pensiilor astfel cum sunt aplicate membrilor parlamentului statului membru în care au fost aleși acești foști deputați europeni. Cu alte cuvinte, această instituție este obligată să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză.

77

Această interpretare a articolului 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID este conformă cu obiectivul urmărit de această dispoziție, astfel cum rezultă din articolul 1 alineatul (2) din anexa menționată.

78

Astfel, această din urmă dispoziție prevede că pot beneficia de pensia prevăzută la articolul 2 alineatul (1) din anexa menționată numai foștii deputați europeni al căror regim de pensionare din statul membru în care au fost aleși nu prevede un sistem de pensii sau al căror nivel și/sau modalități de calcul al pensiei la care au dreptul nu sunt identice cu cele aplicabile membrilor parlamentului național.

79

În consecință, articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID are în esență ca obiectiv să permită foștilor deputați europeni care se află în situația menționată la articolul 1 alineatul (2) din această anexă să fie tratați în același mod ca deputații europeni al căror sistem național de pensii prevedea o pensie pentru vechime în muncă ale cărei nivel și/sau modalități de calcul erau identice cu cele aplicabile membrilor parlamentului lor național.

80

Interpretarea acestei dispoziții în sensul că impune Parlamentului să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză are astfel drept consecință supunerea acestora, asemenea celorlalți foști deputați europeni, modificărilor aduse regulilor de calcul al cuantumului pensiilor membrilor parlamentului lor național.

81

În plus, sistemul de pensii instituit prin articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID a fost menținut, în temeiul normelor de aplicare, după intrarea în vigoare a Statutului deputaților în ceea ce îi privește pe foștii deputați europeni în cauză care începuseră să primească o pensie pentru vechime în muncă pe baza acestui sistem înainte de această intrare în vigoare.

82

Articolul 74 din normele de aplicare prevede, pe de o parte, că Normele CID expiră la data intrării în vigoare a acestui statut, dar și, pe de altă parte, că această abrogare nu aduce atingere dispozițiilor tranzitorii prevăzute în titlul IV din aceste norme, în special articolului 75 din acestea.

83

În conformitate cu articolul 75 alineatul (1) din normele de aplicare, pensiile pentru vechime în muncă atribuite în temeiul anexei III la Normele CID continuă să fie plătite persoanelor care au beneficiat de aceste prestații înainte de data intrării în vigoare a Statutului deputaților.

84

Astfel cum a arătat Tribunalul la punctul 88 din hotărârea atacată, din modul de redactare a acestei dispoziții și mai precis din caracterul imperativ al formulării „continuă să fie plătite în temeiul [anexei III la Normele CID]”, precum și din utilizarea indicativului prezent în această formulare trebuie să se deducă faptul că sistemul dinamic rămâne aplicabil foștilor deputați europeni vizați după intrarea în vigoare a Statutului deputaților.

85

Prin urmare, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept, contrar celor susținute de recurenți, prin faptul că a constatat, la punctul 81 din hotărârea atacată, că dispozițiile anexei III la Normele CID nu au fost abrogate ca urmare a intrării în vigoare a Statutului deputaților.

86

Interpretarea articolului 75 alineatul (1) din normele de aplicare potrivit căreia sistemul dinamic rămâne aplicabil foștilor deputați europeni în cauză după intrarea în vigoare a Statutului deputaților nu este infirmată, contrar celor susținute de recurenți, nici de alineatul (2) al acestei dispoziții, nici de considerentul (7) al normelor de aplicare, nici de articolul 28 din Statutul deputaților.

87

În ceea ce privește, mai întâi, articolul 75 alineatul (2) prima teză din normele de aplicare, acesta prevede că „[r]ămâne dobândit, în conformitate cu anexa III [la Normele CID], dreptul la pensia pentru vechime în muncă dobândit înainte de data intrării în vigoare a Statutului [deputaților]”.

88

Or, nu se poate deduce din această dispoziție nicio garanție, contrar celor susținute de recurenți, nici în ceea ce privește plata unei pensii pentru vechime în muncă calculate pe baza regulilor de calcul al pensiilor naționale aplicabile la data intrării în vigoare a Statutului deputaților, nici a unui cuantum fix și imuabil al pensiei la momentul aderării la sistemul de pensii instituit prin articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID.

89

Tribunalul a arătat în mod întemeiat, la punctul 146 din hotărârea atacată, că Statutul deputaților și normele de aplicare au instituit două sisteme de pensii succesive care implică două tipuri de drepturi de pensie, și anume, pe de o parte, drepturile la pensia pentru vechime în muncă dobândite până la 14 iulie 2009, data intrării în vigoare a statutului menționat, pe baza normelor interne ale Parlamentului, și, pe de altă parte, drepturile la pensia pentru limită de vârstă dobândite de la această dată, în temeiul articolului 49 din normele de aplicare.

90

În acest context, articolul 75 alineatul (1) din normele de aplicare se aplică, astfel cum a constatat Tribunalul la punctul 92 din hotărârea atacată, foștilor deputați europeni în cauză, printre care unii dintre recurenți, care au plătit la bugetul Uniunii contribuții în temeiul articolului 2 alineatul (2) din anexa III la Normele CID și începuseră să primească o pensie pentru vechime în muncă înainte de intrarea în vigoare a Statutului deputaților, în timp ce articolul 75 alineatul (2) din normele de aplicare se aplică deputaților europeni care, deși plătiseră și ei astfel de contribuții, nu începuseră încă să primească o pensie pentru vechime în muncă la data intrării în vigoare a Statutului deputaților.

91

Astfel, conform celei de a doua teze a articolului 75 alineatul (2) din normele de aplicare, „[p]ersoanele care au dobândit drepturi în [aplicarea anexei III la Normele CID] beneficiază de o pensie calculată pe baza drepturilor dobândite în conformitate cu [această anexă], cu condiția să îndeplinească condițiile prevăzute în acest scop de legislația internă a statului membru respectiv și să fi depus cererea menționată la articolul 3 alineatul (2) din anexa III de mai sus”.

92

În măsura în care articolul 75 alineatul (2) a doua teză din normele de aplicare prevede condiții pe care foștii deputați europeni trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de o pensie calculată pe baza drepturilor dobândite în temeiul anexei III la Normele CID, această dispoziție nu are vocația de a se aplica foștilor deputați europeni care au început să beneficieze de o pensie în temeiul acestei anexe înainte de intrarea în vigoare a Statutului deputaților, precum recurenții.

93

Pe de altă parte, în măsura în care a doua teză a articolului 75 alineatul (2) din normele de aplicare prevede că foștii deputați europeni în cauză beneficiază de o pensie pentru vechime în muncă în conformitate cu anexa III la Normele CID pe baza drepturilor dobândite, noțiunea „dreptul la pensia pentru vechime în muncă dobândit”, în sensul acestui articol 75 alineatul (2), trebuie înțeleasă, astfel cum a subliniat în mod întemeiat Tribunalul în esență la punctul 91 din hotărârea atacată, în sensul că vizează drepturile de pensie care rezultă din contribuțiile plătite cu titlu individual de fiecare dintre foștii deputați europeni în cauză și care constituie baza de calcul al pensiei pentru vechime în muncă care le este acordată în temeiul articolului 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID. Prin urmare, această noțiune nu poate fi înțeleasă în sensul că ar face referire la un pretins drept de a primi un cuantum fix și imuabil al pensiei pentru vechime în muncă, calculat pe baza normelor naționale în vigoare la momentul intrării în vigoare a Statutului deputaților sau la momentul aderării la sistemul de pensii instituit prin această dispoziție.

94

În ceea ce privește, în continuare, considerentul (7) al normelor de aplicare, acesta enunță, pe de o parte, că „persoanel[e] care beneficiază de anumite prestații acordate în baza normelor CID [trebuie să aibă în continuare] posibilitatea de a beneficia de acestea și ulterior abrogării acestor dispoziții, în conformitate cu principiul [protecției] încrederii legitime” și, pe de altă parte, că trebuie garantată protecția drepturilor la pensie câștigate în baza Normelor CID înainte de intrarea în vigoare a [Statutului deputaților].

95

Din acest considerent rezultă că acesta precizează că prestațiile acordate în temeiul reglementării menționate continuă să fie plătite, fără a se putea deduce de aici că reglementarea menționată ar înceta să se aplice după data menționată.

96

Astfel, noțiunea „drepturi la pensie câștigate” are același conținut în acest considerent precum cel pe care îl are la articolul 75 alineatul (2) din normele de aplicare, astfel cum este precizat la punctul 93 din prezenta hotărâre.

97

În acest context de examinare a normelor interne ale Parlamentului European, Tribunalul a putut constata, la punctul 90 din hotărârea atacată, fără a săvârși o eroare de drept, că normele interne ale Parlamentului nu aduc atingere drepturilor de pensie dobândite.

98

În sfârșit, în ceea ce privește articolul 28 din Statutul deputaților, astfel cum a arătat Tribunalul în mod întemeiat la punctul 93 din hotărârea atacată, această dispoziție se aplică drepturilor de pensie pe care foștii deputați europeni nu le‑au dobândit în temeiul anexei III la Normele CID, ci în temeiul sistemelor naționale de pensii. Contrar celor susținute de recurenți, această dispoziție nu are, ca atare, incidență asupra interpretării articolului 75 alineatul (1) din normele de aplicare.

99

În consecință, reiese atât din modul de redactare, cât și din contextul și din finalitatea normelor interne ale Parlamentului că, la punctul 99 din hotărârea atacată, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a statuat că Parlamentul s‑a putut întemeia în mod valabil pe normele sale interne pentru a aplica sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză.

100

Recurenții susțin că interpretarea normelor interne ale Parlamentului reținută de Tribunal contravine principiilor protecției încrederii legitime și securității juridice, precum și dreptului de proprietate consacrat la articolul 17 din cartă.

101

Potrivit unui principiu general de interpretare, un act al Uniunii trebuie interpretat, în măsura posibilului, într‑un mod care să nu repună în discuție validitatea sa și în conformitate cu dreptul primar în ansamblul său și în special cu dispozițiile cartei. Așadar, atunci când un text de drept derivat al Uniunii poate primi mai multe interpretări, trebuie să prevaleze acea interpretare care determină conformitatea dispoziției cu dreptul primar, mai degrabă decât cea care conduce la constatarea incompatibilității sale cu acesta (Hotărârea din 21 iunie 2022, Ligue des droits humains, C‑817/19, EU:C:2022:491, punctul 86 și jurisprudența citată).

102

În ceea ce privește, mai întâi, principiul protecției încrederii legitime, recurenții susțin că faptul că au optat pentru sistemul de pensii instituit prin articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID le garantează, în temeiul acestui principiu, calcularea cuantumului pensiei lor pentru vechime în muncă potrivit modalităților în vigoare la momentul la care au optat pentru acest sistem.

103

Potrivit jurisprudenței Curții, nimeni nu poate invoca în mod util o încălcare a principiului menționat în lipsa unor asigurări precise pe care i le‑ar fi furnizat administrația. Posibilitatea de a invoca principiul protecției încrederii legitime aparține oricărei persoane pe care o instituție a determinat‑o să nutrească speranțe întemeiate. În această privință, constituie asigurări de natură să dea naștere unor asemenea speranțe, indiferent de forma sub care sunt comunicate, informațiile precise, necondiționate, concordante și emise de surse autorizate și de încredere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 ianuarie 2019, Deza/ECHA, C‑419/17 P, EU:C:2019:52, punctele 69 și 70, precum și jurisprudența citată).

104

În schimb, atunci când o persoană prudentă și avizată este capabilă să prevadă adoptarea unei măsuri a Uniunii de natură să aducă atingere intereselor sale, ea nu poate invoca beneficiul principiului protecției încrederii legitime atunci când este adoptată această măsură (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 ianuarie 2019, Deza/ECHA (C‑419/17 P, EU:C:2019:52, punctul 71 și jurisprudența citată).

105

Faptul că recurenții au optat pentru sistemul de pensii instituit prin articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID nu le‑a dat însă dreptul de a încasa un cuantum previzibil, fix și imuabil al pensiei pentru vechime în muncă la momentul la care au optat pentru acest sistem. Astfel, după cum a statuat Tribunalul în mod întemeiat la punctele 211 și 212 din hotărârea atacată, singura asigurare, precisă și necondiționată, pe care Parlamentul era în măsură să le‑o dea era aceea că, în aplicarea normelor sale interne, aceștia vor primi o pensie pentru vechime în muncă ale cărei nivel și modalități ar fi identice cu cele care erau aplicabile membrilor parlamentului statului membru în care au fost aleși, în conformitate cu sistemul dinamic.

106

Rezultă că interpretarea normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia acesta este obligat să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni vizați este conformă cu principiul protecției încrederii legitime.

107

În ceea ce privește, în continuare, dreptul de proprietate, recurenții susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, la punctul 171 din hotărârea atacată, atunci când a considerat că aprecierea obiectivului de interes general urmărit prin deciziile în litigiu nu putea face abstracție de scopurile care au stat la baza adoptării Deciziei nr. 14/2018.

108

Trebuie amintit că, la punctul 163 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat că, deși deciziile în litigiu nu implică o privare pură și simplă de pensii a recurenților, nu este mai puțin adevărat că ele reduc cuantumul acestora, restrângând astfel dreptul lor de proprietate.

109

În continuare, la punctele 164-179 din hotărârea atacată, Tribunalul a examinat dacă această restricție îndeplinea cerințele articolului 52 alineatul (1) din cartă, amintite la punctul 157 din această hotărâre. În această privință, la punctul 171 din hotărârea menționată, Tribunalul a statuat că aprecierea obiectivului de interes general urmărit prin deciziile în litigiu nu putea fi efectuată fără a ține seama de scopurile care au stat la baza adoptării Deciziei nr. 14/2018. În această măsură, în urma examinării conformității acestor decizii cu dreptul de proprietate, pe care a efectuat‑o, la punctele 172-178 din aceeași hotărâre, ținând seama de aceste scopuri, Tribunalul a decis, la punctul 180 din aceasta, că critica întemeiată pe încălcarea dreptului de proprietate trebuia respinsă.

110

Potrivit jurisprudenței Curții, întinderea acestui drept trebuie determinată, conform articolului 52 alineatul (3) din cartă, ținând seama de articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, care consacră dreptul menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iunie 2017, Florescu și alții, C‑258/14, EU:C:2017:448, punctul 49).

111

Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă că drepturile care decurg din plata unor cotizații la un sistem de securitate socială constituie drepturi patrimoniale în sensul acestui articol 1 (Hotărârea din 13 iunie 2017, Florescu și alții, C‑258/14, EU:C:2017:448, punctul 50).

112

În plus, o reducere a cuantumului unei pensii pentru vechime în muncă care poate avea un efect asupra calității vieții persoanei interesate constituie o restrângere a dreptului său de proprietate (a se vedea în acest sens Curtea EDO, 1 septembrie 2015, Da Silva Carvalho Rico împotriva Portugaliei, CE:ECHR:2015:0901DEC001334114, § 33).

113

În măsura în care interpretarea normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia acesta este obligat să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni vizați poate conduce la o asemenea reducere a cuantumului pensiei acestora din urmă, această interpretare poate conduce la o restrângere a dreptului de proprietate consacrat la articolul 17 din cartă.

114

Or, dreptul de proprietate nu este absolut, iar exercitarea sa poate face, așadar, obiectul unor restricții, cu condiția printre altele ca acestea să fie justificate de obiective de interes general urmărite de Uniune (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iunie 2017, Florescu și alții, C‑258/14, EU:C:2017:448, punctul 51, precum și jurisprudența citată).

115

Astfel, în temeiul articolului 52 alineatul (1) din cartă, orice restrângere a dreptului de proprietate consacrat la articolul 17 din aceasta este conformă cu această din urmă dispoziție dacă este prevăzută de lege, respectă substanța dreptului de proprietate și, cu respectarea principiului proporționalității, este necesară și răspunde efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți.

116

În această privință, trebuie amintit, în primul rând, că cerința potrivit căreia orice restrângere a exercițiului drepturilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege presupune ca actul care permite ingerința în aceste drepturi să definească el însuși întinderea restrângerii exercițiului dreptului în cauză, precizându‑se, pe de o parte, că această cerință nu exclude ca restrângerea în cauză să fie formulată în termeni suficient de deschiși pentru a se putea adapta la situații diferite, precum și la schimbările de situație și, pe de altă parte, că Curtea poate, dacă este cazul, să precizeze, pe calea interpretării, întinderea concretă a restrângerii atât în raport cu înșiși termenii reglementării Uniunii în cauză, cât și cu economia sa generală și cu obiectivele pe care le urmărește, astfel cum sunt interpretate în lumina drepturilor fundamentale garantate de cartă (Hotărârea din 21 iunie 2022, Ligue des droits humains, C‑817/19, EU:C:2022:491, punctul 114).

117

Astfel cum s‑a arătat la punctul 99 din prezenta hotărâre, reiese atât din modul de redactare, cât și din contextul și din finalitatea normelor interne ale Parlamentului, care au o aplicabilitate generală în privința deputaților europeni și pot fi, așadar, considerate echivalentul, pe plan intern al acestei instituții, al unei „legi” în sensul articolului 52 alineatul (1) din cartă [a se vedea prin analogie Avizul 1/15 (Acordul PNR UE‑Canada) din 26 iulie 2017, EU:C:2017:592, punctele 145 și 146], că instituția menționată este obligată să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni vizați.

118

În al doilea rând, Tribunalul, în calitatea sa de judecător de fond și fără a săvârși o eroare de drept, a putut constata, la punctele 160 și 179 din hotărârea atacată, că recurenții nu au prezentat elemente concrete de natură să demonstreze că reducerea cuantumului pensiilor lor aducea atingere substanței dreptului lor de proprietate sau trebuia calificată drept disproporționată.

119

În ceea ce privește, în al treilea rând, aspectul dacă sistemul dinamic și reducerile cuantumurilor pensiilor care pot rezulta din acesta sunt necesare și răspund efectiv unuia sau mai multor obiective de interes general recunoscute de Uniune, este necesar să se constate că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, la punctul 171 din hotărârea atacată, atunci când a considerat că, ținând seama de articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID, adoptarea deciziilor în litigiu depindea în mod necesar de alegerile făcute de autoritățile italiene competente, astfel încât „aprecierea obiectivului de interes general urmărit [de deciziile în litigiu] nu [putea] face abstracție de scopurile care au stat la baza adoptării Deciziei nr. 14/2018”.

120

Astfel, obiectivele urmărite prin Decizia nr. 14/2018, aplicabilă foștilor deputați europeni vizați în temeiul sistemului dinamic, sunt de natură pur națională. Ca atare, ele nu sunt, prin urmare, susceptibile să justifice o reducere a cuantumului pensiilor pentru vechime în muncă, aceste sume fiind plătite în temeiul unui sistem de pensii instituit nu în temeiul dreptului național, ci al dreptului Uniunii, și fiind în sarcina bugetului Uniunii.

121

Prin urmare, tot în mod eronat, la punctele 172-178 din hotărârea atacată, Tribunalul a luat în considerare obiectivele urmărite de această decizie națională pentru a examina dacă atingerea adusă dreptului de proprietate al recurenților, determinată de deciziile în litigiu, era justificată.

122

Cu toate acestea, trebuie amintit că, în ipoteza în care motivele unei decizii a Tribunalului relevă o încălcare a dreptului Uniunii, însă dispozitivul acesteia apare ca fiind întemeiat pentru alte motive de drept, o asemenea încălcare nu este de natură să determine anularea acestei hotărâri și se impune efectuarea unei substituiri a motivelor și respingerea recursului (Hotărârea din 14 decembrie 2023, Comisia/Amazon.com și alții, C‑457/21 P, EU:C:2023:985, punctul 51, precum și jurisprudența citată).

123

Prin urmare, trebuie să se verifice dacă respingerea criticii întemeiate pe o încălcare a dreptului de proprietate consacrat la articolul 17 din cartă apare ca fiind fondată pentru alte motive de drept decât cele afectate de eroarea identificată la punctele 119 și 121 din prezenta hotărâre.

124

În această privință, este necesar să se arate că aplicarea sistemului dinamic foștilor deputați europeni care se află în situația prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din anexa III la Normele CID urmărește un obiectiv de interes general recunoscut de Uniune, în măsura în care vizează, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 79 din prezenta hotărâre, să trateze în același mod, pe de o parte, deputații europeni care fie nu beneficiau de un sistem de pensii în statul membru în care fuseseră aleși, fie beneficiau de un sistem de pensii ale cărui nivel și/sau modalități de calcul al pensiei nu erau identice cu cele aplicabile membrilor parlamentului național și, pe de altă parte, deputații europeni al căror sistem național de pensii prevedea un astfel de nivel și/sau modalități de calcul al pensiei identice cu cele aplicabile membrilor parlamentului național.

125

Aplicarea sistemului dinamic foștilor deputați europeni vizați răspunde efectiv acestui obiectiv al egalității de tratament, din moment ce are ca efect faptul că cele două categorii de deputați europeni menționați la punctul precedent sunt supuse, în orice moment, normelor naționale referitoare la calculul pensiilor pentru vechime în muncă ale membrilor parlamentului statului membru în cauză.

126

Această aplicare era, în plus, necesară pentru atingerea obiectivului menționat, numai o aliniere a nivelului și/sau a modalităților de calcul al pensiei precum cea prevăzută la articolul 2 alineatul (1) din anexa III la Normele CID coroborat cu articolul 1 alineatul (2) din această anexă putând conduce la egalitatea de tratament între categoriile menționate de deputați europeni.

127

Rezultă astfel că, în pofida erorii de drept identificate la punctele 119 și 121 din prezenta hotărâre, respingerea criticii întemeiate pe o încălcare a dreptului de proprietate consacrat la articolul 17 din cartă este fondată, restrângerea dreptului de proprietate în cauză îndeplinind toate condițiile prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din cartă.

128

În ceea ce privește, în sfârșit, principiul securității juridice, recurenții susțin că distincția dintre „drepturile de pensie dobândite” și „cuantumurile pensiilor”, astfel cum a fost efectuată de Tribunal, conduce la concluzia eronată potrivit căreia sistemul dinamic este conform cu acest principiu.

129

În cadrul examinării conformității deciziilor în litigiu cu principiul securității juridice, Tribunalul a amintit, la punctul 196 din hotărârea atacată, că reieșea deja din cuprinsul punctelor 81-97 din această hotărâre că „drepturile de pensie dobândite” trebuiau distinse de „cuantumurile pensiilor”. Tribunalul a arătat în această privință că, deși „drepturile de pensie” sunt dobândite definitiv și nu pot fi modificate, iar pensiile pentru vechime în muncă continuă să fie plătite, nimic nu se opunea ca cuantumurile acestor pensii să fie adaptate în sensul majorării sau al reducerii, ceea ce Parlamentul era obligat să facă în speță, având în vedere obligația sa de a aplica sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză.

130

La punctul 206 din hotărârea atacată, Tribunalul și‑a încheiat analiza statuând că recurenții nu au demonstrat că principiul securității juridice a fost încălcat în speță. Astfel, normele interne ale Parlamentului presupuneau că noile cuantumuri ale pensiilor pentru vechime în muncă ale recurenților intrau în vigoare la 1 ianuarie 2019. Or, Tribunalul a amintit că aceste norme interne erau în mare măsură anterioare datei de 1 ianuarie 2019, iar nu ulterioare acestei date. În plus, recurenții nici nu au dovedit, nici nu au susținut că Parlamentul a aplicat aceste noi sume înainte de 1 ianuarie 2019, și anume înainte de data reținută în acest scop prin Decizia nr. 14/2018. În sfârșit, potrivit Tribunalului, Parlamentul i‑a informat pe recurenți, încă din luna ianuarie 2019, cu privire la o posibilă aplicare a normelor prevăzute în Decizia nr. 14/2018 în privința lor, ceea ce această instituție le‑ar fi confirmat în luna februarie 2019. Tribunalul a dedus de aici că recurenții fuseseră informați cu privire la modificarea regulilor aplicabile calculului cuantumului pensiei lor pentru vechime în muncă înainte de a fi adoptate deciziile în litigiu.

131

Trebuie amintit în această privință că principiul securității juridice impune ca o reglementare a Uniunii să permită persoanelor interesate să cunoască cu exactitate întinderea obligațiilor pe care le instituie în sarcina acestora și ca acestea să aibă posibilitatea să își cunoască în mod neechivoc drepturile și obligațiile și să acționeze în consecință (Hotărârea din 9 noiembrie 2023, Global Silicones Council și alții/Comisia, C‑558/21 P, EU:C:2023:839, punctul 99 și jurisprudența citată).

132

Astfel, legile noi, care aduc modificări legii vechi, se aplică, cu excepția unei derogări, efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul acesteia din urmă. Numai pentru situațiile apărute și constituite definitiv sub incidența legii vechi, care instituie drepturi dobândite, lucrurile nu stau astfel. Un drept este considerat dobândit atunci când faptul generator al acestuia s‑a produs înainte de modificarea legislativă. Totuși, această situație nu se regăsește în cazul unui drept al cărui fapt constitutiv nu s‑a produs sub incidența legislației care a fost modificată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 martie 2023, Grossetête/Parlamentul, C‑714/21 P, EU:C:2023:187, punctul 84 și jurisprudența citată).

133

În ceea ce privește în special dreptul de a primi o pensie pentru vechime în muncă, acesta nu poate fi considerat dobândit, în principiu, decât în momentul în care intervine faptul generator al acestui drept, cu alte cuvinte în momentul în care pensia devine exigibilă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 martie 2023, Grossetête/Parlamentul, C‑714/21 P, EU:C:2023:187, punctele 85–87).

134

Aceasta nu implică însă că orice modificare adusă modalităților de calcul al unei pensii care determină o reducere a acestui cuantum, aplicată în temeiul unei reglementări adoptate după ce pensia respectivă a devenit exigibilă, constituie o atingere adusă acestor drepturi dobândite.

135

Este necesar să se amintească în această privință că nu există în dreptul Uniunii niciun principiu potrivit căruia drepturile dobândite nu pot fi în niciun caz modificate sau reduse. Este posibil, în anumite condiții, să se modifice astfel de drepturi (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 martie 2023, Grossetête/Parlamentul, C‑714/21 P, EU:C:2023:187, punctele 88 și 89).

136

În speță, Tribunalul a putut concluziona în mod întemeiat, pe baza elementelor vizate în special la punctul 206 din hotărârea atacată, că aplicarea sistemului dinamic, astfel cum este prevăzută în anexa III la Normele CID și la articolul 75 din normele de aplicare, este compatibilă cu principiul securității juridice.

137

Având în vedere tot ceea ce precedă, este necesar să se respingă primele patru motive, în măsura în care, prin intermediul acestora, recurenții contestă interpretarea normelor interne ale Parlamentului potrivit căreia acesta este obligat să aplice sistemul dinamic foștilor deputați europeni în cauză ca fiind în parte nefondate și în parte inoperante.

138

Recurenții susțin că, la punctele 70-72 din hotărârea atacată, Tribunalul a concluzionat în mod eronat că șeful de unitate era competent să adopte deciziile în litigiu, întrucât era titularul unei subdelegări legale.

139

Pe de o parte, din informațiile furnizate în ședința în fața Tribunalului ar reieși că deciziile în litigiu ar fi fost în realitate adoptate de serviciul juridic al Parlamentului, întrucât șeful de unitate respectiv a lăsat la aprecierea acestui serviciu și nu a efectuat el însuși nicio analiză sau nu a elaborat nicio motivare proprie. Pe de altă parte, deciziile în litigiu ar fi trebuit să fie adoptate de Biroul Parlamentului, din moment ce acestea ar constitui acte de administrare extraordinară. Astfel, întrucât aceste decizii se încadrează într‑o situație nouă, complexă și neprevăzută, confirmată, pe de altă parte, de angajamentul serviciului juridic al Parlamentului, conformitatea lor cu normele și cu principiile de rang superior ale ordinii juridice a Uniunii ar fi trebuit verificată înainte ca ele să fie adoptate. Prin urmare, nu ar fi vorba despre decizii pur tehnice, care pot fi delegate unui șef de unitate.

140

Parlamentul susține că al cincilea motiv trebuie respins ca nefondat.

141

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, recurenții contestă în special competența șefului de unitate de a adopta deciziile în litigiu. Având în vedere jurisprudența amintită la punctul 37 din prezenta hotărâre, trebuie analizată temeinicia acestei critici, din moment ce prin aceasta recurenții invocă o nelegalitate care riscă să fie repetată în viitor.

142

În schimb, critica invocată de asemenea în cadrul acestui al cincilea motiv, prin care recurenții reproșează șefului de unitate că nu a elaborat nicio altă analiză sau motivare decât cea cuprinsă în avizul serviciului juridic al Parlamentului, echivalează cu a prezenta Curții o afirmație factuală pe care aceasta nu poate, în lipsa unui argument întemeiat pe o denaturare a faptelor sau pe o eroare de drept săvârșită de Tribunal, să o examineze în cadrul recursului.

143

Astfel, în conformitate cu articolul 256 alineatul (1) TFUE și cu articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, recursul se limitează la chestiuni de drept. Tribunalul este singurul competent să constate și să aprecieze faptele pertinente, precum și să aprecieze elementele de probă. Aprecierea acestor fapte și elemente de probă nu constituie, așadar, cu excepția cazului denaturării acestora, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Curții în cadrul unui recurs (Hotărârea din 28 septembrie 2023, Changmao Biochemical Engineering/Comisia, C‑123/21 P, EU:C:2023:708, punctul 121 și jurisprudența citată).

144

Rezultă că al cincilea motiv trebuie examinat pe fond în măsura în care cuprinde o critică întemeiată pe necompetența șefului de unitate menționat de a adopta deciziile în litigiu și că acest motiv este inadmisibil în rest.

145

Trebuie arătat că Tribunalul a constatat, la punctul 71 din hotărârea atacată, că șeful de unitate fusese desemnat ordonator de credite subdelegat pentru linia bugetară 1030, referitoare la pensiile pentru limită de vârstă vizate de anexa III la Normele CID, prin Decizia FINS/2019-01 a directorului general al Direcției Generale Finanțe a Parlamentului din 23 noiembrie 2018 și că această decizie indică în mod expres că șeful de unitate este autorizat să procedeze, printre altele, la stabilirea angajamentelor juridice și a angajamentelor bugetare, la lichidarea cheltuielilor și la ordonanțarea plăților, dar și la stabilirea previziunilor de creanțe, la constatarea drepturilor care trebuie recuperate și la emiterea ordinelor de recuperare.

146

La punctul 72 din hotărârea atacată, Tribunalul a arătat în special că normele stabilite prin normele de aplicare și prin Normele CID, astfel cum au fost adoptate de Biroul Parlamentului, nu au fost modificate de șeful de unitate, ci doar au fost puse în aplicare de acesta.

147

În aceste împrejurări, Tribunalul a statuat, la punctul 73 din hotărârea atacată, că șeful de unitate era competent să adopte deciziile în litigiu.

148

În măsura în care Decizia FINS/2019-01 a directorului general al Direcției Generale Finanțe a Parlamentului din 23 noiembrie 2018 îl autorizează pe șeful de unitate să procedeze în special la stabilirea angajamentelor juridice și a angajamentelor bugetare, la lichidarea cheltuielilor și la ordonanțarea plăților, dar și la stabilirea previziunilor de creanțe, la constatarea drepturilor care trebuie recuperate și la emiterea ordinelor de recuperare, aceasta este redactată într‑un mod suficient de larg pentru a include situațiile invocate de recurenți, și anume situații noi, complexe și neprevăzute în domeniile delegate.

149

În plus, recurenții nu susțin că această decizie cuprinde o rezervă referitoare la competența de a aplica dreptul primar al Uniunii și în special dispozițiile cartei în cadrul adoptării deciziilor care țin de aceste domenii.

150

Pe de altă parte, articolul 25 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Parlamentului nu cuprinde, contrar celor susținute de recurenți, nicio rezervă de competență în materie în favoarea Biroului Parlamentului. Astfel, potrivit acestei dispoziții, „Biroul reglementează chestiunile financiare, organizatorice și administrative privind deputații pe baza unei propuneri a secretarului general al acestei instituții sau a unui grup politic”. Nici pretinsa distincție între actele de administrare extraordinară, a căror adoptare ar fi rezervată Biroului Parlamentului, și actele de administrare ordinară, care ar fi fost delegate șefului de unitate, nu poate fi dedusă din dispoziția menționată.

151

Prin urmare, motivul întemeiat pe necompetența șefului de unitate este nefondat.

152

Rezultă că al cincilea motiv de recurs trebuie respins ca fiind în parte inadmisibil și în parte nefondat.

153

Recurenții reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept cu ocazia aprecierii motivării deciziilor în litigiu.

154

Întrucât Parlamentul are obligația de a examina compatibilitatea cu normele de rang superior ale dreptului Uniunii, această examinare ar fi trebuit să fie însoțită de o motivare în această privință. Avizul serviciului juridic, invocat de Parlament, nu ar fi suficient în acest scop din moment ce, pe de o parte, el nu ar fi menționat în deciziile în litigiu și nici anexat la acestea și, pe de altă parte, nu ar conține decât o examinare foarte parțială și sumară a respectării normelor de rang superior și a principiilor fundamentale ale Uniunii.

155

În plus, la punctele 57 și 178 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare atunci când a considerat că articolul 1 alineatul (7) din Decizia nr. 14/2018 garanta proporționalitatea globală a intervenției, permițând majorarea cuantumului pensiei unor persoane care nu obțin alte venituri anuale și care suferă de o boală gravă. Aceste majorări ar avea un domeniu de aplicare limitat, iar această dispoziție din Decizia nr. 14/2018 nu ar putea constitui o clauză de salvgardare valabilă în favoarea celorlalte persoane, care nu sunt vizate de aceasta. Pe de altă parte, dispoziția menționată ar fi fost anulată de Consiliul de Jurisdicție al Camerei Deputaților, astfel încât Tribunalul și‑ar fi întemeiat aprecierea proporționalității pe o dispoziție inexistentă.

156

Parlamentul susține că al șaselea motiv trebuie respins ca fiind inadmisibil și, cu titlu subsidiar, ca fiind nefondat.

157

Prin intermediul celui de al șaselea motiv, recurenții reproșează Tribunalului că a omis să constate că Parlamentul și‑a încălcat obligația de motivare a deciziilor în litigiu. Potrivit recurenților, Parlamentul trebuia nu numai să verifice dacă aplicarea Deciziei nr. 14/2018 era compatibilă cu dreptul Uniunii, ci și să indice în mod expres, în deciziile în litigiu, motivele pentru care considera că aceasta era situația. Tribunalul ar fi calificat în mod eronat drept relevantă analiza Deciziei nr. 14/2018 care figurează în avizul serviciului juridic și privește în special proporționalitatea acestei decizii.

158

Acest motiv privește interpretarea normelor interne ale Parlamentului, din moment ce urmărește să conteste că, în temeiul acestor norme, un sistem național de pensii poate fi aplicat automat foștilor deputați europeni, fără o evaluare motivată a compatibilității unei astfel de aplicări cu dreptul Uniunii.

159

Prin urmare, este necesar să se examineze pe fond al șaselea motiv.

160

Astfel cum rezultă din examinarea primelor patru motive ale prezentului recurs, Tribunalul a putut constata în mod întemeiat, la punctele 86 și 89 din hotărârea atacată, că Parlamentul era obligat să aplice recurenților aceleași reguli referitoare la nivelul și la modalitățile pensiilor precum cele stabilite de dreptul italian.

161

De asemenea, Tribunalul a indicat în mod întemeiat, la aceleași puncte, că Parlamentul se poate sustrage de la această obligație în ipoteza în care o astfel de aplicare ar conduce la încălcarea unei norme de rang superior a dreptului Uniunii, precum un principiu general al acestui drept sau o dispoziție din cartă.

162

Deși recurenții subliniază, prin urmare, în mod întemeiat că revine Parlamentului sarcina de a se asigura că aplicarea normelor sale interne, care constă în adaptarea pensiilor foștilor săi deputați în funcție de evoluția sistemelor naționale, nu contravine principiilor generale ale dreptului Uniunii sau cartei, nu rezultă totuși de aici că deciziile în litigiu trebuiau să expună motivele pentru care Parlamentul considera că ajustarea în cauză era compatibilă cu aceste principii și cu carta.

163

Trebuie amintit, în această privință, că cerința motivării actelor juridice ale Uniunii, prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE, trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarii actului sau alte persoane vizate în mod direct și individual de acesta. Prin urmare, nu este obligatoriu ca motivarea unui act să specifice toate elementele de fapt și de drept care ar putea fi considerate pertinente [Hotărârea din 30 ianuarie 2024, Agentsia Patna infrastruktura (Finanțare europeană de infrastructuri rutiere),C‑471/22, EU:C:2024:99, punctul 26 și jurisprudența citată].

164

Având în vedere această jurisprudență, trebuie, desigur, să se considere că revenea autorului deciziilor în litigiu sarcina de a expune în acestea motivele, legate de normele interne ale Parlamentului, care determinau această instituție să adapteze pensiile destinatarilor acestor decizii.

165

În schimb, nu se putea impune acestui autor să precizeze, pe de altă parte, motivele pentru care Parlamentul considera că nici principiile generale ale dreptului Uniunii, nici carta nu se opuneau deciziei sale. A conferi o astfel de întindere cerinței de motivare ar însemna ca autorul actului să fie obligat să expună nu numai motivele deciziei sale, ci și motivele pentru care a apreciat că nu era necesar să se abțină de la adoptarea acesteia. Or, sub rezerva unor situații speciale care nu se regăsesc în speță, nu se poate considera că este necesar, pentru a înțelege motivarea autorului actului, ca acesta să furnizeze o analiză a compatibilității deciziei sale cu principiile generale ale dreptului Uniunii și cu carta.

166

În consecință, al șaselea motiv nu este fondat.

167

Întrucât toate motivele invocate de recurenți în susținerea recursului au fost înlăturate, se impune respingerea acestuia în totalitate.

168

În temeiul articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 138 alineatul (1) din regulamentul respectiv, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

169

Întrucât recurenții au căzut în pretenții, iar Parlamentul a solicitat obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea acestora să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Parlament.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară și hotărăște: