CELEX:52024XR0548: Rezoluție privind o politică de coeziune reînnoită după 2027 care nu lasă pe nimeni în urmă. Răspunsurile CoR la raportul grupului la nivel înalt privind viitorul politicii de coeziune și la cel de-al 9-lea raport privind coeziunea

—

raportul grupului de specialiști la nivel înalt privind viitorul politicii de coeziune (denumit în continuare „raportul grupului la nivel înalt”);

—

al nouălea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială (denumit în continuare „al 9-lea raport privind coeziunea”);

—

avizul său din 29 noiembrie 2023 pe tema „Viitorul politicii de coeziune după 2027”
;

—

viitoarea dezbatere privind o agendă strategică a Uniunii Europene;

1.

salută raportul grupului la nivel înalt și cel de-al 9-lea raport privind coeziunea, considerând că acestea aduc o contribuție solidă la dezbaterea privind viitorul politicii de coeziune;

2.

reamintește că „coeziunea economică, socială și teritorială” este un obiectiv fundamental al UE, enunțat la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și că articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) transpune în practică acest obiectiv prin politici locale de reducere a disparităților dintre diferitele regiuni europene, în spiritul subsidiarității și solidarității;

3.

subliniază valoarea adăugată excepțională a politicii de coeziune, care contribuie la acest obiectiv prin sprijinirea investițiilor strategice și promovarea convergenței între regiuni, inclusiv regiunile ultraperiferice definite la articolul 349 din TFUE și zonele rurale și alte zone definite la articolul 174 din TFUE (1);

4.

solicită ca politica de coeziune post-2027 să includă o orientare regională la nivelul UE și o alocare specifică de fonduri pentru regiunile cu teritoriile menționate la articolul 174, iar intensitatea ajutorului să atingă un prag minim în acordurile de asociere. Eventual, aceasta ar trebui să includă și alte politici bugetare ale UE care au o dimensiune teritorială, inclusiv orice succesor al instrumentului Next Generation EU;

5.

consideră că este necesar un răspuns bugetar cuprinzător la provocarea demografică, cu finanțare suplimentară, în mod transversal în toate programele și politicile relevante ale Uniunii, în special în toate fondurile structurale, pentru a aborda mai bine decalajul social, economic și teritorial cu care se confruntă regiunile europene afectate de depopulare. Încurajează analizarea posibilității de a utiliza clasificări teritoriale mai adaptate la problema depopulării existente în fiecare dintre teritorii, fie că este vorba de nivelul NUTS 3 sau, sub acesta, de unitățile administrative locale, în unele cazuri adiacente acestora;

6.

subliniază că acest succes se bazează pe principiile fundamentale care au stat la baza politicii de coeziune încă de la crearea sa: modelul de gestiune partajată la un nivel subnațional, împreună cu principiile adiționalității fondurilor, solidarității între teritoriile Uniunii, parteneriatului și guvernanței pe mai multe niveluri, precum și sprijinul acordat soluțiilor bazate pe realitatea zonei;

7.

insistă asupra faptului că politica de coeziune este esențială pentru a asigura sustenabilitatea pieței unice europene, pentru a transpune agenda Uniunii Europene privind competitivitatea în toate teritoriile europene, pentru a depăși barierele naționale care împiedică piața unică și pentru a atenua consecințele teritoriale nedorite ale dezvoltării sale;

8.

este convins că o politică de coeziune reformată după 2027 trebuie să rămână principalul instrument de investiții al UE și trebuie să se bazeze pe aceste principii de bază, abordând în același timp noile disparități și vulnerabilitățile structurale agravate și diferențele reflectate în rezultatele celui de al 9-lea raport privind coeziunea și ale raportului grupului la nivel înalt. De asemenea, ar trebui să contribuie la satisfacerea nevoilor de investiții estimate de Comisia Europeană la 650 de miliarde EUR în investiții publice și private pe an în următorul deceniu, pentru a îndeplini angajamentele UE pentru tranziția verde și cea digitală;

9.

Comitetul consideră că este necesar să se simplifice gestionarea și controlul fondurilor politicii de coeziune și, în acest scop, propune ca sarcinile administrative să fie identificate de Comisie și de statele membre, ținând seama de caracteristicile și de aspectele și obiectivele diferențiate ale regiunilor în definirea ajutorului. De asemenea, subliniază caracteristicile specifice ale regiunilor ultraperiferice și ale teritoriilor cu handicapuri naturale și/sau provocări demografice, și solicită derogări de la anumite obligații care, în majoritatea cazurilor, pot fi îndeplinite în mod eficace numai de beneficiarii care dispun de un buget mai consistent, de mai multe echipamente și de o populație mai numeroasă;

10.

consideră că este important să se asigure în permanență consolidarea adecvată a capacității administrative a statelor membre și a regiunilor lor în ceea ce privește gestionarea fondurilor europene, prin existența unui ecosistem specializat al administratorilor de fonduri europene în domeniu;

11.

subliniază rolul esențial al politicii de coeziune în sprijinirea comunităților și regiunilor în dezvoltarea unor soluții locale pentru tranziția verde, cea digitală și cea demografică, care sunt atât de necesare pentru a soluționa „geografia nemulțumirii” și pentru a menține încrederea în Uniunea Europeană, ținând seama de obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) și de necesitatea de a aborda provocările demografice, precum și de a asigura o tranziție justă pentru toate regiunile;

12.

împărtășește constatările raportului grupului la nivel înalt, în care se subliniază necesitatea de a adăuga o dimensiune anticipativă și transformatoare politicii de coeziune pentru a sprijini transformarea regională și strategiile de tranziție justă prin intermediul unei politici industriale și energetice bazate pe realitatea locului și al inovării bazate pe realitatea locului, pentru a consolida reziliența și competitivitatea UE în ansamblu, precum și autonomia sa strategică, ținând seama de specificitatea și vulnerabilitatea extremă a regiunilor ultraperiferice;

13.

reamintește necesitatea unui cadru previzibil și stabil pentru politica de coeziune, oferind, în același timp, o mai mare flexibilitate autorităților subnaționale;

14.

subliniază, în acest context, necesitatea de a valorifica experiențele investițiilor interregionale pentru inovare (I3) în cadrul parteneriatelor pentru inovare regională, ca o punte între strategiile de specializare inteligentă și alte politici ale UE vizând promovarea unei transformări teritoriale bazate pe inovare, stimulând în același timp coeziunea teritorială și abordând „capcana dezvoltării” cu care se confruntă unele regiuni europene; evidențiază necesitatea de a ajuta în continuare regiunile mai puțin inovatoare să participe la lanțurile valorice globale, precum și să fie în măsură să participe la parteneriate cu alte regiuni;

15.

reamintește că, în conformitate cu articolul 3 din TUE, politica de coeziune și piața internă constituie baza economiei sociale de piață a UE și garantează că toate regiunile pot beneficia de oportunitățile oferite de piața internă;

16.

solicită ca politica de coeziune să rămână un pilon fundamental al modelului de dezvoltare durabilă al UE și principala politică de investiții descentralizate pe termen lung pentru toate regiunile, în cadrul financiar multianual al UE după 2027; subliniază că, pentru multe regiuni, politica de coeziune a devenit principala sursă de investiții publice;

17.

salută introducerea unei „reguli de aur privind cofinanțarea” în cadrul de guvernanță economică reformat din 2024, prin care cofinanțarea fondurilor UE este exclusă din calculul cheltuielilor nete;

18.

își reiterează poziția anterioară, potrivit căreia este necesară o reformă cuprinzătoare a politicii de coeziune, în special pentru a accelera execuția financiară a politicii, fără a pune sub semnul întrebării principiile sale fundamentale menționate mai sus;

19.

adaugă că, pentru a asigura aplicarea principiului de „a nu aduce prejudicii coeziunii”
, alte politici ale UE și politici naționale ar trebui să contribuie la obiectivul de reducere a inegalităților economice, sociale și teritoriale în cadrul UE și, prin urmare, aceste alte politici ale UE și politici naționale ar trebui reformate, garantând coerența și complementaritatea între diferitele politici ale UE;

20.

observă că, în special, viitoarea extindere previzibilă a Uniunii Europene va necesita resurse noi și substanțiale, care trebuie obținute prin diferite mijloace, fără a conduce, în niciun caz, la o reducere a resurselor disponibile pe cap de locuitor pentru coeziune – unul dintre cei doi piloni, alături de piața comună propriu-zisă, ai Uniunii Europene;

21.

avertizează ferm cu privire la orice tentație de a concepe în viitor, în numele eficienței, politici și programe ale UE care să promoveze coeziunea printr-o abordare centralizată și nediferențiată; o astfel de abordare centralizată nici nu s-ar dovedi eficientă pentru a răspunde nevoilor teritoriale specifice și obiectivului de reducere a disparităților regionale, inclusiv a disparităților infra-regionale. De asemenea, ea nu ar beneficia de asumarea responsabilității, necesară pentru realizarea de investiții pe termen lung în fiecare regiune și ar putea conduce chiar la alocări de fonduri bazate mai degrabă pe argumente politice decât pe provocări regionale. Gestionarea regională a politicii de coeziune este, prin urmare, esențială; în acest sens, subliniază că mai multe studii și Raportul special 26/2023 al Curții de Conturi Europene au arătat limitele modelului de performanță bazat pe rezultatele înregistrate; invită, prin urmare, Comisia să tragă învățăminte din aceste limite pentru perioada de după 2027 și să țină seama în mod corespunzător de recomandările din raportul grupului la nivel înalt pe această temă; atrage atenția, de asemenea, asupra faptului că Mecanismul de redresare și reziliență, ca instrument de urgență, are un caracter mult mai puțin redistributiv decât politica de coeziune;

22.

susține că viitoarea politică de coeziune ar trebui să funcționeze sub egida unui cadru strategic unic, pentru a se evita fragmentarea fondurilor și a normelor financiare; insistă asupra faptului că aceasta ar trebui să acopere Fondul social pentru climă, finanțarea pentru dezvoltare rurală și alte instrumente relevante ale UE; acest „pact european de parteneriat” ar trebui să se bazeze pe inițiativele anterioare, să asigure coerența și direcționalitatea în punerea în aplicare a politicilor, printre altele prin obiective concrete, și să plaseze autoritățile locale și regionale în centrul acestei puneri în aplicare;

23.

subliniază că, de la crearea sa, politica de coeziune a integrat o agendă de reforme care sprijină investițiile sustenabile ce favorizează condițiile-cadru necesare succesului; subliniază că aceasta a fost prima politică a UE cu un cadru de performanță cuprinzător; sugerează că, pentru viitor, aceste aspecte ale politicii de coeziune ar trebui evaluate în contextul învățămintelor desprinse din punerea în aplicare a MRR, fără a pune sub semnul întrebării principiile de bază ale politicii;

24.

salută propunerea de a simplifica procedurile administrative, de a reduce formalitățile administrative și de a adopta abordări mai eficiente pentru a simplifica și a facilita utilizarea proceselor. Se consideră că este esențial ca punerea în aplicare a fondurilor structurale să fie mai flexibilă în zonele rurale cel mai grav afectate de declinul populației, pentru a le permite să fie utilizate împreună în cadrul aceluiași proiect, pentru a asigura avansul fondurilor și pentru a completa instrumentele financiare;

25.

subliniază că MRR a fost conceput ca un fond de urgență instituit pentru a aborda impactul crizei asupra economiilor naționale ale statelor membre, în timp ce politica de coeziune este o politică strategică de investiții pe termen lung, elaborată în comun și pusă în aplicare la nivel subnațional, în conformitate cu un model specific de performanță, întemeiat pe principii esențiale care trebuie menținute și consolidate;-

26.

reafirmă că politica de coeziune este liantul care menține Europa împreună: subliniază că toate regiunile europene ar trebui să rămână eligibile pentru finanțare din cadrul politicii de coeziune în viitor și subliniază că, în acest sens, este necesară și o cooperare teritorială europeană consolidată (CTE);

27.

subliniază contribuția politicii de coeziune la integrarea, dezvoltarea economică și consolidarea capacităților noilor state membre ale Uniunii Europene și ale țărilor candidate sau potențial candidate la aderare (inclusiv prin intermediul programelor de cooperare teritorială europeană); acest rol trebuie menținut în viitoarea politică de coeziune, cu implicarea puternică a ALR;

28.

subliniază că valorificarea beneficiilor unei politici de coeziune reînnoite necesită o puternică vizibilitate politică și leadership pentru coeziune și o structură administrativă adecvată în cadrul următoarei Comisii Europene, precum și consolidarea capacităților la nivelul statelor membre și la nivel subnațional, printre altele prin investiții sustenabile în capacitatea administrativă;-

29.

subliniază că cel de-al 9-lea raport privind coeziunea subliniază că zonele rurale, montane, insulare și slab populate continuă să se confrunte cu provocări specifice care împiedică creșterea și dezvoltarea economică, generate de conectivitatea fizică și digitală mai scăzută sau de oportunitățile limitate de educație și formare. Subliniază că politica de coeziune a UE a jucat un rol esențial, în special în zonele rurale, în reducerea sărăciei și în realizarea de progrese în ceea ce privește incluziunea socială și solicită o implicare mai mare în următoarea perioadă de programare;

30.

salută apelul comun din martie 2024 al #CohesionAlliance pentru „o politică de coeziune reînnoită după 2027 care nu lasă pe nimeni în urmă” și invită pe toată lumea să semneze acest apelul;

31.

așteaptă cu interes concluziile Consiliului privind viitorul politicii de coeziune și așteaptă ca Agenda strategică 2024-2029 să fie adoptată de Consiliul European pentru a răspunde recomandărilor politice din raportul grupului la nivel înalt;

32.

îl mandatează pe președintele său să transmită prezenta rezoluție Comisiei Europene, Parlamentului European, președințiilor belgiană, ungară și poloneză ale Consiliului UE și președintelui Consiliului European.