CELEX:32025R0415: Regulamentul delegat (UE) 2025/415 al Comisiei din 13 decembrie 2024 de completare a Regulamentului (UE) 2023/1114 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează ajustarea cerinței de fonduri proprii și caracteristicile minime ale programelor de simulare de criză ale emitenților de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică

(1)   Autoritatea competentă din statul membru de origine („autoritatea competentă”) furnizează emitentului de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică proiectul deciziei sale de a solicita majorarea fondurilor proprii în conformitate cu articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2023/1114, ținând seama în mod corespunzător de opiniile exprimate de emitentul relevant.

(2)   Proiectul menționat la alineatul (1) stabilește:

(3)   Emitentul de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică își exprimă opiniile cu privire la oricare dintre elementele menționate la alineatul (2) în termen de 25 zile lucrătoare de la primirea proiectului.

(4)   Autoritatea competentă notifică emitentului de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică decizia sa finală care conține elementele enumerate la alineatul (2).

(5)   Emitentul de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică transmite autorității competente, în termen de 25 de zile lucrătoare de la primirea deciziei menționate la alineatul (4), un plan detaliat privind modul în care fondurile sale proprii urmează să fie majorate în intervalul de timp stabilit de autoritatea competentă. Planul trebuie să conțină următoarele elemente:

(6)   În cazul în care intervalul de timp menționat la articolul 3 și stabilit pentru finalizarea majorării fondurilor proprii este mai mare de trei luni, emitentul de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică informează lunar autoritățile competente cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a planului.

(7)   Emitentul de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică informează imediat autoritatea competentă în cazul în care nicio etapă sau procedură nu poate fi realizată în intervalul de timp care respectă cerințele prevăzute la articolul 3.

(8)   Autoritatea competentă monitorizează îndeaproape punerea în aplicare a planului.

(9)   În cazul în care a fost înființat colegiul indicat la articolul 119 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2023/1114, autoritatea competentă informează Autoritatea Bancară Europeană cu privire la toate informațiile menționate la alineatele (2)-(8), inclusiv cu privire la proiectul și decizia finală, la plan și la orice actualizare relevantă.

(1)   Fără a aduce atingere alineatului (2), autoritatea competentă stabilește un interval de timp pentru ca emitentul de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică să se adapteze la cerințe de fonduri proprii mai ridicate, stabilite pe baza evaluării efectuate de autoritatea competentă menționată la articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2023/1114, iar intervalul de timp stabilit nu poate depăși șase luni de la notificarea deciziei finale menționate la articolul 2 alineatul (4).

(2)   Atunci când stabilește intervalul de timp în care emitentul de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică trebuie să se adapteze la cerințe de fonduri proprii mai ridicate, autoritatea competentă ține seama de orice grad potențial mai ridicat de risc care poate avea un impact semnificativ asupra stabilității financiare a sistemului financiar în general sau a emitentului, precum și de orice eventuală deficiență a guvernanței sau a modelului de afaceri al emitentului relevant.

(1)   Emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică se asigură că programul lor de simulare de criză este viabil și realist și că simulările de criză au ca rezultat luarea de decizii în cunoștință de cauză la toate nivelurile de conducere cu privire la toate riscurile existente și potențiale care au un impact semnificativ asupra situației financiare a emitentului.

(2)   Emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică își revizuiesc și evaluează periodic programul de simulare de criză pentru a stabili eficacitatea, soliditatea și caracterul adecvat al acestuia, atât în ceea ce privește caracteristicile de risc ale emitentului relevant în sine, cât și pe cele ale tokenurilor relevante emise și îl actualizează permanent. Această evaluare se efectuează anual și reflectă pe deplin condițiile externe și interne.

(3)   Atunci când concep programul de simulare de criză, emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică iau în considerare toate elementele următoare:

(4)   Programul de simulare de criză trebuie să fie documentat în mod corespunzător pentru toate tipurile de simulări de criză efectuate.

(5)   Programul de simulare de criză este evaluat la nivelul întregii organizații, de exemplu de către comitetul de risc și auditorii interni. Unitățile operaționale care nu sunt responsabile cu conceperea și aplicarea programului sau experții externi contribuie, de asemenea, la evaluarea acestui proces, ținând seama de expertiza relevantă pentru subiecte specifice.

(6)   Emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică se asigură, atât pentru conceperea inițială, cât și pentru evaluarea programului de simulare de criză, că a avut loc un dialog eficace cu implicarea experților din toate domeniile de activitate ale emitentului și că programul și actualizările sale au fost revizuite în mod corespunzător de personalul de conducere de nivel superior și de organul de conducere al emitentului, care sunt, de asemenea, responsabili cu monitorizarea executării și a supravegherii acestuia.

(1)   Emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică pun în aplicare o simulare de criză de solvabilitate și o simulare de criză de lichiditate.

(2)   Simularea de criză de solvabilitate reflectă impactul anumitor evoluții, care cuprind scenarii macroeconomice sau microeconomice, asupra poziției globale de capital a emitentului de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică, inclusiv asupra cerințelor sale minime sau suplimentare de fonduri proprii, prin proiectarea resurselor de capital și a cerințelor de capital ale emitenților, prin evidențierea vulnerabilităților emitentului și prin evaluarea capacității sale de a absorbi pierderile și a impactului asupra pozițiilor sale de solvabilitate.

(3)   Simularea de criză de lichiditate reflectă impactul anumitor evoluții, care cuprind scenarii macroeconomice sau microeconomice, din perspectiva finanțării și a riscului de piață și a șocurilor la lichiditatea rezervei de active și la poziția globală de lichiditate a emitentului de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică, inclusiv la cerințele sale minime sau suplimentare de lichiditate.

(4)   Modul specific de concepere, complexitatea și nivelul de detaliere al metodologiilor de simulare de criză trebuie să fie adecvate pentru natura tokenului raportat la active sau a tokenului de monedă electronică, inclusiv pentru natura, amploarea și dimensiunea drepturilor de răscumpărare, precum și pentru complexitatea, concentrarea și compoziția activelor sale de rezervă.

(1)   Simularea de criză de solvabilitate se efectuează cel puțin cu o frecvență trimestrială pentru emitenții de tokenuri semnificative raportate la active sau de tokenuri semnificative de monedă electronică și cu o frecvență semestrială pentru emitenții de tokenuri nesemnificative raportate la active sau de tokenuri nesemnificative de monedă electronică.

(2)   Simularea de criză de lichiditate se efectuează cel puțin cu o frecvență lunară pentru toți emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică.

(1)   Programul de simulare de criză al emitentului de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică este adoptat de organul de conducere al acestuia, care este responsabil cu punerea în aplicare a programului respectiv în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (UE) 2023/1114.

(2)   Programul de simulare de criză include o evaluare a măsurii în care membrii organului de conducere dețin, în mod colectiv și într-o măsură suficientă, cunoștințe, competențe și experiență pentru a efectua toate activitățile următoare:

(3)   Programul de simulare de criză este conceput astfel încât să permită efectuarea simulărilor de criză în conformitate cu politicile și procedurile interne relevante ale emitentului.

(4)   Emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică se asigură că toate elementele programului de simulare de criză, inclusiv evaluarea acestuia, sunt documentate în mod corespunzător și actualizate periodic, după caz, în politicile și procedurile interne.

(5)   Emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică se asigură că programul de simulare de criză prevede o comunicare eficace între liniile de activitate și nivelurile de conducere, în vederea sensibilizării, a îmbunătățirii culturii riscurilor și a inițierii de discuții cu privire la riscurile existente și potențiale, precum și cu privire la posibilele acțiuni de gestionare.

(6)   Programul de simulare de criză este conceput ca parte integrantă a cadrului de gestionare a riscurilor pe care îl deține emitentul. Simulările de criză sunt concepute astfel încât să sprijine diferite decizii și procese comerciale, precum și planificarea strategică. Deciziile strategice iau în considerare deficiențele, limitările și vulnerabilitățile identificate în timpul simulării de criză.

(7)   Rezultatele simulărilor de criză sunt utilizate ca date de intrare în procesul de stabilire a apetitului la risc și a limitelor emitentului și acționează ca instrument de planificare pentru a determina eficacitatea strategiilor de afaceri noi și existente și pentru a evalua posibilul impact asupra fondurilor proprii și a lichidității.

(1)   Emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică se asigură că programul de simulare de criză este sprijinit de o infrastructură de date adecvată și transparentă.

(2)   Emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică se asigură că infrastructura lor de date are capacitatea de a reflecta nevoile extinse în materie de date ale programului lor de simulare de criză și că dispun de mecanisme care să asigure o capacitate continuă și consecventă de a efectua simulări de criză, astfel cum s-a planificat în conformitate cu programul.

(3)   Emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică se asigură că infrastructura de date permite atât flexibilitate, cât și niveluri adecvate de calitate și control.

(4)   Emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică se asigură că infrastructura lor de date este proporțională cu dimensiunea, complexitatea și profilul lor de risc și de afaceri și permite efectuarea unor simulări de criză care să acopere toate riscurile semnificative la care este expusă instituția.

(5)   Emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică alocă suficiente resurse umane, financiare și materiale pentru a garanta dezvoltarea și întreținerea eficace a infrastructurii lor de date, inclusiv a sistemelor de tehnologia informației.

(1)   Emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică identifică următoarele categorii de riscuri:

(2)   Pentru a evalua riscurile menționate la alineatul (1), emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică identifică scenarii de risc specifice utilizând scenarii istorice și/sau scenarii ipotetice în legătură cu diferitele categorii de risc menționate la alineatul (1).

(3)   Scenariile de risc specifice menționate la alineatul (2) sunt bine definite, iar impactul lor potențial este cuantificabil.

(4)   Atunci când identifică riscurile specifice, emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică indică un orizont de timp de trei ani pentru evenimentele de risc legate de simularea de criză de solvabilitate și de până la un an pentru simularea de criză de lichiditate, activul expus riscului și o descriere exactă a scenariului de risc.

(5)   Emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică cuantifică sau dispun de estimări aproximative ale gravității și plauzibilității scenariilor de criză identificate, precum și ale pierderilor potențiale care decurg din scenariile respective.