CELEX:32025R0040: Regulamentul (UE) 2025/40 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 decembrie 2024 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020 și a Directivei (UE) 2019/904 și de abrogare a Directivei 94/62/CE (Text cu relevanță pentru SEE)

(1)

Produsele au nevoie de ambalaje adecvate pentru a fi protejate și ușor de transportat din locul unde sunt fabricate până la locul în care sunt utilizate sau consumate. Preîntâmpinarea obstacolelor de pe piața internă a ambalajelor este esențială pentru funcționarea pieței interne a produselor. Normele fragmentate și cerințele vagi generează incertitudine și costuri suplimentare pentru operatorii economici.

(2)

Statisticile Comisiei (Eurostat) privind deșeurile de ambalaje pentru perioada 2010-2021 indică faptul că ambalajele utilizează cantități mari de materii prime primare (materiale virgine). 40 % din materialele plastice și 50 % din hârtia utilizate în Uniune sunt destinate ambalajelor, iar ambalajele reprezintă 36 % din deșeurile municipale solide. Cantitățile ridicate și în continuă creștere ale ambalajelor generate, precum și nivelurile scăzute de reutilizare și colectare, precum și reciclarea deficitară reprezintă obstacole semnificative în calea realizării unei economii circulare cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Prezentul regulament ar trebui așadar să stabilească norme care să vizeze întregul ciclu de viață al ambalajelor și care să contribuie la funcționarea eficientă a pieței interne prin armonizarea măsurilor naționale, prevenind și reducând totodată efectele dăunătoare ale ambalajelor și ale deșeurilor de ambalaje asupra mediului și a sănătății umane. Prin stabilirea de măsuri în conformitate cu ierarhia deșeurilor prevăzută în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) (denumită în continuare „ierarhia deșeurilor”), prezentul regulament ar trebui să contribuie la tranziția către o economie circulară.

(3)

Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) stabilește cerințe privind ambalajele, care se referă la compoziția ambalajelor și la natura refolosibilă și recuperabilă a acestora (denumite în continuare „cerințe esențiale pentru ambalaje”), și instituie obiective de valorificare și reciclare pentru statele membre.

(4)

În 2014, în contextul verificării adecvării Directivei 94/62/CE, Comisia a recomandat adaptări ale cerințelor esențiale pentru ambalaje, considerate un instrument-cheie pentru obținerea unei performanțe de mediu mai bune a ambalajelor, astfel încât respectivele cerințe să fie consolidate și să devină mai concrete și mai ușor de aplicat.

(5)

În concordanță cu Pactul verde european prezentat în Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019, noul Plan de acțiune privind economia circulară pentru o Europă mai curată și mai competitivă (CEAP), prezentat în Comunicarea Comisiei din 11 martie 2020, se angajează să consolideze cerințele esențiale pentru ambalaje, astfel încât toate ambalajele să devină reutilizabile sau reciclabile până în 2030, și să aibă în vedere alte măsuri pentru reducerea ambalării excesive și a deșeurilor de ambalaje, pentru stimularea proiectării ambalajelor pentru a fi reutilizate și reciclate și pentru reducerea complexității materialelor de ambalare, precum și să introducă cerințe privind conținutul de materiale reciclate din ambalajele din plastic. De asemenea, CEAP subliniază necesitatea de a reduce risipa alimentară. Comisia se angajează să evalueze fezabilitatea unei etichetări la nivelul Uniunii care să faciliteze separarea corectă a deșeurilor de ambalaje la sursă.

(6)

Plasticul este materialul de ambalare cu cea mai mare intensitate a carbonului, iar din punctul de vedere al folosirii combustibilului fosil, reciclarea deșeurilor de plastic este aproximativ de cinci ori mai eficientă decât incinerarea cu valorificare energetică. După cum se prevede în Strategia europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară, prezentată în Comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018, CEAP se angajează să crească utilizarea de materiale plastice reciclate și să contribuie la o utilizare mai sustenabilă a materialelor plastice. Bugetul Uniunii și sistemul de resurse proprii contribuie la reducerea poluării cauzate de deșeurile de ambalaje din plastic. Începând cu 1 ianuarie 2021, Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului (5) a introdus o contribuție națională proporțională cu greutatea deșeurilor de ambalaje din plastic nereciclate din fiecare stat membru. Respectiva resursă proprie face parte din stimulentele menite să reducă consumul de produse din plastic de unică folosință, să stimuleze reciclarea și să dezvolte economia circulară.

(7)

În concluziile sale intitulate „Pentru o redresare circulară și verde”, adoptate la 11 decembrie 2020, Consiliul a subliniat că revizuirea Directivei 94/62/CE ar trebui să actualizeze dispozițiile și să le facă mai concrete, mai eficace și mai ușor de pus în aplicare pentru a încuraja utilizarea de ambalaje sustenabile pe piața internă și pentru a reduce la minimum complexitatea ambalajelor, pentru a promova soluții fezabile din punct de vedere economic, pentru a îmbunătăți posibilitățile de reutilizare și reciclabilitatea ambalajelor, precum și pentru a reduce la minimum substanțele care prezintă motive de îngrijorare din materialele de ambalare, în special din materialele din care sunt fabricate ambalajele alimentare. Consiliul a subliniat, de asemenea, că revizuirea Directivei 94/62/CE ar trebui să prevadă și etichetarea ambalajelor într-un mod ușor de înțeles, pentru a informa consumatorii cu privire la reciclabilitatea ambalajelor și la locul unde ar trebui să fie eliminate deșeurile de ambalaje pentru a facilita reciclarea.

(8)

Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la noul Plan de acțiune privind economia circulară (6) a reafirmat obiectivul de a garanta ca toate ambalajele să fie reutilizabile sau reciclabile într-un mod viabil din punct de vedere economic până în 2030 și a solicitat Comisiei să prezinte o propunere legislativă de revizuire a Directivei 94/62/CE care să includă măsuri și obiective privind reducerea deșeurilor și cerințe indispensabile ambițioase, cu scopul de a reduce ambalarea excesivă, inclusiv în cadrul comerțului electronic, a crește reciclabilitatea, a reduce la minimum complexitatea ambalajelor, a crește ponderea conținutului reciclat, a elimina treptat substanțele periculoase și nocive și a promova reutilizarea.

(9)

Prezentul regulament completează Regulamentul (UE) 2024/1781 al Parlamentului European și al Consiliului (7), în cadrul căruia ambalajele nu sunt abordate ca o categorie specifică de produse. Cu toate acestea, ar trebui să fie reamintit faptul că este posibil ca actele delegate adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1781 să stabilească cerințe suplimentare sau mai detaliate pentru ambalajele unor produse speciale, mai ales în ceea ce privește reducerea la minimum a ambalajelor, atunci când proiectarea sau reproiectarea produselor poate conduce la ambalaje care au un impact mai redus asupra mediului.

(10)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor ambalajelor introduse pe piață în Uniune și tuturor deșeurilor de ambalaje, indiferent de tipul ambalajului sau de materialul utilizat. Din motive de claritate juridică, definiția ambalajelor din Directiva 94/62/CE ar trebui să fie restructurată fără a modifica substanța. Ambalajele de vânzare, ambalajele grupate și ambalajele pentru transport ar trebui definite separat. Ar trebui să fie evitată duplicarea terminologiei. Prin urmare, în prezentul regulament, ambalajele de vânzare corespund ambalajelor primare, ambalajele grupate corespund ambalajelor secundare, iar ambalajele pentru transport corespund ambalajelor terțiare.

(11)

Paharele, recipientele pentru alimente, pungile pentru sandviciuri sau alte articole care pot servi drept ambalaj nu ar trebui să fie considerate ambalaje în situațiile în care sunt proiectate și menite a fi vândute goale de către distribuitorul final. Astfel de articole ar trebui să fie considerate ambalaje numai dacă sunt proiectate și menite să fie umplute în punctul de vânzare, caz în care ar trebui să fie considerate „ambalaje de servire”, sau dacă sunt vândute de distribuitorul final umplute cu alimente și băuturi, cu condiția să îndeplinească o funcție de ambalare.

(12)

Definiția ambalajelor pentru producția primară nu ar trebui să genereze o înmulțire a produselor considerate ambalaje în temeiul prezentului regulament. Introducerea definiției respective și utilizarea sa pentru definirea noțiunii de „producător” ar trebui să garanteze că persoana fizică sau juridică ce pune la dispoziție pentru prima dată acest tip de ambalaje este cea considerată a fi producătorul, în temeiul prezentului regulament, iar nu întreprinderile din sectorul primar, cum ar fi fermierii, care utilizează acest tip de ambalaje.

(13)

Un articol care face parte integrantă dintr-un produs și care este necesar pentru a conține, susține sau conserva produsul pe toată durata sa de viață, în cazul în care toate elementele respectivului articol sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună nu ar trebui să fie considerat ambalaj, având în vedere că funcționalitatea sa este legată în mod intrinsec de faptul că face parte din produs. Cu toate acestea, având în vedere comportamentul consumatorilor în materie de eliminare a pliculețelor de ceai și de cafea, precum și a monodozelor destinate sistemelor de preparare a cafelei sau ceaiului, care, în practică, sunt eliminate împreună cu produsul rezidual, ceea ce conduce la contaminarea fluxurilor compostabile și de reciclare, aceste articole specifice ar trebui să fie tratate ca ambalaje. Respectiva abordare este în conformitate cu obiectivul de a spori colectarea separată a biodeșeurilor, astfel cum se prevede la articolul 22 din Directiva 2008/98/CE și asigură coerența în ceea ce privește obligațiile financiare și operaționale la sfârșitul ciclului de viață. Vopselele, cernelurile, vernisurile, lacurile și adezivii care au fost aplicați direct pe un produs nu ar trebui să fie considerați ambalaj. Cu toate acestea, etichetele agățate direct de produs sau aplicate pe acesta, inclusiv etichetele adezive aplicate pe fructe și legume, ar trebui să fie considerate ambalaj, având în vedere că, deși lipiciul de pe etichetă este adeziv, eticheta în sine nu este adezivă. În plus, dacă un anumit material reprezintă doar o parte nesemnificativă a unei unități de ambalaj și în orice caz nu mai mult de 5 % din masa totală a unității de ambalaj, o astfel de unitate de ambalaj nu ar trebui să fie considerată ambalaj compozit. Definiția ambalajelor compozite din prezentul regulament nu ar trebui să excepteze ambalajele de unică folosință fabricate parțial din materiale plastice, indiferent de proporția acestora, de la aplicarea cerințelor prevăzute în Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului (8).

(14)

Ambalajele ar trebui să fie introduse pe piață numai dacă respectă cerințele de sustenabilitate și exigențele legate de etichetare prevăzute în prezentul regulament sau stabilite în temeiul acestuia. Ar trebui să se considere că ambalajele au fost introduse pe piață atunci când au fost puse la dispoziție pentru prima dată pe piața Uniunii, cu alte cuvinte atunci când au fost furnizate de fabricant sau de importator pentru distribuție, consum sau utilizare în cadrul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit. Prin urmare, ambalajele deja introduse pe piața Uniunii înainte de data aplicării cerințelor relevante și aflate deja în stocurile distribuitorilor, inclusiv ale comercianților cu amănuntul și ale angrosiștilor, nu ar trebui să fie nevoite să respecte cerințele de sustenabilitate și etichetare prevăzute în prezentul regulament sau stabilite în temeiul acestuia.

(15)

În conformitate cu ierarhia deșeurilor și cu abordarea bazată pe ciclul de viață pentru a obține cel mai bun rezultat global din punctul de vedere al mediului, măsurile prevăzute în prezentul regulament ar trebui să vizeze reducerea cantității de ambalaje introduse pe piață în ceea ce privește volumul și greutatea lor, prevenirea generării de deșeuri de ambalaje, în special prin reducerea la minimum a ambalajelor, evitarea ambalajelor acolo unde nu sunt necesare și creșterea gradului de reutilizare a ambalajelor. În plus, măsurile prevăzute în prezentul regulament ar trebui să vizeze creșterea gradului de utilizare a conținutului reciclat în ambalaje, în special în ambalajele din plastic în cazul cărora gradul de utilizare a conținutului reciclat este foarte scăzut, prin consolidarea unor sisteme de reciclare de înaltă calitate, ceea ce ar avea drept consecință rate mai ridicate de reciclare pentru toate ambalajele și o calitate mai ridicată a materiilor prime secundare rezultate, reducând în același timp alte forme de valorificare și eliminare finală.

(16)

În conformitate cu ierarhia deșeurilor, care identifică eliminarea deșeurilor prin intermediul depozitelor de deșeuri ca fiind opțiunea cel mai puțin dezirabilă, măsurile prevăzute în prezentul regulament ar trebui să vizeze reducerea cantității de deșeuri de ambalaje care ajung în depozitele de deșeuri.

(17)

Ambalajele ar trebui să fie proiectate, fabricate și comercializate astfel încât să permită reutilizarea lor de cât mai multe ori posibil sau reciclarea lor de înaltă calitate și să reducă la minimum impactul lor asupra mediului pe parcursul întregului ciclu de viață al acestora și al produselor pentru care au fost proiectate. În vederea realizării obiectivului respectiv, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește stabilirea unui număr minim de rotații pentru ambalajele reutilizabile în formatele care sunt cel mai frecvent destinate reutilizării.

(18)

În conformitate cu obiectivele CEAP și cu Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată „Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice – către un mediu fără substanțe toxice”, precum și pentru a asigura buna gestionare a substanțelor chimice pe parcursul ciclului lor de viață și tranziția către o economie fără substanțe toxice și circulară și având în vedere importanța ambalajelor în viața de zi cu zi, este necesar ca prezentul regulament să abordeze impactul ambalajelor pe parcursul întregului lor ciclu de viață asupra sănătății umane, asupra mediului și asupra performanței mai ample în materie de sustenabilitate, inclusiv circularitatea, care rezultă din prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare pe parcursul întregului ciclu de viață al ambalajelor, de la fabricare la utilizare și la sfârșitul ciclului de viață, inclusiv gestionarea deșeurilor.

(19)

Ținând seama de progresul științific și tehnologic, ambalajele ar trebui să fie proiectate și fabricate astfel încât să se limiteze prezența anumitor metale grele și a altor substanțe care prezintă motive de îngrijorare, în compoziția lor. Astfel cum se menționează în Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, substanțele care prezintă motive de îngrijorare trebuie reduse la minimum și înlocuite pe cât posibil, eliminându-le treptat pe cele mai dăunătoare pentru utilizări neesențiale în societate, în special în produsele de consum. În consecință, substanțele care prezintă motive de îngrijorare deoarece intră în componența materialelor de ambalaje sau a componentelor ambalajului ar trebui să fie reduse la minimum, cu scopul de a se asigura că ambalajele, precum și materialele reciclate din ambalaje nu au niciun efect advers asupra sănătății umane sau asupra mediului, pe parcursul întregului lor ciclu de viață.

(20)

Substanțele perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) reprezintă un grup de mii de substanțe chimice sintetice care sunt utilizate pe scară largă în Uniune, precum și în restul lumii, într-o gamă largă de aplicații. În ceea ce privește tonajul PFAS, materialele și ambalajele destinate să vină în contact cu produsele alimentare reprezintă unul dintre cele mai relevante sectoare. Toate PFAS care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament sunt fie foarte persistente în sine, fie se descompun în mediu sub forma unor PFAS foarte persistente. Atunci când se analizează în mod specific efectele asupra sănătății umane considerate a fi cele mai îngrijorătoare în urma unei expuneri pe termen lung a oamenilor, și anume carcinogenicitatea, mutagenitatea, toxicitatea pentru reproducere, inclusiv efectele asupra lactației sau transmise prin intermediul alăptării, precum și toxicitatea asupra unui organ-țintă specific, un număr mare de PFAS fac obiectul unei clasificări pentru cel puțin unul dintre aceste cinci efecte. Având în vedere proprietățile fizice ale PFAS, în special persistența lor, alături de efectele identificate asupra sănătății ale unor PFAS, PFAS reprezintă un pericol pentru mediu și sănătatea umană.

(21)

PFAS din materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare vor antrena în mod inevitabil expunerea oamenilor la PFAS. Cum pericolele legate de PFAS nu depind, prin natura lor, de un prag anume, expunerea la PFAS prin intermediul materialelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare reprezintă un risc inacceptabil pentru sănătatea umană. Prin urmare, PFAS ar trebui să fie restricționate în ambalajele destinate să vină contact cu produsele alimentare. Pentru a evita suprapunerile cu restricțiile privind utilizarea PFAS prevăzute în alte acte juridice ale Uniunii, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare pentru a analiza măsura în care este necesară modificarea sau abrogarea restricționării PFAS în ambalajele destinate să vină în contact cu produsele alimentare, prevăzută în prezentul regulament.

(22)

Bisfenolul A (BPA) este un compus chimic utilizat la fabricarea materialelor care vin în contact cu produsele alimentare, cum ar fi vesela reutilizabilă din plastic sau straturile interioare ale cutiilor de conserve, în principal ca strat protector. Expunerea la BPA, care poate apărea prin absorbția sa în alimente și băuturi și prin ingerarea ulterioară de către consumatori, poate prezenta un risc pentru consumatori chiar și la niveluri scăzute, după cum reiese dintr-o evaluare publicată în 2023 de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA).

(23)

Având în vedere procedura referitoare la BPA, în conformitate cu competențele conferite Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (9) privind materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare, se preconizează adoptarea unei restricționări a utilizării BPA înainte de sfârșitul lui 2024. Odată adoptată, restricționarea utilizării BPA se va aplica tuturor ambalajelor alimentare și altor materiale care intră în contact cu produsele alimentare, cu o perioadă de tranziție de 18 luni.

(24)

În concordanță cu Planul de acțiune ale UE privind reducerea la zero a poluării apei, aerului și solului, în Comunicarea Comisiei din 12 mai 2021, politicile Uniunii ar trebui să se bazeze pe principiul conform căruia măsurile preventive ar trebui să fie luate la sursă. În Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, Comisia subliniază că Regulamentele (CE) nr. 1907/2006 (10) și (CE) nr. 1272/2008 (11) ale Parlamentului European și ale Consiliului ar trebui să fie consolidate pentru că reprezintă elemente esențiale pentru reglementarea substanțelor chimice în Uniune și că ar trebui să fie completate cu abordări coerente pentru evaluarea și gestionarea substanțelor chimice în dreptul sectorial existent. Substanțele din ambalaje și din componentele ambalajelor sunt așadar restricționate la sursă și sunt abordate în principal în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, în conformitate cu normele și procedurile prevăzute în temeiul titlului VIII din regulamentul respectiv, pentru a proteja sănătatea umană și mediul, pe parcursul tuturor etapelor ciclului de viață al substanței, inclusiv stadiul de deșeu. Prin urmare, ar trebui reamintit faptul că Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 se aplică pentru adoptarea sau modificarea restricțiilor privind substanțele fabricate pentru a fi utilizate sau care sunt utilizate la producerea ambalajelor sau a componentelor ambalajelor, precum și privind introducerea pe piață a substanțelor prezente în ambalaje sau în componentele ambalajelor. În ceea ce privește ambalajele care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1935/2004, ar trebui reamintit faptul că regulamentul respectiv urmărește asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor de produse alimentare ambalate. În plus, este posibil ca substanțele din ambalaje, din componentele ambalajelor sau din deșeurile de ambalaje să facă obiectul unor restricții suplimentare prevăzute în alte acte juridice ale Uniunii, cum ar fi restricțiile și interdicțiile stabilite pentru poluanții organici persistenți în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului (12).

(25)

În plus față de restricțiile aplicabile materialelor și articolelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare prevăzute în anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 și în Regulamentul (CE) nr. 1935/2004, este oportun, din motive de consecvență, să se mențină restricțiile existente pentru plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent prezente în ambalaje sau în componentele ambalajelor.

(26)

Condițiile derogatorii în ceea ce privește concentrațiile de plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent prezente în ambalaje sau în componentele ambalajelor sunt stabilite în Deciziile 2001/171/CE (13) și 2009/292/CE (14) ale Comisiei adoptate în temeiul Directivei 94/62/CE și ar trebui să fie menținute în temeiul prezentului regulament. Cu toate acestea, pentru a ține seama de progresele științifice și tehnice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru a reduce concentrațiile pentru oricare dintre respectivele metale prevăzute în prezentul regulament sau pentru a stabili condițiile în care suma concentrațiilor metalelor respective nu se aplică materialelor reciclate sau circuitelor de produse aflate într-un lanț închis și controlat ori anumitor tipuri de ambalaje sau formate de ambalaje. Pe baza Strategiei pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, în principiu, materialului virgin și celui reciclat ar trebui să li se aplice aceleași concentrații pentru substanțele periculoase. Cu toate acestea, pot exista situații excepționale în care ar putea fi necesară o derogare de la acest principiu. Respectivele situații excepționale care justifică concentrații diferite pentru materialul reciclat comparativ cu materiile prime primare ar trebui să se bazeze pe o analiză de la caz la caz. Comisia ar trebui să ia în considerare acest principiu atunci când modifică derogările existente în ceea ce privește concentrațiile de plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent.

(27)

Fără a aduce atingere restricțiilor privind PFAS, prezentul regulament nu ar trebui să prevadă posibilitatea de a impune restricții asupra utilizării substanțelor din motive de securitate chimică sau din motive legate de siguranța alimentară, având în vedere că astfel de restricții sunt abordate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii, cu excepția situațiilor în care există un risc inacceptabil pentru sănătatea umană sau pentru mediu, inclusiv dar fără a se limita la restricțiile privind plumbul, cadmiul, mercurul și cromul hexavalent care au fost deja stabilite în temeiul Directivei 94/62/CE și care ar trebui să fie menținute în temeiul prezentului regulament. Cu toate acestea, ar trebui să permită și restricționarea, în primul rând din alte motive decât siguranța chimică sau alimentară, asupra substanțelor prezente în ambalaje și în componentele ambalajelor sau utilizate în procesele lor de fabricație, care afectează în mod negativ sustenabilitatea ambalajelor, în special în ceea ce privește circularitatea acestora din urmă, și mai ales procesele de reutilizare sau reciclare.

(28)

Ambalajele proiectate în vederea reciclării lor, odată ce devin deșeuri de ambalaje, reprezintă una dintre cele mai eficiente modalități de îmbunătățire a circularității ambalajelor și de creștere a ratelor de reciclare a ambalajelor și de utilizare a conținutului reciclat în ambalaje. Industria, prin programe industriale cu caracter voluntar, și anumite state membre au stabilit criterii de proiectare a ambalajelor în vederea reciclării pentru o serie de formate de ambalaje în scopul modulării taxelor de răspundere extinsă a producătorilor. Pentru a preîntâmpina obstacolele din calea pieței interne, a oferi industriei condiții de concurență echitabile și a promova sustenabilitatea ambalajelor, este important să se stabilească cerințe obligatorii privind reciclabilitatea ambalajelor, prin armonizarea criteriilor și a metodologiei de evaluare a reciclabilității ambalajelor pe baza unei metodologii de proiectare în vederea reciclării la nivelul Uniunii. Pentru a îndeplini obiectivul stabilit în CEAP ca, până în 2030, toate ambalajele să fie reciclabile într-un mod viabil din punct de vedere economic, ambalajele reciclabile ar trebui să fie proiectate în vederea reciclării materialelor și, atunci când devin deșeuri, să poată fi colectate separat, sortate în fluxuri de deșeuri specifice fără a afecta reciclabilitatea altor fluxuri de deșeuri și să poată fi reciclate la scară largă. Reciclabilitatea ambalajelor ar trebui să fie exprimată prin clase de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea stabilite pe baza criteriilor de proiectare în vederea reciclării din 2030 și pe baza atât a criteriilor de proiectare în vederea reciclării, cât și a criteriilor de reciclare la scară largă pentru 2035 pentru categoriile de ambalaje enumerate în anexa II și exprimate în clasele de performanță A, B sau C. Ambalajele din clasele de performanță respective ar trebui să fie considerate reciclabile și, în consecință, să li se permită să fie introduse pe piață. Un ambalaj încadrat într-o clasă inferioară clasei de performanță C ar trebui să fie considerat nereciclabil din punct de vedere tehnic, iar introducerea pe piață a unui astfel de ambalaj ar trebui să fie restricționată. Cu toate acestea, ambalajele ar trebui să fie conforme cu criteriile respective numai începând cu 1 ianuarie 2030, pentru a acorda suficient timp de adaptare operatorilor economici. Începând cu 1 ianuarie 2038, ambalajele ar trebui să se încadreze cel puțin în clasa de performanță B pentru a fi introduse pe piață.

(29)

Definiția reciclării materialelor din prezentul regulament ar trebui să vină în completarea definițiilor reciclării și valorificării materialelor prevăzute în Directiva 2008/98/CE. Reciclarea materialelor menține resursele în circulație în cadrul economiei materialelor și, prin urmare, nu ar trebui să includă tratarea biologică a deșeurilor. Definiția reciclării materialelor nu ar trebui să afecteze calcularea obiectivelor în materie de reciclare stabilite pentru statele membre în cadrul prezentului regulament. Obiectivele respective și modul de calculare a acestora se bazează pe definiția reciclării prevăzută în Directiva 2008/98/CE.

(30)

Reciclarea de înaltă calitate înseamnă că, datorită faptului că își mențin caracteristicile tehnice, materialele reciclate au o calitate echivalentă cu cea a materialului inițial sau superioară acesteia și pot fi utilizate ca înlocuitor al materiilor prime primare pentru ambalaje sau aplicații similare. Materialul reciclat se poate recicla în repetate rânduri. Pentru a face posibilă producerea de materii prime reciclate de înaltă calitate, este esențial ca deșeurile de ambalaje destinate colectării să fie sortate în mod corespunzător. Diferența dintre reciclarea materialelor și reciclarea de înaltă calitate este că, în cazul reciclării materialelor, materialele de ambalaje sunt reciclate în materiale, pe când, în cazul reciclării de înaltă calitate, materialele de ambalajele sunt reciclate în materiale de o calitate suficient de bună încât materialele respective să poată fi folosite drept materiale aparținând aceleiași clase de performanță pentru ambalaje sau pentru alte aplicații, cu păstrarea calității materialului reciclat.

(31)

Faptul că a fost efectuată o evaluare a proiectării în vederea reciclării nu garantează, în sine, că ambalajele sunt reciclate în practică. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili o metodologie uniformă și un mecanism al lanțului de custodie care să asigure faptul că deșeurile de ambalaje sunt reciclate efectiv la scară largă, pe baza unor proceduri consacrate de ultimă generație de colectare separată și pe baza unor procese consacrate de sortare și reciclare, care și-au dovedit eficacitatea într-un mediu operațional. În consecință, începând din 2035, ar trebui să fie efectuată o nouă evaluare bazată pe cantitatea, și anume greutatea, corespunzătoare materialului reciclat efectiv din fiecare categorie de ambalaje, în conformitate cu metodologia și pragurile prevăzute în prezentul regulament. Pragurile pentru materialele reciclate la scară largă ar trebui să fie stabilite ținând seama de obiectivul privind cantitatea anuală de materiale reciclate stabilit în prezentul regulament. Până în 2030, se așteaptă ca statele membre să fi raportat deja Comisiei primele date privind cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate, pe categorii de ambalaje, în scopul monitorizării. Producătorii, în cazul îndeplinirii individuale a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și cărora li se încredințează îndeplinirea obligațiilor respective sau operatorii de gestionare a deșeurilor de ambalaje, în cazul în care autoritățile publice sunt responsabile de organizarea gestionării deșeurilor de ambalaje, ar trebui să se asigure că deșeurile de ambalaje sunt colectate separat, sortate și că materialele sunt reciclate în infrastructura instalată, utilizând procese consacrate ce și-au dovedit eficacitatea într-un mediu operațional, și ar trebui să furnizeze fabricantului întreaga documentație tehnică care să demonstreze că ambalajele sunt reciclate la scară largă.

(32)

În vederea stabilirii unor norme armonizate privind proiectarea ambalajelor pentru a se asigura reciclabilitatea acestora, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește stabilirea criteriilor de proiectare în vederea reciclării și a claselor de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea, stabilirea modului în care să se efectueze evaluarea performanței în ceea ce privește reciclabilitatea și să se exprime rezultatul acesteia, stabilirea descrierii, pentru fiecare categorie de ambalaje, a condițiilor de respectare a respectivelor clase de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea, stabilirea unui cadru privind modularea contribuțiilor financiare care urmează să fie plătite de producători pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în materie de răspundere extinsă a producătorilor, precum și modificarea aferentă a anexelor la prezentul regulament.

(33)

Pentru a stimula inovarea în domeniul ambalajelor, ambalajele care prezintă caracteristici inovatoare care au ca rezultat o îmbunătățire semnificativă a funcției principale a acestora și care prezintă avantaje demonstrabile pentru mediu ar trebui să beneficieze de o perioadă suplimentară pentru a se conforma cerințelor privind reciclabilitatea. Caracteristicile inovatoare ar trebui să fie justificate, în special în ceea ce privește utilizarea de materiale noi, iar instituirea planificată a unei strategii de reciclare ar trebui să fie explicată în documentația tehnică ce însoțește ambalajul. Informațiile respective ar trebui să fie utilizate, printre altele, dacă este necesar, pentru a modifica actele de punere în aplicare privind criteriile de proiectare în vederea reciclării. Operatorul economic ar trebui, de asemenea, să informeze Comisia și autoritatea competentă înainte de introducerea pe piață a unor ambalaje inovatoare.

(34)

Pentru a proteja sănătatea și siguranța oamenilor și a animalelor, având în vedere natura produselor ambalate și cerințele aferente, cerințele privind reciclabilitatea nu ar trebui să fie obligatorii pentru ambalajele directe în conformitate cu Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15) și ambalajele primare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului (16), care intră în contact direct cu medicamentul, și nici ambalajelor exterioare, respectiv secundare, astfel cum sunt definite în actele legislative respective, în cazurile în care astfel de ambalaje sunt necesare pentru a respecta cerințe specifice pentru menținerea calității medicamentului. În plus, cerințele privind reciclabilitatea nu ar trebui să fie obligatorii pentru ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact ale dispozitivelor medicale care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului (17), pentru ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact ale dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului (18), pentru ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact pentru alimente destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică și pentru alimente destinate unor scopuri medicale speciale care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (19) sau pentru ambalajele utilizate pentru transportul mărfurilor periculoase în conformitate cu Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului (20). Ambalajele de vânzare fabricate din lemn ușor, plută, textile, cauciuc, ceramică sau porțelan ar trebui, de asemenea, să fie scutite, întrucât respectivele materiale sunt introduse pe piață în cantități foarte mici, adică fiecare categorie reprezintă mai puțin de 1 % din greutatea ambalajelor introduse pe piața Uniunii. Obligația de a plăti contribuții financiare în conformitate cu răspunderea extinsă a producătorilor nu ar trebui să facă obiectul scutirii respective.

(35)

Unele state membre iau măsuri pentru a încuraja reciclabilitatea ambalajelor prin modularea taxelor de răspundere extinsă a producătorilor. Astfel de inițiative luate la nivel național pot crea insecuritate în materie de reglementare pentru operatorii economici, în special pentru cei care furnizează ambalaje în mai multe state membre. În același timp, modularea taxelor de răspundere extinsă a producătorilor este un instrument economic eficace pentru a stimula proiectarea de ambalaje mai sustenabile, conducând la ambalaje mai ușor reciclabile, îmbunătățind în același timp funcționarea pieței interne. Prin urmare, este necesară armonizarea criteriilor de modulare a taxelor de răspundere extinsă a producătorilor pe baza clasei de performanță în ceea ce privește reciclabilitatea obținute prin evaluarea reciclabilității, fără a se stabili cuantumurile efective ale acestor taxe. Întrucât criteriile ar trebui să fie legate de criteriile privind reciclabilitatea ambalajelor, este oportun să se confere Comisiei competența de a adopta astfel de criterii armonizate în același timp cu stabilirea criteriilor detaliate de proiectare în vederea reciclării pentru fiecare categorie de ambalaje.

(36)

Pentru a asigura circularitatea ambalajelor, ambalajele ar trebui să fie proiectate și fabricate astfel încât să permită un nivel mai ridicat de înlocuire a materiilor prime primare cu materiale reciclate. Utilizarea sporită a materialelor reciclate sprijină dezvoltarea economiei circulare cu piețe funcționale pentru materialele reciclate, reduce costurile, dependențele și impactul negativ asupra mediului legate de utilizarea materiilor prime primare și permite o utilizare mai eficientă a materialelor din punctul de vedere al utilizării resurselor. În ceea ce privește diferitele materiale de ambalare, ambalajele din plastic au cel mai scăzut consum de materiale reciclate. Pentru a aborda aceste preocupări în modul cel mai adecvat, este necesar să se intensifice utilizarea materialelor plastice reciclate, prin stabilirea unor obiective obligatorii pentru conținutul reciclat din ambalajele din plastic la diferite niveluri, în funcție de sensibilitatea la contact (21) a diferitelor aplicații ale ambalajelor din plastic, și prin asigurarea faptului că obiectivele respective devin obligatorii până în 2030. Pentru a asigura treptat circularitatea ambalajelor, ar trebui să se aplice obiective mai ambițioase începând cu 2040.

(37)

Materialele din hârtie rezultate în urma procesului de fabricare a celulozei pe bază de lemn nu ar trebui să fie considerate ca fiind incluse în definiția plasticului din prezentul regulament.

(38)

Pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale în conformitate cu dreptul Uniunii și pentru a evita orice risc pentru securitatea aprovizionării sau pentru siguranța medicamentelor și a dispozitivelor medicale, anumite tipuri de ambalaje din plastic ar trebui să fie excluse de la obligația de a avea un conținut minim de material reciclat. Aceste tipuri de ambalaje din plastic sunt ambalajele directe/primare, astfel cum sunt definite în Directiva 2001/83/CE și în Regulamentul (UE) 2019/6, ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact ale dispozitivelor medicale care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2017/745, ambalajele pentru produse sensibile la contact ale dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2017/746, ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact pentru alimente destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică și ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact pentru alimentele destinate unor scopuri medicale speciale care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 609/2013. Această excludere ar trebui să se aplice, de asemenea, ambalajelor exterioare/secundare ale medicamentelor de uz uman și veterinar, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2019/6 și în Directiva 2001/83/CE, în cazurile în care ambalajele trebuie să respecte cerințe specifice pentru menținerea calității medicamentului.

(39)

Pentru a îndeplini obiectivele de integrare a conținutului reciclat în temeiul prezentului regulament, Comisia ar trebui să publice, în termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, o trecere în revistă a stadiului dezvoltării tehnologice și a performanței de mediu a ambalajelor din materiale plastice de origine biologică și, după caz, să prezinte o propunere legislativă cu cerințe și obiective în materie de sustenabilitate.

(40)

Pentru a preîntâmpina obstacolele din calea pieței interne și a asigura punerea în aplicare eficientă a prezentului regulament, operatorii economici ar trebui să se asigure că orice parte din plastic a ambalajelor conține un anumit procent minim de conținut reciclat recuperat din deșeurile de plastic postconsum, pe tip și format de ambalaj, după cum se menționează în prezentul regulament, calculat ca medie pe unitate de producție și pe an.

(41)

Utilizarea unității de producție ca bază de calcul oferă fabricantului de ambalaje o anumită flexibilitate în realizarea procentului minim de conținut reciclat. Unitatea de producție ar trebui să fie înțeleasă ca făcând referire la o singură instalație industrială în care se fabrică ambalaje.

(42)

Operatorii economici ar trebui să fie stimulați să crească conținutul reciclat în partea de plastic a ambalajelor. Un mijloc de a realiza acest lucru este de a asigura modularea taxelor de răspundere extinsă a producătorilor pe baza procentului de conținut reciclat din ambalaje. Modularea taxelor în astfel de cazuri ar trebui să se bazeze pe norme comune pentru calcularea și verificarea conținutului reciclat din aceste ambalaje. În acest context, statelor membre ar trebui să li se permită să mențină sistemele existente care acordă un acces prealabil și echitabil la materialele reciclate pentru a îndeplini obiectivele privind conținutul minim de materiale reciclate, cu condiția ca acestea să respecte prezentul regulament. În plus, ar trebui acordat să fie un acces prioritar la prețurile pieței pentru materialele reciclate, iar cantitatea de materiale reciclate la care se acordă acces prioritar ar trebui să corespundă cantității de ambalaje puse la dispoziție pe teritoriul statului membru în cauză de către operatorul economic într-un interval de timp specificat.

(43)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a normelor privind calcularea și verificarea procentului de conținut reciclat obținut prin valorificarea deșeurilor de plastic postconsum prezente, calculat pe tip și format de ambalaj, ca medie pe unitate de producție și pe an, ținând cont de impactul procesului de reciclare asupra mediului și pentru a stabili formatul documentației tehnice, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei.

(44)

Pentru a crea o piață internă pentru reciclarea de înaltă calitate a materialelor plastice și pentru utilizarea materiilor prime secundare, orice parte din plastic a ambalajelor introduse pe piață ar trebui să includă un anumit procent minim de conținut reciclat recuperat din deșeurile de plastic postconsum, pe tip și format de ambalaj, după cum se menționează în prezentul regulament, calculat pe unitate de producție și pe an. Tipul de ambalaj ar trebui să fie înțeles ca făcând referire la polimerul predominant din care este fabricat ambalajul, în timp ce formatul ambalajului ar trebui să fie înțeles ca făcând referire la dimensiunea și forma unei unități de ambalaj specifice.

(45)

Un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane, în special în ceea ce privește nivelul emisiilor în aer, apă și sol, este necesar din mai multe motive. În primul rând, schimbările climatice sunt un fenomen global care nu are granițe, iar efectele lor nu au o legătură directă cu sursa de emisii de gaze cu efect de seră: țările cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră se pot confrunta cu efecte ale schimbărilor climatice disproporționate în raport cu contribuțiile lor individuale la emisiile globale de gaze cu efect de seră. În al doilea rând, sistemele hidrografice sunt interconectate, de exemplu prin intermediul curenților oceanici, iar experiența din trecut arată că poluarea, inclusiv cea generată de deșeurile din plastic, care survine într-un colț al planetei se poate răspândi pe scară largă către alte oceane și continente. În al treilea rând, emisiile absorbite de sol pot avea nu numai efecte locale, ci și transfrontaliere, în special atunci când respectivele emisii pătrund în cursurile de apă. Promovarea utilizării de material reciclat în ambalajele din plastic se bazează pe premisa că materialul reciclat în sine a fost produs într-un mod durabil din punctul de vedere al mediului, astfel încât amprenta de carbon să fie redusă și economia circulară să fie încurajată. În acest scop, trebuie instituite anumite garanții pentru a se asigura că modul în care este obținut materialul reciclat nu anulează beneficiile pentru mediu ale utilizării unui astfel de material reciclat în ambalajele din plastic ulterioare. Prin urmare, este necesar să se abordeze preocupările legate de mediu în mod nediscriminatoriu, atât în ceea ce privește ambalajele din plastic produse pe plan intern, cât și cele importate. În acest scop, importurile în Uniune ar trebui să facă obiectul unor cerințe echivalente pentru tehnologiile de reciclare, în ceea ce privește emisiile și colectarea separată și criteriile de sustenabilitate.

(46)

Colectarea separată a deșeurilor de plastic este esențială, întrucât are un impact direct și pozitiv asupra ratei de colectare, asupra calității materialelor colectate și asupra calității materialelor reciclate. Aceasta permite reciclarea de înaltă calitate și stimulează adoptarea utilizării de materii prime secundare de calitate. Înaintarea către o „societate a reciclării” contribuie la evitarea generării de deșeuri și încurajează utilizarea deșeurilor ca resursă, evitând totodată blocarea resurselor la nivelurile inferioare ale ierarhiei deșeurilor, care are efecte negative asupra mediului, precum și ignorarea gestionării în mod ecologic a deșeurilor. Colectarea separată evită, de asemenea, amestecarea deșeurilor periculoase și nepericuloase, asigurând siguranța deșeurilor și a transportului acestora, și evită poluarea, astfel cum se prevede în normele internaționale, cum ar fi Convenția de la Basel din 22 martie 1989 privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora (22), Convenția Organizației Națiunilor Unite din 10 decembrie 1982 asupra dreptului mării (23), Convenția privind prevenirea poluării marine prin deversare de deșeuri și de alte materiale încheiată la Londra la 29 decembrie 1972 și protocolul la aceasta din 1996, precum și anexa V la Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave din 2 noiembrie 1973 (MARPOL), astfel cum a fost modificată prin protocolul aferent din 1978.

(47)

În plus, discuțiile la nivel internațional din cadrul diferitelor reuniuni ale Comitetului interguvernamental de negociere însărcinat să elaboreze un instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind poluarea cu materiale plastice inclusiv în mediul marin, discuții desfășurate sub auspiciile Programului ONU pentru Mediu (denumit în continuare „Comitetul interguvernamental de negociere privind poluarea cu materiale plastice”), au demonstrat, la nivel internațional, necesitatea de a intensifica acțiunile privind colectarea separată a materialelor plastice pentru a limita impactul acestora asupra mediului și pentru a stimula economia circulară, pentru a preveni generarea de deșeuri și a reduce exploatarea resurselor naturale. Discuțiile au demonstrat totodată voința părților contractante de a adopta măsuri în această direcție. Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi (24) încheiată la Geneva la 14 noiembrie 1979 impune părților la convenția respectivă să protejeze mediul împotriva poluării atmosferice și să depună eforturi pentru a limita și, în măsura posibilului, a reduce treptat și a preveni poluarea atmosferică, inclusiv cea transfrontalieră pe distanțe lungi. În conformitate cu Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale (25) încheiată la Helsinki la 17 martie 1992, părțile sunt obligate să ia măsuri pentru a preveni, controla și reduce orice impact transfrontalier al poluării apei. În conformitate cu Declarația de la Rio din 1992 a Conferinței ONU privind mediul și dezvoltarea, poluatorul ar trebui, în principiu, să suporte costul poluării. Prin urmare, activitățile industriale, cum ar fi reciclarea plasticului, ar trebui să fie însoțite de măsuri de prevenire și reducere a poluării.

(48)

Obiectivul de mediu de încurajare a utilizării materialelor recuperate din deșeurile de plastic postconsum impune ca reciclarea plasticului să se facă într-un mod care să reducă la minimum poluarea rezultată. Dacă acest lucru nu are loc, poluanții industriali emiși în cursul reciclării ar reduce sau ar elimina valoarea adăugată ecologică a încurajării utilizării plasticului reciclat. Ar trebui să fie elaborate criterii de sustenabilitate în ceea ce privește tehnologiile de reciclare pentru deșeurile de plastic postconsum. Acestea ar trebui să asigure un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane, în special în ceea ce privește nivelul emisiilor în aer, apă și sol și eficiența resurselor. În acest scop, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește stabilirea criteriilor de sustenabilitate pentru tehnologiile de reciclare a materialelor plastice. În consecință, reciclarea ar trebui să fie efectuată într-un mod ecologic, care să conducă la o înaltă calitate a proceselor și a produselor de reciclare și care să asigure standarde ridicate pentru sectorul reciclării. Prin asigurarea unui nivel adecvat de sustenabilitate a tehnologiei de reciclare și, în consecință, a materialelor reciclate, încurajarea utilizării de conținut reciclat în ambalajele din plastic devine o măsură responsabilă din punct de vedere ecologic. Discuțiile din cadrul reuniunilor Comitetului interguvernamental de negociere privind poluarea cu materiale plastice a evidențiat, de asemenea, importanța asigurării faptului că tehnologiile de reciclare funcționează într-un mod ecologic.

(49)

Metodologia de evaluare, verificare și certificare, inclusiv prin intermediul unui audit efectuat de un terț, a echivalenței normelor aplicate în cazul în care conținutul reciclat recuperat din deșeurile de plastic postconsum sunt reciclate sau colectate într-o țară terță ar trebui să asigure un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane, în special în ceea ce privește nivelul emisiilor în aer, apă și sol, ținând seama de necesitatea de a asigura că reciclarea se efectuează în mod ecologic, de posibilitatea de a asigura reciclarea de înaltă calitate, de nivelul standardelor de calitate pentru sectorul reciclării și de nivelul de eficiență în utilizarea resurselor. Astfel de considerații sunt esențiale pentru realizarea circularității resurselor, exercitând astfel o presiune mai redusă asupra resurselor naturale epuizabile. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili metodologia respectivă.

(50)

Materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și care conțin plastic reciclat trebuie să respecte cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/1616 al Comisiei (26), care include cerințe privind tehnologiile de reciclare. În ceea ce privește ambalajele din plastic, cu excepția cazului în care respectivele ambalaje sunt fabricate din polietilentereftalat (PET), este oportun să se reevalueze, cu suficient timp înainte de data aplicării cerințelor privind conținutul reciclat aferent, disponibilitatea unor tehnologii de reciclare adecvate pentru astfel de ambalaje din plastic. Reevaluarea respectivă ar trebui să se refere și la stadiul autorizării în temeiul normelor relevante ale Uniunii, precum și la instalarea în practică a unor astfel de tehnologii. Pe baza respectivei reevaluări, ar putea fi necesar să se prevadă derogări de la cerințele privind conținutul reciclat pentru anumite ambalaje din plastic pentru produse sensibile la contact, sau să se modifice lista de excepții prevăzută în prezentul regulament. În acest scop, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei.

(51)

Pentru a ține seama de riscurile legate de o posibilă ofertă insuficientă de anumite deșeuri de plastic destinate reciclării, care ar putea duce la prețuri excesive sau la efecte negative asupra sănătății, siguranței și mediului, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește ajustarea procentelor minime de conținut reciclat recuperat din deșeurile de plastic postconsum. Atunci când evaluează justificarea unui astfel de act delegat, Comisia ar trebui să evalueze cereri bine motivate înaintate de persoane fizice și juridice.

(52)

Pentru alte materiale decât plasticul, cum ar fi sticla sau aluminiul, tendința de înlocuire a materiei prime primare cu materiale reciclate este evidentă și se preconizează că va continua din cauza evoluției mediului juridic și economic și a așteptărilor consumatorilor. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să monitorizeze îndeaproape utilizarea conținutului reciclat în alte materiale de ambalare decât materialele plastice și să analizeze dacă este cazul să stabilească măsuri suplimentare, inclusiv obiective, cu scopul de a crește nivelul de utilizare a conținutului reciclat în alte ambalaje decât ambalajele din plastic.

(53)

Fluxul de biodeșeuri este adesea contaminat cu materiale plastice convenționale, iar fluxurile de reciclare a materialelor sunt adesea contaminate cu materiale plastice compostabile. Această contaminare încrucișată determină o risipă de resurse și generează materii prime secundare de calitate inferioară și ar trebui să fie prevenită la sursă. Având în vedere această îngrijorare, statele membre ar trebui să stabilească modul corect de gestionare a deșeurilor pe teritoriul lor pentru ambalajele compostabile. Întrucât calea adecvată de eliminare a ambalajelor din plastic compostabile devine din ce în ce mai greu de identificat pentru consumatori, este justificat și necesar să se stabilească norme clare și comune privind utilizarea ambalajelor din plastic compostabile, care să fie obligatorii numai atunci când utilizarea lor aduce un beneficiu clar pentru mediu sau pentru sănătatea umană. Acest lucru este valabil în special atunci când utilizarea ambalajelor compostabile contribuie la colectarea sau eliminarea biodeșeurilor, de exemplu pentru produsele în cazul cărora separarea conținutului de ambalaj este deosebit de complexă, cum ar fi pliculețele de ceai.

(54)

Pentru aplicațiile limitate de ambalare realizate din polimeri de plastic biodegradabil, există un beneficiu ecologic demonstrabil al utilizării ambalajelor compostabile, care intră în instalațiile de compostare, inclusiv în instalațiile de digestie anaerobă în condiții controlate. În plus, atunci când un stat membru aplică articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2008/98/CE și când în respectivul stat membru există sisteme adecvate de colectare a deșeurilor și infrastructuri adecvate de tratare a deșeurilor, respectivul stat membru ar trebui să aibă flexibilitatea de a decide dacă să permită punerea la dispoziție pentru prima dată pe teritoriul său a ambalajelor compostabile pentru monodozele destinate sistemelor de preparare a cafelei, a ceaiului sau a altor băuturi, care sunt compuse din alte materiale de ambalare decât metalul și pentru pungile de transport din plastic foarte subțire, pentru pungile de transport din plastic subțire și punerea la dispoziție pentru prima dată pe teritoriul său a altor ambalaje care făceau obiectul cerinței de a fi compostabile anterior intrării în vigoare a prezentului regulament. Pentru a evita confuzia consumatorilor cu privire la calea corectă de eliminare și având în vedere beneficiile pentru mediu ale circularității carbonului, toate celelalte ambalaje ar trebui să facă obiectul reciclării materialelor, iar proiectarea unor astfel de ambalaje ar trebui să asigure faptul că nu afectează reciclabilitatea altor fluxuri de deșeuri.

(55)

În plus, deșeurile biodegradabile nu ar trebui să ducă la apariția contaminanților în compostul generat. Cerințele standardului armonizat EN 13432:2000 „Ambalare – Cerințe pentru ambalaje recuperabile prin compostare și biodegradare – Program de testare și criterii de evaluare pentru acceptarea finală a ambalajelor” ar trebui să fie revizuite în ceea ce privește timpii de compostare, nivelurile admisibile de contaminare și restricțiile privind eliberarea de microplastice pentru a permite prelucrarea respectivelor materiale în instalații de tratare a biodeșeurilor într-un mod corespunzător. În plus, în Uniune ar trebui să fie stabilit un standard similar pentru compostarea la domiciliu.

(56)

Astfel cum se descrie în „Cadrul de politică al UE privind materialele plastice de origine biologică, biodegradabile și compostabile”, prezentat în Comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2022, respectarea standardelor pentru compostarea industrială nu înseamnă că descompunerea se poate face prin compostare la domiciliu. În cazul compostării industriale, condițiile necesare sunt temperaturi ridicate și niveluri ridicate de umiditate. În cazul compostării la domiciliu, care este efectuată de persoane fizice, inclusiv în cadrul comunităților, condițiile reale depind foarte mult de condițiile climatice locale și de practicile consumatorilor. Prin urmare, biodegradarea în compostarea la domiciliu riscă să fie mai lentă decât în compostarea industrială sau să fie incompletă. În mod deosebit, compostarea la domiciliu a ambalajelor din plastic ar trebui să fie luată în calcul numai pentru aplicații specifice și când există condiții locale specifice, sub supravegherea autorităților relevante.

(57)

Atunci când acest lucru este justificat și adecvat având în vedere evoluțiile tehnologice și în materie de reglementare care afectează eliminarea materialelor plastice compostabile și în condiții specifice care garantează că utilizarea acestor materiale este benefică pentru mediu și sănătatea umană, Comisia ar trebui să prezinte, acolo unde este cazul, o propunere legislativă pentru a modifica lista ambalajelor în cazul cărora este permisă compostarea.

(58)

Pentru a facilita evaluarea conformității în ceea ce privește cerințele în temeiul prezentului regulament referitoare la ambalajele compostabile, este necesar să se prevadă o prezumție de conformitate pentru acele ambalaje compostabile care respectă standardele armonizate adoptate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (27). Pentru a stabili dacă prezumția se aplică, ar trebui să fie avute în vedere specificații tehnice detaliate pentru cerințele respective, în concordanță cu cele mai recente evoluții științifice și tehnologice. Parametrii, inclusiv timpii de compostare și nivelurile admisibile de contaminare, ar trebui să reflecte condițiile reale din instalațiile de tratare a biodeșeurilor, inclusiv procesele de digestie anaerobă. Standardul actual pentru compostarea industrială nu poate fi invocat ca bază pentru prezumția de conformitate, deoarece respectivul standard trebuie revizuit și înlocuit cu o versiune actualizată. Cu toate acestea, până la elaborarea unui standard armonizat, nou sau actualizat, standardul actual poate fi utilizat ca ghid. În ceea ce privește ambalajele compostabile la domiciliu, Comisia ar trebui să solicite elaborarea de standarde europene (standarde EN), după caz.

(59)

Toate ambalajele destinate să vină în contact cu produsele alimentare sau care vin deja în contact cu produsele alimentare, inclusiv ambalajele compostabile, trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. După caz, ar trebui să fie posibil să se utilizeze documentația și informațiile impuse în temeiul actelor juridice ale Uniunii privind materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare ca parte a informațiilor și a documentației impuse în temeiul prezentului regulament.

(60)

Ambalajele ar trebui să fie proiectate astfel încât să se reducă la minimum volumul și greutatea acestora și de a face posibilă reciclabilitatea, menținându-se, în același timp, capacitatea lor de a îndeplini funcțiile de ambalare. Fabricantul ar trebui să evalueze ambalajele pe baza criteriilor de performanță enumerate în prezentul regulament. Având în vedere obiectivele prezentului regulament de a reduce generarea de ambalaje și de deșeuri de ambalaje și de a îmbunătăți circularitatea ambalajelor pe piața internă, este oportun să se completeze și să se clarifice suplimentar criteriile actuale și ca acestea să fie mai stricte. Prin urmare, ar trebui să fie modificată lista criteriilor de performanță a ambalajelor, astfel cum sunt enumerate în standardul armonizat EN 13428:2004 „Ambalaje – Cerințe specifice fabricării și compoziției – Prevenire prin reducerea la sursă”. Cu toate acestea, până la elaborarea unui standard armonizat, nou sau actualizat, standardul actual, EN 13428:2004, poate fi utilizat. Deși comercializarea și acceptarea de către consumatori rămân relevante pentru proiectarea ambalajelor, acestea nu ar trebui să fie incluse în criteriile de performanță și să justifice singure greutatea și volumul suplimentare ale ambalajului. Totuși, acest lucru nu ar trebui să compromită specificațiile de produs pentru produsele artizanale și industriale și pentru produsele alimentare și agricole care sunt înregistrate și protejate în cadrul sistemului de protecție a indicațiilor geografice al UE, ca parte a obiectivului Uniunii de a proteja patrimoniul cultural și know-how-ul tradițional, inclusiv în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (28) pentru vin, al Regulamentului (UE) 2019/787 al Parlamentului European și al Consiliului (29) pentru băuturile spirtoase sau al Regulamentului (UE) 2023/2411 al Parlamentului European și al Consiliului (30) pentru produsele artizanale și industriale, sau care fac obiectul sistemelor de calitate menționate în Regulamentul (UE) 2024/1143 al Parlamentului European și al Consiliului (31). De asemenea, acest lucru nu ar trebui să compromită desenele sau modelele de ambalaje protejate în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern aplicabil desenelor și modelelor industriale sau mărcilor sau în temeiul acordurilor internaționale care produc efecte în unul dintre statele membre. Excepția referitoare la astfel de ambalaje este justificată numai în măsura în care noile norme privind reducerea la minimum a ambalajelor afectează forma ambalajului în așa fel încât marca nu mai poate diferenția produsul de marcă de produsele unei alte întreprinderi, iar desenul sau modelul nu își mai poate păstra caracteristicile noi și individuale. Pentru a se evita riscul de abuz, excepția ar trebui să se aplice numai drepturilor asupra mărcilor și asupra desenelor sau modelelor industriale protejate înainte de 11 februarie 2025. Pe de altă parte, reciclabilitatea, utilizarea conținutului reciclat și reutilizarea ambalajelor ar putea justifica creșterea greutății sau a volumului ambalajului și ar trebui să fie adăugate la criteriile de performanță. Ambalajele cu pereți dubli, funduri false și alte caracteristici care vizează doar creșterea volumului perceput al produsului nu ar trebui să fie introduse pe piață, deoarece astfel de ambalaje nu îndeplinesc cerința privind reducerea la minimum a ambalajelor. Aceeași regulă ar trebui să se aplice ambalajelor inutile care nu sunt necesare pentru asigurarea funcționalității ambalajului.

(61)

Pentru a respecta cerințele de reducere la minimum a ambalajelor, ar trebui să se acorde o atenție deosebită limitării spațiului gol în cazul ambalajelor grupate și pentru transport, inclusiv în cazul ambalajelor pentru comerț electronic.

(62)

Pentru a facilita evaluarea conformității în ceea ce privește cerințele în temeiul prezentului regulament privind reducerea la minimum a ambalajelor, este necesar să se prevadă o prezumție de conformitate pentru ambalajele care sunt în conformitate cu standardele armonizate adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 în scopul exprimării specificațiilor tehnice detaliate ale cerințelor respective și al specificării de criterii de proiectare măsurabile, inclusiv, după caz, limite maxime privind greutatea sau spațiul gol pentru anumite formate de ambalaje, precum și, implicit, modele standardizate de ambalaje care respectă cerințele de reducere la minimum a ambalajelor.

(63)

Pentru a promova circularitatea și utilizarea sustenabilă a ambalajelor, ar trebui să fie stimulate ambalajele reutilizabile și sistemele de reutilizare. În acest scop, este necesar să se clarifice noțiunea de ambalaj reutilizabil și să se asigure că acesta are legătură nu numai cu proiectarea ambalajului, ci și cu instituirea unor sisteme de reutilizare care respectă cerințele minime prevăzute în prezentul regulament. Proiectarea ambalajelor ar trebui să permită un număr cât mai mare posibil de rotații și să mențină cerințele de siguranță, calitate și igienă atunci când sunt golite, descărcate, reumplute sau reîncărcate. Pentru a facilita evaluarea conformității în ceea ce privește cerințele în temeiul prezentului regulament privind ambalajele reutilizabile, este necesar să se prevadă o prezumție de conformitate pentru ambalajele care sunt în conformitate cu standardele armonizate adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 în scopul exprimării specificațiilor tehnice detaliate în temeiul regulamentului respectiv și al de instituirii de criterii și formate privind ambalajele reutilizabile, inclusiv numărul minim de trasee sau rotații, modele standardizate, precum și cerințe privind sistemele de reutilizare, inclusiv cerințe de igienă.

(64)

Este necesar să se informeze consumatorii și să li se permită să elimine deșeurile de ambalaje în mod corespunzător. În acest scop, este oportun să se stabilească un sistem de etichetare armonizat bazat pe materialele componente ale ambalajelor pentru sortarea deșeurilor și asociat cu etichete corespunzătoare pe recipientele pentru deșeuri. Necesitatea ca un astfel de sistem de etichetare armonizat să fie recunoscut de toți cetățenii, indiferent de situația lor, cum ar fi vârsta și cunoștințele lingvistice, ar trebui să fie un principiu director la proiectarea etichetelor. Un astfel de sistem poate fi realizat prin utilizarea pictogramelor, cu o utilizare minimă a limbajului. O astfel de proiectare ar contribui, de asemenea, la reducerea la minimum a costurilor de traducere, care ar fi suportate în caz contrar.

(65)

Sortarea este un pas esențial pentru a asigura o mai mare circularitate a ambalajelor. Îmbunătățirea capacităților de sortare, în special prin inovații tehnologice, ar trebui să fie încurajată pentru a permite o sortare mai eficientă și, astfel, o mai bună calitate a materiilor prime pentru reciclare.

(66)

Pentru a facilita sortarea și eliminarea deșeurilor de ambalaje de către consumatori, ar trebui să fie introdus un sistem de simboluri armonizate care să fie aplicate atât pe ambalaje, cât și pe recipientele pentru deșeuri, permițând astfel consumatorilor să potrivească simbolurile în scopul eliminării. Simbolurile ar trebui să permită gestionarea adecvată a deșeurilor, întrucât ar trebui să ofere consumatorilor informații cu privire la proprietățile de compostare ale unor astfel de ambalaje. Astfel de informații ar trebui, în special, să evite orice confuzie în rândul consumatorilor cu privire la ambalajele compostabile care nu se pretează, ca atare, la compostarea la domiciliu, ci sunt compostabile numai în condiții controlate industrial. Astfel de informații ar trebui, așadar, să împiedice ca ambalajele compostabile să fie aruncate în natură. Această abordare va îmbunătăți colectarea separată a deșeurilor de ambalaje, contribuind la creșterea calității reciclării deșeurilor de ambalaje, și este menită să introducă un nivel de armonizare a sistemelor de colectare a deșeurilor de ambalaje pe piața internă. De asemenea, este necesar să se armonizeze simbolurile asociate sistemelor obligatorii de garanție-returnare instituite după intrarea în vigoare a prezentului regulament. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să solicite utilizarea unor astfel de etichete armonizate pe ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare instituite în temeiul dreptului intern înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament. Având în vedere că ambalajele pentru transport nu sunt colectate prin intermediul sistemelor municipale de colectare a deșeurilor, utilizarea acestor simboluri nu ar trebui să fie obligatorie pentru ambalajele pentru transport, cu excepția ambalajelor pentru comerț electronic.

(67)

Etichetarea conținutului reciclat din ambalaje nu ar trebui să fie obligatorie, deoarece aceste informații nu sunt esențiale pentru a asigura tratarea adecvată a ambalajelor la sfârșitul ciclului de viață. Cu toate acestea, fabricanții vor avea obligația să îndeplinească obiectivele privind conținutul reciclat în temeiul prezentului regulament și ar putea dori să afișeze aceste informații pe ambalajul lor pentru a informa consumatorii cu privire la conținutul reciclat din ambalaj. Pentru a se asigura că astfel de informații sunt comunicate în mod armonizat în întreaga Uniune, ar trebui să existe o etichetă armonizată care să indice conținutul de material reciclat.

(68)

Etichetarea conținutului de materiale plastice de origine biologică din ambalaje nu ar trebui, de asemenea, să fie obligatorie, deoarece există o serie de condiții pe care materialele plastice de origine biologică trebuie să le îndeplinească pentru a asigura sustenabilitatea și sunt necesare mai multe dovezi științifice pentru a se asigura că, pe parcursul întregului lor ciclu de viață, materialele plastice de origine biologică sunt utilizate cu respectarea principiilor economiei circulare, cum prevede Comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2022 privind Cadrul de politică al Uniunii privind materialele plastice de origine biologică, biodegradabile și compostabile. Cu toate acestea, fabricanții ar putea dori să afișeze informațiile respective pe ambalajele lor pentru a informa consumatorii cu privire la conținutul de materiale plastice de origine biologică din ambalaje. Pentru a se asigura că astfel de informații sunt comunicate în mod armonizat în întreaga Uniune, ar trebui să existe o etichetă armonizată care să indice conținutul de materiale plastice de origine biologică.

(69)

În ceea ce privește ambalajele reutilizabile, pentru a informa utilizatorii finali cu privire la reutilizabilitate, la disponibilitatea sistemelor de reutilizare și la amplasarea canalelor de colectare, astfel de ambalaje ar trebui să conțină un cod QR sau un alt suport de date standardizat, deschis și digital care furnizează astfel de informații. Codul QR sau suportul de date ar trebui să conțină informații care să faciliteze urmărirea și calcularea traseelor și a rotațiilor sau o estimare medie, dacă astfel de calcule nu sunt fezabile. Această etichetă ar trebui să fie opțională pentru sistemele în buclă deschisă care nu au un operator de sistem. În plus, ambalajele de vânzare reutilizabile ar trebui să fie identificate în mod clar în punctul de vânzare.

(70)

Pe ambalaje nu ar trebui să fie aplicate etichete multiple. Pentru a evita acest lucru, în cazul în care alte acte juridice ale Uniunii impun ca informațiile privind produsul ambalat să fie disponibile în format digital prin intermediul unui suport de date, informațiile impuse în temeiul prezentului regulament, pentru ambalaj și pentru produsul ambalat, în temeiul altor acte juridice ale Uniunii ar trebui să fie accesibile prin intermediul aceluiași suport de date. Suportul de date respectiv ar trebui să respecte cerințele prevăzute în prezentul regulament sau în alte dispoziții de drept al Uniunii. În special, în cazul în care produsul ambalat intră sub incidența Regulamentului (UE) 2024/1781 sau a altor dispoziții ale dreptului Uniunii care impun un pașaport digital al produsului, respectivul pașaport digital al produsului ar trebui să fie utilizat și pentru furnizarea informațiilor relevante în temeiul prezentului regulament. În cazul în care ambalajul conține substanțe care prezintă motive de îngrijorare, acesta ar trebui să fie marcat utilizând o tehnologie de marcare digitală, standardizată și deschisă, astfel cum se prevede în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie. Aceste informații ar trebui să asigure faptul că operatorii de deșeuri au acces la informații relevante privind compoziția chimică a ambalajelor pentru a stabili care este cea mai adecvată opțiune de gestionare a deșeurilor, în conformitate cu ierarhia deșeurilor, promovând astfel circularitatea ambalajelor.

(71)

Pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament, consumatorii ar trebui să fie protejați împotriva informațiilor care induc în eroare și produc confuzii cu privire la caracteristicile și la tratarea adecvată, la sfârșitul ciclului de viață, a ambalajelor pentru care au fost stabilite etichete armonizate în temeiul prezentului regulament. Ar trebui să fie posibilă identificarea ambalajelor incluse în schema de răspundere extinsă a producătorilor printr-un simbol corespunzător pe întregul teritoriu pe care schema respectivă se aplică, pentru a indica faptul că producătorul își îndeplinește obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor. O astfel de identificare ar trebui realizată numai prin intermediul unui cod QR sau al unei alte tehnologii de marcare digitală, deschisă și standardizată. Simbolul respectiv ar trebui să fie clar și lipsit de ambiguitate pentru consumatori în ceea ce privește reciclabilitatea ambalajelor.

(72)

Ambalajele care fac obiectul sistemelor obligatorii de garanție-returnare ar trebui să poarte o etichetă care să informeze consumatorii că ambalajele intră sub incidența sistemului respectiv și că, prin urmare, ambalajele ar trebui să fie colectate prin intermediul unor canale de colectare specifice, autorizate în acest scop de autoritățile naționale. Această etichetă ar trebui să fie o etichetă UE armonizată, stabilită de Comisie. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să solicite utilizarea unor astfel de etichete armonizate pe ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanție-returnare instituite în temeiul dreptului intern înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(73)

Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului (32) funcționează ca o „plasă de siguranță” care asigură un nivel înalt de protecție a consumatorilor în toate sectoarele, venind în completarea unor cerințe mai detaliate din dreptul Uniunii specific unui anumit sector sau specific unor anumite produse, cu excepția cazului în care există o contradicție între respectiva directivă și alte norme ale Uniunii vizând aspecte specifice ale practicilor comerciale neloiale, situație în care acestea din urmă ar trebui să prevaleze în ceea ce privește respectivele aspecte specifice. Directiva (UE) 2024/825 a Parlamentului European și a Consiliului (33) prevede că afișarea unei etichete voluntare de durabilitate, care nu îndeplinește anumite cerințe, constituie o practică comercială neloială.

(74)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a cerințelor de etichetare, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a îmbunătăți în continuare sortarea deșeurilor, a stabili metodologia de identificare a materialelor componente ale ambalajelor și pentru identificarea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare prin intermediul tehnologiilor digitale deschise și standardizate și pentru a stabili o etichetă armonizată și specificații și formatul pentru cerințele de etichetare a ambalajelor și recipientelor pentru deșeuri, stabilite în temeiul prezentului regulament. La elaborarea specificațiilor respective, Comisia ar trebui să reducă la minimum elementele lingvistice și să țină seama de informațiile științifice sau de alte informații tehnice disponibile, inclusiv de standardele internaționale relevante. La proiectarea etichetării armonizate a ambalajelor care fac obiectul unui sistem de garanție-returnare ar trebui să se țină seama de eventualele variații în rândul statelor membre în ceea ce privește cuantumul garanției percepute. Având în vedere noul sistem, Decizia 97/129/CE a Comisiei (34) ar trebui să fie abrogată începând cu 12 august 2028, iar conținutul său ar trebui să fie încorporat în actul de punere în aplicare.

(75)

Operatorii economici ar trebui să se asigure că ambalajele respectă cerințele prevăzute în prezentul regulament. Aceștia ar trebui să ia măsurile adecvate pentru a asigura o astfel de conformitate în raport cu rolurile lor respective în lanțul de aprovizionare, pentru a asigura libera circulație a ambalajelor pe piața internă și pentru a îmbunătăți sustenabilitatea acesteia.

(76)

Întrucât are cele mai detaliate cunoștințe privind procesul de proiectare și de producție, fabricantul este cel mai în măsură să efectueze evaluarea conformității prevăzută în prezentul regulament. Evaluarea conformității în temeiul prezentului regulament ar trebui, așadar, să rămână exclusiv obligația fabricantului.

(77)

Ar trebui să se asigure faptul că furnizorii de ambalaje sau de materiale de ambalare furnizează fabricantului toate informațiile și documentele necesare pentru ca fabricantul să demonstreze conformitatea ambalajului și a materialelor de ambalare. Informațiile și documentele ar trebui să fie furnizate pe suport de hârtie sau în format electronic.

(78)

Pentru a proteja funcționarea pieței interne, este necesar să se asigure că ambalajele din țări terțe care intră pe piața Uniunii respectă prezentul regulament, indiferent dacă sunt importate ca ambalaje de sine stătătoare sau în asociere cu un produs ambalat. În special, este necesar să se asigure că fabricanții au aplicat proceduri adecvate de evaluare a conformității în ceea ce privește ambalajele respective. Prin urmare, importatorii ar trebui să se asigure că ambalajele pe care le introduc pe piață respectă cerințele respective și că documentația elaborată de fabricanți este pusă la dispoziția autorităților naționale competente pentru inspecție.

(79)

Atunci când introduce un ambalaj pe piață, fiecare importator ar trebui să indice pe ambalaj numele său, denumirea sa comercială înregistrată sau marca sa înregistrată, precum și adresa poștală și, dacă este cazul, mijloacele electronice de comunicare prin care poate fi contactat. Ar trebui să fie prevăzute excepții în cazurile în care ambalajul nu permite aceste indicații.

(80)

Întrucât distribuitorul pune la dispoziție pe piață un ambalaj după ce acesta a fost introdus pe piață de către fabricant sau importator, acesta ar trebui să acționeze cu grija cuvenită în ceea ce privește cerințele aplicabile din prezentul regulament. De asemenea, distribuitorul ar trebui să se asigure că modul în care manipulează ambalajul nu afectează conformitatea acestuia cu cerințele respective.

(81)

Întrucât distribuitorii și importatorii sunt aproape de piață și au un rol important în asigurarea conformității ambalajului, ar trebui să fie implicați în sarcinile de supraveghere a pieței desfășurate de autoritățile naționale competente și să fie pregătiți să participe activ, furnizând autorităților respective toate informațiile necesare referitoare la ambalajul vizat.

(82)

Orice importator sau distribuitor care fie introduce pe piață un ambalaj sub numele sau marca proprie a importatorului sau a distribuitorului, fie modifică un ambalaj introdus deja pe piață într-un mod care ar putea afecta conformitatea cu prezentul regulament, ar trebui să fie considerat fabricant și ar trebui să își asume responsabilitatea pentru obligațiile fabricantului.

(83)

Asigurarea trasabilității unui ambalaj de-a lungul întregului lanț de aprovizionare facilitează sarcina autorităților de supraveghere a pieței de a identifica operatorii economici care au introdus ambalaje neconforme pe piață sau le-au pus la dispoziție pe piață. Prin urmare, operatorii economici ar trebui să aibă obligația de a păstra informațiile privind tranzacțiile lor pentru o anumită perioadă.

(84)

Problema generării excesive de deșeuri de ambalaje nu poate fi abordată pe deplin prin stabilirea unor obligații privind proiectarea ambalajelor. Pentru anumite tipuri de ambalaje, ar trebui să fie impuse obligații de reducere a proporției spațiului gol pentru operatorii economici care umplu sau utilizează în alt mod astfel de ambalaje. În cazul ambalajelor grupate, al celor pentru transport și al celor pentru comerț electronic utilizate pentru furnizarea de produse distribuitorilor finali sau utilizatorilor finali, proporția spațiului gol nu ar trebui să depășească 50 %. Această obligație nu ar trebui să se aplice ambalajelor reutilizabile. În conformitate cu ierarhia deșeurilor și pentru a promova inovarea în domeniul ambalajelor în scopul reducerii deșeurilor de ambalaje, ar trebui să fie posibil ca operatorii economici care utilizează ambalajele de vânzare ca ambalaje pentru comerț electronic să fie scutiți de această obligație. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru calcularea proporției de spațiu gol, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili metodologia.

(85)

Pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului pe piața internă, precum și un nivel ridicat de siguranță alimentară și igienă alimentară și pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor de prevenire a generării de deșeuri de ambalaje, nu ar trebui să se introducă pe piață ambalaje inutile sau care pot fi evitate. Lista acestor formate de ambalaje este prevăzută în prezentul regulament. Comisia ar trebui să publice orientări pentru a explica mai detaliat lista respectivă, inclusiv oferind exemple de ambalaje și orientări în ceea ce privește scutirile de restricții.

(86)

Pentru a promova circularitatea și utilizarea sustenabilă a ambalajelor, este necesar să se limiteze riscul ca ambalajele comercializate ca reutilizabile să nu fie reutilizate în practică și să se asigure returnarea de către consumatori a ambalajelor reutilizabile. Cel mai adecvat mod de a realiza acest lucru este de a stabili obligația operatorilor economici care utilizează ambalaje reutilizabile de a se asigura că este instituit un sistem de reutilizare, permițând astfel ca astfel de ambalaje să circule, să intre în rotație și să fie utilizate în mod repetat. Pentru a maximiza beneficiile ale acestor sisteme, ar trebui să fie stabilite cerințe minime pentru sistemele în buclă deschisă și în buclă închisă. Confirmarea conformității ambalajelor reutilizabile cu un sistem de reutilizare ar trebui, de asemenea, să facă parte din documentația tehnică a acestor ambalaje. Sistemele de reutilizare pot varia în ceea ce privește dimensiunea și acoperirea geografică de la sisteme locale mai mici la sisteme mai mari, care se pot întinde pe teritoriul unuia sau mai multor state membre.

(87)

Ambalajele reutilizabile trebuie să fie sigure pentru utilizatorii lor. Prin urmare, operatorii economici care își oferă produsele în ambalaje reutilizabile ar trebui să se asigure că, înainte ca un ambalaj reutilizabil să fie reutilizat, acesta face obiectul unui proces de recondiționare, pentru care ar trebui să fie stabilite cerințe.

(88)

Ambalajele reutilizabile devin deșeuri, în înțelesul articolului 3 punctul 1 din Directiva 2008/98/CE, atunci când deținătorul le elimină, intenționează să le elimine sau are obligația să le elimine. În mod normal, ambalajele reutilizabile din cadrul unui proces de recondiționare nu sunt considerate deșeuri.

(89)

Pentru a stimula prevenirea generării de deșeuri, ar trebui să fie introdus un nou concept de „reumplere”. Reumplerea ar trebui să fie înțeleasă ca o măsură specifică de prevenire a generării de deșeuri, care contribuie la îndeplinirea obiectivelor privind prevenirea stabilite în prezentul regulament și care este necesară pentru îndeplinirea acestora.

(90)

În cazul în care operatorii economici oferă posibilitatea de a achiziționa produse prin reumplere, aceștia ar trebui să se asigure că stațiile lor de reumplere îndeplinesc anumite cerințe pentru a garanta sănătatea și siguranța consumatorilor. În acest context, în cazul în care consumatorii își utilizează propriile recipiente, operatorii economici ar trebui să ofere informații cu privire la condițiile de reumplere și utilizare a acestor recipiente în condiții de siguranță. Pentru a încuraja reumplerea, operatorii economici nu ar trebui să pună la dispoziție ambalaje în mod gratuit sau ambalaje care nu fac parte dintr-un sistem de garanție-returnare la stațiile de reumplere. Operatorii economici ar trebui să fie exonerați de răspundere pentru problemele de siguranță alimentară care ar putea apărea ca urmare a utilizării recipientelor aduse de consumatori.

(91)

Pentru a reduce proporția tot mai mare de ambalaje de unică folosință și cantitățile tot mai mari de deșeuri de ambalaje care sunt generate, este necesar să se stabilească obiective cantitative privind reutilizarea ambalajelor în sectoarele care au fost evaluate ca având cel mai mare potențial de reducere a deșeurilor de ambalaje, și anume alimente și băuturi pentru consum la pachet, electrocasnice mari și ambalaje pentru transport. Acest lucru a fost evaluat pe baza unor factori precum sistemele existente de reutilizare, necesitatea utilizării ambalajelor și posibilitatea de a îndeplini cerințele funcționale în ceea ce privește izolarea, curățenia, sănătatea, igiena și siguranța. De asemenea, au fost luate în considerare diferențele dintre produse și sistemele lor de producție și distribuție. Punerea în aplicare a unor astfel de obiective ar trebui să țină seama de avantajele pentru mediu obținute pe parcursul întregului ciclu de viață al unui produs. Se preconizează că stabilirea obiectivelor va sprijini inovarea și va crește proporția ambalajelor reutilizate și a soluțiilor de reumplere în cadrul vânzărilor de ambalaje. Nu ar trebui să fie permise ambalajele din plastic de unică folosință pentru alimentele și băuturile umplute și consumate în spațiile din sectorul HORECA. Consumatorii ar trebui să aibă întotdeauna opțiunea de a cumpăra alimente și băuturi la pachet în recipiente reutilizabile sau în propriile lor recipiente, în condiții care să nu fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile pentru alimentele și băuturile oferite în ambalaje de unică folosință. Operatorii economici care comercializează alimente sau băuturi la pachet ar trebui să ofere consumatorilor opțiunea de a cumpăra alimentele sau băuturile în propriile recipiente și opțiunea de a cumpăra alimente și băuturi în ambalaje reutilizabile.

(92)

În anumite condiții, statele membre ar trebui să poată scuti operatorii economici de la obligațiile de reutilizare pentru o perioadă de cinci ani, care poate fi reînnoită. Aceste condiții ar trebui să fie bazate pe rate ridicate de reciclare și cu rate ridicate de prevenire a generării de deșeuri aplicabile în statul membru care acordă scutirea, inclusiv o primă rată intermediară de prevenire a generării de deșeuri de 3 % până în 2028, precum și cu adoptarea de către operatorii economici a unui plan corporativ de prevenire și reciclare a deșeurilor.

(93)

Introducerea pe piață a unor ambalaje care fac obiectul restricțiilor privind utilizarea anumitor formate de ambalaje în temeiul prezentului regulament în cazul mijloacelor de transport care operează la nivel transfrontalier și care oferă servicii de catering la bord, cum ar fi aeronavele, avioanele, trenurile, navele de croazieră, feriboturile, iahturile și ambarcațiunile, ar trebui să fie înțeleasă ca având loc în momentul în care mijloacele de transport în cauză călătoresc cu ambalajele respective către Uniune sau în interiorul acesteia. Călătoriile în interiorul Uniunii ar trebui să fie înțelese ca o situație în care vehiculul de transport pleacă de la o destinație situată în Uniune și sosește la o destinație situată în Uniune.

(94)

Pentru a le spori eficacitatea și a asigura tratamentul egal al operatorilor economici, obiectivele privind reutilizarea ar trebui să le revină operatorilor economici. În cazul introducerii unor obiective privind reutilizarea pentru băuturi, obiectivele privind reutilizarea ar trebui să le revină distribuitorilor finali care pun la dispoziția consumatorilor băuturi în ambalaje de vânzare. Anumite băuturi considerate perisabile, deoarece sunt expuse riscului de alterare microbiologică cauzată de bacterii sau drojdii, necesită o tehnologie specifică implementată în condiții aseptice pentru a le proteja de alterare și pentru a le asigura în același timp o perioadă lungă de valabilitate. Prin urmare, laptele și alte băuturi perisabile ar trebui să fie scutite de obligația de a îndeplini obiectivele privind reutilizarea ambalajelor. Obiectivele ar trebui să fie calculate ca procent din vânzările, volumul sau greutatea vândute în ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare sau, în cazul ambalajelor pentru transport, ca procent din numărul de reutilizări. Obiectivele ar trebui să fie neutre din punctul de vedere al materialelor. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a obiectivelor privind reutilizarea, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește metodologia de calcul al acestora.

(95)

În unele cazuri, utilizarea formatelor ambalajelor de unică folosință pentru transport nu este necesară, deoarece există o gamă largă de alternative reutilizabile care funcționează bine. Pentru a se asigura că astfel de alternative sunt utilizate în mod eficace, este oportun să se solicite operatorilor economici ca, atunci când transportă produse între diferite amplasamente ale aceluiași operator economic sau între operatorul economic și întreprinderile afiliate sau partenere, să utilizeze numai ambalaje pentru transport reutilizabile în ceea ce privește formatele de ambalare, cum ar fi paleții, cutiile din plastic pliabile, lăzile din plastic, recipientele intermediare pentru materialele în vrac, atât rigide, cât și flexibile, sau bidoanele. Din aceleași motive, aceeași obligație ar trebui să se aplice operatorilor economici care transportă produse în interiorul unui stat membru. Pentru anumite tipuri de ambalaje pentru transport sau de ambalaje pentru vânzare, alternativele reutilizabile nu sunt o opțiune. Acest lucru este valabil pentru cutiile de carton, în cazul cărora numărul de rotații este foarte scăzut, și pentru ambalajele utilizate pentru anumite produse sensibile la contact, care au nevoie de o curățare specifică între utilizări. Prin urmare, astfel de ambalaje ar trebui să fie scutite de obligația de a îndeplini obiectivele privind reutilizarea ambalajelor de transport și a ambalajelor de vânzare utilizate pentru transportul produselor.

(96)

Îndeplinirea obiectivelor privind reutilizarea și reumplerea poate fi o provocare pentru operatorii economici mai mici. Prin urmare, anumiți operatori economici ar trebui să fie scutiți de obligația de a îndeplini obiectivele privind reutilizarea ambalajelor în cazul în care introduc pe piață mai puțin decât un anumit volum de ambalaje și îndeplinesc definiția microîntreprinderii prevăzută în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (35), în versiunea aplicabilă la 11 februarie 2025, sau dacă un distribuitor final deține o suprafață de vânzare care nu depășește o anumită limită. În acest scop, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru a modifica pragul suprafeței de vânzare, pentru a stabili și a preciza condițiile detaliate și cerințele de raportare care urmează să fie aplicate acordurilor de grupare ale distribuitorilor finali, pentru a modifica pragul de mărime pentru scutirea operatorilor economici și pentru a stabili scutiri suplimentare pentru anumiți alți operatori economici sau pentru anumite formate de ambalaje care fac obiectul obiectivelor de reutilizare sau de reumplere, din cauza constrângerilor economice sau în cazul unor probleme grave de igienă, siguranță alimentară sau de mediu care împiedică îndeplinirea acestor obiective.

(97)

Pentru a permite verificarea respectării obiectivelor privind reutilizarea, este necesar ca operatorii economici respectivi să raporteze autorităților competente. Operatorii economici ar trebui să raporteze datele relevante pentru fiecare an calendaristic, începând cu anul calendaristic 2030. Statele membre ar trebui să pună aceste date la dispoziția publicului.

(98)

Întrucât operatorii economici pot utiliza mai multe formate de ambalaje diferite, îndeplinirea obiectivelor de reutilizare ar trebui să fie calculată pe baza cantității totale de alimente sau băuturi puse la dispoziție pe piață, prin referire la numărul total de unități de vânzare sau la greutatea alimentelor sau volumul băuturilor, după caz.

(99)

Având în vedere nivelurile în continuare ridicate ale consumului de pungi de transport din plastic, utilizarea ineficientă a resurselor și potențialul acestora de a fi aruncate în mod necontrolat, este oportun să se mențină dispozițiile care vizează obținerea unei reduceri durabile a consumului de pungi de transport din plastic, astfel cum se prevede deja prin Directiva 94/62/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2015/720 a Parlamentului European și a Consiliului (36). Având în vedere abordările divergente actuale și cerințele limitate de raportare privind pungile de transport din plastic, este dificil să se evalueze dacă măsurile de reducere a consumului luate de statele membre au atins obiectivul unei reduceri „durabile” a consumului de astfel de pungi și, de asemenea, dacă acestea nu au crescut consumul altor tipuri de pungi de transport din plastic. Prin urmare, este necesar să se armonizeze o definiție a reducerii durabile a consumului de pungi de transport din plastic și să se stabilească un obiectiv comun, precum și să se introducă noi cerințe de raportare.

(100)

Având în vedere rezultatele studiului de evaluare din 2021 privind pungile de transport din plastic intitulat „Studiu preliminar pentru evaluarea fezabilității unor măsuri suplimentare ale UE privind prevenirea generării de deșeuri și punerea în aplicare a Directivei privind pungile din plastic, partea a doua – punerea în aplicare a Directivei privind pungile din plastic”, trebuie luate măsuri suplimentare pentru a reduce consumul de pungi de transport din plastic subțire și pentru a evalua posibilele efecte de substituție cu pungile de transport din plastic foarte subțire și pungile de transport din plastic mai groase, de peste 50 de microni.

(101)

Întrucât pungile de transport din plastic foarte subțire, sub 15 microni, au un potențial ridicat de a deveni deșeuri și de a contribui la poluarea marină, ar trebui să fie luate măsuri pentru a restricționa introducerea lor pe piață, cu excepția cazurilor în care sunt destinate unor utilizări strict necesare. Pungile din plastic respective nu ar trebui să fie introduse pe piață ca ambalaje pentru produse alimentare în vrac, cu excepția cazurilor justificate pe motive de igienă sau pentru ambalarea produselor alimentare în vrac umede, cum ar fi carnea crudă, peștele sau produsele lactate.

(102)

Pentru a realiza o reducere susținută a consumului de pungi de transport din plastic subțire pe teritoriul lor, statele membre ar trebui să poată adopta măsuri care să includă interzicerea acestor tipuri de pungi de transport din plastic, punerea în aplicare a unor obiective naționale de reducere, menținerea sau introducerea de instrumente economice, precum și alte restricții de comercializare, cu condiția ca aceste măsuri să fie proporționate și nediscriminatorii. Respectivele măsuri pot varia în funcție de impactul asupra mediului al pungilor de transport din plastic subțire atunci când sunt valorificate sau eliminate, de proprietățile lor de compostare, de durabilitatea sau de utilizarea lor specifică preconizată. Cu condiția îndeplinirii obiectivelor prevăzute în prezentul regulament pentru pungile de transport din plastic, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a pune în aplicare dispozițiile referitoare la pungile în cauză prin intermediul unor acorduri încheiate între autoritățile competente și sectoarele economice în cauză.

(103)

O reducere a utilizării pungilor de transport din plastic nu ar trebui să conducă la înlocuirea lor cu pungi din alte materiale de ambalare. Comisia ar trebui să monitorizeze utilizarea altor materiale de ambalare și să propună un obiectiv precum și, dacă este cazul, măsuri de reducere a consumului de astfel de materiale de ambalare.

(104)

Pentru a asigura aplicarea eficace și armonizată a cerințelor de sustenabilitate stabilite în prezentul regulament sau în temeiul acestuia, respectarea acestor cerințe ar trebui să fie măsurată prin metode fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de ultimă generație general recunoscute.

(105)

Pentru a se asigura că nu există obstacole în calea comerțului pe piața internă, cerințele privind sustenabilitatea ambalajelor, inclusiv privind substanțele care prezintă motive de îngrijorare din ambalaje, ambalajele compostabile, reducerea la minimum a ambalajelor, ambalajele reutilizabile și sistemele de reutilizare ar trebui să fie armonizate la nivelul Uniunii. Pentru a facilita evaluarea conformității în ceea ce privește astfel de cerințe, inclusiv metodele de testare, măsurare sau calcul, este necesar să se prevadă o prezumție de conformitate pentru ambalajele și produsele ambalate care sunt în conformitate cu standardele armonizate adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 în scopul exprimării specificațiilor tehnice detaliate ale cerințelor respective.

(106)

În absența unor standarde armonizate, recurgerea la specificații comune trebuie utilizată ca o soluție de rezervă pentru a facilita îndeplinirea de către fabricant a obligației de a respecta cerințele de sustenabilitate, de exemplu, atunci când există întârzieri nejustificate în ceea ce privește stabilirea unui standard armonizat. În plus, recurgerea la specificații comune ar trebui să fie posibilă în cazul în care Comisia a restricționat sau a retras trimiterile la standarde armonizate relevante, în conformitate cu articolul 11 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012. Conformitatea cu specificațiile comune adoptate de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare ar trebui, de asemenea, să dea naștere unei prezumții de conformitate.

(107)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a recurgerii la specificații comune, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili, modifica sau abroga specificații comune pentru cerințele privind sustenabilitatea, etichetarea și sistemele de reutilizare și pentru a adopta metode de testare, de măsurare sau de calcul. Comisia ar trebui să țină seama de opiniile organismelor și ale grupurilor de experți relevante și să consulte toate părțile interesate relevante atunci când elaborează proiectele de acte de punere în aplicare.

(108)

Pentru a asigura coerența cu alte dispoziții din dreptul Uniunii, procedura de evaluare a conformității ar trebui să fie modulul de control intern al producției inclus în prezentul regulament pe baza modulelor incluse în Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului (37).

(109)

Marcajul CE de pe ambalaje nu ar trebui să indice conformitatea ambalajelor cu cerințele prezentului regulament, ci doar să indice conformitatea produsului ambalat cu dreptul aplicabil al Uniunii privind produsele, dacă este cazul. Într-adevăr, dreptul Uniunii privind produsele impune, de regulă, aplicarea marcajului CE referitor la produs fie chiar pe produs, fie pe ambalajul acestuia. Impunerea aplicării marcajului CE pe ambalaj pentru a demonstra conformitatea cu cerințele prezentului regulament ar putea duce la confuzie și neînțelegeri în ceea ce privește întrebarea dacă marcajul se referă la ambalajul propriu-zis sau la produsul ambalat și, în cele din urmă, la incertitudini cu privire la siguranța și conformitatea efective ale produselor ambalate în cauză.

(110)

Conformitatea ambalajului unui produs cu cerințele prezentului regulament ar trebui să fie demonstrată prin declarația de conformitate UE.

(111)

Fabricanții ar trebui să întocmească o declarație de conformitate UE pentru a furniza informații cu privire la conformitatea ambalajelor cu prezentul regulament. Este posibil ca fabricanților să le fie impusă, de asemenea, obligația de a întocmi o declarație de conformitate UE în temeiul altor dispoziții de drept al UE. Pentru a asigura accesul la informații în scopul supravegherii pieței, ar trebui să fie întocmită o declarație de conformitate UE unică în conformitate cu toate actele juridice relevante ale Uniunii. Pentru a reduce sarcina administrativă a operatorilor economici, respectiva declarație de conformitate UE unică ar trebui să poată conține un dosar cu declarațiile de conformitate individuale relevante.

(112)

Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului (38) oferă un cadru pentru supravegherea pieței în ceea ce privește produsele și pentru controlul produselor provenite din țări terțe. Regulamentul respectiv ar trebui să fie aplicabil ambalajelor care intră sub incidența prezentului regulament pentru a garanta faptul că ambalajele care beneficiază de libera circulație a mărfurilor în cadrul Uniunii îndeplinesc cerințe care oferă un nivel ridicat de protecție a intereselor publice, precum sănătatea umană, siguranța și mediul.

(113)

Gestionarea deșeurilor în Uniune ar trebui să fie îmbunătățită pentru a proteja, a conserva și a îmbunătăți calitatea mediului, pentru a proteja sănătatea umană, pentru a asigura utilizarea prudentă, eficientă și rațională a resurselor naturale, pentru a promova principiile economiei circulare, pentru a spori utilizarea energiei din surse regenerabile, pentru a crește eficiența energetică, pentru a reduce gradul de dependență a Uniunii față de resursele importate, pentru a crea noi oportunități economice și pentru a contribui la competitivitatea pe termen lung. Utilizarea mai eficientă a resurselor ar aduce, de asemenea, economii nete substanțiale întreprinderilor, autorităților publice și consumatorilor din Uniune, reducând, în același timp, emisiile anuale totale de gaze cu efect de seră.

(114)

În pofida cerințelor și a obiectivelor de reducere la minimum a ambalajelor, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 94/62/CE, generarea de deșeuri de ambalaje a crescut în termeni absoluți și pe baza datelor pe cap de locuitor, iar tendințele indică o nouă scădere drastică a reutilizării și a reumplerii ambalajelor, amplificată de creșterea consumului la pachet și a comerțului electronic. Pe măsură ce produsele, materialele și modelele de consum au evoluat, s-a înregistrat o creștere semnificativă a utilizării ambalajelor de unică folosință, în special a plasticului de unică folosință. Acest lucru este legat de peisajul comerțului cu amănuntul, cu rețele de distribuție mai mari, de fabricarea și ambalarea produselor pe linii de ambalaje de mare viteză, care exercită o presiune combinată în sensul scăderii pieței pentru reutilizare și reumplere.

(115)

Pentru a monitoriza și a verifica respectarea de către producători și de către organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor a obligațiilor care decurg din răspunderea extinsă a producătorilor în ceea ce privește colectarea și tratarea deșeurilor provenite din produsele lor, este necesar ca statele membre să desemneze una sau mai multe autorități competente.

(116)

Pentru a asigura o punere în aplicare mai bună, mai promptă și mai uniformă a obiectivelor de prevenire a generării de deșeuri și de reciclare a deșeurilor de către statele membre și a anticipa orice deficiență în materie de punere în aplicare, ar trebui să fie menținut un sistem de rapoarte de alertă timpurie pentru a detecta deficiențele și a permite luarea de măsuri înainte de expirarea termenelor pentru îndeplinirea obiectivelor. O extindere a acestui sistem, care, în temeiul Directivei 94/62/CE, a vizat îndeplinirea obiectivelor de reciclare, ar trebui, de asemenea, să includă obiective de reducere a deșeurilor de ambalaje care trebuie atinse de statele membre până în 2030, 2035 și 2040.

(117)

Întrucât gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje reprezintă un element important al gestionării deșeurilor în general, statele membre ar trebui să dedice acestui aspect un capitol separat în planurile lor de gestionare a deșeurilor elaborate pentru executarea obligației prevăzute în Directiva 2008/98/CE. Măsurile referitoare la prevenirea generării de deșeuri și la reutilizarea acestora ar trebui să fie incluse în programele de prevenire a generării de deșeuri impuse în temeiul Directivei 2008/98/CE. Capitolele respective ar trebui să fie incluse în planurile de gestionare a deșeurilor și în programele de prevenire a generării de deșeuri, fie ca parte a următoarei evaluări periodice a acestora, astfel cum se prevede în temeiul Directivei 2008/98/CE, fie mai devreme.

(118)

Prezentul regulament se bazează pe normele de gestionare a deșeurilor și pe principiile generale prevăzute în Directiva 2008/98/CE.

(119)

Prevenirea generării de deșeuri este cea mai eficace modalitate de a îmbunătăți utilizarea eficientă a resurselor și de a reduce impactul deșeurilor asupra mediului. Prin urmare, este important ca operatorii economici să ia măsurile adecvate pentru a reduce generarea de deșeuri prin eliminarea ambalajelor excesive și prin utilizarea anumitor formate de ambalaje, prin prelungirea duratei de viață a ambalajelor, prin reproiectarea produselor sau a strategiilor de vânzare astfel încât să nu existe ambalaje sau să se poată utiliza mai puține ambalaje, inclusiv vânzările în vrac, și prin trecerea de la ambalajele de unică folosință la ambalajele reutilizabile.

(120)

Pentru a obține o reducere ambițioasă și durabilă a generării globale de deșeuri de ambalaje, ar trebui să fie stabilite obiectivele de prevenire a generării de deșeuri pentru reducerea deșeurilor de ambalaje pe cap de locuitor care să fie atinse până în 2030. Îndeplinirea unui obiectiv de reducere a deșeurilor de ambalaje cu 5 % în 2030 față de 2018 ar trebui să implice o reducere totală absolută de aproximativ 19 % în medie în întreaga Uniune în 2030, comparativ cu scenariul de referință din 2030. Pentru a se asigura continuarea eforturilor de reducere după 2030, ar trebui să fie stabilit pentru 2035 un obiectiv de reducere cu 10 % față de 2018; se estimează că aceasta va reduce deșeurile de ambalaje cu 29 % față de scenariul de referință din 2035. De asemenea, ar trebui să fie stabilit pentru 2040 un obiectiv de reducere suplimentar de 15 % față de 2018; se estimează că aceasta va reduce deșeurile de ambalaje cu 37 % față de scenariul de referință din 2040. Pentru a sprijini statele membre în îndeplinirea obiectivelor de prevenire a generării de deșeuri de ambalaje, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a institui un factor de corecție pentru a ține seama de creșterea sau reducerea turismului în raport cu anul de referință 2018. Întrucât generarea de deșeuri de ambalaje comerciale și industriale nu are legătură cu consumul casnic, obiectivele de prevenire a generării de deșeuri pe cap de locuitor nu se pot aplica ca atare deșeurilor de ambalaje comerciale și industriale. Statele membre care au instituit un sistem diferit pentru gestionarea deșeurilor de ambalaje menajere, pe de o parte, și pentru deșeurile de ambalaje industriale și comerciale, pe de altă parte, ar trebui să poată să își păstreze specificitatea.

(121)

Ar trebui să fie posibil ca statele membre să îndeplinească aceste obiective de prevenire a generării de deșeuri prin instrumente economice și alte măsuri pentru a oferi stimulente pentru aplicarea ierarhiei deșeurilor, inclusiv măsuri care să fie puse în aplicare prin scheme de răspundere extinsă a producătorilor, prin promovarea instituirii și a funcționării eficace a sistemelor de reutilizare și prin încurajarea operatorilor economici să ofere utilizatorilor finali posibilități suplimentare de reumplere. Astfel de măsuri ar trebui să fie adoptate în paralel și în plus față de alte măsuri prevăzute în temeiul prezentului regulament care vizează reducerea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cum ar fi cerințele privind reducerea la minimum a ambalajelor, obiectivele de reutilizare și obligațiile de reumplere, pragurile de volum și măsurile de realizare a reducerii susținute a consumului de pungi de transport din plastic subțire. Cu respectarea normelor generale prevăzute în TFUE și acționând în conformitate cu prezentul regulament, ar trebui să fie posibil ca statele membre să adopte dispoziții care depășesc obiectivele minime de prevenire a generării de deșeuri stabilite în prezentul regulament. Atunci când pun în aplicare astfel de măsuri, statele membre ar trebui să fie conștiente de riscul unei treceri de la materiale de ambalare mai grele la materiale de ambalare mai ușoare și ar trebui să acorde prioritate măsurilor care reduc la minimum riscul respectiv.

(122)

Pentru a pune în aplicare principiul „poluatorul plătește” care este prevăzut la articolul 191 alineatul (2) din TFUE, este oportun să se stabilească obligații de gestionare a deșeurilor de ambalaje pentru producători. În acest scop, prezentul regulament se bazează pe cerințele privind răspunderea extinsă a producătorilor prevăzute în Directiva 2008/98/CE, pentru a se asigura că schema de răspundere extinsă a producătorilor acoperă integral costurile de gestionare a deșeurilor aferente ambalajelor și pentru a facilita efectuarea unor controale adecvate de către autoritățile competente. Prezentul regulament urmărește să definească în mod clar un producător pentru fiecare unitate de ambalaj, fie că este vorba despre ambalajele goale, fie că este vorba despre ambalajele care conțin produse. Ca regulă generală, producătorul ar trebui să fie operatorul economic care, în calitate de fabricant, importator sau distribuitor stabilit într-un stat membru, pune la dispoziție produse ambalate din teritoriul statului membru respectiv și pe același teritoriu. Aceasta include orice ofertă de distribuție, consum sau utilizare susceptibilă să ducă la o furnizare efectivă. Astfel, în cazul în care o societate cumpără un produs ambalat din alt stat membru decât cel în care este situată societatea sau dintr-o țară terță și furnizează respectivul produs ambalat în statul membru în care este situată, societatea respectivă ar trebui să fie considerată a fi producătorul, întrucât este prima societate care pune la dispoziție pe teritoriul statului membru respectiv produsul ambalat. În ceea ce privește platformele online, oferirea inițială a unui produs ar trebui să fie considerată drept o punere la dispoziție în sensul definiției produsului. Cu toate acestea, pentru a reduce la minimum orice sarcină administrativă inutilă pentru întreprinderile mici care se ocupă cu umplerea ambalajelor pentru transport, a ambalajelor pentru producția primară sau a ambalajelor de servire la punctul de vânzare, sub formă de ambalaje de unică folosință sau sub formă de ambalaje reutilizabile, producătorul ar trebui să fie fabricantul, distribuitorul sau importatorul de astfel de ambalaje care pune pentru prima dată ambalajele la dispoziție de pe teritoriul acelui stat membru, deoarece operatorul economic respectiv este cel mai în măsură să respecte obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor.

(123)

Pe de altă parte, atunci când ambalajul sau produsul ambalat este pus la dispoziție direct utilizatorului final prin contracte la distanță, producătorul ar putea fi, de asemenea, stabilit într-un alt stat membru sau într-o țară terță. În astfel de situații, în cazul în care producătorul este stabilit într-un alt stat membru, acesta ar trebui să numească un reprezentant autorizat în materie de răspundere extinsă a producătorilor în statul membru în care se află utilizatorul final. În cazurile în care producătorul este stabilit într-o țară terță, ar trebui, de asemenea, să fie posibil ca statele membre să prevadă că numirea unui reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor este obligatorie pentru a evita riscul eludării obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor. Pentru a asigura respectarea principiului „poluatorul plătește” și în contextul respectării răspunderii extinse a producătorilor, este necesar să se asigure certitudinea cu privire la ce tip de producător este responsabil pentru deșeurile de ambalaje, în special în cazul „societăților de logistică”. Societățile de logistică sunt societăți care primesc mărfuri importate din țări terțe și care desfășoară activități de manipulare a mărfurilor importate (de exemplu, dezambalare și reambalare în formate sau cantități mai mici pentru a se conforma cererilor clienților), înainte de a trimite mărfurile clienților, fie în același stat membru, fie în alt stat membru, folosind integral sau parțial ambalajele de transport originale ori nefolosindu-le deloc. În astfel de cazuri, ar trebui să fie identificat un producător pentru ambalajele de transport originale care provin dintr-o țară terță, rămân la societatea de logistică și devin deșeuri în Uniune. De regulă, societatea de logistică nu va deține proprietatea asupra mărfurilor, însă ar trebui să fie considerată producător pentru ambalajele provenite dintr-o țară terță și pe care le manipulează în cadrul activității sale.

(124)

Pe lângă costurile impuse producătorilor în temeiul prezentului regulament și al Directivei 2008/98/CE, statele membre păstrează posibilitatea de a acoperi costurile necesare care rezultă din activitățile de curățare, inclusiv transportul și tratarea ulterioară a deșeurilor de ambalaje aruncate în mod necontrolat, în cadrul costului total de gestionare a deșeurilor generate de ambalaje care ar trebui să fie acoperit de răspunderea extinsă a producătorilor. Respectivele costuri nu ar trebui să depășească costurile necesare prestării serviciilor în cauză într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și ar trebui să fie convenite în mod transparent și nediscriminatoriu între actorii vizați.

(125)

Pentru a monitoriza dacă producătorii își îndeplinesc obligațiile financiare și organizatorice de a asigura gestionarea deșeurilor provenite din ambalajele pe care le pun la dispoziție pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru sau dezambalează produse ambalate fără a fi utilizator final, este necesar ca un registru al producătorilor să fie instituit și gestionat de autoritatea competentă din fiecare stat membru și ca producătorii să aibă obligația să se înregistreze.

(126)

Cerințele de înregistrare a producătorilor ar trebui să fie armonizate în întreaga Uniune în cea mai mare măsură posibilă, astfel încât să se faciliteze înregistrarea, în special având în vedere că producătorii pun la dispoziție ambalaje în diferite state membre. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a cerințelor de înregistrare, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili formatul pentru înscrierea în registru și raportarea către acesta și precizarea granularității datelor care urmează să fie furnizate, precum și a tipurilor de ambalaje și a categoriilor de materiale care urmează să facă obiectul informațiilor transmise.

(127)

În conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, este esențial ca producătorii, inclusiv actorii din domeniul comerțului electronic, care introduc pe piața Uniunii ambalaje și produse ambalate sau dezambalează produse ambalate fără a fi utilizatori finali să își asume responsabilitatea pentru gestionarea ambalajelor și produselor ambalate respective la sfârșitul ciclului de viață al acestora. Până la 31 decembrie 2024, trebuie instituite scheme de răspundere extinsă a producătorilor, astfel cum se prevede în Directiva 94/62/CE, deoarece acestea reprezintă cele mai adecvate mijloace pentru a realiza acest lucru și pot avea un impact pozitiv asupra mediului prin reducerea generării de deșeuri de ambalaje și prin creșterea colectării și reciclării deșeurilor de ambalaje. Există mari disparități în ceea ce privește modul în care sunt instituite schemele de răspundere extinsă a producătorilor, eficiența acestora și sfera de responsabilitate a producătorilor. Prin urmare, normele privind răspunderea extinsă a producătorilor prevăzute în Directiva 2008/98/CE ar trebui să se aplice în general schemelor de răspundere extinsă a producătorilor pentru producătorii care intră sub incidența prezentului regulament și să fie completate de dispoziții specifice suplimentare, în cazul în care acest lucru este necesar și adecvat. De exemplu, pentru a facilita colectarea separată a deșeurilor de ambalaje, producătorii ar trebui să finanțeze etichetarea recipientelor pentru deșeuri. O astfel de obligație ar fi în conformitate cu principiul „poluatorul plătește” și cu cerințele generale minime privind schemele de răspundere extinsă a producătorilor stabilite în temeiul Directivei 2008/98/CE.

(128)

În ceea ce privește obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor, prezentul regulament este o lex specialis în raport cu Directiva 2008/98/CE. Aceasta înseamnă că dispozițiile din prezentul regulament referitoare la răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să prevaleze asupra oricăror dispoziții contradictorii din directiva respectivă. Acest principiu se referă, de exemplu, la cerințele privind înregistrarea producătorilor, modularea taxelor corespunzătoare răspunderii extinse a producătorilor și raportarea.

(129)

În plus față de cerința armonizată privind reciclabilitatea pentru modularea contribuțiilor financiare ale producătorilor care urmează să fie stabilită în actele delegate adoptate în conformitate cu prezentul regulament, statelor membre ar trebui să li se permită să utilizeze alte criterii, cum ar fi conținutul reciclat, reutilizabilitatea, prezența substanțelor periculoase sau criterii în conformitate cu Directiva 2008/98/CE.

(130)

Producătorii ar trebui să aibă posibilitatea să îndeplinească obligațiile legate de răspunderea extinsă a producătorilor în mod colectiv, prin intermediul unor organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și care preiau răspunderea în numele lor. Producătorii sau organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să facă obiectul unei autorizații din partea statelor membre și ar trebui să demonstreze cu documente, printre altele, că dispun de mijloace financiare pentru a acoperi costurile generate de răspunderea extinsă a producătorilor. Atunci când stabilesc normele administrative și procedurale de autorizare a producătorilor pentru conformitate individuală și a organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor pentru conformitate colectivă, ar trebui să fie posibil ca statele membre să diferențieze procesele pentru producătorii individuali de cele pentru organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, pentru a limita sarcina administrativă impusă producătorilor individuali. Statele membre pot autoriza mai multe organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, deoarece concurența dintre acestea poate conduce la beneficii mai mari pentru consumatori. Autoritatea competentă ar trebui să poată percepe producătorilor sau organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și cărora li se încredințează îndeplinirea obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor taxe proporționate și bazate pe costuri pentru procedura de autorizare referitoare la îndeplinirea obligațiilor respective.

(131)

În cazurile în care taxa corespunzătoare răspunderii extinse a producătorilor percepută de o organizație care implementează această răspundere extinsă a producătorilor este clasificată drept venit public, de exemplu atunci când organizația în cauză este gestionată de stat, și pentru a respecta normele bugetare conform cărora veniturile publice trebuie să se bazeze pe date exacte, ar trebui să fie posibil ca statul membru să solicite producătorului să transmită mai frecvent decât o dată pe an informațiile în vederea raportării către autoritatea competentă responsabilă de registru. Întrucât organizațiile gestionate de stat care implementează răspunderea extinsă a producătorilor nu dețin un mandat din partea producătorului reprezentat, cerințele prevăzute în prezentul regulament referitoare la astfel de mandate nu ar trebui să se aplice.

(132)

Prezentul regulament ar trebui să specifice modul în care obligațiile privind trasabilitatea comercianților prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului (39), inclusiv la articolul 30 alineatele (2) și (3) din acesta, urmează să fie aplicate furnizorilor de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu producători care oferă ambalaje consumatorilor situați în Uniune în ceea ce privește registrele de producători instituite în temeiul prezentului regulament. În sensul prezentului regulament, ar trebui să se considere că orice producător, indiferent dacă este stabilit într-un stat membru sau într-o țară terță, care oferă ambalaje prin intermediul unor contracte la distanță direct consumatorilor situați într-un stat membru se încadrează în definiția comerciantului în sensul Regulamentului (UE) 2022/2065. Pentru a preveni evitarea obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, ar trebui să se precizeze modul în care furnizorii de platforme online ar trebui să îndeplinească obligațiile respective în ceea ce privește registrele producătorilor de ambalaje instituite în temeiul prezentului regulament. În acest context, în cazul în care furnizorii de platforme online care intră în domeniul de aplicare al capitolului III secțiunea 4 din Regulamentul (UE) 2022/2065 le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu producătorii, aceștia ar trebui, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2065 și înainte de le permite producătorilor să le folosească serviciile, să obțină de la respectivii producători informații cu privire la respectarea de către aceștia a obligațiilor privind răspunderea extinsă a producătorilor prevăzute în prezentul regulament. Normele privind trasabilitatea comercianților care vând ambalaje online fac obiectul normelor de asigurare a respectării legislației prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2065.

(133)

Situații indezirabile similare de evitare a obligațiilor ar putea apărea și în ceea ce îi privește pe furnizorii de servicii de logistică. Prezentul regulament urmărește să prevină astfel de evitări ale obligațiilor printr-o abordare similară cu cea din Regulamentul (UE) 2022/2065 referitoare la furnizorii de platforme online.

(134)

Registrul producătorilor constituit în temeiul prezentului regulament urmează să fie considerat registru public în sensul Regulamentului (UE) 2022/2065. Prin urmare, furnizorii de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu producătorii ar trebui să depună toate eforturile pentru a evalua dacă informațiile furnizate de producătorii în cauză sunt fiabile și complete, în special prin utilizarea sau verificarea bazelor de date online și a interfețelor online oficiale și accesibile în mod liber sau prin solicitarea comercianților în cauză să furnizeze documente justificative fiabile, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2065. În ceea ce privește datele puse la dispoziția publicului în registrul producătorilor, „a depune toate eforturile” în înțelesul articolului 30 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2022/2065 necesită, de obicei, o verificare a informațiilor furnizate de producător prin comparare cu datele disponibile publicului, în registrul producătorilor. În special, acest lucru se aplică în cazul în care un stat membru a instituit o interfață online pentru reconcilierea automată a datelor în conformitate cu prezentul regulament.

(135)

Contribuțiile financiare impuse producătorilor în temeiul prezentului regulament în plus față de costurile menționate la articolul 8a alineatul (4) litera (a) din Directiva 2008/98/CE nu ar trebui să aducă atingere niciunui acord voluntar între piețele online și producători atunci când piețele online consimt să accepte integral sau parțial costurile respective în numele producătorilor printr-un mandat scris.

(136)

Statele membre ar trebui să prevadă măsuri de punere în aplicare a răspunderii extinse a producătorilor, norme privind colectarea separată a deșeurilor de ambalaje și norme privind etichetarea recipientelor pentru deșeuri, în cazul în care prezentul regulament nu prevede o armonizare completă a acestor măsuri și norme. În plus, ar trebui să fie posibil ca statele membre să stabilească cerințe suplimentare pentru punerea în aplicare a răspunderii extinse a producătorilor, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE și cu prezentul regulament, cu condiția ca astfel de măsuri să nu creeze obstacole pe piața internă. Prezentul regulament nu stabilește care este operatorul responsabil pentru colectarea deșeurilor de ambalaje și nici alte dispoziții contractuale naționale referitoare la colectarea deșeurilor de ambalaje.

(137)

Statele membre ar trebui să instituie sisteme de returnare și colectare a deșeurilor de ambalaje, astfel încât deșeurile de ambalaje să fie direcționate către cea mai adecvată alternativă de gestionare a deșeurilor, în concordanță cu ierarhia deșeurilor. Sistemele ar trebui să fie deschise participării tuturor părților interesate, în special a operatorilor economici și a autorităților publice. Sistemele ar trebui să fie instituite ținând seama de mediu și de sănătatea, siguranța și igiena consumatorilor. Sistemele de returnare și colectare ar trebui, de asemenea, să fie accesibile și să se aplice ambalajelor produselor importate, în temeiul unor dispoziții nediscriminatorii.

(138)

Este posibil ca unele statele membre să fi instituit deja, cu ocazia transpunerii articolului 7 din Directiva 94/62/CE în dreptul intern, sisteme separate de colectare și reciclare a deșeurilor, care stau la baza unor autorizații și acorduri contractuale naționale relevante. Ar trebui să fie posibil ca respectivele state membre să continue să utilizeze aceste sisteme, cu condiția să pună în aplicare în mod corect obligațiile prevăzute în prezentul regulament.

(139)

De asemenea, statele membre ar trebui să ia măsuri de promovare a reciclării care respectă standardele de calitate pentru utilizarea materialelor reciclate în sectoarele relevante. Această obligație este deosebit de relevantă având în vedere procentul minim stabilit pentru conținutul reciclat din ambalajele din plastic.

(140)

Colectarea ambalajelor este un pas esențial pentru a asigura circularitatea acestora și pentru a garanta o piață puternică pentru materiile prime secundare. Stabilirea unei rate obligatorii de colectare reprezintă un stimulent pentru dezvoltarea unor sisteme de colectare eficiente și specializate la nivel național și este menită să sporească cantitatea de deșeuri sortate și potențial reciclate.

(141)

S-a demonstrat că sistemele funcționale de garanție-returnare asigură o rată de colectare foarte ridicată și reciclarea de înaltă calitate, în special a sticlelor și dozelor pentru băuturi. Pentru a sprijini îndeplinirea obiectivului de colectare separată a sticlelor din plastic de unică folosință pentru băuturi prevăzut în Directiva (UE) 2019/904, a spori în continuare ratele de colectare și a obține o reciclare calitate mai înaltă a recipientelor din metal pentru băuturi, este oportun ca statele membre să instituie sisteme de garanție-returnare. Respectivele sisteme vor contribui la creșterea aprovizionării cu materii prime secundare de bună calitate adecvate pentru reciclarea în circuit închis și vor reduce cantitatea de recipiente pentru băuturi aruncate în mod necontrolat.

(142)

Sistemele de garanție-returnare ar trebui să fie obligatorii pentru sticlele din plastic de unică folosință pentru băuturi și pentru recipientele din metal pentru băuturi. Statele membre pot decide, de asemenea, să includă alte ambalaje destinate altor produse sau fabricate din alte materiale în aceste sisteme, în special recipientele de sticlă de unică folosință. Statele membre ar trebui să se asigure că sistemele de garanție-returnare pentru formatele de ambalaje de unică folosință, în special pentru recipientele din sticlă de unică folosință pentru băuturi, sunt disponibile în mod egal pentru ambalajele reutilizabile, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic. Acestea ar trebui să aibă în vedere instituirea unor sisteme de garanție-returnare și pentru ambalajele reutilizabile. Cu respectarea normelor generale prevăzute în TFUE și acționând în conformitate cu prezentul regulament, statelor membre ar trebui să li se permită să adopte dispoziții care depășesc cerințele minime prevăzute în prezentul regulament, cum ar fi perceperea unei garanții la punctul de vânzare în cazul consumului în spațiile din sectorul ospitalității sau obligația ca toți distribuitorii finali să accepte ambalajele pentru care s-a perceput garanție, indiferent de materialele și formatele ambalajelor pe care le distribuie sau de suprafața lor de vânzare.

(143)

Prezentul regulament ar trebui să țină seama de diversitatea sistemelor de garanție-returnare existente în Uniune și să asigure că evoluțiile tehnologice ale respectivelor sisteme nu sunt îngreunate atât timp cât îndeplinesc cerințele și criteriile de creștere a ratelor de colectare și de asigurare a unei mai bune calități a reciclării.

(144)

Având în vedere natura produselor și diferențele dintre sistemele lor de producție și de distribuție, sistemele de garanție-returnare nu ar trebui totuși să fie obligatorii pentru ambalajele pentru vin, produse vitivinicole aromatizate și produse similare vinului, băuturi spirtoase și lapte și produse lactate enumerate în partea XVI din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Cu toate acestea, statele membre pot institui sisteme de garanție-returnare care să vizeze astfel de ambalaje pentru băuturi, precum și alte ambalaje pentru băuturi și alte produse.

(145)

Până la 1 ianuarie 2029, toate sistemele de garanție-returnare pentru sticlele din plastic de unică folosință pentru băuturi și pentru recipientele metalice de unică folosință pentru băuturi ar trebui să respecte cerințele minime generale prevăzute în prezentul regulament, cu excepția sistemelor de garanție-returnare instituite înainte de intrarea în vigoare a acestuia, care îndeplinesc obiectivul de colectare separată de 90 % până la 1 ianuarie 2029. Aceste cerințe vor contribui la asigurarea unei mai mari coerențe și a unor rate de returnare mai ridicate în toate statele membre. Cerințele au fost stabilite pe baza opiniilor părților interesate, a analizelor experților și a celor mai bune practici din cadrul sistemelor existente de garanție-returnare. Cerințele sunt concepute astfel încât să permită inovarea, oferind, în același timp, un nivel de flexibilitate pentru a se adapta la circumstanțele locale.

(146)

Statele membre cu regiuni unde se înregistrează activități comerciale transfrontaliere intense ar trebui să se asigure că sistemele lor de garanție-returnare permit colectarea ambalajelor care țin de sistemele de garanție-returnare ale statelor membre în cauză în puncte de colectare special desemnate și ar trebui să depună eforturi pentru a face posibilă returnarea garanției.

(147)

Ar trebui să fie posibil ca statele membre care îndeplinesc în 2026 o rată de colectare de 80 % a tipurilor de ambalaje vizate fără un sistem de garanție-returnare să solicite să nu instituie un astfel de sistem de garanție-returnare.

(148)

Ar trebui să fie posibil ca statele membre să aleagă să pună în aplicare sistemul de garanție-returnare la nivel subnațional, ținând seama de diviziunile administrative naționale relevante și de situația specifică a teritoriilor de peste mări, atât timp cât acestea demonstrează performanța economică și de mediu a unui astfel de sistem, precum și consecvența sa deplină cu rata de colectare de 90 % stabilită în prezentul regulament pentru sticlele din plastic de unică folosință pentru băuturi și recipientele metalice pentru băuturi.

(149)

Ca măsură specifică de prevenire a generării de deșeuri de ambalaje, statele membre ar trebui să încurajeze în mod activ soluțiile de reutilizare și reumplere. Acestea ar trebui să sprijine instituirea unor sisteme de reutilizare și de reumplere și să monitorizeze funcționarea acestora și respectarea standardelor de igienă. Statele membre sunt încurajate să ia și alte măsuri, cum ar fi instituirea unor sisteme de garanție-returnare care să acopere formatele de ambalaje reutilizabile, utilizarea de stimulente economice sau stabilirea de cerințe pentru distribuitorii finali de a pune la dispoziție un anumit procent din alte produse decât cele care fac obiectul obiectivelor de reutilizare și al obligațiilor de reumplere în ambalaje reutilizabile sau prin reumplere, cu condiția ca aceste cerințe să nu conducă la fragmentarea pieței unice și la crearea de bariere în calea comerțului.

(150)

Cerințele privind colectarea, sortarea, redistribuirea în vederea reumplerii și curățarea sunt complet diferite în cazul sistemelor de garanție-returnare pentru ambalaje de unică folosință față de sistemele de reutilizare bazate pe garanții. Prin urmare, cerințele minime pentru sistemele de garanție-returnare nu ar trebui să se aplice sistemelor de reutilizare bazate pe garanții. În schimb, sistemelor de reutilizare ar trebui să li se aplice cerințe specifice.

(151)

Directiva 94/62/CE a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/852 a Parlamentului European și a Consiliului (40) de stabilire a obiectivelor privind reciclarea pentru statele membre care trebuie atinse până în 2025 și 2030. Aceste obiective și normele de calcul al acestora ar trebui să fie menținute. Recunoscând că fiecare stat membru pornește de pe o poziție diferită în ceea ce privește obiectivele de reciclare și cu toate că în prezentul regulament sunt propuse măsuri care să faciliteze îndeplinirea respectivelor obiective, ar trebui să fie totuși posibilă amânarea termenelor pentru îndeplinirea obiectivelor de reciclare pentru 2030, în anumite condiții. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să respingă un plan de punere în aplicare revizuit prezentat de un stat membru.

(152)

Directiva 94/62/CE impune Comisiei să revizuiască obiectivele privind reciclarea ambalajelor pentru 2030 în vederea menținerii sau, dacă este cazul, a creșterii nivelului acestora. Cu toate acestea, nu este încă oportun să se modifice obiectivele stabilite pentru 2030, deoarece dovezile arată că unele state membre încă întâmpină dificultăți în îndeplinirea obiectivelor existente. Din motivul menționat, ar trebui să fie instituite măsuri care să încurajeze fabricanții să introducă pe piață ambalaje mai reciclabile, ajutând astfel statele membre să îndeplinească obiectivele privind reciclarea. În viitor, ar trebui să fie raportate Comisiei date mai detaliate privind fluxurile de reciclare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje. Raportarea datelor respective îi va permite Comisiei să revizuiască obiectivele, cu posibilitatea de a le menține sau de a le crește nivelul. Pentru a ține seama de efectul măsurilor care vizează îmbunătățirea reciclabilității ambalajelor, revizuirea nu ar trebui să aibă loc înaintea evaluării generale preconizate a prezentului regulament, și anume la șapte ani de la intrarea sa în vigoare. În cursul acestei revizuiri, ar trebui să se acorde atenție și posibilității de a introduce obiective noi pe o bază mai detaliată decât obiectivele actuale.

(153)

Calcularea obiectivelor în materie de reciclare ar trebui să se bazeze pe greutatea deșeurilor de ambalaje care intră în operațiunea de reciclare. Statele membre ar trebui să asigure fiabilitatea și acuratețea datelor colectate privind deșeurile de ambalaje reciclate. Ca regulă generală, măsurarea efectivă a greutății deșeurilor de ambalaje considerate ca reciclate ar trebui să se desfășoare în locul unde deșeurile de ambalaje intră în operațiunea de reciclare. Cu toate acestea, pentru a limita sarcina administrativă, ar trebui să se permită statelor membre ca, în condiții stricte și prin derogare de la regula generală, să stabilească greutatea deșeurilor de ambalaje reciclate pe baza măsurării materialului rezultat din orice operațiune de sortare, care trebuie corectată luând în calcul ratele medii ale pierderilor înregistrate înainte ca deșeurile să intre în operațiunile de reciclare. Pierderile de materiale care au loc înainte ca deșeurile să intre în operațiunea de reciclare, de exemplu din cauza sortării sau a altor operațiuni preliminare, nu ar trebui să fie incluse în cantitățile de deșeuri raportate ca fiind reciclate. Aceste pierderi pot fi stabilite pe baza registrelor electronice, a specificațiilor tehnice, a normelor detaliate privind calcularea ratelor medii ale pierderilor pentru diferitele fluxuri de deșeuri sau a altor măsuri echivalente. Statele membre ar trebui să includă informații cu privire la măsurătorile respective în rapoartele privind verificarea calității care însoțesc datele pe care acestea le transmit Comisiei privind reciclarea deșeurilor. Ratele medii ale pierderilor ar trebui, de preferință, să fie stabilite la nivelul fiecărei instalații de sortare și ar trebui să fie legate de diferite tipuri principale de deșeuri, diferite surse, precum cele provenite din gospodării sau comerciale, diferite scheme de colectare și diferite tipuri de procese de sortare. Ratele medii ale pierderilor ar trebui să fie folosite numai în cazurile în care nu există alte date fiabile, în special în contextul transferului și exportului de deșeuri. Pierderile în greutate ale materialelor sau ale substanțelor ca urmare a proceselor de transformare fizică sau chimică inerente operațiunii de reciclare în care deșeurile de ambalaje sunt reprelucrate efectiv în produse, materiale sau substanțe nu ar trebui să fie scăzute din greutatea deșeurilor raportate ca reciclate.

(154)

În cazul în care calculul ratei de reciclare se aplică tratării aerobe sau anaerobe a deșeurilor de ambalaje biodegradabile, cantitatea de deșeuri care intră în tratare aerobă sau anaerobă poate fi considerată drept reciclată, cu condiția ca o astfel de tratare să genereze materiale care urmează a fi utilizate ca produse, materii sau substanțe reciclate. Deși compostul sau produsul fermentat (digestatul) reprezintă cele mai frecvente produse rezultate în urma unei astfel de tratări, și alte tipuri de materiale ar putea fi luate în considerare, cu condiția să conțină cantități comparabile de conținut reciclat în raport cu cantitatea de deșeuri de ambalaje biodegradabile tratate. În alte cazuri, în conformitate cu definiția reciclării, reprelucrarea deșeurilor de ambalaje biodegradabile în materiale ce urmează să fie folosite drept combustibili sau alte mijloace de generare a energiei, care sunt eliminate sau care urmează să fie utilizate în orice operațiune care are același scop ca valorificarea deșeurilor, alta decât reciclarea, nu ar trebui să fie luate în calcul în vederea îndeplinirii obiectivelor privind reciclarea.

(155)

În cazul în care materialele din deșeurile de ambalaje încetează să mai fie deșeuri ca rezultat al unei operațiuni pregătitoare înainte de a fi reprelucrate efectiv, acestea ar trebui să fie contabilizate ca reciclate, cu condiția să fie destinate reprelucrării ulterioare în produse, materiale sau substanțe pentru a-și îndeplini funcția lor inițială sau pentru alte scopuri. Materialele al căror statut de deșeu a încetat și care urmează să fie utilizate drept combustibil sau alt mijloc de generare a energiei, care sunt utilizate pentru rambleiere sau care sunt eliminate, sau care urmează să fie utilizate în orice operațiune care are același scop ca valorificarea deșeurilor, alta decât reciclarea, nu ar trebui să fie luate în calcul în vederea îndeplinirii obiectivelor privind reciclarea.

(156)

Atunci când stabilește metodologia de calculare și verificare a procentului de conținut reciclat, Comisia ar trebui să evalueze tehnologiile de reciclare disponibile, ținând seama de performanța economică și de mediu a acestora, inclusiv calitatea rezultatelor, disponibilitatea deșeurilor, energia necesară și emisiile de gaze cu efect de seră, precum și alte impacturi relevante asupra mediului. Comisia ar trebui, de asemenea, să țină seama de potențialul unor astfel de tehnologii de a fi utilizate pentru a face afirmații înșelătoare legate de mediu.

(157)

Afirmațiile privind caracteristicile ambalajelor pentru care sunt prevăzute cerințe legale în prezentul regulament, cum ar fi reciclabilitatea, nivelul conținutului reciclat și reutilizabilitatea, ar trebui să fie făcute numai în legătură cu proprietățile ambalajelor care depășesc cerințele minime aplicabile prevăzute în prezentul regulament și în conformitate cu metodologiile și normele stabilite în temeiul prezentului regulament. Astfel de afirmații ar trebui să specifice totodată dacă se referă la unitatea de ambalaj, la o parte a unității de ambalaj sau la toate ambalajele introduse pe piață de operatorul economic.

(158)

Statele membre ar trebui să aibă dreptul să ia în considerare reciclarea metalelor separate după incinerarea deșeurilor proporțional cu ponderea deșeurilor de ambalaje incinerate, cu condiția ca metalele reciclate să îndeplinească anumite criterii de calitate prevăzute în Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1004 a Comisiei (41).

(159)

În cazul exporturilor de deșeuri de ambalaje din Uniune destinate reciclării, se aplică Regulamentele (CE) nr. 1013/2006 (42) și (UE) 2024/1157 (43) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(160)

Deoarece reutilizarea înseamnă că nu sunt introduse pe piață ambalaje noi, ambalajele de vânzare reutilizabile care sunt introduse pe piață și ambalajele din lemn care sunt reparate în vederea reutilizării ar trebui să fie luate în considerare în scopul îndeplinirii obiectivelor respective privind reciclarea ambalajelor. Statele membre ar trebui să poată utiliza această posibilitate pentru a calcula nivelul ajustat al obiectivelor de reciclare luând în considerare maximum 5 puncte procentuale din cota medie, din ultimii trei ani, a ambalajelor de vânzare reutilizabile introduse pe piață pentru prima dată și reutilizate în cadrul unui sistem de reutilizare.

(161)

Producătorii și organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să se implice activ în furnizarea de informații utilizatorilor finali, în special consumatorilor, cu privire la prevenirea și gestionarea deșeurilor de ambalaje. Respectivele informații ar trebui să includă disponibilitatea modalităților de reutilizare a ambalajelor, și anume a etichetelor afișate pe ambalaje și a altor instrucțiuni privind eliminarea deșeurilor de ambalaje. Producătorii și organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui, de asemenea, să informeze consumatorii că, în cazul ambalajelor marcate drept compostabile, marcajul înseamnă că ambalajul este compostabil în condiții controlate industrial în instalații de tratare a biodeșeurilor și că acesta nu este adecvat pentru compostarea la domiciliu. Ambalajele nu ar trebui să fie aruncate în mod necontrolat. Producătorii ar trebui, de asemenea, să informeze că utilizatorii finali au un rol important în asigurarea unei gestionări optime din punct de vedere ecologic a deșeurilor de ambalaje. Ar trebui să fie utilizate tehnologii moderne ale informației pentru a furniza informații tuturor utilizatorii finali, precum și pentru a raporta cu privire la ambalaje. Informațiile ar trebui să fie furnizate fie prin mijloace clasice, cum ar fi afișe în interior și în exterior și campanii pe platformele de comunicare socială, fie prin mijloace mai inovatoare, cum ar fi accesul electronic la site-uri web prin coduri QR aplicate pe ambalaj.

(162)

Colectarea separată în afara domiciliului este un element important pentru a crește ratele de colectare a ambalajelor și pentru a îmbunătăți circularitatea acestora. Statele membre și actorii economici ar trebui să poată lua măsuri specifice pentru colectarea separată în afara domiciliului, adaptate locului în care se găsesc consumatorii și obiceiurilor acestora.

(163)

Pentru fiecare an calendaristic, statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informații privind îndeplinirea obiectivelor de reciclare. Pentru a evalua eficacitatea măsurilor care vizează reducerea consumului de pungi de transport din plastic subțire, ar trebui să fie raportate, de asemenea, date privind consumul de pungi de transport din plastic foarte subțire, de pungi de transport din plastic subțire, de pungi de transport din plastic gros și de pungi de transport din plastic foarte gros, pentru a se putea evalua dacă consumul acestor pungi a crescut ca răspuns la măsurile de reducere care vizează pungile de transport din plastic subțire. Pentru a permite să se evalueze dacă sistemele obligatorii de garanție-returnare care urmează să fie instituite de statele membre sunt eficace sau dacă scutirile statelor membre de la obligația de a institui aceste sisteme sunt justificate, este important să se obțină informații, prin raportarea de către statele membre, cu privire la rata de colectare separată a ambalajelor care fac obiectul obligației de instituire a sistemelor de garanție-returnare.

(164)

Pentru a stabili metodologia de evaluare în funcție de factorul „reciclat la scară largă”, statele membre ar trebui, de asemenea, să raporteze anual date privind cantitatea de deșeuri de ambalaje reciclate pentru fiecare categorie de ambalaje și cantitățile de ambalaje puse la dispoziție pentru prima dată pe teritoriul statului membru sau dezambalate de un producător fără a fi utilizator final, pentru fiecare categorie de ambalaje. Comisia ar trebui să procedeze la agregarea respectivelor date și să le publice pentru a monitoriza evoluția anuală a deșeurilor de ambalaje reciclate la scară largă.

(165)

Statele membre ar trebui să raporteze datele Comisiei prin mijloace electronice și să îi furnizeze un raport de verificare a calității. În plus, datele privind obiectivele de reciclare ar trebui să fie însoțite de un raport care să descrie măsurile luate pentru a institui un sistem eficace de control al calității și de trasabilitate a deșeurilor de ambalaje.

(166)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a obligațiilor de raportare, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili norme pentru calculul și verificarea datelor privind îndeplinirea obiectivelor de reciclare, a ratelor de colectare separată a ambalajelor care fac obiectul sistemului de garanție-returnare, precum și a datelor necesare pentru stabilirea metodologiei de evaluare în funcție de factorul „reciclat la scară largă”. Respectivul act de punere în aplicare ar trebui să includă și metodologia pentru determinarea cantității de deșeuri de ambalaje generate, precum și să stabilească formatul pentru transmiterea datelor. De asemenea, ar trebui să stabilească metodologia pentru calcularea consumului anual de pungi de transport din plastic subțire pe cap de locuitor și formatul de transmitere a datelor respective, întrucât datele respective sunt necesare pentru a sprijini monitorizarea și punerea în aplicare deplină a cerințelor de fond referitoare la pungile de transport din plastic, în special pentru a asigura date defalcate și obligatorii cu privire la diferitele categorii de pungi de transport din plastic. Respectivul act de punere în aplicare ar trebui să înlocuiască Decizia 2005/270/CE (44) și Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/896 (45) ale Comisiei.

(167)

Pentru a contribui la capacitarea statelor membre și a Comisiei de a monitoriza punerea în aplicare a obiectivelor stabilite în prezentul regulament, statele membre ar trebui să creeze baze de date privind ambalajele și să se asigure că acestea funcționează adecvat.

(168)

Aplicarea eficace a cerințelor de sustenabilitate este esențială pentru a asigura o concurență loială și pentru a garanta concretizarea beneficiilor și a contribuției preconizate ale prezentului regulament la realizarea obiectivelor Uniunii în materie de climă, energie și circularitate. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să depună eforturi pentru a efectua anual controale privind acuratețea cel puțin a unei părți a declarațiilor de conformitate UE. Regulamentul (UE) 2019/1020 care stabilește un cadru orizontal pentru supravegherea pieței și controlul produselor care intră pe piața Uniunii ar trebui să se aplice ambalajelor pentru care sunt stabilite cerințe de sustenabilitate în temeiul prezentului regulament. Mecanismele de supraveghere a pieței prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 stabilesc cerințele pentru supravegherea pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și prevăd mecanisme de salvgardare pentru verificarea conformității cu prezentul regulament în ceea ce privește introducerea pe piață a ambalajelor.

(169)

Ambalajele ar trebui să fie introduse pe piață numai dacă nu prezintă un risc cunoscut pentru mediu și sănătatea umană. Pentru a concentra eforturile de supraveghere a pieței, un ambalaj care prezintă un risc ar trebui, în sensul prezentului regulament, să fie definit ca un ambalaj care, prin nerespectarea unei cerințe de sustenabilitate sau deoarece un operator economic responsabil nu respectă o cerință de sustenabilitate, ar putea avea efecte negative asupra mediului sau a altor interese publice protejate de cerințele relevante.

(170)

Ar trebui să existe o procedură prin care părțile interesate să fie informate cu privire la măsurile preconizate în legătură cu ambalajele care prezintă un risc. De asemenea, acest sistem ar trebui să permită autorităților de supraveghere a pieței din statele membre ca, în cooperare cu operatorii economici relevanți, să acționeze din timp cu privire la astfel de ambalaje. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili dacă măsurile naționale luate în privința produselor neconforme sunt justificate. Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător privind protecția mediului sau a sănătății umane, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență.

(171)

Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să aibă dreptul de a solicita operatorilor economici să ia măsuri corective pe baza constatărilor că un ambalaj nu este conform cu cerințele de sustenabilitate și etichetare sau că operatorul economic a încălcat alte norme privind introducerea sau punerea la dispoziție pe piață a ambalajelor. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a cerinței impuse operatorilor economici de a lua măsuri corective, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a decide dacă o măsură națională este justificată.

(172)

În cazul apariției unor motive de îngrijorare privind sănătatea umană, autoritatea de supraveghere a pieței nu ar trebui să evalueze riscul pentru sănătatea umană sau animală reprezentat de materialul de ambalaj dacă acesta contaminează conținutul pe care îl ambalează, ci ar trebui să avertizeze autoritățile competente să efectueze controale privind riscul respectiv, desemnate în temeiul Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului (46), al Regulamentului (UE) 2017/745, al Regulamentului (UE) 2017/746, al Regulamentului (UE) 2019/6 sau al Directivei 2001/83/CE.

(173)

Achizițiile publice reprezintă 14 % din PIB-ul Uniunii. Pentru a contribui la obiectivele de realizare a neutralității climatice, de îmbunătățire a eficienței din punctul de vedere al consumului de energie și al utilizării resurselor și de tranziție către o economie circulară care protejează sănătatea publică și biodiversitatea, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei, pentru a solicita, după caz, autorităților și entităților contractante, astfel cum sunt definite în Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (47) și în Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului (48), să își alinieze achizițiile publice la cerințele minime obligatorii specifice privind achizițiile publice verzi, care urmează să fie stabilite în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament. Comparativ cu o abordare voluntară, cerințele obligatorii ar trebui să maximizeze efectul de levier al cheltuielilor publice pentru a stimula cererea de ambalaje mai performante. Cerințele ar trebui să fie transparente, obiective și nediscriminatorii. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să se refere la specificații tehnice, criterii de selecție sau condiții de executare a contractului în cadrul cerințelor lor privind achizițiile publice și nu ar trebui să fie necesar ca cerințele respective să fie cumulative. Cu respectarea normelor generale prevăzute în TFUE și acționând în conformitate cu prezentul regulament, autoritățile și entitățile contractante ar trebui să poată adopta dispoziții care depășesc cerințele minime privind achizițiile publice verzi prevăzute în prezentul regulament.

(174)

Pentru a proteja funcționarea pieței interne și pentru a crea condiții de concurență echitabile, este necesar să se asigure că ambalajele din țări terțe care intră pe piața Uniunii respectă prezentul regulament, indiferent dacă sunt importate ca ambalaje de sine stătătoare sau în asociere cu un produs ambalat. În special, este necesar să se asigure că fabricanții au aplicat proceduri adecvate de evaluare a conformității în ceea ce privește ambalajele respective. Ar trebui să se acorde prioritate cooperării pe piață între autoritățile de supraveghere a pieței și operatorii economici. Prin urmare, deși pot viza orice ambalaj care intră pe piața Uniunii, intervențiile autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui să se concentreze în primul rând pe ambalajele care fac obiectul măsurilor de interzicere luate de autoritățile de supraveghere a pieței. În cazul în care iau astfel de măsuri de interzicere și măsurile de interzicere nu se limitează la teritoriul național, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să comunice autorităților desemnate pentru controalele privind ambalajele care intră pe piața Uniunii detaliile necesare pentru identificarea acestor ambalaje neconforme la frontiere, inclusiv informații privind produsele ambalate și operatorii economici, pentru a permite o abordare bazată pe riscuri pentru produsele care intră pe piața Uniunii. În astfel de cazuri, autoritățile vamale vor urmări identificarea și oprirea acestor ambalaje la frontiere.

(175)

Pentru a optimiza și a facilita procesul de control la frontierele externe ale Uniunii, este necesar să se permită un transfer automatizat de date între sistemul de informare și de comunicare pentru supravegherea pieței (ICSMS) și sistemele vamale. Ar trebui să se facă distincția între două transferuri de date diferite, având în vedere scopurile lor respective. În primul rând, măsurile de interzicere decise de autoritățile de supraveghere a pieței în urma identificării ambalajelor neconforme ar trebui să fie comunicate din ICSMS autorităților vamale pentru a fi utilizate de către autoritățile desemnate în scopul efectuării de controale la frontierele externe pentru a identifica ambalajele cărora ar trebui să li se aplice astfel de măsuri de interzicere. Pentru aceste prime transferuri de date ar trebui să fie utilizat sistemul electronic de gestionare a riscurilor în domeniul vamal prevăzut la articolul 36 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (49), fără a aduce atingere niciunei evoluții viitoare a mediului de gestionare a riscurilor din domeniul vamal. În al doilea rând, în cazul în care autoritățile vamale identifică ambalaje neconforme, gestionarea cazurilor va fi necesară, printre altele, pentru a transfera notificarea suspendării, concluzia autorităților de supraveghere a pieței și rezultatul acțiunilor întreprinse de autoritățile vamale. Mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi sprijină acest al doilea transfer de date între ICSMS și sistemele vamale naționale.

(176)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a interconectării pentru comunicarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței și autoritățile vamale, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a preciza normele procedurale și detaliile modalităților de punere în aplicare, inclusiv funcționalitățile, elementele de date și prelucrarea datelor, precum și normele privind prelucrarea datelor cu caracter personal, confidențialitatea și controlul pentru interconectarea respectivă.

(177)

Atunci când adoptă actele delegate în temeiul articolului 290 din TFUE, este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (50). În special, pentru a asigura participarea egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. La elaborarea acestor acte delegate, Comisia ar trebui să țină seama de informațiile științifice sau de alte informații tehnice disponibile, inclusiv de standardele internaționale relevante.

(178)

Competențele de executare conferite Comisiei prin prezentul regulament ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (51).

(179)

Pentru a se asigura că cerințele privind produsele din Directiva (UE) 2019/904 pot fi monitorizate și puse în aplicare și că acestea fac obiectul unei supravegheri adecvate a pieței, Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui să fie modificat pentru a include Directiva (UE) 2019/904 în domeniul său de aplicare. Dispozițiile privind cerințele referitoare la conținutul de plastic reciclat pentru sticlele din plastic pentru băuturi începând cu 1 ianuarie 2030 și obligațiile de raportare corespunzătoare ar trebui să fie eliminate din Directiva (UE) 2019/904, deoarece acest aspect este reglementat exclusiv de prezentul regulament.

(180)

Prezentul regulament stabilește norme generale aplicabile tuturor ambalajelor. Cu toate acestea, anumite produse din plastic de unică folosință reglementate de Directiva (UE) 2019/904, cum ar fi pungile de transport din plastic, paharele pentru băuturi, recipientele pentru alimente și băuturi, inclusiv sticlele, sunt considerate a fi ambalaje. Directiva (UE) 2019/904 este o lex specialis în raport cu prezentul regulament. În cazul unei contradicții între Directiva (UE) 2019/904 și prezentul regulament, Directiva (UE) 2019/904 ar trebui să prevaleze în cadrul domeniului său de aplicare. Directiva (UE) 2019/904 impune statelor membre să ia măsuri pentru a reduce consumul anumitor produse din plastic de unică folosință, inclusiv restricții de comercializare. Astfel de restricții de comercializare ar trebui să se aplice și să prevaleze asupra oricăror dispoziții contradictorii din prezentul regulament. Prezentul regulament prevede o restricție privind introducerea pe piață a produselor din plastic enumerate în anexa V punctul 3 la acesta, în timp ce Directiva (UE) 2019/904 permite statelor membre să ia măsurile necesare pentru a obține o reducere a consumului de produse din plastic de unică folosință. Întrucât măsurile naționale de punere în aplicare adoptate în temeiul Directivei (UE) 2019/904 pot fi mai puțin restrictive decât o interdicție de introducere pe piață, prezentul regulament ar trebui să prevaleze asupra Directivei (UE) 2019/904 în ceea ce privește produsele care se încadrează în definiția ambalajelor, pentru a stimula reducerea ambalajelor din plastic de unică folosință și pentru a reduce cantitatea de ambalaje din plastic de unică folosință din mediul înconjurător. În consecință, nu ar trebui să fie posibil ca statele membre să adopte o excepție de la interdicția prevăzută în Directiva (UE) 2019/904 privind introducerea pe piață a ambalajelor fabricate din polistiren expandat. Pentru a reflecta acest lucru, Directiva (UE) 2019/904 ar trebui să fie modificată în consecință.

(181)

Având în vedere că prezentul regulament nu reglementează conținutul reciclat din nicio parte din plastic a ambalajelor înainte de 1 ianuarie 2030, dispozițiile referitoare la cerințele care vizează conținutul reciclat al sticlelor din plastic pentru băuturi din Directiva (UE) 2019/904 ar trebui să rămână în vigoare până la data respectivă.

(182)

Pentru a spori încrederea publicului în ambalajele introduse pe piață, în special în ceea ce privește conformitatea cu cerințele de sustenabilitate, operatorii economici care introduc pe piață ambalaje neconforme sau care nu își respectă obligațiile ar trebui să fie supuși unor sancțiuni. Prin urmare, este necesar ca statele membre să stabilească în dreptul intern sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare în cazul nerespectării prezentului regulament.

(183)

Articolul 19 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) impune statelor membre să prevadă căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii, inclusiv instanțele statelor membre. În această privință, statele membre ar trebui să se asigure că persoanele interesate, de exemplu persoane fizice sau juridice care au făcut o reclamație sau au raportat o presupusă neconformitate cu prezentul regulament a unui ambalaj, fie ca ambalaj de sine stătător sau în asociere cu un produs ambalat, au acces la justiție în conformitate cu obligațiile pe care statele membre și le-au asumat în calitate de părți la Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu încheiată la Aarhus la 25 iunie 1998 (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”) (52).

(184)

Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, evaluarea respectivă ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii de eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată a Uniunii și ar trebui să constituie punctul de pornire al evaluării impactului eventualelor măsuri viitoare. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament și impactul acestuia asupra durabilității mediului în ceea ce privește ambalajele și asupra funcționării pieței interne.

(185)

Este necesar să se acorde operatorilor economici o perioadă suficientă pentru ca aceștia să își adapteze operațiunile în vederea îndeplinirii obligațiilor care le revin și respectării cerințelor prezentului regulament. În mod similar, este necesar să se acorde statelor membre o perioadă suficientă pentru ca acestea să adopte măsuri administrative cu privire la organizarea procedurilor de autorizare de către autoritățile competente, menținând, în același timp, continuitatea pentru operatorii economici și să înființeze infrastructurile administrative necesare pentru aplicarea prezentului regulament. Prin urmare, aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie amânată până la o dată la care aceste pregătiri pot fi finalizate în mod rezonabil. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită facilitării respectării de către microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) a obligațiilor și cerințelor care le revin în temeiul prezentului regulament, inclusiv prin orientări care urmează să fie furnizate de Comisie pentru a facilita respectarea normelor de către operatorii economici, cu accent pe IMM-uri.

(186)

Pentru a îndeplini aceste angajamente și a stabili un cadru ambițios, dar armonizat privind ambalajele, este necesar să se adopte un regulament de stabilire a cerințelor privind ambalajele pe parcursul întregului ciclu de viață al acestora. Prin urmare, Directiva 94/62/CE ar trebui să fie abrogată.

(187)

Directiva 94/62/CE ar trebui să fie abrogată de la data aplicării prezentului regulament. Cu toate acestea, pentru a asigura o tranziție fără probleme și continuitatea până la adoptarea de către Comisie a unor noi norme în temeiul prezentului regulament și pentru a asigura continuitatea aplicării sistemului de resurse proprii al Uniunii în ceea ce privește resursele proprii bazate pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate, anumite obligații în temeiul directivei respective referitoare la etichetare, la obiectivele de reciclare și la transmiterea datelor către Comisie ar trebui să rămână în vigoare pentru o anumită perioadă de timp.

(188)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume îmbunătățirea durabilității mediului în ceea ce privește ambalajele și asigurarea liberei circulații a ambalajelor pe piața internă, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective,