CELEX:32024L3019: Directiva (UE) 2024/3019 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2024 privind epurarea apelor uzate urbane (reformare) (Text cu relevanță pentru SEE)

(1)

Directiva 91/271/CEE a Consiliului (4) a fost modificată în mod substanțial de mai multe ori (5). Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea directivei menționate.

(2)

Apa este un bun de bază care aparține tuturor și este destinat tuturor. Ca resursă naturală care este esențială, de neînlocuit și indispensabilă vieții, aceasta trebuie să fie luată în considerare și integrată în cele trei dimensiuni ale sale: cea socială, cea economică și cea de mediu.

(3)

Directiva 91/271/CEE stabilește cadrul juridic pentru colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate urbane și pentru evacuarea apelor uzate biodegradabile din anumite sectoare industriale. Apele uzate urbane pot fi formate din diferite amestecuri de ape uzate menajere, scurgeri de apă urbane și ape uzate nemenajere din alte origini. Apele uzate provenite de la instituții precum birouri, școli, bucătării cu preparare a alimentelor care provin în principal din metabolismul uman se califică drept ape uzate menajere. Obiectivul Directivei 91/271/CEE îl constituie protejarea mediului împotriva efectelor negative ale evacuărilor de ape uzate urbane insuficient epurate. Aceasta a contribuit la atingerea obiectivelor stabilite în cadrul Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) și al altor dispoziții relevante din dreptul Uniunii. Prezenta directivă ar trebui să urmărească în continuare același obiectiv, contribuind în paralel la protecția sănătății publice în conformitate cu abordarea „O singură sănătate”, al cărei scop este să echilibreze și să optimizeze în mod durabil sănătatea oamenilor, a animalelor și a ecosistemelor, atunci când, de exemplu, apele uzate urbane sunt evacuate în apele pentru scăldat sau în corpurile de apă utilizate pentru captarea apei potabile sau atunci când apele uzate urbane sunt utilizate ca indicator pentru parametrii relevanți pentru sănătatea publică. Directiva ar trebui totodată să asigure accesul la sanitație și la informații esențiale legate de guvernanța activităților de colectare și epurare a apelor uzate urbane. De asemenea, prezenta directivă ar trebui să vizeze sporirea sinergiilor cu adaptarea la schimbările climatice și cu acțiunile de refacere a ecosistemelor urbane, în special prin planificarea managementului integrat al apelor uzate urbane, recurgând în același timp în mod optim la digitalizare. În cele din urmă, prezenta directivă ar trebui să contribuie la reducerea treptată a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) provenite din activitățile de colectare și epurare a apelor uzate urbane, în special prin reducerea în continuare a emisiilor de azot, dar și prin promovarea eficienței energetice și a producției de energie din surse regenerabile, și ar trebui astfel să contribuie la obiectivul de realizare a neutralității climatice până în 2050, stabilit în temeiul Regulamentului (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (7). În concordanță cu articolul 193 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), statele membre pot depăși cerințele minime prevăzute în prezenta directivă. Statele membre ar putea lua în considerare, de exemplu, aplicarea unor termene sau praguri mai stricte decât cele incluse în prezenta directivă, atingerea mai rapidă a neutralității energetice sau climatice sau impunerea unor cerințe suplimentare pentru sistemele lor naționale de răspundere extinsă a producătorilor sau extinderea sferei aplicării acestor sisteme.

(4)

În 2019, Comisia a efectuat o evaluare a Directivei 91/271/CEE în cadrul Programului privind o reglementare adecvată și funcțională (denumită în continuare „evaluarea”). Din respectivul exercițiu a reieșit că este necesar ca anumite dispoziții ale directivei respective să fie actualizate. Au fost identificate trei surse importante de poluare din apele uzate care nu sunt abordate deplin în cadrul respectivei directive, care sunt evitabile, și anume supraîncărcarea cu apă ca urmare a furtunilor și evacuările de apă poluată din scurgerile de apă urbane, sistemele individuale care ar putea prezenta funcționare necorespunzătoare, și anume sistemele care epurează ape uzate menajere ce nu intră în sistemele de colectare, și aglomerările mici care, în prezent, nu intră în totalitate sub incidența Directivei 91/271/CEE. Aceste trei surse de poluare exercită o presiune semnificativă asupra corpurilor de apă de suprafață din Uniune. Mai mult, raportul întocmit în urma evaluării a evidențiat și necesitatea de a îmbunătăți transparența și guvernanța activităților de epurare a apelor uzate urbane, de a valorifica oportunitatea oferită de sectorul epurării apelor uzate urbane de a utiliza potențialul propriu de dezvoltare de energie din surse regenerabile și de a face pași concreți pentru atingerea neutralității energetice ca o contribuție la neutralitatea climatică și de a armoniza supravegherea parametrilor de sănătate ai apelor uzate urbane, precum virusul care cauzează COVID-19 și variantele acestuia, ca o modalitate de sprijinire a acțiunilor din domeniul sănătății publice.

(5)

Potrivit raportului din 2018 al Agenției Europene de Mediu (AEM) privind apele europene, aglomerările mici exercită o presiune semnificativă asupra a 11 % din corpurile de apă de suprafață din Uniune. Pentru a combate mai bine poluarea provenită de la aceste aglomerări și a evita evacuările în mediu de ape uzate urbane neepurate, domeniul de aplicare al prezentei directive ar trebui să includă toate aglomerările cu cel puțin 1 000 de locuitori echivalenți (l.e.).

(6)

Pentru a asigura epurarea eficace a apelor uzate urbane înainte de a fi evacuate în mediu, toate apele uzate urbane din aglomerările urbane cu cel puțin 1 000 l.e.ar trebui să fie colectate în sisteme de colectare, cu excepția cazului în care statele membre justifică nevoia unei derogări pentru utilizarea sistemelor individuale în temeiul prezentei directive. Atunci când își delimitează aglomerările, statele membre ar trebui să țină seama de pragul indicativ de referință de 10-25 l.e. pe hectar peste care populația, eventual combinată cu activități economice, situată într-o anumită zonă, este considerată suficient de concentrată. În cazul în care există deja sisteme de colectare, statele membre ar trebui să se asigure că toate sursele de ape uzate menajere sunt conectate la acestea.

(7)

Pentru punerea în aplicare a noilor cerințe introduse prin prezenta directivă vor fi necesare investiții semnificative. Prin urmare, este necesar să se țină seama de situația specifică a fiecărui stat membru și, după caz, să se adapteze termenele pentru punerea în aplicare a anumitor cerințe exigente. De exemplu, statelor membre care au un număr mare de aglomerări mici vizate de noile cerințe ale prezentei directive în ceea ce privește colectarea și epurarea apelor uzate urbane pentru aglomerările cu între 1 000 și 2 000 l.e. ar trebui să le fie permis să prelungească termenele pentru respectarea respectivelor noi cerințe în primul lor program național de punere în aplicare. Acest lucru ar trebui să fie valabil și pentru statele membre care dispun de un număr mare de instalații, de exemplu peste 50 %, care au nevoie să fie modernizate în vederea adaptării la epurarea terțiară în conformitate cu noile cerințe ale prezentei directive. Aglomerările cu mai puțin de 2 000 l.e. în care există deja sisteme de colectare și care evacuează apele uzate urbane în stații de epurare situate într-o aglomerare diferită nu ar trebui luate în considerare la calcularea procentelor în scopul derogărilor de la respectivele termene. În plus, a trebuit ca cele trei state membre care au aderat la Uniune cel mai recent, și anume Bulgaria, Croația și România, să facă investiții recente pentru a pune în aplicare cerințele Directivei 91/271/CEE. În plus, respectivele state membre sunt caracterizate, pe lângă îmbătrânirea populației rurale, de un număr mare de zone rurale cu un flux ridicat de populație care părăsește zonele respective. Prin urmare, este necesar să se țină seama de situația specifică a respectivelor state membre, permițându-li-se acestora să prelungească termenele pentru respectarea noilor cerințe în primul lor program național de punere în aplicare.

(8)

Atunci când, în cursul lucrărilor de infrastructură, cum ar fi construirea de sisteme de colectare sau de stații de epurare a apelor uzate urbane, sunt descoperite situri valoroase din punct de vedere arheologic, astfel de lucrări sunt adesea întârziate din cauza necesității de a se efectua studii arheologice la nivelul sitului în conformitate cu dreptul intern. Prin urmare, este oportun ca termenele de punere în aplicare să fie adaptate în aceste cazuri specifice. Mai precis, atunci când un stat membru stabilește că, din cauza necesității de a se conserva patrimoniul cultural, construirea infrastructurii necesare este deosebit de dificilă, acestuia ar trebui să i se permită să adapteze termenele de punere în aplicare în anumite zone și să își actualizeze în consecință programul național de punere în aplicare. Prelungirile termenelor ar trebui să fie stabilite pentru fiecare zonă și să fie cât mai scurte posibil, fără a depăși opt ani. Patrimoniul cultural ar trebui să fie înțeles în sensul articolului 1 din Convenția UNESCO din 1972 privind protecția patrimoniului mondial.

(9)

În cazul în care se poate demonstra că construirea unui sistem de colectare a apelor uzate urbane sau conectarea la un sistem de colectare nu ar genera niciun beneficiu pentru mediu sau pentru sănătatea umană, nu ar fi fezabilă din punct de vedere tehnic sau ar necesita costuri excesive, și numai în aceste cazuri, statele membre ar trebui să fie autorizate să utilizeze sisteme individuale pentru colectarea, stocarea și/sau epurarea apelor uzate urbane, cu condiția ca acestea să asigure același nivel de protecție a mediului și a sănătății umane ca epurarea secundară și terțiară. Sistemele individuale pot include diferite tipuri de sisteme de colectare, stocare sau epurare, cum ar fi soluțiile bazate pe natură, sistemele de epurare de dimensiuni mici sau bazinele temporare combinate cu o evacuare periodică în stații de epurare. Statele membre ar trebui, de asemenea, să facă schimb de bune practici privind utilizarea și exploatarea sistemelor individuale.

(10)

Statele membre ar trebui să instituie registre naționale, regionale sau locale care să permită identificarea sistemelor individuale și a stocării temporare utilizate pe teritoriul lor și să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că proiectarea acestor sisteme este adecvată și că sistemele sunt întreținute în mod corespunzător și fac obiectul unui control periodic al conformității pe baza unei abordări bazate pe riscuri. Statele membre ar trebui să se asigure mai ales că sistemele individuale utilizate pentru colectarea, stocarea sau epurarea apelor uzate urbane sunt impermeabile și etanșe și că monitorizarea și inspecția sistemelor se efectuează cu regularitate și la intervale fixe. Având în vedere costurile disproporționate ale adaptării proiectării unor astfel de sisteme la noile cerințe de proiectare, respectivele cerințe noi de proiectare nu ar trebui să se aplice sistemelor instituite înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive. În cazul în care se utilizează sisteme individuale pentru colectarea și/sau epurarea a peste 2 % din încărcarea de ape uzate urbane la nivel național din aglomerări cu cel puțin 2 000 l.e., statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei justificări pentru utilizarea sistemelor individuale în locul sistemelor de colectare, demonstrând conformitatea sistemelor respective cu standardele stabilite în temeiul prezentei directive și descriind măsurile luate pentru a reduce utilizarea unor astfel de sisteme.

(11)

Ca urmare a precipitațiilor de tipul ploilor, al zăpezii sau al apei din topire, supraîncărcarea cu apă ca urmare a furtunilor și scurgerile de apă urbane reprezintă o importantă sursă persistentă de evacuări poluante în mediu. Se estimează că astfel de supraîncărcări și scurgeri vor crește din cauza efectelor combinate ale urbanizării și ale schimbării treptate a regimului pluviometric ca urmare a schimbărilor climatice. Prin urmare, infrastructura de management al apelor uzate urbane este deosebit de vulnerabilă la schimbările climatice. Soluțiile de reducere a acestei surse de poluare ar trebui definite la nivel local, ținându-se seama de condițiile locale specifice. Acestea ar trebui să se bazeze pe un management integrat cantitativ și calitativ al apei în zonele urbane. De aceea, statele membre ar trebui să se asigure că se stabilesc planuri de management integrat al apelor uzate urbane la nivel local pentru toate aglomerările cu cel puțin 100 000 l.e., întrucât aglomerările respective sunt responsabile de o parte semnificativă a poluării emise. În plus, ar trebui să se pună în aplicare planuri de management integrat al apelor uzate urbane și pentru aglomerările cu între 10 000 și 100 000 l.e., în cazul în care supraîncărcarea cu apă ca urmare a furtunilor și scurgerile de apă urbane reprezintă un risc pentru mediu sau pentru sănătatea publică. În respectivele planuri, ar trebui să fie stabilite măsuri care să vizeze limitarea poluării cauzate de supraîncărcarea cu apă ca urmare a furtunilor la maximum 2 % din încărcarea anuală de ape uzate urbane colectate, calculată în condiții de debit pe timp uscat și pe baza poluanților din anexa I tabelele 1 și 2.

(12)

Respectivele planuri ar trebui să includă măsuri de reducere a poluării cauzate de supraîncărcarea cu apă ca urmare a furtunilor și, de asemenea, de abordare a poluării potențial semnificative generate de scurgerile de apă urbane colectate separat, de exemplu poluarea rezultată din primele ploi după perioade lungi de secetă în zonele dens populate. Planurile respective ar trebui să includă și măsuri de prevenire a poluării la sursă și de favorizare a soluțiilor bazate pe natură în raport cu cele care ar necesita crearea unei infrastructuri gri. Printre respectivele măsuri s-ar putea număra măsurile temporare preventive menite să evite pătrunderea apelor pluviale nepoluate în sistemele de colectare sau în instalațiile de stocare temporară, inclusiv reținerea naturală a apei, precum și epurarea corespunzătoare a scurgerilor sau a supraîncărcărilor foarte contaminate care rezultă din primele ploi. Statele membre sunt încurajate să mărească spațiile verzi și albastre în zonele urbane și să țină seama de Platforma pentru natura urbană, care oferă orientări și cunoștințe în sprijinul orașelor. Pentru a asigura acoperirea adecvată a planurilor de management integrat al apelor uzate urbane și o soluție cuprinzătoare la problemele legate de apele pluviale, respectivele planuri ar trebui să fie stabilite pentru zonele de drenare ale aglomerărilor în cauză.

(13)

Pentru a asigura eficiența din punctul de vedere al costurilor a planurilor de management integrat al apelor uzate urbane, este important ca acestea să se bazeze pe bunele practici care au fost deja aplicate în zonele urbane. Prin urmare, măsurile avute în vedere ar trebui să se bazeze pe o analiză aprofundată a condițiilor locale și să favorizeze o abordare preventivă focalizată pe limitarea colectării apelor pluviale nepoluate și pe atingerea unui nivel optim al utilizării infrastructurii existente în vederea generării de economii de energie și a contribuirii la reducerea emisiilor. Având în vedere preferința pentru dezvoltarea și investițiile verzi și albastre, nu ar trebui să se aibă în vedere construirea de noi infrastructuri gri decât dacă acestea sunt absolut necesare.

(14)

Pentru a se proteja mediul, în special mediul costier și marin, inclusiv pentru a se proteja apele de suprafață și subterane și apa potabilă, și sănătatea publică împotriva efectelor negative ale evacuărilor de ape uzate urbane insuficient epurate, ar trebui să se aplice o epurare secundară tuturor evacuărilor de ape uzate urbane care provin din aglomerări cu cel puțin 1 000 l.e.. Ca urmare a extinderii domeniului de aplicare al prezentei directive pentru a include aglomerările mai mici, statelor membre ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a realiza infrastructura necesară pentru a îndeplini obligațiile prevăzute în prezenta directivă. În mod similar, statelor membre ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a-și adapta infrastructura de epurare pentru aglomerările care își evacuează apele uzate urbane în apele de coastă sau în zone mai puțin sensibile în care epurarea secundară nu era impusă prin Directiva 91/271/CEE.

(15)

Evacuările în regiunile montane înalte, și anume regiuni situate la o altitudine mai mare de 1 500 m, și în aglomerările mici cu mai puțin de 2 000 l.e. din zone cu climat rece cu o temperatură medie trimestrială sub 6o C la intrarea stației de epurare, în care este dificil să se aplice o epurare biologică eficace din cauza temperaturilor scăzute, ar trebui să poată utiliza o epurare mai puțin riguroasă decât epurarea secundară, cu condiția ca studii detaliate să demonstreze că astfel de evacuări nu au efecte negative asupra mediului sau a sănătății umane. În mod similar, evacuările în apele marine adânci care provin de la aglomerări mai mici, cu mai puțin de 150 000 l.e., situate în regiuni ultraperiferice mai puțin populate, cu mai puțin de 275 000 de locuitori, caracterizate printr-o topografie dificilă, cum ar fi pante abrupte, și care își evacuează apele uzate urbane în apele marine adânci din oceanul deschis, favorizând un nivel ridicat de diluare a acestor ape uzate urbane evacuate în apele receptoare, ar trebui, de asemenea, să poată să beneficieze de respectiva derogare. Cu toate acestea, pentru a se asigura tratamentul egal al tuturor statelor membre și un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane pe întreg teritoriul Uniunii, respectiva derogare ar trebui să fie limitată la 20 de ani, ceea ce reprezintă timpul necesar pentru modernizarea progresivă a stațiilor de epurare a apelor uzate urbane rămase în vederea adaptării la epurarea secundară în acele zone în care epurarea secundară ar putea fi mai dificil de aplicat. Respectiva derogare ar trebui să fie acordată cu condiția ca studii detaliate să demonstreze că astfel de evacuări nu au efecte negative asupra mediului sau a sănătății umane și nu afectează conformitatea apelor receptoare cu alte dispoziții relevante din dreptul Uniunii, cum ar fi Directiva 2000/60/CE, 2006/7/CE (8) sau 2008/56/CE (9) a Parlamentului European și a Consiliului.

(16)

Evaluarea a arătat că s-au realizat reduceri semnificative ale emisiilor de azot și fosfor datorită punerii în aplicare a Directivei 91/271/CEE. În pofida acestor reduceri, stațiile de epurare a apelor uzate urbane sunt în continuare, potrivit evaluării, o importantă cale de acces a poluanților respectivi în mediu, conducând în mod direct la eutrofizarea corpurilor de apă și a mărilor în Uniune. Această poluare poate fi parțial evitată, deoarece progresele tehnice și bunele practici în vigoare demonstrează că valorile-limită stabilite prin Directiva 91/271/CEE pentru emisiile de azot și fosfor sunt depășite și ar trebui să devină mai stricte, în special pentru stațiile de epurare mai mari. Ar trebui ca epurarea terțiară să fie impusă în mod sistematic tuturor stațiilor de epurare a apelor uzate urbane cu cel puțin 150 000 l.e., întrucât aceste stații continuă să reprezinte o importantă sursă de evacuare a azotului și a fosforului.

(17)

Epurarea terțiară ar trebui să fie obligatorie și în aglomerările cu cel puțin 10 000 l.e. cu evacuări în zone afectate de eutrofizare sau expuse riscului de eutrofizare. Pentru a se asigura că eforturile de limitare a eutrofizării sunt coordonate la nivelul bazinelor relevante pentru întreaga zonă de captare, precum și pentru a garanta desemnarea consecventă a zonelor sensibile din întreaga Uniune, zonele în care eutrofizarea este considerată o problemă pe baza datelor disponibile în prezent ar trebui să fie enumerate în prezenta directivă. În plus, pentru a asigura coerența între dispozițiile relevante ale dreptului Uniunii, statele membre ar trebui să identifice și alte zone de pe teritoriul lor care sunt afectate de eutrofizare sau expuse riscului de eutrofizare și să stabilească dacă respectivele zone sunt sensibile la azot sau la fosfor, sau sunt sensibile și la azot, și la fosfor, în special pe baza datelor colectate în temeiul Directivei 91/676/CEE a Consiliului (10), al Directivei 2000/60/CE și al Directivei 2008/56/CE. Consolidarea valorilor-limită, identificarea mai coerentă și mai cuprinzătoare a zonelor sensibile la eutrofizare și impunerea, pentru toate instalațiile mari, a obligației de a asigura epurarea terțiară ar contribui, împreună, la limitarea eutrofizării. Întrucât acest lucru va necesita investiții suplimentare la nivel național, statelor membre ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a dezvolta infrastructura necesară.

(18)

Cunoștințele științifice recente care stau la baza mai multor strategii ale Comisiei, astfel cum sunt prezentate în patru comunicări ale Comisiei, și anume cea din 16 ianuarie 2018, intitulată „O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară”, cea din 11 martie 2019, intitulată „Abordarea strategică a Uniunii Europene privind impactul substanțelor farmaceutice asupra mediului”, cea din 14 octombrie 2020, intitulată „Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice – Către un mediu fără substanțe toxice”, și cea din 12 mai 2021, intitulată „Calea către o planetă sănătoasă pentru toți, Plan de acțiune al UE: «Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului»”, evidențiază necesitatea de a lua măsuri pentru a aborda problema micropoluanților, care, în prezent, sunt detectați de regulă în toate apele din Uniune. Unii dintre acești micropoluanți sunt periculoși pentru sănătatea publică și pentru mediu chiar și în concentrații mici, de micrograme pe litru sau mai mici. Epurarea primară, secundară și terțiară îndepărtează deja anumiți micropoluanți, însă ar trebui introdusă o epurare suplimentară, și anume epurarea cuaternară, pentru a se asigura că un spectru larg de micropoluanți rămași sunt îndepărtați din apele uzate urbane. Epurarea cuaternară ar trebui să se concentreze în primul rând pe micropoluanții organici, care reprezintă o parte semnificativă a poluării și pentru care s-au proiectat deja tehnologii de îndepărtare. Epurarea cuaternară ar trebui să fie impusă pe baza principiului precauției combinat cu o abordare bazată pe riscuri. Drept urmare, toate stațiile de epurare a apelor uzate urbane cu cel puțin 150 000 l.e. ar trebui să asigure epurarea cuaternară, dat fiind că aceste instalații reprezintă o parte semnificativă a evacuărilor de micropoluanți în mediu, iar îndepărtarea micropoluanților în stațiile de epurare a apelor uzate urbane la această scară este eficientă din punctul de vedere al costurilor. Pentru stațiile de epurare cu cel puțin 150 000 l.e., statele membre ar trebui să asigure prioritizarea investițiilor necesare, astfel încât instalațiile în care riscurile pentru mediu și sănătatea umană sunt cele mai ridicate să fie echipate fără întârziere. Pentru aglomerările cu cel puțin 10 000 l.e., statele membre ar trebui să aibă obligația de a aplica epurarea cuaternară în zonele identificate ca fiind sensibile la poluarea cu micropoluanți pe baza unor criterii clare, care ar trebui să fie precizate. Aceste zone ar trebui să includă locurile în care evacuările de ape uzate urbane epurate în corpuri de apă conduc la diluții scăzute sau locurile în care apele receptoare sunt utilizate pentru producerea de apă potabilă, pentru producția de crustacee și moluște sau ca ape pentru scăldat. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a nu aplica epurarea cuaternară în respectivele zone atunci când o evaluare a riscurilor arată că micropoluanții nu prezintă niciun pericol potențial pentru mediu sau sănătatea umană. Pentru toate celelalte tipuri de corpuri de apă din aglomerările cu cel puțin 10 000 l.e., statele membre ar trebui să evalueze riscurile pe care evacuarea de micropoluanți în apele uzate urbane le prezintă pentru mediu sau pentru sănătatea publică pe baza unei evaluări standardizate a riscurilor și să aplice epurarea cuaternară numai dacă este necesar, în funcție de rezultatele evaluării riscurilor. În cazul în care există mai multe stații de epurare a apelor uzate urbane într-o aglomerare cu cel puțin 10 000 l.e. identificată ca fiind sensibilă la poluarea cu micropoluanți, numai cele care evacuează în zona expusă riscului ar trebui să aibă obligația de a aplica epurarea cuaternară. Pentru ca statele membre să aibă suficient timp în vederea planificării și a dezvoltării infrastructurii necesare, cerința referitoare la epurarea cuaternară ar trebui să se aplice treptat până în 2045, prevăzându-se obiective intermediare clare.

(19)

În scopul de a se asigura fără întreruperi conformitatea evacuărilor de la stațiile de epurare a apelor uzate urbane cu cerințele privind epurarea secundară, terțiară și cuaternară, probele ar trebui să fie prelevate în conformitate cu cerințele prezentei directive și să respecte valorile parametrilor stabiliți de aceasta. Pentru a se ține seama de posibilele variații tehnice ale rezultatelor obținute pe baza probelor respective, ar trebui să se stabilească un număr maxim permis de probe care nu respectă valorile parametrilor respectivi.

(20)

Epurarea cuaternară necesară pentru a îndepărta micropoluanții din apele uzate urbane va implica costuri suplimentare, cum ar fi costuri legate de monitorizare și costul de instalare a unor noi echipamente avansate în anumite stații de epurare a apelor uzate urbane. Pentru a acoperi aceste costuri suplimentare și în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, enunțat la articolul 191 alineatul (2) din TFUE, este esențial ca producătorii care introduc pe piața Uniunii produse ce conțin substanțe care, la sfârșitul ciclului lor de viață, se regăsesc ca micropoluanți în apele uzate urbane să își asume responsabilitatea pentru epurarea suplimentară necesară îndepărtării acestor substanțe generate în cadrul activităților lor profesionale. Un sistem de răspundere extinsă a producătorilor este cel mai adecvat mijloc pentru a îndeplini acest obiectiv, deoarece ar limita impactul financiar asupra contribuabilului și asupra tarifelor pentru apă, asigurând în paralel un stimulent pentru dezvoltarea unor produse mai verzi. În acest context, răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să se aplice indiferent dacă produsele sunt introduse pe piață sau dacă componentele individuale ale acestora au fost fabricate într-un stat membru sau într-o țară terță, sau dacă producătorii au un sediu social în Uniune sau dacă produsul este introdus pe piață prin intermediul unei platforme digitale. În prezent, reziduurile farmaceutice și cosmetice reprezintă principalele surse de micropoluanți din apele uzate urbane care necesită o epurare cuaternară. De aceea, răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să se aplice respectivelor două grupe de produse. Pe baza rezultatelor monitorizării apelor uzate urbane și a celor mai recente date științifice, Comisia ar trebui să evalueze periodic dacă în sistemul de răspundere extinsă a producătorilor ar trebui incluse și alte produse.

(21)

Potrivit datelor disponibile, creșterea potențială a costurilor produselor sau reducerea potențială a marjelor de profit ale industriilor care introduc produse pe piața Uniunii datorită aplicării răspunderii extinse a producătorilor ar fi marginale la nivelul Uniunii și nu ar pune în pericol caracterul abordabil din punctul de vedere al prețurilor, disponibilitatea sau accesibilitatea respectivelor produse pe piața Uniunii. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să ia în considerare posibilele impacturi ale aplicării cerințelor aferente răspunderii extinse a producătorilor asupra accesibilității, a disponibilității și a caracterului abordabil din punctul de vedere al prețurilor ale produselor la nivel național, în special ale medicamentelor, introduse pe piața Uniunii, precum și posibilul impact al aplicării cerințelor respective asupra condițiilor de concurență echitabile. Statele membre pot lua măsuri pentru a se asigura că sunt disponibile fonduri suficiente, inclusiv prin finanțarea unei părți din costurile pentru epurarea cuaternară. Având în vedere că statele membre ar putea alege abordări diferite în ceea ce privește punerea în aplicare, ar trebui să se acorde atenție funcționării pieței interne, iar Comisia ar trebui să evalueze, cu ocazia oricărei revizuiri viitoare a prezentei directive, orice impacturi potențiale în această privință.

(22)

Cu toate acestea, ar trebui să fie posibile scutiri de la obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor. Acesta ar trebui să fie cazul atunci când cantitatea totală a substanțelor conținute de produsele introduse pe piața Uniunii de către un producător reprezintă cantități mici, mai precis de sub 1 tonă pe an, deoarece, în astfel de cazuri, sarcina administrativă suplimentară pentru producător ar fi disproporționată în comparație cu beneficiile pentru mediu. Scutirile ar trebui să fie posibile și pentru partea din produsele pentru care producătorul poate demonstra că nu sunt generați micropoluanți la sfârșitul ciclului de viață al produsului sau în cazul în care se poate demonstra că reziduurile generate de un produs sunt rapid biodegradabile în apele uzate și în mediu sau nu ajung în stațiile de epurare a apelor uzate urbane. Comisia ar trebui să stabilească criterii detaliate de identificare a produselor introduse pe piața Uniunii care nu generează micropoluanți în apele uzate urbane la sfârșitul ciclului lor de viață, luând în considerare gradul lor de periculozitate și de biodegradabilitate. Atunci când elaborează respectivele criterii, Comisia ar trebui să țină seama de criteriile deja stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (11), dar și de informațiile științifice sau de alte informații tehnice disponibile, inclusiv de standardele internaționale relevante. Respectivele criterii ar trebui să fie stabilite înainte de intrarea în vigoare a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor prevăzute în prezenta directivă.

(23)

Pentru a se evita eventualele denaturări ale pieței interne, prezenta directivă ar trebui să stabilească cerințe minime pentru punerea în aplicare a sistemului de răspundere extinsă a producătorilor, iar organizarea practică a sistemului respectiv ar trebui să fie decisă la nivel național. Pentru a favoriza înlocuirea substanțelor și a produselor care generează reziduuri de micropoluanți în apele uzate urbane, contribuțiile producătorilor ar trebui să fie proporționale cu cantitățile de substanțe conținute de produsele pe care le introduc pe piață și cu gradul de periculozitate al substanțelor respective și al reziduurilor lor. Contribuțiile ar trebui să acopere, fără a le depăși, costurile de investiții și de funcționare pentru activitățile de monitorizare a micropoluanților, colectarea, raportarea și verificarea imparțială a statisticilor privind cantitățile și gradul de periculozitate al produselor introduse pe piața statelor membre, precum și aplicarea epurării cuaternare a apelor uzate urbane într-un mod eficient. Respectivele contribuții ar trebui să acopere și costurile de funcționare ale epurării cuaternare deja instituite la data intrării în vigoare a prezentei directive, atunci când acest lucru este necesar pentru îndeplinirea obligațiilor aferente sistemului de răspundere extinsă a producătorilor. De asemenea, ar trebui să acopere o parte din costurile de investiții ale epurărilor cuaternare instituite, luând în considerare deprecierea investițiilor și termenele obligațiilor de finanțare stabilite în prezenta directivă. Dat fiind că apele uzate urbane sunt epurate în mod colectiv, este indicat să se prevadă că producătorii au obligația de a adera la o organizație centralizată care să poată îndeplini, în numele lor, obligațiile care le revin în temeiul răspunderii extinse a producătorilor.

(24)

Evaluarea a mai evidențiat că sectorul epurării apelor uzate urbane are posibilitatea de a-și reduce în mod semnificativ propriul consum de energie și de a produce energie din surse regenerabile, de exemplu printr-o mai bună utilizare a suprafețelor disponibile în stațiile de epurare a apelor uzate urbane pentru producția de energie solară sau prin producerea de biogaz din nămoluri, precum și prin căldură sau energie cinetică sau prin alte surse regenerabile de energie. Evaluarea a arătat, de asemenea, că, în lipsa unor obligații juridice clare, nu se pot aștepta decât progrese parțiale în respectivul sector. În acest context, ar trebui să li se ceară statelor membre să se asigure că consumul total anual de energie al tuturor stațiilor de epurare a apelor uzate urbane de pe teritoriul lor care epurează o încărcare de cel puțin 10 000 l.e. nu depășește producția de energie din surse regenerabile, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (12), a respectivelor stații de epurare a apelor uzate urbane. Pentru a ține seama de particularitățile fiecărei stații de epurare a apelor uzate urbane, a optimiza investițiile necesare și a oferi flexibilitatea necesară pentru a atinge obiectivul neutralității energetice, asigurând în același timp realizarea deplină a potențialului de producere a energiei din surse regenerabile și de economisire a energiei, obiectivul respectiv ar trebui îndeplinit la nivel național și nu pentru fiecare stație de epurare. Ar trebui luate în considerare toate energiile din surse regenerabile produse de operatorii stațiilor de epurare a apelor uzate urbane sau de proprietarii lor, fie în cadrul amplasamentului, fie în afara acestuia, cum ar fi energia hidraulică, solară, termică, eoliană sau biogazul. Acest obiectiv ar trebui să fie îndeplinit treptat, cu obiective intermediare, până la 31 decembrie 2045. O cantitate limitată de energie nefosilă, care nu este direct legată de activitățile de epurare a apelor uzate urbane, ar trebui să poată fi achiziționată din surse externe în 2040 și 2045, prin utilizarea unei derogări legate de condiții. Generarea de energie din surse regenerabile de către proprietarii sau operatorii stației de epurare a apelor uzate urbane sau în numele acestora nu ar trebui să includă achiziționarea de energie din surse regenerabile. Atingerea respectivului obiectiv al neutralității energetice va contribui în special la reducerea emisiilor de GES evitabile ale sectorului epurării apelor uzate urbane, sprijinind în paralel realizarea obiectivelor în materie de neutralitate climatică până în 2050 și a obiectivelor conexe de la nivel național și de la nivelul Uniunii, ca, de exemplu, obiectivele stabilite în Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (13). Cu toate acestea, inițiativele de realizare a neutralității energetice nu ar trebui să conducă la o creștere a emisiilor de metan sau de protoxid de azot. În conformitate cu Directiva (UE) 2018/2001, statele membre ar trebui să faciliteze procedurile de acordare a autorizațiilor pentru proiectele din domeniul energiei din surse regenerabile necesare pentru a se atinge neutralitatea energetică a sectorului epurării apelor uzate urbane. Încurajarea producției de biogaz sau de energie solară realizate în UE, concomitent cu îmbunătățirea măsurilor de eficiență energetică în concordanță cu principiul „eficiența energetică înainte de toate” definit în Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (14) și utilizarea optimă a digitalizării, care înseamnă că trebuie să se țină seama cât mai mult posibil de măsurile rentabile din punctul de vedere al costurilor în materie de eficiență energetică la elaborarea politicii energetice și la luarea deciziilor investiționale relevante, vor contribui, de asemenea, la reducerea dependenței energetice a Uniunii, care este unul dintre obiectivele exprimate în comunicarea Comisiei din 18 mai 2022 intitulată planul „REPowerEU”. Acest obiectiv corespunde și cu Directiva (UE) 2018/844 a Parlamentului European și a Consiliului (15), și cu Directiva (UE) 2018/2001, în care siturile de epurare a apelor uzate urbane sunt identificate drept zone pretabile producerii de energie din surse regenerabile, și anume locuri desemnate ca fiind deosebit de adecvate pentru instalarea de instalații de producere a energiei din surse regenerabile. Pentru a atinge obiectivul neutralității energetice prin măsuri optime pentru fiecare stație de epurare a apelor uzate urbane și pentru sistemul de colectare, statele membre ar trebui să se asigure că la fiecare patru ani se efectuează audituri energetice, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului (16). Auditurile respective ar trebui să includă și o identificare a potențialului de reducere a consumului de energie, de recuperare și de utilizare eficiente din punctul de vedere al costurilor ale căldurii reziduale, fie la fața locului, fie prin intermediul unui punct termic, ori de utilizare sau de producere eficiente din punctul de vedere al costurilor ale energiei din surse regenerabile pe baza criteriilor stabilite în anexa VI la Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului (17).

(25)

Întrucât reducerile emisiilor de metan au un impact mai mare asupra atenuării schimbărilor climatice decât reducerile emisiilor de dioxid de carbon, în mod proporțional, și întrucât sectorul epurării apelor uzate urbane a fost identificat ca fiind unul dintre principalele sectoare generatoare de emisii de metan, respectivul sector ar trebui să monitorizeze și să își propună să reducă emisiile de metan, astfel cum se subliniază în Angajamentul mondial referitor la metan, o inițiativă lansată la Conferința ONU privind schimbările climatice de la Glasgow (COP 26), similar cu reducerea emisiilor de metan din Regulamentul (UE) 2024/1787 al Parlamentului European și al Consiliului (18), pentru a se asigura contribuția sectorului epurării apelor uzate urbane la atingerea obiectivului de neutralitate climatică până cel târziu în 2050, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/1119.

(26)

Dat fiind că poluarea apei are un caracter transfrontalier, este necesar ca statele membre învecinate să coopereze între ele sau cu țările terțe învecinate pentru a combate poluarea de acest tip și pentru a stabili măsurile de combatere a sursei poluării; astfel, statele membre ar trebui să aibă obligația de a se informa reciproc sau de a informa țara terță în cauză în cazul în care poluarea semnificativă a apei cauzată de evacuările de ape uzate urbane dintr-un stat membru sau dintr-o țară terță are sau ar putea avea un impact asupra calității apei dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță. Aceste informații ar trebui să fie transmise imediat în cazul poluării accidentale care afectează într-o măsură importantă corpurile de apă din aval, iar răspunsurile ar trebui să fie comunicate în timp util. În cazul în care statele membre au încheiat acorduri anterioare între ele sau cu țări terțe cu privire la aspecte legate de mediu în domeniul apei, cooperarea prin intermediul respectivelor acorduri ar putea fi luată în considerare. Comisia ar trebui să fie informată cu privire la poluarea de acest tip și, dacă este necesar, să participe la reuniuni la cererea statelor membre. De asemenea, este important să se abordeze problema poluării transfrontaliere provenite din țări terțe care împart aceleași corpuri de apă cu unele state membre. În scopul combaterii poluării care provine din sau ajunge în țări terțe, cooperarea și coordonarea cu țările terțe se pot desfășura în cadrul Convenției Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale (19) sau al altor convenții regionale relevante, precum convențiile maritime sau fluviale regionale.

(27)

Pentru a asigura protecția mediului și a sănătății umane, statele membre ar trebui să se asigure că sistemele de colectare și stațiile de epurare a apelor uzate urbane construite în vederea îndeplinirii cerințelor prezentei directive sunt proiectate, construite, exploatate și întreținute astfel încât să garanteze performanțe suficiente în toate condițiile climatice locale normale. Întrucât infrastructura apelor uzate urbane a fost recunoscută drept o entitate critică în temeiul Directivei (UE) 2022/2557 a Parlamentului European și a Consiliului (20), statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că stațiile de epurare a apelor uzate urbane și sistemele de colectare sunt evaluate, atunci când sunt proiectate, construite și exploatate, în ceea ce privește vulnerabilitatea lor la evenimente extreme care apar din cauza schimbărilor climatice.

(28)

Stațiile de epurare a apelor uzate urbane recepționează și ape uzate nemenajere, inclusiv ape uzate industriale, care pot conține o serie de poluanți care nu intră în mod explicit sub incidența Directivei 91/271/CEE, cum ar fi metalele grele, microplasticele, micropoluanții și alte substanțe chimice, inclusiv substanțele perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS). Astfel de ape uzate nemenajere pot proveni, de exemplu, din industrie, unități comerciale sau spitale și alte unități medicale. În majoritatea cazurilor, această poluare este insuficient înțeleasă și cunoscută, ceea ce poate conduce la deteriorarea funcționării procesului de epurare și poate contribui la poluarea apelor receptoare, împiedicând totodată recuperarea nămolurilor și reutilizarea apelor uzate epurate. Prin urmare, statele membre ar trebui să monitorizeze și să raporteze periodic cu privire la poluarea din surse nemenajere care intră în stațiile de epurare a apelor uzate urbane și este evacuată în corpurile de apă. Pentru a preveni la sursă poluarea cauzată de evacuările de ape uzate nemenajere, emisiile din industrie sau din întreprinderile conectate la sistemele de colectare ar trebui să fie condiționate de reglementări prealabile sau de autorizații specifice, sau ambele, de către autoritatea competentă sau organismul adecvat. Pentru a se asigura că sistemele de colectare și stațiile de epurare a apelor uzate urbane sunt capabile din punct de vedere tehnic să recepționeze și să epureze poluarea care intră în propriile sisteme, operatorii responsabili de managementul stațiilor de epurare a apelor uzate urbane care recepționează ape uzate nemenajere ar trebui să fie consultați și informați înainte de eliberarea autorizațiilor respective sau de adoptarea respectivelor reglementări prealabile și ar trebui să poată consulta, la cerere, autorizațiile eliberate pentru a-și putea adapta procesele de epurare. În cazul în care în apele care intră se detectează poluare provenită din surse nemenajere, statele membre ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a reduce poluarea la sursă, intensificând monitorizarea poluanților în sistemele de colectare, astfel încât să poată fi identificate sursele de poluare și, dacă este necesar, revizuind autorizațiile acordate stațiilor relevante de epurare a apelor uzate urbane conectate.

(29)

Resursele de apă ale Uniunii se află din ce în ce mai mult sub presiune, ceea ce conduce la un deficit de apă permanent sau temporar în anumite zone din Uniune. Capacitatea Uniunii de a răspunde presiunilor tot mai mari asupra resurselor de apă ar putea fi îmbunătățită printr-o reutilizare pe scară mai largă a apelor uzate urbane epurate, ceea ce ar limita captarea apei dulci din corpurile de apă de suprafață și subterane. Prin urmare, reutilizarea apelor uzate urbane epurate ar trebui să fie încurajată și aplicată ori de câte ori este cazul, în special în zonele cu stres hidric, și în toate scopurile adecvate, asigurându-se în același timp un debit ecologic minim al apelor receptoare și ținându-se totodată seama de necesitatea de a se asigura îndeplinirea obiectivelor legate de asigurarea unei stări ecologice, precum și chimice bune a corpurilor receptoare, în sensul definiției din Directiva 2000/60/CE. În acest scop, în cadrul evaluării impactului pe care o efectuează în temeiul Directivei 2000/60/CE, ar trebui ca statele membre să monitorizeze impactul reutilizării apelor uzate urbane epurate asupra debitului ecologic minim al apelor receptoare. Potențialul de reutilizare a apelor uzate urbane epurate ar trebui să fie evaluat ținându-se seama de planurile de management al bazinelor hidrografice stabilite în temeiul Directivei 2000/60/CE și de deciziile statelor membre în temeiul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/741 al Parlamentului European și al Consiliului (21), precum și de necesitatea de a se asigura îndeplinirea obiectivelor privind starea ecologică și chimică bună a corpurilor receptoare, în sensul definiției din Directiva 2000/60/CE. Consolidarea cerințelor referitoare la epurarea apelor uzate urbane și acțiunile pentru o mai bună monitorizare, urmărire și reducere a poluării la sursă vor avea un impact asupra calității apelor uzate urbane epurate și vor sprijini astfel reutilizarea apei. În cazul în care reutilizarea apei are drept scop irigațiile în agricultură, aceasta ar trebui efectuată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/741. Acolo unde este cazul pentru a se asigura reutilizarea în condiții de siguranță a apelor uzate urbane epurate, statele membre ar trebui să aibă în vedere epurarea cuaternară a apelor uzate urbane care sunt reutilizate sau vor fi reutilizate. În strategiile privind reziliența apei la nivelul statelor membre, în cazurile în care astfel de strategii sunt disponibile, ar trebui să fie avute în vedere măsuri de promovare a reutilizării apelor uzate urbane epurate și de reutilizare efectivă.

(30)

Nutrienții conținuți în apele uzate urbane pot fi utili în cazurile în care apele uzate urbane epurate sunt reutilizate în agricultură, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/741. În cazurile respective, statele membre ar trebui să poată beneficia, în anumite condiții care asigură cel mai înalt nivel de protecție a mediului și a sănătății umane, de o derogare de la obligația de a aplica epurarea terțiară în conformitate cu prezenta directivă numai pentru partea din apele uzate urbane epurate care este reutilizată în agricultură.

(31)

Pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a prezentei directive și, în special, respectarea valorilor limită de emisie, este important să se monitorizeze evacuările în mediu de ape uzate urbane epurate. Monitorizarea ar trebui să fie realizată prin instituirea la nivel național a unui sistem obligatoriu de reglementări prealabile sau de autorizații specifice, sau de ambele, pentru evacuarea apelor urbane epurate în mediu. În plus, pentru a preveni evacuările neintenționate de biomedii în mediu din stațiile de epurare a apelor uzate urbane care utilizează biomedii, este esențial să se includă în autorizațiile de evacuare sau în reglementări, sau în ambele, obligații specifice de monitorizare și prevenire continuă a acestor evacuări. Astfel de biomedii sunt fabricate de obicei din plastic și ar putea include, printre altele, biopurtători, biobile sau bile din polistiren.

(32)

Dacă este necesar, statele membre ar trebui să își adapteze infrastructura de colectare și epurare a apelor uzate urbane în funcție de numărul populației lor și de încărcarea aferentă de ape uzate menajere, pentru a menține conformitatea față de cerințele prezentei directive. Posibilul impact al evacuărilor asupra corpurilor de apă care rezultă din construirea și adaptarea unei astfel de infrastructuri nu ar trebui să fie considerat o încălcare a obligațiilor care le revin în temeiul Directivei 2000/60/CE, cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile prevăzute în prezenta directivă.

(33)

Pentru a se asigura protecția mediului, evacuările directe în mediu de ape uzate biodegradabile nemenajere din anumite sectoare industriale ar trebui să facă obiectul unor cerințe corespunzătoare. Respectivele cerințe ar trebui să garanteze că evacuările directe din anumite sectoare industriale sunt supuse unei epurări secundare, terțiare și cuaternare necesare pentru protecția mediului și a sănătății umane și că, în analiza finală, parametrii stabiliți pentru apele uzate epurate sunt respectați sau că se asigură același nivel de protecție a mediului.

(34)

În conformitate cu articolul 168 alineatul (1) din TFUE, acțiunea Uniunii completează politicile naționale și vizează îmbunătățirea sănătății publice și prevenirea bolilor. Pentru a asigura utilizarea optimă a datelor relevante referitoare la sănătatea publică culese din apele uzate urbane, ar trebui să se introducă și să se utilizeze supravegherea apelor uzate urbane în scopuri de prevenire sau de alertă timpurie, de exemplu pentru detectarea unor virusuri specifice în apele uzate urbane ca semnal al apariției unor epidemii sau pandemii. Statele membre ar trebui să stabilească un dialog și o coordonare între autoritățile competente responsabile cu sănătatea publică și autoritățile competente responsabile cu managementul apelor uzate urbane. În contextul respectivei coordonări, ar trebui să fie repartizate în mod clar rolurile, responsabilitățile și costurile între autoritățile competente respective. Statele membre ar trebui să elaboreze o listă a parametrilor relevanți pentru sănătatea publică care să fie monitorizați în apele uzate urbane, precum și să stabilească frecvența și locul prelevării de probe, ținând seama, printre altele, de recomandările Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), ale Autorității pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară (HERA) și ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și să ia în considerare, în vederea includerii pe o astfel de listă, următorii parametri de sănătate: SARS-CoV-2 și variantele sale, virusul poliomielitic, virusul gripei, agenții patogeni emergenți și orice alți parametri de sănătate publică care pot fi considerați relevanți. Pe baza informațiilor culese pe durata pandemiei de COVID-19 și a experienței dobândite în urma punerii în aplicare a Recomandării (UE) 2021/472 a Comisiei (22), statele membre ar trebui să aibă obligația de a monitoriza parametrii de sănătate relevanți în apele uzate urbane în cazul unei urgențe de sănătate. Pentru a se asigura utilizarea unor metode armonizate, statele membre ar trebui, în măsura posibilului, să utilizeze metodele de prelevare de probe și de analiză prevăzute în Recomandarea (UE) 2021/472 pentru monitorizarea SARS-CoV-2 și a variantelor acestuia.

(35)

Recunoscând importanța soluționării problemei rezistenței la antimicrobiene (RAM), în special în comunicarea Comisiei din 29 iunie 2017 intitulată „Un plan de acțiune european «O singură sănătate» (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM)”, Uniunea a adoptat Planul de acțiune european „O singură sănătate” împotriva RAM. Potrivit OMS, apele uzate urbane sunt recunoscute și verificate drept surse majore de agenți antimicrobieni și de metaboliți ai acestora, precum și de bacterii rezistente la antimicrobiene și de gene ale acestora. Pentru a spori cunoștințele cu privire la principalele surse de RAM, ar trebui să se introducă o obligație de monitorizare a prezenței RAM în apele uzate urbane pentru a ne dezvolta în continuare cunoștințele științifice și, eventual, pentru a lua măsuri adecvate în viitor.

(36)

Prezenta directivă consideră abordarea „O singură sănătate”, astfel cum este recunoscută de OMS, drept o abordare integrată și unificatoare care vizează să echilibreze și să optimizeze în mod durabil sănătatea oamenilor, a animalelor și a ecosistemelor. Abordarea „O singură sănătate” recunoaște că sănătatea oamenilor, cea a animalelor domestice și a animalelor sălbatice, cea a plantelor și cea a mediului mai extins, inclusiv a ecosistemelor, sunt strâns interconectate și interdependente.

(37)

Pentru a proteja mediul și sănătatea umană, statele membre ar trebui să identifice și să evalueze riscurile cauzate de managementul apelor uzate urbane. Evaluarea riscurilor ar putea include o analiză chimică amplă, inclusiv a amestecurilor de substanțe chimice sau metode bazate pe efecte biologice, sau ambele, cu scopul de a identifica substanțele care prezintă motive de îngrijorare, printre altele, pentru mediul acvatic sau calitatea apei potabile ori a apei pentru scăldat. Pe baza acestei identificări și dacă este necesar pentru a îndeplini cerințele legislației Uniunii în domeniul apei, statele membre ar trebui să ia măsuri pentru colectarea și epurarea apelor uzate urbane mai stricte decât măsurile necesare pentru respectarea cerințelor minime stabilite în prezenta directivă. În conformitate cu articolul 191 alineatul (2) din TFUE și în plus față de măsurile prevăzute sau adoptate în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2000/60/CE, statele membre ar trebui să promoveze cu prioritate controlul poluanților la sursă pentru a preveni poluarea corpurilor de apă receptoare. În special, statele membre ar trebui să ia măsuri preventive pentru a limita riscul ca microplasticele eliberate în mod intenționat și neintenționat să ajungă în apele uzate urbane și în nămoluri.

(38)

În funcție de situație, respectivele măsuri mai stricte pot include, printre altele, construirea de sisteme de colectare, elaborarea de planuri de management integrat al apelor uzate urbane sau aplicarea unei epurări secundare, terțiare sau cuaternare a apelor uzate urbane în cazul aglomerărilor sau al stațiilor de epurare a apelor uzate urbane situate sub pragurile de l.e. care impun aplicarea cerințelor-standard. Acestea pot include, de asemenea, o epurare care este mai avansată decât cea necesară pentru respectarea cerințelor minime sau dezinfectarea apelor uzate urbane epurate necesară în vederea respectării Directivei 2006/7/CE.

(39)

Obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 6.2 al ONU privind apa curată și sanitația le cere statelor membre asigurarea, până în 2030, a accesului tuturor la un nivel adecvat și echitabil de sanitație și de igienă și eradicarea defecației în aer liber, acordând o atenție specială nevoilor femeilor și ale fetelor, precum și ale persoanelor aflate în situații vulnerabile. Grupurile sanitare ar trebui să permită gestionarea și eliminarea în condiții de siguranță ale urinei și fecalelor umane, precum și ale sângelui menstrual uman. În plus, principiul 20 al Pilonului european al drepturilor sociale prevede că orice persoană are dreptul de a avea acces la servicii esențiale de bună calitate, inclusiv la apă și sanitație. În acest context și în conformitate cu recomandările din Orientările OMS privind salubritatea și sănătatea (23) și cu Protocolul privind apa și sănătatea la Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale, întocmit la Londra la 17 iunie 1999, statele membre ar trebui să rezolve problema accesului la sanitație la nivel național. Acest lucru ar trebui realizat prin acțiuni menite să asigure accesul la sanitație pentru toți, de exemplu prin instalarea de grupuri sanitare în spațiile publice, precum și prin încurajarea punerii la dispoziție a unor grupuri sanitare adecvate în clădirile administrației publice și în clădirile publice, cu titlu gratuit sau la prețuri abordabile pentru toți, inclusiv a diferitelor tipuri de instalații și servicii, cum ar fi toaletele cu apă și cele uscate. Acestea ar trebui să fie gestionate în condiții de siguranță, ceea ce înseamnă că ar trebui să fie accesibile tuturor, dacă e cazul în orice moment, inclusiv persoanelor cu nevoi speciale, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă, persoanele cu handicap și persoanele fără adăpost și să fie amplasate într-un loc care asigură utilizatorilor o siguranță maximă, și că utilizarea lor ar trebui să fie sigură din punct de vedere igienic și tehnic. Astfel de grupuri sanitare ar trebui, de asemenea, să fie suficiente din punct de vedere numeric pentru a se asigura că nevoile persoanelor sunt satisfăcute și că timpul de așteptare nu este nejustificat de lung. Numărul suficient de grupuri sanitare în spațiile publice ar trebui stabilit la nivelul potrivit, ținându-se cont de principiul subsidiarității.

(40)

Situația specifică a culturilor minoritare, cum ar fi romii și nomazii, indiferent dacă sunt sau nu sedentari, și în special lipsa accesului acestora la sanitație, a fost recunoscută în Comunicarea Comisiei din 7 octombrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Cadrul strategic al UE pentru egalitatea, incluziunea și participarea romilor”, care solicită sporirea egalității efective de acces la serviciile esențiale. În ansamblu, este indicat ca statele membre să acorde o atenție specială grupurilor vulnerabile sau grupurilor care sunt marginalizate din cauza unor factori legați de situația lor socioeconomică, de etnie, sexualitate, gen, handicap, lipsa de adăpost, statut juridic, convingeri religioase sau din alte motive, luând măsurile necesare pentru a asigura accesul respectivelor grupuri la sanitație. Este important ca identificarea respectivelor grupuri să fie coerentă cu articolul 16 alineatul (1) din Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului (24). Măsurile de îmbunătățire a accesului la sanitație al grupurilor vulnerabile și marginalizate ar putea cuprinde punerea la dispoziție de grupuri sanitare în spațiile publice și private cu titlu gratuit sau contra unui mic tarif de utilizare, precum și în clădirile administrației publice, îmbunătățirea sau menținerea conectării la sisteme adecvate de colectare a apelor uzate urbane și informarea cu privire la cele mai apropiate grupuri sanitare.

(41)

În conformitate cu Orientările UE în materie de drepturi ale omului cu privire la apa potabilă sigură și la salubritate, adoptate de Consiliu la 17 iunie 2019, trebuie să se acorde atenție în special nevoilor femeilor și fetelor, deoarece acestea sunt deosebit de expuse riscurilor și atacurilor, violenței sexuale și bazate pe gen, hărțuirii și altor amenințări la adresa siguranței lor atunci când folosesc grupuri sanitare situate în spații publice. Acest aspect corespunde Concluziilor Consiliului privind diplomația în domeniul apei, adoptate la 19 noiembrie 2018, care reafirmă importanța integrării unei perspective de gen în diplomația din domeniul apei. Din aceste motive, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită femeilor și fetelor ca grup vulnerabil și ar trebui să ia măsurile necesare pentru a îmbunătăți sau a menține un acces sigur la sanitație în ceea ce le privește.

(42)

Evaluarea a concluzionat că managementul nămolurilor ar putea fi îmbunătățit în vederea unei mai bune alinieri la principiul economiei circulare și al ierarhiei deșeurilor, astfel cum sunt definite la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (25). Acțiunile întreprinse pentru o mai bună monitorizare și reducere a poluării la sursă provenite din evacuările nemenajere vor contribui la îmbunătățirea calității nămolurilor produse și vor asigura utilizarea acestora în condiții de siguranță în agricultură. Pentru a asigura recuperarea adecvată și sigură a nutrienților din nămoluri, inclusiv a fosforului ca substanță critică, ar trebui să fie prevăzută la nivelul Uniunii o rată minimă combinată de reutilizare și reciclare. Statele membre ar trebui să poată alege dacă vor reutiliza și/sau recicla apele uzate urbane și/sau nămolurile în vederea recuperării fosforului. Rata minimă combinată de reutilizare și reciclare ar trebui să țină seama de conținutul de fosfor din nămoluri, care poate varia de la o zonă la alta. De asemenea, ar trebui să țină seama de nivelul de saturare a fiecărei piețe naționale, cum ar fi disponibilitatea altor surse de fosfor din surse organice, de exemplu din creșterea animalelor, și de posibilitățile de absorbție a acestuia în agricultură. Statele membre ar trebui încurajate să monitorizeze micropoluanții din nămoluri, în special atunci când există un risc de acumulare a micropoluanților în nămoluri și atunci când nămolurile sunt reutilizate în agricultură, pentru a spori cunoștințele privind prezența acestora și pentru a proteja mediul și sănătatea umană. Recuperarea adecvată și în condiții de siguranță a nutrienților și reutilizarea acestora în agricultură ar trebui să fie încurajate pentru a se sprijini reziliența și durabilitatea sectorului agricol și pentru a se contribui la autonomia strategică a industriei îngrășămintelor din Uniune. În acest context, ținând seama de opțiunile naționale și de valorificare locală, statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a încuraja producția și achiziționarea de nutrienți recuperați din apele uzate urbane și din nămoluri. Atunci când nămolurile sunt reutilizate în agricultură, ar trebui să se acorde o atenție deosebită microplasticelor. Prin urmare, microplasticele ar trebui să fie monitorizate sistematic în cazul reutilizării nămolurilor în agricultură. Aceste informații sunt indispensabile pentru managementul în condiții de siguranță al nămolurilor în agricultură și pentru orice posibilă revizuire a politicii relevante a Uniunii.

(43)

Este necesară o monitorizare adecvată pentru a se verifica respectarea noilor cerințe din prezenta directivă privind micropoluanții, poluarea provenită din surse nemenajere, neutralitatea energetică, supraîncărcarea cu apă ca urmare a furtunilor și scurgerile de apă urbane. Monitorizarea ar trebui sprijinită, atunci când acest lucru este adecvat și fezabil din punct de vedere tehnic, prin utilizarea de instrumente digitale. Utilizarea instrumentelor digitale ar trebui avută în vedere în mod sistematic, în special pentru managementul operațional al sistemelor de colectare și al stațiilor de epurare a apelor uzate urbane. Pentru a verifica conformitatea epurării cuaternare în ceea ce privește reducerea micropoluanților din evacuările de ape uzate urbane, este suficient să se monitorizeze o serie limitată de micropoluanți reprezentativi. Frecvențele de monitorizare ar trebui să se stabilească pe baza celor mai bune practici actuale, cum există în prezent în Elveția. Pentru a fi în continuare eficiente din punctul de vedere al costurilor, aceste obligații ar trebui să fie adaptate la dimensiunile stațiilor de epurare a apelor uzate urbane și ale aglomerărilor. În scopul unei astfel de monitorizări, prezenta directivă dispune prelevarea de probe. La fiecare prelevare de probe, se prelevă câte o probă la intrarea și la ieșirea stației de epurare a apelor uzate urbane. Monitorizarea va contribui și la furnizarea de date pentru cadrul general de monitorizare a mediului instituit ca parte a celui de al 8-lea Program de acțiune pentru mediu (26) și, mai precis, va alimenta cadrul de monitorizare și de perspectivă privind reducerea la zero a poluării, prevăzut în comunicarea Comisiei din 12 mai 2021 intitulată „Calea către o planetă sănătoasă pentru toți, Plan de acțiune al UE: «Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului»”, care stă la baza cadrului general.

(44)

Microplasticele și micropoluanții relevanți ar trebui să fie monitorizați, după caz, în evacuările provocate de supraîncărcarea cu apă ca urmare a furtunilor și în evacuările din scurgeri de apă urbane din sisteme separative, cu un program de prelevare de probe reprezentativ care să permită estimarea concentrației în vederea modelării calității apei. Emisiile de GES ar trebui să fie monitorizate prin analiză, calcule sau modelare, după caz.

(45)

Pentru a se asigura protecția mediului și luarea de măsuri adecvate în cadrul oricărei evaluări a riscurilor care trebuie efectuată pentru punerea în aplicare a prezentei directive, precum și pentru punerea în aplicare a altor dispoziții din dreptul Uniunii, statele membre ar trebui să monitorizeze un spectru larg de poluanți la intrarea și ieșirea stațiilor de epurare a apelor uzate urbane. Pentru a se evita sarcinile inutile, având în vedere varietatea mare de poluanți care ar putea ajunge în stațiile de epurare a apelor uzate urbane, inclusiv din surse de ape uzate nemenajere, numai poluanții despre care se preconizează că pot fi găsiți în apele uzate urbane ar trebui monitorizați. Statele membre ar trebui să poată reduce frecvența monitorizării în cazul în care nu se găsesc poluanți în campaniile ulterioare de prelevare de probe. Mai precis, datele recente arată că PFAS se găsesc în apele uzate urbane, uneori în concentrații mari. Cele mai recente dovezi științifice indică faptul că PFAS reprezintă un motiv de îngrijorare pentru mediu și pentru sănătatea publică din cauza persistenței lor. Prin urmare, este esențial să se înțeleagă mai bine căile de pătrundere a PFAS în mediu și ca PFAS să fie monitorizate la intrările și ieșirile stațiilor de epurare a apelor uzate urbane. Această monitorizare ar trebui să înceapă în primul rând în cazurile în care evacuările ajung în bazinele hidrografice utilizate pentru captarea apei potabile, din cauza riscurilor ridicate de expunere la PFAS și a impactului acestora din urmă asupra sănătății.

(46)

Pentru a reduce sarcina administrativă și a utiliza mai bine posibilitățile oferite de digitalizare, ar trebui să se îmbunătățească și să se simplifice raportarea cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive prin eliminarea obligației statelor membre de a raporta la fiecare doi ani Comisiei și obligației Comisiei de a publica rapoarte bianuale. Aceasta ar trebui înlocuită cu obligația ca statele membre să îmbunătățească, cu sprijinul AEM, seturile de date naționale standardizate existente instituite în temeiul Directivei 91/271/CEE și să le actualizeze periodic. Comisia va utiliza respectivele seturi de date îmbunătățite pentru a verifica respectarea prezentei directive. Este oportun ca modelul de raportare să fie elaborat de către AEM în colaborare cu statele membre. Ar trebui să se acorde Comisiei și AEM accesul la bazele de date naționale. Pentru a asigura caracterul complet al informațiilor cu privire la aplicarea prezentei directive, seturile de date ar trebui să includă informații privind conformitatea stațiilor de epurare a apelor uzate urbane cu cerințele de epurare (acceptare/respingere, încărcarea și concentrația de poluanți evacuați), nivelul de realizare a obiectivelor legate de neutralitatea energetică, emisiile de GES ale stațiilor de epurare cu mai mult de 10 000 l.e. și măsurile luate de statele membre în contextul supraîncărcării cu apă ca urmare a furtunilor și al scurgerilor de apă urbane, al accesului la sanitație și al epurării prin sisteme individuale. În plus, ar trebui să fie asigurată coerența deplină cu Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (27) pentru a asigura utilizarea optimizată a datelor, precum și pentru a sprijini transparența deplină. Informațiile colectate prin intermediul respectivelor seturi de date ar trebui să sprijine schimbul de bune practici și comparația acestora, la nivelul Uniunii, în ceea ce privește performanța stațiilor de epurare a apelor uzate urbane. Sarcina administrativă de a pune la dispoziția publicului informații și date ar trebui să respecte în orice moment principiul proporționalității.

(47)

Punerea în aplicare a Directivei 91/271/CEE este finanțată prin tarifele pentru apă și prin bugete publice, inclusiv prin finanțare din partea Uniunii. În viitor, răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să fie de așa natură încât să garanteze că costurile epurării cuaternare sunt cel puțin parțial suportate de industriile în cauză și sunt completate prin alte tipuri de finanțare. În trecut, punerea în aplicare a Directivei 91/271/CEE a fost sprijinită în mod substanțial și de politica de coeziune a Uniunii și de programele din cadrul Orizont 2020 și LIFE. Pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare și la timp a prezentei directive, este esențial ca statele membre să instituie un program național de punere în aplicare care să includă o programare pe termen lung a investițiilor necesare, însoțită de o strategie de finanțare. Respectivele programe naționale de punere în aplicare ar trebui să fie raportate Comisiei. Pentru a limita sarcina administrativă, această cerință nu ar trebui să se aplice statelor membre în care peste 95 % din aglomerări respectă principalele obligații de epurare și colectare a apelor uzate. Pentru a continua punerea în aplicare a prezentei directive, Comisia ar trebui să ia în considerare programele naționale de punere în aplicare raportate de statele membre pentru pregătirea următorului cadru financiar multianual și a celor ulterioare, iar statele membre ar trebui să instituie fără întârziere sistemul necesar de răspundere extinsă a producătorilor.

(48)

Colectarea și epurarea apelor uzate urbane este un sector specific, dat fiind că funcționează ca o piață „captivă”, iar întreprinderile publice și mici sunt conectate la sistemul de colectare fără a putea alege operatorii. Prin urmare, este important să se asigure accesul public la indicatorii-cheie de performanță ai operatorilor, cum ar fi nivelul de epurare atins, costurile epurării, energia utilizată și produsă, precum și emisiile de GES și amprenta de carbon aferente. Pentru a sensibiliza publicul cu privire la implicațiile epurării apelor uzate urbane, ar trebui să se furnizeze informații esențiale privind costurile anuale de colectare și epurare a apelor uzate pentru fiecare gospodărie, cel puțin în aglomerările cu peste 10 000 l.e., și preferabil cu peste 1 000 l.e., într-un mod ușor de accesat, de exemplu pe facturi, în timp ce alte informații detaliate ar trebui să fie accesibile într-un format online ușor de utilizat, pe un site web al operatorului sau al autorității competente.

(49)

Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (28) garantează dreptul de acces la informațiile despre mediu în statele membre, în conformitate cu Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite din 1998 privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”) (29). Convenția de la Aarhus cuprinde obligații ample, având legătură atât cu punerea la dispoziție, la cerere, a informațiilor despre mediu, cât și cu diseminarea activă a acestor informații. Este important ca dispozițiile prezentei directive referitoare la accesul la informații și la modalitățile de partajare a datelor să vină în completarea acestei directive, stabilind obligația de a pune la dispoziția publicului informații online privind colectarea și epurarea apelor uzate urbane într-un mod ușor de utilizat, fără a crea un regim juridic separat.

(50)

În vederea asigurării eficacității prezentei directive și a realizării obiectivului său de protecție a sănătății publice în contextul politicii de mediu a Uniunii, este necesar ca persoanele fizice sau juridice ori, după caz, organizațiile acestora înființate în mod corespunzător să se poată baza pe acest act în cadrul procedurilor judiciare și ca instanțele naționale să poată lua în considerare prezenta directivă ca pe un element al dreptului Uniunii, printre altele, pentru a controla deciziile unei autorități naționale, dacă este cazul. În plus, potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în temeiul principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), sarcina de a asigura protecția jurisdicțională a drepturilor unei persoane în temeiul dreptului Uniunii revine instanțelor din statele membre. Mai mult, articolul 19 alineatul (1) din TUE impune statelor membre obligația de a prevedea căi de atac suficiente în vederea asigurării unei protecții juridice efective în domeniile reglementate de dreptul Uniunii. Acest lucru ar trebui să fie realizat în conformitate cu normele naționale, fără să se înlăture eficacitatea dispoziției privind despăgubirile. În plus, în conformitate cu Convenția de la Aarhus, publicul interesat trebuie să aibă acces la justiție pentru a contribui la protejarea dreptului de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea și bunăstarea personală.

(51)

În vederea adaptării prezentei directive la progresele științifice și tehnice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anumitor părți din anexe cu privire la adaptarea monitorizării la metodele de monitorizare de ultimă generație, inclusiv în vederea utilizării optime a instrumentelor digitale și ținând seama de metodele relevante utilizate în alte dispoziții relevante ale dreptului Uniunii, precum și la evaluarea rezultatelor pentru cerințele privind epurarea terțiară și cuaternară și cerințele privind reglementările prealabile și autorizațiile specifice pentru evacuările de ape uzate nemenajere în sistemele de colectare și în stațiile de epurare a apelor uzate urbane și în ceea ce privește completarea prezentei directive prin specificarea unei rate minime combinate de reutilizare și reciclare pentru fosforul din nămoluri și din apele uzate urbane, ținând cont de tehnologiile și de resursele disponibile, precum și de viabilitatea economică a recuperării fosforului, și prin actualizarea informațiilor puse online la dispoziția publicului și a gospodăriilor. Este deosebit de important ca Comisia să desfășoare consultări adecvate pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (30). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(52)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru adoptarea de standarde pentru proiectarea sistemelor individuale, pentru stabilirea formatului raportării și a nivelului de detaliu al informațiilor în legătură cu sistemele individuale, pentru stabilirea formatului și a metodei evaluării riscurilor care să fie utilizată în contextul epurării cuaternare, pentru adoptarea de metode de monitorizare și de evaluare privind indicatorii epurării cuaternare și obiectivele referitoare la neutralitatea energetică, pentru stabilirea unor condiții și criterii comune pentru aplicarea scutirii anumitor produse de la răspunderea extinsă a producătorilor, pentru stabilirea metodologiilor de sprijinire a elaborării unor planuri de management integrat al apelor uzate urbane, pentru elaborarea unor indicatori alternativi în raport cu obiectivul orientativ de reducere a poluării bazat pe încărcare, care să se întemeieze, de exemplu, pe volumul și numărul supraîncărcărilor cu apă ca urmare a furtunilor, pe volumul scurgerilor de apă urbane evacuate, sau a altor indicatori alternativi relevanți, pentru stabilirea unei frecvențe minime de prelevare a probelor și a metodologiilor de măsurare a rezistenței la antimicrobiene, a emisiilor directe și indirecte de GES și a microplasticelor din apele uzate urbane și din nămoluri, pentru stabilirea unei liste minime a poluanților relevanți care s-ar putea găsi în apele uzate urbane, inclusiv a unei metodologii de identificare a poluanților relevanți care ar putea fi întâlniți în apele uzate urbane și a unor criterii de revizuire a excluderii anumitor poluanți care trebuie monitorizați, pentru stabilirea unei metodologii armonizate de măsurare a „substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) totale” și a „sumei PFAS” în apele uzate urbane și pentru adoptarea formatului și a modalităților de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate de statele membre și compilate de AEM cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (31).

(53)

Statele membre ar trebui să stabilească regulile privind sancțiunile care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive și ar trebui, după caz, să țină seama de situația financiară a persoanei fizice sau juridice trase la răspundere.

(54)

În conformitate cu Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentei directive într-o anumită perioadă de timp de la data stabilită pentru transpunerea sa. Evaluarea respectivă ar trebui să se bazeze pe experiența acumulată și pe datele colectate în cursul punerii în aplicare a prezentei directive, pe toate recomandările OMS disponibile, precum și pe datele științifice, analitice și epidemiologice relevante. În cadrul evaluării, ar trebui să se acorde o atenție deosebită unei analize a gradului de adecvare a parametrilor de sănătate publică utilizați în supravegherea apelor uzate urbane, unei analize a valorii adăugate a unei monitorizări obligatorii a parametrilor de sănătate publică, unei analize a eventualei necesități de a adapta lista produselor care urmează să facă obiectul sistemelor de răspundere extinsă a producătorilor, inclusiv condițiile de scutire, unei analize a posibilelor impacturi asupra funcționării pieței interne ale ratelor de contribuție potențial diferite pentru producători stabilite de statele membre, unei analize a fezabilității și a caracterului adecvat ale dezvoltării unui sistem extins de răspundere a producătorilor pentru produsele care generează PFAS și microplastice, unei analize a valorii adăugate și a caracterului adecvat ale impunerii de planuri obligatorii de reutilizare a apelor la nivel național, inclusiv de obiective și măsuri naționale, unei evaluări a obiectivului de neutralitate energetică în vederea analizării fezabilității tehnice și economice și a avantajelor pentru mediu și climă pentru a se realiza un nivel mai înalt de autonomie energetică a acestui sector, unei evaluări a posibilităților de măsurare directă și indirectă a emisiilor de GES provenite din sectorul apelor uzate urbane, unei evaluări a posibilității atingerii neutralității climatice a sectorului epurării apelor uzate urbane, și a timpului necesar pentru acest lucru, precum și a fezabilității și a oportunității stabilirii, la nivelul Uniunii, de rate minime de reutilizare și reciclare pentru nitrogenul provenit din nămoluri sau din apele uzate urbane sau din ambele.

(55)

Directiva 91/271/CEE prevede termene specifice pentru Mayotte ca urmare a includerii sale în 2014 ca regiune ultraperiferică în sensul articolului 349 din TFUE. Prin urmare, în ceea ce privește Mayotte, ar trebui să fie amânată aplicarea obligațiilor de a introduce sisteme de colectare și de a aplica epurarea secundară a apelor uzate urbane provenite din aglomerări cu cel puțin 2 000 l.e.

(56)

Este oportun să se ia în considerare situația specifică a Mayotte și a celorlalte regiuni ultraperiferice ale Uniunii, astfel cum sunt enumerate la articolul 349 din TFUE, care prevede măsuri specifice de sprijinire a respectivelor regiuni. În ceea ce privește epurarea apelor uzate urbane din respectivele teritorii, ar trebui să se acorde o atenție deosebită topografiei dificile și insularității teritoriilor respective.

(57)

Pentru a asigura continuitatea protecției mediului, este important ca statele membre să mențină cel puțin nivelul actual de epurare terțiară până când devin aplicabile noile cerințe de reducere a fosforului și a azotului. Prin urmare, articolul 5 din Directiva 91/271/CEE ar trebui să se aplice în continuare până când aceste noi cerințe devin aplicabile.

(58)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume protejarea mediului și a sănătății publice, înregistrarea de progrese către atingerea neutralității climatice a activităților de colectare și epurare a apelor uzate urbane, îmbunătățirea accesului la sanitație și asigurarea supravegherii periodice a parametrilor relevanți pentru sănătatea publică, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(59)

Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să fie limitată la dispozițiile care reprezintă o modificare de substanță față de Directiva 91/271/CEE. Obligația de transpunere a dispozițiilor care nu au făcut obiectul unor modificări rezultă din directiva menționată.

(60)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa VII partea B,

1.

„ape uzate urbane” înseamnă oricare dintre următoarele:

2.

„ape uzate menajere” înseamnă apele uzate care provin din zone rezidențiale, servicii și instituții și care sunt generate predominant de metabolismul uman sau de activitățile menajere sau de ambele;

3.

„ape uzate nemenajere” înseamnă apele uzate, altele decât apele uzate menajere și scurgerile de apă urbane, care sunt evacuate din spațiile utilizate pentru exercitarea unor activități comerciale, industriale sau economice;

4.

„aglomerare” înseamnă o zonă în care populația exprimată în EL, combinată sau nu cu activități economice, este suficient de concentrată încât să fie posibile colectarea și transportul apelor uzate urbane către una sau mai multe stații de epurare a apelor uzate urbane sau către unul sau mai multe puncte finale de evacuare;

5.

„scurgeri de apă urbane” înseamnă precipitațiile din aglomerări, colectate prin sisteme de canalizare combinate sau separate;

6.

„supraîncărcare cu apă ca urmare a furtunilor” înseamnă evacuarea de ape uzate urbane neepurate, din sisteme de canalizare combinată în apele receptoare, cauzată de precipitații sau defecțiuni ale sistemelor;

7.

„sistem de colectare” înseamnă un sistem de conducte care colectează și transportă apele uzate urbane;

8.

„sistem de canalizare combinată” înseamnă un singur sistem de canalizare care colectează și transportă apele uzate urbane, inclusiv scurgerile de apă urbane;

9.

„sistem de canalizare separată” înseamnă un sistem de canalizare care adună și transportă în mod separat una dintre următoarele:

10.

„1 locuitor echivalent” sau „(1 l.e.)” înseamnă încărcarea organică biodegradabilă zilnică cu un consum biochimic de oxigen în cinci zile (CBO5) de 60 de grame de oxigen pe zi;

11.

„epurare primară” înseamnă epurarea apelor uzate urbane printr-un procedeu fizic sau chimic sau fizico-chimic care cuprinde decantarea materiilor în suspensie sau alte procedee prin care CBO5 se reduce în influent cu cel puțin 20 %, înaintea evacuării, iar materiile totale în suspensie din influent se reduc cu cel puțin 50 %;

12.

„epurare secundară” înseamnă epurarea apelor uzate urbane printr-un procedeu care conține în general o epurare biologică cu o decantare secundară sau alt procedeu care reduce materiile organice biodegradabile din apele uzate urbane;

13.

„epurare terțiară” înseamnă epurarea apelor uzate urbane printr-un procedeu care reduce azotul sau fosforul sau ambele din apele uzate urbane;

14.

„epurare cuaternară” înseamnă epurarea apelor uzate urbane printr-un procedeu care reduce un spectru larg de micropoluanți din apele uzate urbane;

15.

„nămoluri” înseamnă reziduuri organice și anorganice rezultate din epurarea apelor uzate urbane într-o stație de epurare a apelor uzate urbane, excluzând nisipul, grăsimile, alte reziduuri și orice alte resturi de cernere și reziduuri din etapa de preepurare;

16.

„eutrofizare” înseamnă îmbogățirea apei cu nutrienți, în special cu compuși ai azotului și/sau ai fosforului, provocând o dezvoltare accelerată a algelor și a vegetalelor din specii superioare, care produce o perturbare nedorită a echilibrului organismelor prezente în apă și la o degradare a calității apei respective;

17.

„micropoluant” înseamnă o substanță, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (32), inclusiv produșii de degradare ai acesteia, care este prezentă de obicei în mediul acvatic, în apele uzate urbane sau în nămoluri și care poate fi considerată periculoasă pentru mediu sau pentru sănătatea umană pe baza criteriilor relevante stabilite în părțile 3 și 4 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, chiar și în concentrații mici;

18.

„diluție” înseamnă raportul dintre volumul mediu din ultimii cinci ani al debitului anual al apelor receptoare la punctul de evacuare și volumul mediu din ultimii cinci ani al evacuării anuale de ape uzate urbane în apele de suprafață;

19.

„producător” înseamnă orice fabricant, importator sau distribuitor care, cu titlu profesional, introduce produse pe piața unui stat membru, inclusiv prin intermediul unor contracte la distanță, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (7) din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului (33);

20.

„organizație care implementează răspunderea extinsă a producătorilor” înseamnă o organizație recunoscută la nivel național înființată pentru a le permite producătorilor să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul articolelor 9 și 10;

21.

„sanitație” înseamnă instalații și servicii pentru gestionarea și eliminarea în condiții de siguranță, de igienă și de securitate și în condiții acceptabile din punct de vedere social și cultural ale urinei și fecalelor umane, precum și pentru schimbarea și eliminarea produselor menstruale, cu respectarea vieții private și cu asigurarea demnității;

22.

„rezistența la antimicrobiene” înseamnă capacitatea microorganismelor de a supraviețui sau de a crește în prezența unei concentrații de agent antimicrobian care, de obicei, este suficientă pentru a inhiba sau a distruge microorganisme din aceeași specie;

23.

„O singură sănătate” înseamnă O singură sănătate, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 7 din Regulamentul (UE) 2022/2371 al Parlamentului European și al Consiliului (34);

24.

„public interesat” înseamnă publicul afectat sau care ar putea fi afectat ori care este interesat de adoptarea deciziilor pentru punerea în aplicare a obligațiilor prevăzute la articolul 6, 7 sau 8 din prezenta directivă; în sensul prezentei definiții, se consideră că organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului sau a sănătății umane și care îndeplinesc condițiile prevăzute în dreptul intern au un interes;

25.

„biomediu” înseamnă orice suport, de obicei din plastic, utilizat pentru dezvoltarea bacteriilor necesare pentru epurarea apelor uzate urbane;

26.

„introducere pe piață” înseamnă prima punere la dispoziție a unui produs pe piața unui stat membru;

27.

„încărcare” înseamnă cantitatea de materie organică biodegradabilă măsurată ca CBO5 în apele uzate urbane, exprimată în l.e., sau de orice poluant sau nutrient, exprimată în unități de masă pe timp;

28.

„sistem individual” înseamnă o instalație de sanitație care colectează, stochează, epurează sau elimină apele uzate menajere din clădiri sau părți ale clădirilor care nu sunt conectate la un sistem de colectare.

(a)

identifică persoanele care nu au acces sau care au acces limitat la grupuri sanitare, acordând o atenție specială grupurilor vulnerabile și marginalizate, și stabilesc cauzele acestei lipse de acces;

(b)

evaluează opțiunile pentru îmbunătățirea accesului la grupuri sanitare al acestor persoane;

(c)

în ceea ce privește toate aglomerările cu cel puțin 10 000 l.e., încurajează construirea unui număr suficient de grupuri sanitare în spațiile publice care să fie accesibile în mod liber și, în special pentru femei, în condiții de siguranță și asigură informarea corespunzătoare a publicului cu privire la grupurile sanitare respective;

(d)

pentru toate aglomerările cu cel puțin 5 000 l.e., încurajează autoritățile competente să pună la dispoziție un număr suficient de grupuri sanitare gratuite în clădirile publice, în special în clădirile administrative;

(e)

încurajează punerea la dispoziție a unor grupuri sanitare pentru toți, cu titlu gratuit sau contra unui tarif mic de utilizare, în restaurante, magazine și spații private similare accesibile publicului.